Patria, mai 1927 (Anul 9, nr. 88-96)

1927-05-12 / nr. 88

Cluj, Joi 12 Maîu 1927 RrPAv’ȚIA Șl ADMINISTRAȚIA ' C'UJ, SFR. REGINA MARIA f „%1 ANUNȚURI DUPĂ TARIF PRÎ^ muște administrația și AGENȚIILE DE PUBLICITATE TELEFON REDACȚIA: 18-31. Serbarea neatârnării S’a împlinit o jumătate de veac, de­­când provinciile dunărene abia unite au înd­ăsnit, într’un avânt uimitor, elibereze de sub jugul semilunei să se Împi­latoare. Comemorarea acestui mare eve­niment î­n viața poporului românesc a sărbat-o ieri, în ziua de zece Mai, toată sur area românească. Presa din toate pro­viciile a înscris cu acest prile­j pagini de entuziastă glorficare in colecțiile sale. S’a amintit de oameni mari și fapte așișderea. S’au ridicat turnuri de urări și de siluj în memoria marilor inte­­rmergători, cari au știut prin entizias­­m­ul și priceperea lor,­­să îndrumeze pe căile sucașului destinele atât de hăr­­uu­ite ale neamului românesc. Aprobăm și noi din toată inima și cu toată căldura convingerii noastre, chezășiile aduse în nostru g lor­os. Numai sprijinul trecutului cât nu putem fi de părere, să ascundem, tocmai la astfel de ocaziuni ceea ce, trebuie mărturisit. Să facem mai puțină istorie și să ne apropiem mai mult de reili­­tarea pu­ră, ca de cea fantastică, b­a ocolește de multe ori pe cea Isto­rii, pen­tru a se putea mândri cu din cea de a doua. Este o incontestabilă eroare, cre­dinți că îndemnurile bune le dau nu­mai faptele bune. Destinele unui neam pot fi în mare măsură hotărâte tocmai de greșelile conducătorilor lui. Și cea mai bună istorie este aceea, care se lasă inspirată și de greșeli, pe lângă meritele epo­ci.* Astfel judecând lucrurile, siliți suntem, să privim comemorarea de ieri mai ales sub aceasta lăture. Lumei de astăzi nu-i mai plac superlativele, și nici voalarea adevărului. Am avut norocul ca întrun timp destul de scurt, să realizăm idealuri mari, să ne formăm o patrie întregită, care nu așteaptă astăzi, decât o cât mai puternică consolidare. Multe po­poare s’au oprit în drum istovite in atră iuința lor prntru ajungerea acestei ținte. Noi am reușit mai curând, de­cât aveam nădejdea. Bine și rațional este, să atribuim acest succes nu numai unor anumite personalități oficiale, ci să lăsăm par­tea de merit și împrejurărilor cari ne­­au favoriza­t. Uralele sărbătorești și glor­ficările epocale reîmprospătează de­sigur memoria unora și a unui anumit trecut, dar nu sunt in stare să ne asi­gure viitorul, dacă nu aducem cu toții jertfa acestei asigură­i. Se cere deci contribuția tuturor, pentru a putea întâi salva și apoi ga­ranta existența norocului, ce ne-a fost hfrăzit. ♦ Nu știm Întrucât conducătorii acestei țări sunt pătrunși de realitatea acestui adevăr. Conchidem insă din faptele lor, că au o judecată cu mult prea egoistă, de­cât să se lase convinși de necesitatea concentrării într-o singură direcție a întregii energii naționale. Conducătorii de astăzi sunt mai mult oameni politici de partid, decât repre­zentanții f nței concentrate a neamu­lui. Ei speră, să iasă loruitori cu aju­torul plăpa­dei lor unilateralități. Ei se gândesc mai mult la statuia pro­prie, decât la marele monu­ment al neamului. Și atunci, fireș­e, că viitorul nostru cade iarăși in sarcina norocului, care și el, ca orice relativitate are aceeași soartă ca și ulciorul la isvor. Ș­i ne ier­te deci deținătorii de astăzi al destinelor țării, dacă si marginile tradiționalei noastre modestii, ne îngă­duim, să-i­­rezim la reali­ate. Vremu­rile in cari trăim sunt pline de eroi, cauzate din vina lor. Și teamă nu este, să nu plângem într’o zi cu toții, ceea ce au ruinat n­umai unii. Să caute deci a­­cești dețin­ători ai puterii o emanci­pare de sub tutela politicei egoiste și să dopteze o nouă linie de conduită. Egoismul în politică este nenorocirea tuturor eco­­celor. Sei baze­i comemorării de ieri a ata­­târuorii este un prilej fericit pentru po­tentații zi­elor roas­e*­, de a*și modela acțiunea lor viitoare. După ce neatârnarea externă ne-a fost hărăzită intr’o formă atât de mă­reață și cu o grabă atât de neaștep­tată, se cuvine, ca el să se gândească de aci înainte și la neatârnarea internă la acea libertate de spirit și de ac­țiune, care a întemeiat gloria tuturor epocelor mari. Suntem­ deprinși cu decepțiile. N’am dorit să fim gratificați și cu cea mai groaznică, de a incheia prea de­vreme o epocă atât de glorioasă. 3­L,M1 JE,JLI^]M1L,^RUn Morminte spoite Judecând după reperciuri Junie primă­­verii anului acestuia asupra rt burilor pubice ale țării noastre, ar fi să de­venim pesimiști fără leac, per^g­ini cu sufletul spre meleagurile înflorite ale Nirvanei budhiste. Pe rând, ne-a cuprins nemărginita grijă a boalei re­­gelui, umbra care o proed­a asupra destinului acestei țări, desgustul pro­­dus de jivinele cari mișunau sinistre în rada acestei umbre. O dictatură de pan­taloni militărești scoși la pensie ne-a pre­sărat cenușe, peste avânt și ne-a încleștat pumnii întro tăcere de intemnitați. Ca în vremuri fanariote atenția țării s’a ocupat în convulsii nervoase și cu gra­­vitatea evenimentelor de Stat de ispră­vile bandiților, de lupta lor­ cu poterele Jandarmerești. Primăvara nu ne-a a­­dus nici descătușarea veselă a păraie­­lor, nici verdele proaspăt al sufletelor. Dăm pilda ultimei analize a structurei Statului nostru, situața corpului func­ționăresc. Pe capul lui s’a abătut toate tărguirile electorale și toate minciunile bugetare. Nici odată o nerușinare mai vastă n’a fost patronată de oficialitate și nici­odată o hoție n’a fost mai fățișă și mai batjocoritoare: paste murgale salarii verzi. Țăranii primăverii acesteia au scos ca totdeauna plugul să spintece ogo­­rul. Dar fără exagerări sentimentale, când au încleștat coarnele plugului, cu întâiul gest care precedă ceremonia pâinei, de astădată au tânjit gârboviți. Ursita țăranului în condițiile de azi e sigilată. Trăiește de pe azi pe mâine fiindcă nu poate altfel. Orice gospo­dărie, meseriașă, negustorească, liber profesionistă ca să dăinuiască trebue să-și adauge zilei consumate, care este un câștig imediat pierdut, un câștig rezervat viitorului înșelător, altfel sunt proletari. Țăranii noștri năruiți sub greutatea impozitelor și produselor agricole cari n’au căutare, judecați sub acest raport, sunt in situația unui proletariat agri­col. Tragedia e că pământul asistă trândav, la svârcolelile tovarășilor lui nedespărțiți. Pământul de fapt dăruie ca și altădată acelaș belșug de roade și nu este el, acela căruia i se poartă, mânie surdă și ponos. Ne strămutăm gândul în orație unde se serbează anualul 10 Mai. Ni­mic mai ușor decât să creezi o atmos­feră de sărbătoare, primăvara însăși este o sărbătoare și To Mai din feri­cire cade în plină primăvară. Dar spu­neți a fost vreodată un 10 Mai mai fals, mai discordant. Zdrențele tricolo­e de pe clădirile dosnice ale lor este tocmai egida care minoritar i­se cuvine unui astfel de 10 Mai reprezentant fe­stiv al unui Stat refăcut și renăscut. Vorbele lui Crist „morminte spoite" au vizat masca podoabei pusă peste noroi. Primăvara curentă se va convinge toată lumea e inutilă și de aici tragem toate consecințele pentru 10 Mai. Petre Domșa. Falimentul aventurierilor și al „aviatorilor" politici în Ardeal București, 11 Maiu Intr’una din zile, la cafeneau „Capșa" unde se fac planuri diabo­lice, și unde se pun la cale fel și fel de întregi, am fost obiectul unor atacuri desperate, din partea mai multor „frați“, foști .prieteni“ politici. Motivul acestor eșiri este simplu de explicat : sunt ardelean și fac parte din partidul național­­țilrănesc. Niciodată nu mi-am putut închi­pui atâta ură, atâta răutate! Și numai pentru că voește și arde­leanul să fie luat în considerare cel puțin la el acasă. Este intere­sant, cum acești agenți ai tuturor cluburilor politice și musafirii bo­degilor, cu toții au pretenția sa fie deputați și prefecți, natural in Ardeal. Fiecare din aceștia pretinde, că și-a vărsat sângele și că a adus enorme sacrificii pentru noi, în consecință noi, boanghenii, p­eștii, papistașiii trebue fără doar și poate să le cedăm locurile. In sus­ținerea tezei lor aduc tot felul de „invențiuni calomnioase și „pline“ de venin, ca incapacitatea de a gu­vernă“, „regionaliști*, „nehotărîți“, „greoi“, și ultima învenție lapistă: „jos regățenii*. Declar cu toată sinceritatea că niciodată nu m’am simțit atât de mâhnit în sufletul meu decât vă­zând cine ne dă lecții de patriotism și bun simț! Când le gândești, că toate acestea sunt numai pentru că nu ne lăsăm stăpâniți de acei cari n’au nimic comun ca această na­ție! Ei, speculanții și profitorii nu și pot închipui, că se mai gă­sesc în acel Ardeal și oameni cin­stiți, cari nu se lasă tentați de friptură! Acuma înțeleg și mai bine, de ce atâta ură împotriva dlui Maniu! De ce toate loviturile se îndreaptă împotriva acestui bărbat de Stat ? Acum înțeleg de ce s’au căutat fripturiști Ardeleni, dece cei cari s’au angajat să dea cu piciorul în fostul partid național, peste noapte au fost făcuți „excelenți“, legate la mâini, „naivi“ mulțumiți cu vagon special, automobil, și șef de cabi­net. In tot răul e ceva bine! Pe mine m’au lămurit pe deplin acești „prie­tini“. Am înțeles și „adevăratele“ motive ale eșirii din partidul nostru a dd. Argetoianu, Stelian Popescu, Antonescu, Filipescu, dr Lupu. Conu Costică A. intențioana să 1 Incalice pe „prostul dela Blaj, Fili­pescu nu ved­ea nimic, afară de lupta veche familiară cu Știrbei, deci credea că partidul trebue să asculte de dsa, ba mai avea încă o supărare pe Magearu. Nolică An­tonescu? Nimic nou! Vroia să mai cunoască un program, și un partid în plus. Stelian , cel cu peștii — cum scria drul Lupu, înota dela Brătianu la Maniu, natural „din or­­din“ având procură de la cel dintăiu să lucreze liberal. Cel din urmă și cel mai simpatic dintre toți ne este însă drul Lupu. E o plăcere să-l vezi pe Nicolae enervăndu sel Să­­ auzi „Vă voi arăta, că de acuma Înainte toată viața politică o voi sacrifica ca să vă strivesc!“ Noi înțelegem că li este cu mult mai greu doctorului să convingă lumea, așa ca mai înainte! Ne dăm bine seama că este imposibil să cu­cerești Ardealul cu oameni ca Flo­­rea, care venise din Moldova ca invățător modest, iar în Ardeal a devenit profesor și deputat, furând semnul partidului național. Așa judecăm noi proștii, boan­ghenii, iar voi iubiți „prieteni“, „ați stat p­e viața în opoziție cu conu Nicu, conu Take ect. de ce vă supărați dacă noi reprezentanții poporului de dincolo de Carpați, am dat mâna cu adevărații repre­­zentanți ai poporului de dincoace ? De ce vă supărați dacă urmașul lui Bărnuțiu și-a întins mâna ur­mașului lui Tudor? După această judecată rămâne ca să mai vedeți sentința defini­tivă a poporului, care detestă aven­turile, trădările și minciuna, atunci când este vorba de soartea lui. Iată de ce partidul național este și va fi tare, cu sau fără d-voastră ! Dr. Ilie Lazar. Disolvarea consiliului comunal din Capitală București. 11. — Cercurile oficiale vorbesc de apropiata disolvare a con­­s­tului comunal al Capitalei, numindu-se o comisiune interimară prezidată de dl Trancu-Iași. După această numire se vor face alegeri, cu candidatura din­ Trancu-Iași la postul de primar. Sinuciderea procurorului ge­neral al Reichului București, 11. — Procurorul general al Reichului, dl Strohal s’a spânzurat in locuința sa din Berlin. ANUl IX. ^ NuMARUi S8 REDACTOR RESPONSABIL SEVER STOICA ABONAMENTUL I PE UN AN.....................600­ UI PE ȘASE LUNI . . . 300 LEI TF PE TREI LUNI IN Q­UI IN STREINĂTATEi PE UN AN. . . PE ȘASE LUNI, 3000 UI 1506 Lei Grandioasa adunare poporală a parti­dului național-țârănesc la Timișoara 11111 ■ 1 Zece mii țărani manifestează călduros pentru partidul democratic și cer înlăturarea guver­nului de siinicii — Impozanta primire a fruntașilor partidului națîonal-țărănesc — Cuvân­tările rostite — Banchetul •— Dela trimisul nostru special — Duminecă, 8 Mai a avut loc la Ti­mișoara o grandioasă în­trânire a parti­­dului național-țărănesc, ca delegați din iadețele Timiș-Torontal, Caraș Severin, A­lb­edinți și Arad. Dl Iuliu Maniu, președintele partidu­­­lui național-țărănesc, lotoțit de către doii deputați dr Alexandra Ad­a, dr Simion Nemeș, dr Gheorghe Crișan și Pavel Pavel In con­t la Timișoara Sâm­bătă la orele 9 seara, la gară fiind In­­t impiiat de către întreaga organizație a județului Timiș-Torontal la frunte cu dl Sever Bo­­a, președintele organiza­­ției. Pe peron­ul lalia Maria a fost salu­tat in calde cuvinte de către părintele Ioanichie [Neagoe, cel de fată manifes­tând ecteziast pentru președintele par­tidului. De aici oaspeții au fost conduși la luxosul club al organizației județene, unde a avut loc o masă comună, apoi au fost găzduiți în hotelul „Grand“. La orele 11 '30 noaptea a sosit și dl Ion Mihalache, vice­președintele parti­dului național-țărănesc, însoțit fiind de către dali deputați I. Răducanu și Ră­­dulescu-Mehedinți, iar la orele 10'30 Duminecă au sosit la Timișoara dnii Ștefan C. Pop, Virgil Madgearu etc. Desde dimineață cete mari de țărani, cu steaguri în frunte și costume națio­nale au populat străzile orașului, In­­dreptându-se spre grădina fabricei de bere, unde s’a ținut adunarea. „ Dnii Iuliu Maniu, Ion Mihalache și ceialalți fruntași ai partidului su au adu­nat iniâia la clubul partidului unde au fost întâmpinați de către corul bine in­struit al țăranilor din Comloșul­ Mare și călușerii frumoși din comuna Parța. La orele Duminecă a. m. un impozant cortegiu, format din zeci de trăsuri decorate cu flori și automobile, s’a îndreptat spre localul de întrunire, unde așteptau peste zece mii de ță­rani SQsiți din județele vecinașe. Au fost intre ei, cari au făcut peste 100 de km. Un comitet special compus din mem­bri ai organizației, aveau paza ordinei, fapt care a făcut, ca adunarea să de­curgă intr’o formă impresionant de măreață. Deschiderea adlunürii La orele 10 a. m. între uralele ne­­sfârșite ale poporului și-au făcut apa­riția în sală fruntașii partidului națio­­nal-țărănesc, cari au fost purtați pe brațe până la scenă de către mulțimea entuziastă. Asistența Pe scenă au luat foc din­ Iuliu Ma­niu, Ion Mihalache, Ștefan C. Pop, V. Madgeanu, părintele O. Neagoi, I. Răducanu, dr Al. Adu, dr I. Nemeș, Sever Bocu, Rădulescu-Mehedinți, Caius Brediceanu, Mihail Gașpar, dr Liviu Cigăreanu, dr Gh Crăciun, dr Co­­riolan Beran, dr Augustin Bárdosy, dr C. Bejan, Vaier Cârje dir. de bancă, dr. I. Pascu, dr C. Dobrin, dr Aurel Amnria, dr. G. Dezideriu, Romul Agli­­cerin, dr I. Körner, colonel Amos Pop, dr Ion Curtean, dr E. Perseca, Romul Stoica protopop, dr. Ion Vida, dr Gheorghe Crișan, dr V. Hotăran, dr E. Velicin, dr A Baicu, I. Chera general Vlad, T. Vuia, dr Aurel Valeanu, dr I. Juca, Grigore Popescu, Livius Piia, Gh. Madescu, H. Barba, Iacob Ghuraci, D. Bancu, Virgil Branisce, Miloș Mil­­covici, preotul Tătucu Jablenița, dr Petru Fleșter, Adrian Tripa, A. Mâ­rlan, dr I. Demian, V. Cărpenișianu, J. Mihuț, J. Bivo­, Traian Pencic, Ioan Oprea, I. Berian, etc. etc. a căror nu­me ne ocapă. Președintele adunării dă apoi cuvântul dlui Sever Bocu președintele organiza­ției Timișoara, care spune, că văzând aceasta mare de capete il cuprinde acelaș sentiment pe care l-a avut Si­­mion Bărnuțiu la istorica adunare de pe Câmpia libertății. Văd Banatul de odinioară spune dl 3. Bocu — care a răspuns glasului generalului Traian Doda, Eftimie Murgu și atâtor patri­ei cu adevărată iubire de neam. Acest Banat simte pericolul național, din nou, căci vede prăbușirea țării de către guvernele de succesiune de drept (strigăte, jos cu t­­) in u­ltimele alegeri Banatul a știut să dea pilda unei impresionante solidari­tăți morale, 9 din 10 români votând partidul național-țărănesc. Cu toate asupririle barbare bănățea­­ne a știut și înțeles să se ridice con­tra nebuniei organizate a guvernelor de până astăzi, A guvernelor furtului de urne și legilor scelerate, a guvernelor cari și-au însușit lozinca falsă prin noi inșine, refuzând orice ajutor străin și aducându-ne astfel la ruina și mizeria in care ne sbatem. Singura speranță, care a mai rămas bănățenilor și țării întregi este dl Maniu, rezerva de Înțe­lepciune a neamului și dl Mihalache spiritul ei de dreptate și pedeapsa, cu care de aci ,va porni la acțiunea de mântuire a neamului. La lupta pentru dărâmarea dictaturei de neputință și rușine pentru reîntro­­narea legalităței și dreptăței, pentru ap­­robarea legei electorale și lotru coo­perarea economică și intelectuală de care este nevoe. Termină rugând pe șefi să ia steagul biruiinței in mână. Dl Caius Brediceanu—Lugoj spune: Peste două zile când clopotele vor suna și steagurile vor îâîîti, neamul nostru iși va sărbători cincizeci ani de la independența Regatului. Bănățenii sânt fericiți că pot lua liberi parte la această sărbătoare când se pecetluește tot­odată și actul cel mare politic al fuziunii, unirei partide­lor național și țărănesc, instrumentul politic care să dărâme ultimile rămă­șițe de metode d­ocnești. Partidul na­­țional­ român de pe vremuri, rezulta­tul chinurilor, frământărilor, a știut să lupte că vrednicie pentru aruncarea lanțurilor sclaviei economice, politice, religioase și privind peste Carpați a recunoscut păturel boerești, așa ziselor partide istorice, partea luată in forma­rea regatului indep­endent. Nu a înțeles să ingenund­a insă față de­tatea balcanică a ciocoilor și mentali­a mij­loacelor politice de conducere a țării. Da deputat protopop Mih. Gașpar- Bocșa aduce salutul organizației jude­­țului Caraș arătând că in fața felului detestabil cum este gospodărită țara se ridică viforul de protest și nemulțumiri ale neamului de pretutindeni. Se în­treabă dacă a sta in slujba țarei și a unei idei pentru insănătoșirea moravu­rilor publice înseamnă a fi trădător de țară, bolșevic și regionalist. Partidul național-țărănesc s-a pus in serviciul neamului pentru a da o viață mai cin­stită țărei și a schimba sistemul poli­tic actual. Deputatul V. I?ai­n­escu-Mehedinți spune că se simte jenat ca regățean că ardelenii și bănățenii au fost înșe­lați de politica vechiului regat care cu Jilava și starea de asediu a vițeles să conducă o țară intreagă. Sărutând o­­braji pălmuiți și ridicând la cinste pe oamenii târâți in noroi, țărăniștii au în­țeles să-și aleagă șef pe Maniu cu a cărui autoritate morală și credință in Întronarea legalităților se va putea a­­sigura fericirea țîrei. Făcând procesul depărtărei din par­tid a celor două fracțiuni (Lupu și Pi­­ulpescu) se naște un mic scandal pro­vocat de individul Brudariu, aderent de zice al llui Lupu, care a fost crunt bătut de către mulțimea înfuriată. Dl Rădulescu indice spunând că dl Lupu nu a putut rezista spiritului păcătos bizantin căzând Învins. In istoria poli­tică au importanță cei cari ajung la victorie ori cad fără voia lor. Neabdi­­când­ de la datorie și făcând zid pu­ternic alături de fruntași indeamnă pe cetățeni la luptă dârză. Cuvântările rostite Dl Sever Bocu, președintele organi­zației din județul Timiș-Torontal pro­pune și adunarea admite ca președinte de vârstă pe preotul Ioanichie Neagoe, din Iugoslavia. Preotul Neagoe deschide adunarea cu cuvintele „Hristos a înviat“, spunând, că fruntașii partidului național țărănesc au venit să aducă lumină poporului o­­bidit exprimându-și încrederea în dnii Maniu și Mihalache de la cari se aș­teaptă reînvierea dreptăței și legalităței. Vorbirea președintelui adunării este des întreruptă de însuflețite strigate de „trăiască Iuliu Maniu și Ion Mihalache“. Cuvântarea dlui Ion Mihalache Primit cu nesfârșite u­­ale și strigăte de să trăiască, dl I. Mihalache declară că nu a venit in Banat să lupte cu o­­bosiții politici ai doctorului Lupa cari nu-s adversari serioși ci bolnavi buni de trimis la ambulanță. Adversarii de totdeauna și cari nu trebuesc pierduți din ochi sunt liberalii și uneltele lor, averescanii. Vorbind despre despărțirea de doc­torul Lupu, a trebuit să treacă peste cadavrul lui mergând Înainte cu dl Mania. Ironizează incercările fostului său tovarăș și pe cei ce l-au urmat cu firma la abosiții politicii de închiriat, știind bine că stomacul țărei poate primi vinul curat sănătos și fără adao­sul de borviz ori butiile cu șpriț ale dini Lupa. Dușmanii partidului național-țărănesc sunt numai liberalii cari au îmbrățișat cauza dominațiunei și aservirea țârei pentru interesele unui grup de ciocoi puși la adăpostul băncilor și jandarmi­lor. Cu bănci au robit pungile și min­țile slabe iar prin jand­ameria ridicată la instrument de guvernare s’au putut menține creind o administrație plină de lepădăturile cluburilor politice ori spăr­gătorii de capete din alegeri. Până când iși vor repara stomacurile, face digestia și flămânzi din nou liberalii au tocmit înlocuitori insă nu se deosebesc intru nimic de predecesori. Ceiace s’a schimbat odată cu veni­rea averescanilor la putere a fost doar mecanismul, in locul lui Brătianu cu șapcă a venit generalul cu chipiu. Me­canismul același. Mii vrea Grroflid să întoarcă macazul (pe tema agrarianis­mului) dar vine Vintilă, macagiul cel mare și-i spune: Înapoi că te răstorni. La fel cu tariful vamal și celelalte încercări de independență averescane. Vorbind de fuziune, explică necesi­tățile d­e care a izvorit și energiile cu­rate ce o adapă, urmărindu-se prin ea strivirea oligarhiei liberale. Citează du­rerile țării și poporului de la un capăt, la altul spunând că o atmosferă de jaf, desfrâu administrativ și anarhie gu­vernamentală nu putea decât să fie prăsitoare de bandiți ca Terente, Mun­­teanu, Cocoș și alți intr’o țară insă unde hoții sunt in fruntea guvernului să nu mire pe nimeni faptul că popu­lația încurajează câte­odată pe­­ bandi­­ții din codri în cari văd pe salvatorii­­ei. Mai iubiți sunt astăzi bandiții decât jandarmii, sem caracteristic ai boilei morale dintr’o țară, întocmai ca un război, vor învinge insă cei cu nervii mai tari, așa că fără frică și conștienți de forța și rolul par­tidului național-țărănesc, toți să stă­­ruiască a merge înaiiste pentru purifi­carea atmosferei morale de sus și jos. Puțuri mobilizați și Înarmați cu simță­­mântul dreptății, șefii partidului vor căuta să restabilească echilibrul între toate interesele economice ale țării. Vremea leneșilor și a cămătarilor a tre­cut. Se impune desr­obirea Băncii Na­ționale, organizarea in cooperative a producătorilor și Întronarea ordinei fără anarh­e. Tot ce s’a făcut de liberali ca exproprieri, revizuiri, legea pădurilor, etc., a fost copiat sau făcut de frica partidului național-țărănesc. Aberalii bazându-se pe Rege indrăz­­nesc a pretinde că vor veni la putere după averes­ani și astfel a solidariza monarhia cu falimentul lor moral. Coroana însă trebue să rămână mai presus de locurile politice, iar monarhia să se desolidarizeze de orice dictatură. Umbra autorităței regale va cădea și Regele nu se­­ putea lăsa mult in­fluențat de liberali. Forța liberalilor pe viitor nu va mai putea fi decât ori dictatura militară, ori simpatie populară. Să ne ferească Dumnezeu țara de o încercare de dictatură. Calea a doua insă, prin voința poporului, este des­­chisă oricărui partid de guvernământ. Noi suntem convinși — continuă du Ion Mihalache — că numai venind par­tidul național-țărănesc la putere, va fi ordine și liniște in țară. Averescanii ne-au copiat multe din­­ Continuue pe pegins

Next