Patria, mai 1927 (Anul 9, nr. 88-96)
1927-05-12 / nr. 88
Cluj, Joi 12 Maîu 1927 RrPAv’ȚIA Șl ADMINISTRAȚIA ' C'UJ, SFR. REGINA MARIA f „%1 ANUNȚURI DUPĂ TARIF PRÎ^ muște administrația și AGENȚIILE DE PUBLICITATE TELEFON REDACȚIA: 18-31. Serbarea neatârnării S’a împlinit o jumătate de veac, decând provinciile dunărene abia unite au îndăsnit, într’un avânt uimitor, elibereze de sub jugul semilunei să se Împilatoare. Comemorarea acestui mare eveniment în viața poporului românesc a sărbat-o ieri, în ziua de zece Mai, toată sur area românească. Presa din toate proviciile a înscris cu acest prilej pagini de entuziastă glorficare in colecțiile sale. S’a amintit de oameni mari și fapte așișderea. S’au ridicat turnuri de urări și de siluj în memoria marilor intermergători, cari au știut prin entiziasmul și priceperea lor,să îndrumeze pe căile sucașului destinele atât de hăruuite ale neamului românesc. Aprobăm și noi din toată inima și cu toată căldura convingerii noastre, chezășiile aduse în nostru g loros. Numai sprijinul trecutului cât nu putem fi de părere, să ascundem, tocmai la astfel de ocaziuni ceea ce, trebuie mărturisit. Să facem mai puțină istorie și să ne apropiem mai mult de reilitarea pură, ca de cea fantastică, ba ocolește de multe ori pe cea Istorii, pentru a se putea mândri cu din cea de a doua. Este o incontestabilă eroare, credinți că îndemnurile bune le dau numai faptele bune. Destinele unui neam pot fi în mare măsură hotărâte tocmai de greșelile conducătorilor lui. Și cea mai bună istorie este aceea, care se lasă inspirată și de greșeli, pe lângă meritele epoci.* Astfel judecând lucrurile, siliți suntem, să privim comemorarea de ieri mai ales sub aceasta lăture. Lumei de astăzi nu-i mai plac superlativele, și nici voalarea adevărului. Am avut norocul ca întrun timp destul de scurt, să realizăm idealuri mari, să ne formăm o patrie întregită, care nu așteaptă astăzi, decât o cât mai puternică consolidare. Multe popoare s’au oprit în drum istovite in atră iuința lor prntru ajungerea acestei ținte. Noi am reușit mai curând, decât aveam nădejdea. Bine și rațional este, să atribuim acest succes nu numai unor anumite personalități oficiale, ci să lăsăm partea de merit și împrejurărilor cari neau favorizat. Uralele sărbătorești și glorficările epocale reîmprospătează desigur memoria unora și a unui anumit trecut, dar nu sunt in stare să ne asigure viitorul, dacă nu aducem cu toții jertfa acestei asigurăi. Se cere deci contribuția tuturor, pentru a putea întâi salva și apoi garanta existența norocului, ce ne-a fost hfrăzit. ♦ Nu știm Întrucât conducătorii acestei țări sunt pătrunși de realitatea acestui adevăr. Conchidem insă din faptele lor, că au o judecată cu mult prea egoistă, decât să se lase convinși de necesitatea concentrării într-o singură direcție a întregii energii naționale. Conducătorii de astăzi sunt mai mult oameni politici de partid, decât reprezentanții f nței concentrate a neamului. Ei speră, să iasă loruitori cu ajutorul plăpadei lor unilateralități. Ei se gândesc mai mult la statuia proprie, decât la marele monument al neamului. Și atunci, fireșe, că viitorul nostru cade iarăși in sarcina norocului, care și el, ca orice relativitate are aceeași soartă ca și ulciorul la isvor. Și ne ierte deci deținătorii de astăzi al destinelor țării, dacă si marginile tradiționalei noastre modestii, ne îngăduim, să-irezim la realiate. Vremurile in cari trăim sunt pline de eroi, cauzate din vina lor. Și teamă nu este, să nu plângem într’o zi cu toții, ceea ce au ruinat numai unii. Să caute deci acești deținători ai puterii o emancipare de sub tutela politicei egoiste și să dopteze o nouă linie de conduită. Egoismul în politică este nenorocirea tuturor ecocelor. Sei bazei comemorării de ieri a atatâruorii este un prilej fericit pentru potentații zielor roase*, de a*și modela acțiunea lor viitoare. După ce neatârnarea externă ne-a fost hărăzită intr’o formă atât de măreață și cu o grabă atât de neașteptată, se cuvine, ca el să se gândească de aci înainte și la neatârnarea internă la acea libertate de spirit și de acțiune, care a întemeiat gloria tuturor epocelor mari. Suntem deprinși cu decepțiile. N’am dorit să fim gratificați și cu cea mai groaznică, de a incheia prea devreme o epocă atât de glorioasă. 3L,M1 JE,JLI^]M1L,^RUn Morminte spoite Judecând după reperciuri Junie primăverii anului acestuia asupra rt burilor pubice ale țării noastre, ar fi să devenim pesimiști fără leac, per^gini cu sufletul spre meleagurile înflorite ale Nirvanei budhiste. Pe rând, ne-a cuprins nemărginita grijă a boalei regelui, umbra care o proeda asupra destinului acestei țări, desgustul produs de jivinele cari mișunau sinistre în rada acestei umbre. O dictatură de pantaloni militărești scoși la pensie ne-a presărat cenușe, peste avânt și ne-a încleștat pumnii întro tăcere de intemnitați. Ca în vremuri fanariote atenția țării s’a ocupat în convulsii nervoase și cu gravitatea evenimentelor de Stat de isprăvile bandiților, de lupta lor cu poterele Jandarmerești. Primăvara nu ne-a adus nici descătușarea veselă a păraielor, nici verdele proaspăt al sufletelor. Dăm pilda ultimei analize a structurei Statului nostru, situața corpului funcționăresc. Pe capul lui s’a abătut toate tărguirile electorale și toate minciunile bugetare. Nici odată o nerușinare mai vastă n’a fost patronată de oficialitate și niciodată o hoție n’a fost mai fățișă și mai batjocoritoare: paste murgale salarii verzi. Țăranii primăverii acesteia au scos ca totdeauna plugul să spintece ogorul. Dar fără exagerări sentimentale, când au încleștat coarnele plugului, cu întâiul gest care precedă ceremonia pâinei, de astădată au tânjit gârboviți. Ursita țăranului în condițiile de azi e sigilată. Trăiește de pe azi pe mâine fiindcă nu poate altfel. Orice gospodărie, meseriașă, negustorească, liber profesionistă ca să dăinuiască trebue să-și adauge zilei consumate, care este un câștig imediat pierdut, un câștig rezervat viitorului înșelător, altfel sunt proletari. Țăranii noștri năruiți sub greutatea impozitelor și produselor agricole cari n’au căutare, judecați sub acest raport, sunt in situația unui proletariat agricol. Tragedia e că pământul asistă trândav, la svârcolelile tovarășilor lui nedespărțiți. Pământul de fapt dăruie ca și altădată acelaș belșug de roade și nu este el, acela căruia i se poartă, mânie surdă și ponos. Ne strămutăm gândul în orație unde se serbează anualul 10 Mai. Nimic mai ușor decât să creezi o atmosferă de sărbătoare, primăvara însăși este o sărbătoare și To Mai din fericire cade în plină primăvară. Dar spuneți a fost vreodată un 10 Mai mai fals, mai discordant. Zdrențele tricoloe de pe clădirile dosnice ale lor este tocmai egida care minoritar ise cuvine unui astfel de 10 Mai reprezentant festiv al unui Stat refăcut și renăscut. Vorbele lui Crist „morminte spoite" au vizat masca podoabei pusă peste noroi. Primăvara curentă se va convinge toată lumea e inutilă și de aici tragem toate consecințele pentru 10 Mai. Petre Domșa. Falimentul aventurierilor și al „aviatorilor" politici în Ardeal București, 11 Maiu Intr’una din zile, la cafeneau „Capșa" unde se fac planuri diabolice, și unde se pun la cale fel și fel de întregi, am fost obiectul unor atacuri desperate, din partea mai multor „frați“, foști .prieteni“ politici. Motivul acestor eșiri este simplu de explicat : sunt ardelean și fac parte din partidul naționalțilrănesc. Niciodată nu mi-am putut închipui atâta ură, atâta răutate! Și numai pentru că voește și ardeleanul să fie luat în considerare cel puțin la el acasă. Este interesant, cum acești agenți ai tuturor cluburilor politice și musafirii bodegilor, cu toții au pretenția sa fie deputați și prefecți, natural in Ardeal. Fiecare din aceștia pretinde, că și-a vărsat sângele și că a adus enorme sacrificii pentru noi, în consecință noi, boanghenii, peștii, papistașiii trebue fără doar și poate să le cedăm locurile. In susținerea tezei lor aduc tot felul de „invențiuni calomnioase și „pline“ de venin, ca incapacitatea de a guvernă“, „regionaliști*, „nehotărîți“, „greoi“, și ultima învenție lapistă: „jos regățenii*. Declar cu toată sinceritatea că niciodată nu m’am simțit atât de mâhnit în sufletul meu decât văzând cine ne dă lecții de patriotism și bun simț! Când le gândești, că toate acestea sunt numai pentru că nu ne lăsăm stăpâniți de acei cari n’au nimic comun ca această nație! Ei, speculanții și profitorii nu și pot închipui, că se mai găsesc în acel Ardeal și oameni cinstiți, cari nu se lasă tentați de friptură! Acuma înțeleg și mai bine, de ce atâta ură împotriva dlui Maniu! De ce toate loviturile se îndreaptă împotriva acestui bărbat de Stat ? Acum înțeleg de ce s’au căutat fripturiști Ardeleni, dece cei cari s’au angajat să dea cu piciorul în fostul partid național, peste noapte au fost făcuți „excelenți“, legate la mâini, „naivi“ mulțumiți cu vagon special, automobil, și șef de cabinet. In tot răul e ceva bine! Pe mine m’au lămurit pe deplin acești „prietini“. Am înțeles și „adevăratele“ motive ale eșirii din partidul nostru a dd. Argetoianu, Stelian Popescu, Antonescu, Filipescu, dr Lupu. Conu Costică A. intențioana să 1 Incalice pe „prostul dela Blaj, Filipescu nu vedea nimic, afară de lupta veche familiară cu Știrbei, deci credea că partidul trebue să asculte de dsa, ba mai avea încă o supărare pe Magearu. Nolică Antonescu? Nimic nou! Vroia să mai cunoască un program, și un partid în plus. Stelian , cel cu peștii — cum scria drul Lupu, înota dela Brătianu la Maniu, natural „din ordin“ având procură de la cel dintăiu să lucreze liberal. Cel din urmă și cel mai simpatic dintre toți ne este însă drul Lupu. E o plăcere să-l vezi pe Nicolae enervăndu sel Să auzi „Vă voi arăta, că de acuma Înainte toată viața politică o voi sacrifica ca să vă strivesc!“ Noi înțelegem că li este cu mult mai greu doctorului să convingă lumea, așa ca mai înainte! Ne dăm bine seama că este imposibil să cucerești Ardealul cu oameni ca Florea, care venise din Moldova ca invățător modest, iar în Ardeal a devenit profesor și deputat, furând semnul partidului național. Așa judecăm noi proștii, boanghenii, iar voi iubiți „prieteni“, „ați stat pe viața în opoziție cu conu Nicu, conu Take ect. de ce vă supărați dacă noi reprezentanții poporului de dincolo de Carpați, am dat mâna cu adevărații reprezentanți ai poporului de dincoace ? De ce vă supărați dacă urmașul lui Bărnuțiu și-a întins mâna urmașului lui Tudor? După această judecată rămâne ca să mai vedeți sentința definitivă a poporului, care detestă aventurile, trădările și minciuna, atunci când este vorba de soartea lui. Iată de ce partidul național este și va fi tare, cu sau fără d-voastră ! Dr. Ilie Lazar. Disolvarea consiliului comunal din Capitală București. 11. — Cercurile oficiale vorbesc de apropiata disolvare a constului comunal al Capitalei, numindu-se o comisiune interimară prezidată de dl Trancu-Iași. După această numire se vor face alegeri, cu candidatura din Trancu-Iași la postul de primar. Sinuciderea procurorului general al Reichului București, 11. — Procurorul general al Reichului, dl Strohal s’a spânzurat in locuința sa din Berlin. ANUl IX. ^ NuMARUi S8 REDACTOR RESPONSABIL SEVER STOICA ABONAMENTUL I PE UN AN.....................600 UI PE ȘASE LUNI . . . 300 LEI TF PE TREI LUNI IN QUI IN STREINĂTATEi PE UN AN. . . PE ȘASE LUNI, 3000 UI 1506 Lei Grandioasa adunare poporală a partidului național-țârănesc la Timișoara 11111 ■ 1 Zece mii țărani manifestează călduros pentru partidul democratic și cer înlăturarea guvernului de siinicii — Impozanta primire a fruntașilor partidului națîonal-țărănesc — Cuvântările rostite — Banchetul •— Dela trimisul nostru special — Duminecă, 8 Mai a avut loc la Timișoara o grandioasă întrânire a partidului național-țărănesc, ca delegați din iadețele Timiș-Torontal, Caraș Severin, Albedinți și Arad. Dl Iuliu Maniu, președintele partidului național-țărănesc, lotoțit de către doii deputați dr Alexandra Ada, dr Simion Nemeș, dr Gheorghe Crișan și Pavel Pavel In cont la Timișoara Sâmbătă la orele 9 seara, la gară fiind Int impiiat de către întreaga organizație a județului Timiș-Torontal la frunte cu dl Sever Boa, președintele organizației. Pe peronul lalia Maria a fost salutat in calde cuvinte de către părintele Ioanichie [Neagoe, cel de fată manifestând ecteziast pentru președintele partidului. De aici oaspeții au fost conduși la luxosul club al organizației județene, unde a avut loc o masă comună, apoi au fost găzduiți în hotelul „Grand“. La orele 11 '30 noaptea a sosit și dl Ion Mihalache, vicepreședintele partidului național-țărănesc, însoțit fiind de către dali deputați I. Răducanu și Rădulescu-Mehedinți, iar la orele 10'30 Duminecă au sosit la Timișoara dnii Ștefan C. Pop, Virgil Madgearu etc. Desde dimineață cete mari de țărani, cu steaguri în frunte și costume naționale au populat străzile orașului, Indreptându-se spre grădina fabricei de bere, unde s’a ținut adunarea. „ Dnii Iuliu Maniu, Ion Mihalache și ceialalți fruntași ai partidului su au adunat iniâia la clubul partidului unde au fost întâmpinați de către corul bine instruit al țăranilor din Comloșul Mare și călușerii frumoși din comuna Parța. La orele Duminecă a. m. un impozant cortegiu, format din zeci de trăsuri decorate cu flori și automobile, s’a îndreptat spre localul de întrunire, unde așteptau peste zece mii de țărani SQsiți din județele vecinașe. Au fost intre ei, cari au făcut peste 100 de km. Un comitet special compus din membri ai organizației, aveau paza ordinei, fapt care a făcut, ca adunarea să decurgă intr’o formă impresionant de măreață. Deschiderea adlunürii La orele 10 a. m. între uralele nesfârșite ale poporului și-au făcut apariția în sală fruntașii partidului național-țărănesc, cari au fost purtați pe brațe până la scenă de către mulțimea entuziastă. Asistența Pe scenă au luat foc din Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Ștefan C. Pop, V. Madgeanu, părintele O. Neagoi, I. Răducanu, dr Al. Adu, dr I. Nemeș, Sever Bocu, Rădulescu-Mehedinți, Caius Brediceanu, Mihail Gașpar, dr Liviu Cigăreanu, dr Gh Crăciun, dr Coriolan Beran, dr Augustin Bárdosy, dr C. Bejan, Vaier Cârje dir. de bancă, dr. I. Pascu, dr C. Dobrin, dr Aurel Amnria, dr. G. Dezideriu, Romul Aglicerin, dr I. Körner, colonel Amos Pop, dr Ion Curtean, dr E. Perseca, Romul Stoica protopop, dr. Ion Vida, dr Gheorghe Crișan, dr V. Hotăran, dr E. Velicin, dr A Baicu, I. Chera general Vlad, T. Vuia, dr Aurel Valeanu, dr I. Juca, Grigore Popescu, Livius Piia, Gh. Madescu, H. Barba, Iacob Ghuraci, D. Bancu, Virgil Branisce, Miloș Milcovici, preotul Tătucu Jablenița, dr Petru Fleșter, Adrian Tripa, A. Mârlan, dr I. Demian, V. Cărpenișianu, J. Mihuț, J. Bivo, Traian Pencic, Ioan Oprea, I. Berian, etc. etc. a căror nume ne ocapă. Președintele adunării dă apoi cuvântul dlui Sever Bocu președintele organizației Timișoara, care spune, că văzând aceasta mare de capete il cuprinde acelaș sentiment pe care l-a avut Simion Bărnuțiu la istorica adunare de pe Câmpia libertății. Văd Banatul de odinioară spune dl 3. Bocu — care a răspuns glasului generalului Traian Doda, Eftimie Murgu și atâtor patriei cu adevărată iubire de neam. Acest Banat simte pericolul național, din nou, căci vede prăbușirea țării de către guvernele de succesiune de drept (strigăte, jos cu t) in ultimele alegeri Banatul a știut să dea pilda unei impresionante solidarități morale, 9 din 10 români votând partidul național-țărănesc. Cu toate asupririle barbare bănățeane a știut și înțeles să se ridice contra nebuniei organizate a guvernelor de până astăzi, A guvernelor furtului de urne și legilor scelerate, a guvernelor cari și-au însușit lozinca falsă prin noi inșine, refuzând orice ajutor străin și aducându-ne astfel la ruina și mizeria in care ne sbatem. Singura speranță, care a mai rămas bănățenilor și țării întregi este dl Maniu, rezerva de Înțelepciune a neamului și dl Mihalache spiritul ei de dreptate și pedeapsa, cu care de aci ,va porni la acțiunea de mântuire a neamului. La lupta pentru dărâmarea dictaturei de neputință și rușine pentru reîntronarea legalităței și dreptăței, pentru aprobarea legei electorale și lotru cooperarea economică și intelectuală de care este nevoe. Termină rugând pe șefi să ia steagul biruiinței in mână. Dl Caius Brediceanu—Lugoj spune: Peste două zile când clopotele vor suna și steagurile vor îâîîti, neamul nostru iși va sărbători cincizeci ani de la independența Regatului. Bănățenii sânt fericiți că pot lua liberi parte la această sărbătoare când se pecetluește totodată și actul cel mare politic al fuziunii, unirei partidelor național și țărănesc, instrumentul politic care să dărâme ultimile rămășițe de metode docnești. Partidul național român de pe vremuri, rezultatul chinurilor, frământărilor, a știut să lupte că vrednicie pentru aruncarea lanțurilor sclaviei economice, politice, religioase și privind peste Carpați a recunoscut păturel boerești, așa ziselor partide istorice, partea luată in formarea regatului independent. Nu a înțeles să ingenunda insă față detatea balcanică a ciocoilor și mentalia mijloacelor politice de conducere a țării. Da deputat protopop Mih. Gașpar- Bocșa aduce salutul organizației județului Caraș arătând că in fața felului detestabil cum este gospodărită țara se ridică viforul de protest și nemulțumiri ale neamului de pretutindeni. Se întreabă dacă a sta in slujba țarei și a unei idei pentru insănătoșirea moravurilor publice înseamnă a fi trădător de țară, bolșevic și regionalist. Partidul național-țărănesc s-a pus in serviciul neamului pentru a da o viață mai cinstită țărei și a schimba sistemul politic actual. Deputatul V. I?ainescu-Mehedinți spune că se simte jenat ca regățean că ardelenii și bănățenii au fost înșelați de politica vechiului regat care cu Jilava și starea de asediu a vițeles să conducă o țară intreagă. Sărutând obraji pălmuiți și ridicând la cinste pe oamenii târâți in noroi, țărăniștii au înțeles să-și aleagă șef pe Maniu cu a cărui autoritate morală și credință in Întronarea legalităților se va putea asigura fericirea țîrei. Făcând procesul depărtărei din partid a celor două fracțiuni (Lupu și Piulpescu) se naște un mic scandal provocat de individul Brudariu, aderent de zice al llui Lupu, care a fost crunt bătut de către mulțimea înfuriată. Dl Rădulescu indice spunând că dl Lupu nu a putut rezista spiritului păcătos bizantin căzând Învins. In istoria politică au importanță cei cari ajung la victorie ori cad fără voia lor. Neabdicând de la datorie și făcând zid puternic alături de fruntași indeamnă pe cetățeni la luptă dârză. Cuvântările rostite Dl Sever Bocu, președintele organizației din județul Timiș-Torontal propune și adunarea admite ca președinte de vârstă pe preotul Ioanichie Neagoe, din Iugoslavia. Preotul Neagoe deschide adunarea cu cuvintele „Hristos a înviat“, spunând, că fruntașii partidului național țărănesc au venit să aducă lumină poporului obidit exprimându-și încrederea în dnii Maniu și Mihalache de la cari se așteaptă reînvierea dreptăței și legalităței. Vorbirea președintelui adunării este des întreruptă de însuflețite strigate de „trăiască Iuliu Maniu și Ion Mihalache“. Cuvântarea dlui Ion Mihalache Primit cu nesfârșite uale și strigăte de să trăiască, dl I. Mihalache declară că nu a venit in Banat să lupte cu obosiții politici ai doctorului Lupa cari nu-s adversari serioși ci bolnavi buni de trimis la ambulanță. Adversarii de totdeauna și cari nu trebuesc pierduți din ochi sunt liberalii și uneltele lor, averescanii. Vorbind despre despărțirea de doctorul Lupu, a trebuit să treacă peste cadavrul lui mergând Înainte cu dl Mania. Ironizează incercările fostului său tovarăș și pe cei ce l-au urmat cu firma la abosiții politicii de închiriat, știind bine că stomacul țărei poate primi vinul curat sănătos și fără adaosul de borviz ori butiile cu șpriț ale dini Lupa. Dușmanii partidului național-țărănesc sunt numai liberalii cari au îmbrățișat cauza dominațiunei și aservirea țârei pentru interesele unui grup de ciocoi puși la adăpostul băncilor și jandarmilor. Cu bănci au robit pungile și mințile slabe iar prin jandameria ridicată la instrument de guvernare s’au putut menține creind o administrație plină de lepădăturile cluburilor politice ori spărgătorii de capete din alegeri. Până când iși vor repara stomacurile, face digestia și flămânzi din nou liberalii au tocmit înlocuitori insă nu se deosebesc intru nimic de predecesori. Ceiace s’a schimbat odată cu venirea averescanilor la putere a fost doar mecanismul, in locul lui Brătianu cu șapcă a venit generalul cu chipiu. Mecanismul același. Mii vrea Grroflid să întoarcă macazul (pe tema agrarianismului) dar vine Vintilă, macagiul cel mare și-i spune: Înapoi că te răstorni. La fel cu tariful vamal și celelalte încercări de independență averescane. Vorbind de fuziune, explică necesitățile de care a izvorit și energiile curate ce o adapă, urmărindu-se prin ea strivirea oligarhiei liberale. Citează durerile țării și poporului de la un capăt, la altul spunând că o atmosferă de jaf, desfrâu administrativ și anarhie guvernamentală nu putea decât să fie prăsitoare de bandiți ca Terente, Munteanu, Cocoș și alți intr’o țară insă unde hoții sunt in fruntea guvernului să nu mire pe nimeni faptul că populația încurajează câteodată pe bandiții din codri în cari văd pe salvatoriiei. Mai iubiți sunt astăzi bandiții decât jandarmii, sem caracteristic ai boilei morale dintr’o țară, întocmai ca un război, vor învinge insă cei cu nervii mai tari, așa că fără frică și conștienți de forța și rolul partidului național-țărănesc, toți să stăruiască a merge înaiiste pentru purificarea atmosferei morale de sus și jos. Puțuri mobilizați și Înarmați cu simțământul dreptății, șefii partidului vor căuta să restabilească echilibrul între toate interesele economice ale țării. Vremea leneșilor și a cămătarilor a trecut. Se impune desrobirea Băncii Naționale, organizarea in cooperative a producătorilor și Întronarea ordinei fără anarhe. Tot ce s’a făcut de liberali ca exproprieri, revizuiri, legea pădurilor, etc., a fost copiat sau făcut de frica partidului național-țărănesc. Aberalii bazându-se pe Rege indrăznesc a pretinde că vor veni la putere după averesani și astfel a solidariza monarhia cu falimentul lor moral. Coroana însă trebue să rămână mai presus de locurile politice, iar monarhia să se desolidarizeze de orice dictatură. Umbra autorităței regale va cădea și Regele nu se putea lăsa mult influențat de liberali. Forța liberalilor pe viitor nu va mai putea fi decât ori dictatura militară, ori simpatie populară. Să ne ferească Dumnezeu țara de o încercare de dictatură. Calea a doua insă, prin voința poporului, este deschisă oricărui partid de guvernământ. Noi suntem convinși — continuă du Ion Mihalache — că numai venind partidul național-țărănesc la putere, va fi ordine și liniște in țară. Averescanii ne-au copiat multe din Continuue pe pegins