Patria, aprilie 1928 (Anul 10, nr. 74-93)
1928-04-01 / nr. 74
2 (Urmare din pagina 1) Transilvănean, dr. A. Hamilton, Profesoară de Medicină Industrială la Universitatea Harvard. Parte din asistenţi au făcut parte din grupul de vizitatori din ţară în vara trecută. Cuvântul profesorului Hudson România spune dl Hudson, profesor de Drept Internaţional de la Universitatea din Harvard care a prezidat conferinţa, a figurat în anii din urmă în presa americană foarte adesea, lucru care a creat un interes viu în America. Cum ştirile din presă nu sunt decât rareori juste şi publicul nostru ştie bine acest lucru, Asociaţia de Politică Externă a decis discutarea situaţiei României în politica internaţională. Dintre ţările ieşite din răzoi, spune dl Hudson, România a ieşit ca unul din statele cele mai importante, a avut însă în acelaş timp şi cele mai grele probleme de rezolvat. In împrejurările date poate că nici o ţară nu ar fi putut face mai mult decât România spre a le rezolva. Şi eu care am luat parte la rezolvarea diferitelor probleme la Geneva la Secretariatul Ligii îmi dau seama de greutatea lor. „ Poziţia strategică a României din punct de vedere al politicii internaţionale au făcut ca România să devină un factor politic puternic în Europa de după război. Conferinţa dlui A. I. Popescu Dl Aureliu Ion Popescu, membru al Institutului Social Român şi al Institutului Internaţional de pe lângă Universitatea Columbia din New-York, introdus de dl Hudson ca unul dintre cei mai distinşi tineri reprezentanţi ai ştiinţelor sociale româneşti spune că dsa se va menţine într’o obiectivitate strictă şi va descrie situaţia României după război fără a intra,în polemică, drept pe care şi-l rezervă pentru mai târziu. România spune dl Popescu, este din punct de vedere geografic o unitate în sine separată de Balcani. Istoriceşte însă, România a făcut parte din Balcani până la 1919 de când a fost atrasă definitiv în sfera politicii Europei Centrale, păstrând însă o supremaţie de arbitru amical în politica balcanică. Schiţează apoi diferenţele sociale şi culturale dintre România şi Balcani ca rezultat al mediului şi circumstanţelor istorice. Moştenirea biologică şi socială a Românilor, descendenţi ai unor popoare cu culturi avansate, factorul geografic şi avuţia potenţială a României explică situaţia ei faţă de restul Balcanilor şi de Europa răsăriteană. Politica externă a României înainte de război nu putea fi tot atât de tranşantă ca cea aIugoslaviei. Interesele României erau de ambele părţi, Rusia şi Austro-Ungaria. Te aci politica ei de expectativă şi de prudenţă. Ideile caracteristice ale secolului 19-lea în Occidentul Europei, naţionalismul şi democraţia, puteau fi amânate dar nu puteau fi împiedicate de a se afirma şi în răsăritul Europei. Războiul în fine a introdus ambele idei şi în răsăritul Europei, şi ca rezultat România din stat balcanic de cheie unde ţinea balanţa puterii mai mult amical decât brutal, a ieşit din război ca 1) Cel mai important stat în Europa Centrală şi Răsăriteană; 2) A părsit arena politicei balcanice pentru a intrig in sfera politicei Europei Centrale; 3) A luat parte la mişcarea artistică şi ştiinţifică internaţională în general prin intermediul Franţei — ţările mai mici fiind obligate a se exprima internaţional printr-una din cele patru mari ţări al Inmei. 4) Şi-a redistribuit comerţul intern şi extern în aşa fel încât cel intern a câştigat enorm iar cel extern a scăzut comparativ cu cel antebelic din cauza linei mai mari diversităţii economice a României post-belice; 5) Bucreştiul a câştigat ca oraş internaţional în paguba Budapestei şi Vienei. Mica Antantă a avut de scop consolidarea situaţiei creiate după război şi în concertul European postbelic a ocupat acelaş loc pe care l-ai cocupat Austro-Ungaria în concertul antebelic. Franc vorbind, Mica Antantă a avut de scop menţinerea situaţiei câştigate prin război, situaţie care este rezultatul spiritului modern de naţionalism şi democraţie. Dacă aceste două idei se resping, cum le respinge Ungaria, se respinge ipso facto şi tratatele de pace, şi în această privinţă nu e locul să întru în polemică. Cu Ungaria România a intrat în conflict prin două probleme: Problema optanţilor şi cea a minorităţii maghiare. Din punct de vedere ştiinţific vorbind conflictul este un conflict inevitabil ce apare între statul burghez român şi statul feudal ungar. Şi ideile de proprietate sunt altfel într’un stat burghez şi altfel intr'un stat feudal. Astfel proprietatea veche absolută nu mai există nicăiri în Europa decât în Ungaria şi în România s’a acceptat idea de proprietate uz social. De aci exproprierea şi de aci conflictul. Ungurii optanţi doresc dreptul de proprietate după concepţia ungară absolută iar tratele le oferă dreptul de proprietate după concepţia românească. Problema natural nu este o problemă , de drept ci una socială şi ca atare nu poate fi rezolvată de jurişti ci de pin for politico-social ca cel al Ligii Naţiunilor. In chestia minoritară din nou Ungurii nu doresc atât de mult drepturi egale cât vechile lor drepturi de naţie asupritoare pe care natural noi nu le putem oferi. Noi oferim tratament egal şi proporţionalizare onestă a bunurilor şcolare şi bisericeşti. Dacă cu Ungaria am avut conflictul între statul burghez şi statul feudal, cu Rusia am avut conflictul între statul burghez şi statul comunist. Dreptul modern de posesiune se bazează pe structură etnică şi în al doilea rând pe considerente economice. In aceea noi nu acceptăm plebiscit în Basarabia. Basarabia are o structură etnică românească indiscutabilă admisă chiar şi de statisticile ruseşti care dădeau un procent de 54,5% populaţie românească încă înainte de război. Ruşii pretind însă — şi teoria lor natural este o consecinţă a ideii de stat sovietice — că structura etnică nu mai joacă un rol aşa de mare în ideia de stat modern. Ceea ce interesează populaţia, respectivă este regimul so Răboj EMINESCU, această minunată taină a sufletului românesc, continuă a fi încă, — şi pentru multă vreme — motiv de cercetare biografică şi de istorie literară. Cât de săracă şi întâmplătoare e seriozitatea lucrărilor noastre de acest fel, nimic nu ne-o învederează mai mult, decât chiar acest caz, al celui mai mare scriitor român, care aproape după 40 de ani de la moarte, încă nu e cunoscut în toate amănuntele ei. In deosebi netemeiatică, în toate ediţiile de până acum, e împărţirea poeziilor postume ale lui Eminescu, împărţire făcută de către editori din puncte de vedere contradictorii şi de multe ori din necunoştiinţa de cauză. Acest lucru, precizarea poeziilor postume, îl face acum d. G. Ibrăileanu în „Viaţa Românească“, pentru câteva din poezii, cercetând îndeosebi biorgafic, raportul dintre operă şi scriitor. Amănunţit şi logic, pasionat şi cunoscător, d. Ibrăileanu cercetează multilateral şi cu o neobişnuită încrângătură documentară, câteva din poeziile postume ale lui Eminescu, din ediţiile Adamescu, Morţun şi Bogdan Duică, restabilind unele datări greşite, şi arătând lucrări nepostume trecute între cele postume şi invers. Insistând în cercetarea postumităţii, şi asupra felului de-a fi al poetului, după boala din 1883, când după cum mărturiseşte Maiorescu, era într’o stare de „degenerare intelectuală şi etică“, d. Ibrăileanu, lămureşte şi chestiunea „plagiatelor“ emfinescileme. Studiul bogat în amănunte şi în precizări, al d-lui Ibrăileanul, aduce un aport remarcabil istoriografiei noastre literare, şi in special cunoaşterii lui Eminescu. * DESPRE ROMANUL BIOGRAFIC am maiscris la acest loc, arătând lipsa lui în literatura noastră. O lipsă ele evidentă sărăcie în cultul marilor existenţe. Şi —• poate — şi de simţ pedagogic ,şi educativ. Căci valoarea pedagogică a romanelor acestor „mai existenţe“ —• eroi, artişti, dascăli, scriitori, etc., — e netăgăduită. Expunerilor seci sau banal sarbede, din manualele de istorie sau istorie literară, mintea elevuluidolescent, preferă, — naturala — scrisul colorat şi viu, brodat pe acţiunea sinusoidală a romanului. Dar nu numai adolescentul ci şi sufletul cetitorului matur, — îndeosebi nespecialist, se cufundă cu mai vădită bucurie în cuprinsurile unei cărţi literar scrise, decât în capitale plicticoase de date şi de titluri. Aceste romane, fireşte, scrise pe baze de serioase investigaţii şi cu suflet înţelegător de artist, aduc o serioasă contribuţie la crearea cultului marilor personalităţi. De aceea însemnăm cu toată bucuria faptul, că pe lângă începutul remarcat şi de noi, al Minunatei vieţi a lui Anton Pann în curs de publicaţie la „Universul literar“, gazetele anunţă că, scriitorul Liviu Rebreanu lucrează la o mare frescă istorică: Viaţa lui Horia iar Ion Vinea, va scrie Romanul lui Iancu Jianu. Şi astfel romanul biografic se naşte şi la noi, sub zodii fericite. PATRIA Duminecă, 1 Aprilie. Anul X. No. 74. Culturale—Literare-Artistice nmnTTmvUvmTmrm SPECTACOLE DE LA TEATRUL MAGHIAR Sâmbătă, orele 3 jum.: Fata pădurarului orele 8 jum.: Olympia Duminecă, orele 2 jum.: Floarea de Ghimeş orele 6: Olympia orele 8.45.:Al treilea, din stânga Luni: Olimpia, a treia oară Marţi: Olimpia, a patra oară PRĂVĂLIE NOUĂ DE BIJUTERII H. FENYO prăvălie de oroloage şi bijuterii, CLUJ, PIAŢA UNIRII NO. 23 Magazin bogat asortat cu ceasuri, bijuterii şi obiecte decorative. Renumele bun al firmei este servicul solid OFERĂ GARANTĂ DEPLINĂ România şi Cehoslovacia — O manifestare a ministrului instrucţiunilorpublice cehoslovac dr.Milan Houza — Praga, SI Martie. — La o serată socială la care au participat între alţii ministrul României dl T. Emandi cu întreg personalul Legaţiei, consultd român dl Stacca, ministrul de comerţ dr. Peroutka, cât şi numeroase personalităţi din cercurile politice, a luat cuvântul ministrul instrucţiunii pulice dl dr. Hodza, care a amintit, că colaborarea slovacilor cu românii se datează deja de la 1848. Ministrul face apoi un expozeu istoric asupra colaborării pe terem politic, amintind că în timpul războiului relaţiile slovace şi române sau menţinut în cercurile particulare mai cu seamă în Viena. Ministrul în explicaţiile sale a mai arătat că deja în timpurile istorice, de exemplu în timpul războaielor turceşti au stat umăr la umăr membrii ai naţiunei române şi slovace. El încheie cuvântarea sa cu acea, că colaboarea pentru un scop comun a adus rezultate fericite. Manifestarea ministrului a fost primită cu a plătise foarte îndelungate. Prager Presse din 23. 0I1. 1928). IfVffVfVTTTIlfVVTffVfTflllfff Aduc la cunoştinţa stimaţilor, mei cumpărători că obişnuitele vase pentru împrumut, farfurii, farfurii pt. peşti, pahare, tacâmuri de argint etc. etc. se pot afla şi pe mai departe, în prăvălia mea de cadre pentru tablouri Mihail Somlyai Cluj, Strada Iuliu Maniu No. 7. Au sosit la Librăria Ioan Miraly Cluj, Piaţa Unirii No. 15 cele mai nouă reviste de modă de primăvară şi vară foarte eftine r: Service —Tacâmuri „CHRISTOFLE“ PARIS şi articole de menaj în Alpacca argintat „WÜRTTEMBERGER“ Vânzarea Exclusivă Ceasornice „JUNGHANS“ de salon şi biurou. Depozit principal precum şi argintării, bijuterii fine, obiecte de artă, ceasornice de preciziune numai la marele magazin Cramfold Cluj, Piaţa Unirii No. 15 Preţurile ieftine şi fixe Telefon interurban 643 Apa minerală „MATILD“ este Gisshublerul ardelean Pentru femeea cuceritoare prima condiţie este w costumul frumos In interesul $ propriu dacă d vreţi să vă îmbrăcaţi de f t i n şi la modă ^ d vizitaţi magazinul^ Venus i! Str. Memorandului No. 3-5 ţi j - Croitorie i R separată pentru comenzi d