Patria, martie 1928 (Anul 10, nr. 47-73)
1928-03-01 / nr. 47
. DIRECTOR ION CLOPOȚELU Redacfia și administraţia: 1 CLUJ, STR REGINA MARIA No. 11. TELEFON: 13.31. ABONAMENT ANUAL: Profesiuni libere........................... 800 . Autorități fi institutiuni .... 1600 | Funcționari.................................... 7000 « In streinătate: dublu. 1 DIRECTIA POLITICA: ; Comitetul de presă al P. N. Ţ. secţia Ardealului Ultimul refugiu Guvernul actual dispreţueşte regulile constituţionale, pe cari le consideră, drept nişte formalităţi necesare de ochii liniei, în fond însă ele pot fi ignorate. Aproape nu mai este ţară europeană care să-şi fi dat constituţie democrată, rămasă doar pe hârtie. Constituţionalismul apusean este înrădăcinat in opinia publică, este tradus in realitate, ţinându-se seamă de indicaţiile poporului. Mai poate România pluti la suprafaţă, în dispreţul oricăror necesităţi şi dorinţi manifestate de masse? Cine mai poate concepe în Europa o politică, ce nu-şi ia inspiraţiile continue din nevoie şi revendicările mulţimilor muncitoare? Nimeni. Numai ciocoismul îngâmfat al ţării româneşti mai stăruie în erorile şi tradiţiile nesănătoase de conservatism inadaptabil la noua viaţa a poporului. Guvernul bagatelizează, asupreşte şi nedreptăţeşte ţara, dar şi ţara prinde a urî acest guvern care-i stă in spate ca o imensă povară. Nu există reconciliere intre două lumi cari se deosebesc profund şi se ciocnesc din ce în ce mai violent. Ţara nu se mai poate lăsa, cârmuită de oameni cari caută alte limanuri decât ale fericirii poporului. Lupta este angajată între lumea, oficială reprezentată de guvern şi lumea cea mare a cetăţenilor. Şi e de prevăzut care va învinge. Dar guvernul nu vrea să se dea bătut cu una cu două, ci în încăpăţânarea lui oarbă persistă la putere împotriva poporului care-l contestă şi-l detestă. Ba mai mult. Se adresează streinătăţii pe care a bruscat-o de atâtea ori. E gata de temenele, de îngenunchieri umilitoare. Trimite emisari cu suprafaţă să trateze chestiunile mari râmase în litigiu de atâţia amar de ani, pe dd. Titulescu ministru de externe şi Chiriacescu vice-guvernator al Băncii Naţionale. Cu toată curtea insistentă ce i se face acum de către guvernul român, streinătatea este rezervată şi-şi dă seama de anomaliile situaţiei interne a României. Streinătatea este cu mult mai bine informată decât ca să nu-şi impună reticenţele şi ezitările ei, cu toate că ea este dornică să intre în pământul cu posibilităţile infinite de desvoltare al României cu plasamente însemnate de capital. Dar guvernul Brătianu, ştiţi guvernul partidului celei mai mândre şi intransigente poliţiei „naţionale“, exprimate în formula îngâmfată „prin noi înşine“, e gata de toate capituările, numai să reuşiască a-şi găsi in acea streinătate hulită şi respinsă până ieri razimul, motivul dăinuirii sale la putere în ţara tuturor românilor. Este ultimul refugiu al guvernului. Tăiate toate simpatiile şi rădăcinile în ţară, el forţează, justificarea cramponării la putere prin înodarea unor convenţii proaspete cu puterile europene. Dar fără asentimentul ţârii niciun pact, nicio convenţie, nici-un contract cu alte state n'are valabilitate. Baterea în Guvernul şi partidul liberal voia să calce pe urmele opoziţiei şi să improvizeze „mari“ adunări poporale. Imitaţia n'a prins. Ca orice artificiu aşa şi punerea la cale a unor demonstraţii ,,populare" de către un guvern impopular, a dat greş. Guvernul a obosit după abia două încercări de imitare la Iaşi şi Braşov. Fiasco-ul manifestaţiilor partidului liberal era de prevăzut. Azi nu mai ai de a- i face cu o turmă de supuşi, de servitori , de pe moşie, de a căror voinţă dispui după bunul plac. Marşul triumfal al cetăţenilor din toate centrele ţării la adunările partidului naţional-ţărănesc este expresia maturităţii politice a masselor. Un asemenea marş nu poate fi comandat , in lipsă de popularitate. Deaceea este inimitabil. Contrafacerea liberală deci s’a văzut de retragere departe. Avem o ţară cuminţită şi deşteptată la viaţă politică. Pentru Regenţă, pentru cercurile conservatoare ale României cari mai perzistă in vechea mentalitate de diminuare a rolului politic revendicat de masse, ca şi pentru streinătate, adunările grandioase ale opoziţiei au creat o atmosferă politică nouă, mai curată, mai entuziastă, mai îmbibată de credeul ideilor ce au fost puse din abundenţă în circulaţie de către şeful partidului naţional-ţărănesc şi de către statul major al d-sale. Nu se putea ca efectul puternic al acţiunii naţional-ţărăniştilor să nu fie imediat vizibil aici in ţară, baterea in retragere a guvernului şi partidului liberal, a cărui stăruinţă de a contrabalansa torentul de manifestări cetăţeneşti cu înjghebarea de adunări sub ocrotirea jandarmărească s’a prăbuşit in ridicol. TTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTŞ D. Titulescu face propuneri in chestiunea optanfilor Bucuresti 29. D. Titulescu a adresat o lungă şi amănunţită notă guvernului ungar în chestiunea optanţilor. Nota începe prin a exprima regretul că guvernul ungar nu s’a supus rezoluţiei unanime a Consiliului Societăţii Naţiunilor. Combate apoiargumentul din memoriul Ungariei şi face următoarele propuneri: Dacă Ungaria acceptă raportul Chamberlain şi dacă Consiliul Ligii, de la Geneva găseşte mijlocul ca gestul României să nu constitue un precedent, România e dispusă a lăsa ca Ungaria să ia din reparaţiile datorite României o sumă limitată, care să nu corespundă cu un spor de preţ, ci să constitue un gest de graţie, care să dovedească, că la baza apărării României nu stă un sentiment de ostilitate împotriva proprietarilor unguri, ci interesele vitale ale neamului român de. Bineînţeles Ungaria va trebui să plătească optanţilor un fel de despăgubire, iar aceştia să retragă procesele. D. Titulescu face o condiţie esenţială din acceptarea raportului Chamberlain de către Ungaria. Nota termină cu rezerva că propunerea României nu implică nici o recunoaştere a vreunei obligaţii, nici a vreunui drept sau o modificare a poziţiei României în faţa Consiliului Ligii Naţiunilor sau a rezoluţiei din Septemvrie. Soluţia d-lui Titulescu, insistând asupra dreptăţii noastre în fond, e de natură a mulţumi Ungaria ca şi pe optanţi, căci Ungaria nu poate tăgădui obligativitatea de a plăti datoriile faţă de România, iar optanţii obţin o favorizare faţă de proprietarii români. Ungaria va trebui să răspundă şi in orice caz, nu intenţia de a nega creanţele faţă de România ar putea constitui un motiv de refuz. Gestul României nu poate aduce vreun prejudiciu dreptăţii noastre absolute şi va trebui să triumfe mai ales în cazul unui refuz din partea Ungariei. Acesta e şi înţelesul Europei. TTTTTTfVTTTTTTTT¥TVTTTTTTTrMTfTTf?Tgr»TyvTff?fffffTVfTTTr D. Vintila Bratianu va face declaraţii asupra împrumutului extern Bucureşti, 29. — Cercurile politice, comentează faptul că d. V. Brătienul a rugat pe d. Răducanu, să-şi amâne interpelarea privitoare la golurile bugetare, pentru Miercurea viitoare. Senatul naţional-ţărănist a acceptat. Se crede că d. Vintila ar avea intenţia să facă unele declaraţii „importante“ asupra stadiului tratativelor pentru împrumut, şi în această privinţă numai săptămâna viitoare ar putea avea la mână anumite date pe care d-sa le crede hotărâtoare. Cum insă împrumutul ,întâmpină greutăţi mai ales din partea Franţei, d. Vintilu Brătianu bizuindu-se zadarnic pe unele declaraţii antebelice ale d-lui Poincaré, declaraţiile primuluiministru nu vor putea avea alt scop, decât acela de a înconjura un răspuns direct la faptele de o gravă preciziune ce va servi interpelatorul naţional-ţărănist cu privire la golurile — sistem — din bugetele întocmite de d. Vintila Brătianu. yryyyyyyyyvyyryryTTyyTTrnrTTy Un mare faliment la Galafi Galati. 29. Importanța firmă de export de cereale din Galaţi Smirer a fost declarată în stare de faliment. Pasivul este de 160.000.000 lei. Interesant este că această firmă există de10 de ani. PROBLEMELE VREMII Supraconştientul nostru De dr. G. Preda vice-preşedintele „Astrei“ Studiindu-se sistemul nervos al corpului omenesc, fiziologiştii au putut distinge, că el aparţine la două categorii mai mari de funcţiuni sau vieţi. Avem sistemul nervos al vieţii de relaţiune, sau de raporturi cu lumea din afară şi care ar cuprinde :sistemul nervos central (creer, măduvă etc.) cel periferic (nervii); şi un alt sistem al dieţei organo-vegetative, adecă al vieţii autonome din celulele, ţesuturile, organele sau viscerile noastre toracice ■şi abdominale etc., care este pus sub dependinţa simpaticului şi parasimpaticului (pneumogastric) etc. Anatomiştii şi fiziologiştii ne mai arată însă că ambele sisteme sau vieţi, sunt în strânsă legătură şi se influenţiază reciproc. Unele fibre simpatice şi parasimpatice merg şi la creer, măduvă sau nervii cranieni etc. iar pe de altă parte, ştim cum emoţia i poate influenţa uşor, o evacuaţiune intestinală sau acea a căilor urinare. Psihologii bazaţi pe lucrările anatomice şi fiziologice de astăzi, pun viaţa de relaţiune cu impresiunile şi percepţiunile consciente în domeniul conscientuilui, iar viaţa organo-vegetativă în acel al inconştientului. Consciinţa pur energetică şi reală, deschide omlui lui câmpul imens îl gândim. Prin ea omul deduce, induce şi produce în domeniul intelectual. Ea constitue deci adevăratul ton psihism. Prin opoziţie cu acest psihism, avem viaţa celulară, acea a ţesuturilor sau organelor etc., care dacă ar avea poate, o consciinţă rudimentară sau primitivă a lor, noi încă, ne găsim, cu totul incoscienţi faţă de ea. Acestei din urmă vieţi i s’a mai zis ,şi Fizism. Personalitatea omenească ar fi deci divizată după unii psihologi numai în conscient şi incoscient (sau subconscient). Tot ceia ce nu este conscient, era declarat de inconscient, sau subconscient şi viceversa. Această diviziune a apărut însă altor psihologi, ca foarte sumară şi susceptibilă de a conduce la greşeli mari. Insacul conscientuilui şi inconscientului s’a aruncat prea multe lucruri, care păreau asemănătoare, dar care nu erau nici de aceiaşi calitate şi nici de aceiaşi origină. Astfel în subconscient sau inconscient au fost puse: a) instinctele (în special acel al apărărei, conservăm şi desvoltărei) viaţei celulare, a ţesuturilor sau organelor; b) ajutorul lor reciproc şi comun, apoi tot aici se puneau: a) impulsivităţile criminale, b) automatismul degeneraţilor, c) delirul absurd al histericililor, stări, care stăteau alături de d) extazul unui religios sau sfânt, e) explozia unui erou, f) inspiraţia unui geniu etc. In sfârşit tot în inconscient s’a mai înfundat ideile palid uitate, suvenirurile şterse, principiile rău digerate, tentaţiunile mai mult sau mai puţin învinse, senzaţiunile tulbure, cu un