Patria, aprilie 1928 (Anul 10, nr. 74-93)

1928-04-01 / nr. 74

2 (Urmare din pagina 1) Transilvănean, dr. A. Hamilton, Pro­fesoară de Medicină Industrială la Universitatea Harvard. Parte din asis­tenţi au făcut parte din grupul de vi­zitatori din ţară în vara trecută. Cuvântul profesorului Hudson România spune dl Hudson, profe­sor de Drept Internaţional de la Uni­versitatea din Harvard care a prezi­dat conferinţa, a figurat în anii din urmă în presa americană foarte ade­sea, lucru care a creat un interes viu în America. Cum ştirile din presă nu sunt decât rareori juste şi publicul nostru ştie bine acest lucru, Asociaţia de Politică Externă a decis discutarea situaţiei României în politica interna­ţională. Dintre ţările ieşite din răzoi, spune dl Hudson, România a ieşit ca unul din statele cele mai importante, a avut însă în acelaş timp şi cele mai grele probleme de rezolvat. In împre­jurările date poate că nici o ţară nu ar fi putut face mai mult decât România spre a le rezolva. Şi eu care am luat parte la rezolvarea diferitelor proble­me la Geneva la Secretariatul Ligii îmi dau seama de greutatea lor. „ Poziţia strategică a României din punct de vedere al politicii internaţio­nale au făcut ca România să devină un factor politic puternic în Europa de după război. Conferinţa dlui A. I. Popescu Dl Aureliu Ion Popescu, membru al Institutului Social Român şi al Insti­tutului Internaţional de pe lângă Uni­versitatea Columbia din New-York, in­trodus de dl Hudson ca unul dintre cei mai distinşi tineri reprezentanţi ai ştiinţelor sociale româneşti spune că dsa se va menţine într’o obiectivitate strictă şi va descrie situaţia României după război fără a intra,în polemică, drept pe care şi-l rezervă pentru mai târziu. România spune dl Popescu, este din punct de vedere geografic o unitate în sine separată de Balcani. Istoriceşte însă, România a făcut parte din Bal­cani până la 1919 de când a fost atra­să definitiv în sfera politicii Europei Centrale, păstrând însă o supremaţie de arbitru amical în politica balca­nică. Schiţează apoi diferenţele socia­le şi culturale dintre România şi Balcani ca rezultat al mediului şi circumstanţelor istorice. Moştenirea biologică şi socială a Românilor, de­scendenţi ai unor popoare cu culturi avansate, factorul geografic şi avu­ţia potenţială a României explică si­tuaţia ei faţă de restul Balcanilor şi de Europa răsăriteană. Politica externă a României înain­te de război nu putea fi tot atât de tranşantă ca cea a­­Iugoslaviei. Inte­resele României erau de ambele părţi, Rusia şi Austro-Ungaria. T­e aci po­litica ei de expectativă şi de prudenţă. Ideile caracteristice ale secolului 19-lea în Occidentul Europei, naţiona­lismul şi democraţia, puteau fi amâ­nate dar nu puteau fi împiedicate de a se afirma şi în răsăritul Europei. Războiul în fine a introdus ambele idei şi în răsăritul Europei, şi ca re­zultat România din stat balcanic de cheie unde ţinea balanţa puterii mai mult amical decât brutal, a ieşit din război ca 1) Cel mai important stat în Euro­pa Centrală şi Răsăriteană; 2) A părsit arena politicei balcani­ce pentru a intrig in sfera politicei Eu­ropei Centrale;­­ 3) A luat parte la mişcarea artisti­că şi ştiinţifică internaţională în ge­neral prin intermediul Franţei — ţă­rile mai mici fiind obligate a se expri­ma internaţional printr-una din cele patru mari ţări al Inmei. 4) Şi-a redistribuit comerţul intern şi extern în aşa fel încât cel intern a câştigat enorm iar cel extern a scăzut comparativ cu cel antebelic din cauza linei mai mari diversităţii economice a României post-belice; 5) Bucreştiul a câştigat ca oraş in­ternaţional în paguba Budapestei şi Vienei. Mica Antantă a avut de scop conso­lidarea situaţiei creiate după război şi în concertul European postbelic a ocupat acelaş loc pe care l-ai cocupat Austro-Ungaria în concertul antebelic. Franc vorbind, Mica Antantă a avut de scop menţinerea situaţiei câştigate prin război, situaţie care este rezul­tatul spiritului modern de naţiona­lism şi democraţie. Dacă aceste două idei se resping, cum le respinge Un­garia, se respinge ipso facto şi trata­tele de pace, şi în această privinţă nu e locul să întru în polemică. Cu Ungaria România a intrat în conflict prin două probleme: Proble­ma optanţilor şi cea a minorităţii ma­ghiare. Din punct de vedere ştiinţific vor­bind conflictul este un conflict inevi­tabil ce apare între statul burghez ro­mân şi statul feudal ungar. Şi ideile de proprietate sunt altfel într’un stat burghez şi altfel intr'un stat feudal. Astfel proprietatea veche absolută nu mai există nicăiri în Europa decât în Ungaria şi în România s’a accep­tat idea de proprietate uz social. De aci exproprierea şi de aci conflictul. Ungurii optanţi doresc dreptul de pro­prietate după concepţia ungară abso­lută iar tratele le oferă dreptul de pro­prietate după concepţia românească. Problema natural nu este o problemă , de drept ci una socială şi ca atare nu poate fi rezolvată de jurişti ci de pin for politico-social ca cel al Ligii Na­ţiunilor. In chestia minoritară din nou Un­gurii nu doresc atât de mult drepturi egale cât vechile lor drepturi de naţie asupritoare pe care natural noi nu le putem oferi. Noi oferim tratament egal şi proporţionalizare onestă a bu­nurilor şcolare şi bisericeşti. Dacă cu Ungaria am avut conflic­tul între statul burghez şi statul feu­dal, cu Rusia am avut conflictul între statul burghez şi statul comunist. Dreptul modern de posesiune se ba­zează pe structură etnică şi în al doi­lea rând pe considerente economice. In aceea noi nu acceptăm plebiscit în Ba­sarabia. Basarabia are o structură et­nică românească indiscutabilă admi­să chiar şi de statisticile ruseşti care dădeau un procent de 54,5%­ popula­ţie românească încă înainte de război. Ruşii pretind însă — şi teoria lor na­tural este o consecinţă a ideii de stat sovietice — că structura etnică nu mai joacă un rol aşa de mare în ideia d­e stat modern. Ceea ce interesează populaţia, respectivă este regimul so­ Răboj EMINESCU, această minunată taină a sufletului românesc, continuă a fi în­că, — şi pentru multă vreme — mo­tiv de cercetare biografică şi de isto­rie literară. Cât de săracă şi întâmplă­toare e seriozitatea lucrărilor noastre de acest fel, nimic nu ne-o învederea­ză mai mult, decât chiar acest caz, al celui mai mare scriitor român, care aproape după 40 de ani de la moarte, încă nu e cunoscut în toate amănun­tele ei. In deosebi netemeiatică, în toate ediţiile de până acum, e împăr­ţirea poeziilor postume ale lui Emine­­scu, împărţire făcută de către editori din puncte de vedere­­ contradictorii şi de multe ori din necunoştiinţa de cauză. Acest lu­cru, precizarea poeziilor postume, îl face acum d. G. Ibrăileanu în „Viaţa Românească“, pentru câteva din poe­zii, cercetând îndeosebi biorgafic, ra­portul dintre operă şi scriitor. Amă­nunţit şi logic, pasionat şi cunoscător, d. Ibrăileanu cercetează multilateral şi cu o neobişnuită încrângătură docu­mentară, câteva d­in poeziile postume ale lui Eminescu, din ediţiile Adame­­scu, Morţun şi Bogdan­ Duică, restabi­lind unele datări greşite, şi arătând lucrări nepostume trecute între cele postume şi invers. Insistând în c­ercetarea postumităţii, şi asupra felului de-a fi al poetului, după boala din 1883, când după cum mărturiseşte Maiorescu, era într’o sta­re de „degenerare intelectuală şi eti­că“, d. Ibrăileanu, lămureşte şi­ chesti­unea „plagiatelor“ emfinescilem­e. Studiul bogat în amănunte şi în precizări, al d-lui Ibrăileanul, aduce un aport re­marcabil istoriografiei noastre literare, şi in special cunoaşterii lui Eminescu. * DESPRE ROMANUL BIOGRAFIC am mai­­scris la acest loc, arătând lip­sa lui în literatura noastră. O lipsă ele evidentă sărăcie în cultul marilor existenţe. Şi —• poate — şi de simţ pe­dagogic ,şi educativ. Căci valoarea pe­dagogică a romanelor acestor „mai existenţe“ —• eroi, artişti, dascăli, scriitori, etc., — e netăgăduită. Expu­nerilor seci sau banal sarbede, din manualele de istorie sau istorie litera­ră, mintea elevului­dolescent, preferă, — naturala — scrisul colorat şi viu, brodat pe acţiunea sinusoidală a ro­manului. Dar nu numai adolescentul ci şi sufletul cetitorului matur, — în­deosebi nespecialist, se cufundă cu mai vădită bucurie în cuprinsurile unei cărţi literar scrise, decât în capitale plicticoase de date şi de titluri. Aceste romane, fireşte, scrise pe baze de se­rioase investigaţii şi cu suflet înţelegă­tor de artist, aduc o serioasă contri­buţie la crearea cultului marilor per­­­­sonalităţi. De­ aceea însemnăm cu toa­tă bucuria faptul, că pe lângă începu­tul remarcat şi de noi, al Minunatei vieţi a lui Anton Pann în curs de pu­blicaţie la „Universul literar“, gazete­le anunţă că, scriitorul Liviu Rebrea­­nu lucrează la o mare frescă istorică: Viaţa lui Horia iar Ion Vinea, va­­ scrie Romanul lui­ Iancu Jianu. Şi astfel romanul biografic se naşte şi la noi, sub zodii fericite. PATRIA Duminecă, 1 Aprilie. Anul X. No. 74. Culturale—Literare-Artistice ­nmnT­T­mvU­vmT­mrm SPECTACOLE DE LA TEATRUL MAGHIAR Sâmbătă, orele 3 jum.: Fata pădu­rarului orele 8 jum.: Olympia Duminecă, orele 2 jum.: Floarea de Ghimeş orele 6: Olympia orele 8.45.:Al treilea, din stânga Luni: Olimpia, a treia oară Marţi: Olimpia, a patra oară PRĂVĂLIE NOUĂ DE BIJUTERII H. FENYO prăvălie de oroloage şi bijuterii, CLUJ, PIAŢA UNIRII NO. 23 Magazin bogat asortat cu ceasuri, bijuterii şi obiecte decorative. Renu­­mele bun al firmei este servicul solid OFERĂ GARANTĂ DEPLINĂ România şi Cehoslovacia — O manifestare a ministrului instrucţiunilor­­publice cehoslo­vac dr.Milan Houza — Praga, SI Martie. — La o serată so­­cială la care au participat între alţii ministrul României dl T. Emandi cu întreg personalul Legaţiei, consultd român dl Stacca, ministrul de comerţ dr. Peroutka, cât şi numeroase perso­nalităţi din cercurile politice, a luat cuvântul ministrul instrucţiunii pu­­l­ice dl dr. Hodza, care a amintit, că colaborarea slovacilor cu românii se datează deja de la 1848. Ministrul face apoi un expozeu istoric asupra cola­borării pe terem­ politic, amintind că în timpul războiului relaţiile slovace şi române sau menţinut în cercurile particulare mai cu seamă în Viena. Ministrul în explicaţiile sale a mai arătat că deja­ în timpurile istorice, de exemplu în timpul războaielor tur­ceşti au stat umăr la umăr membrii ai naţiunei române şi slovace. El în­cheie cuvântarea sa cu acea, că cola­­boarea pentru un scop comun a adus rezultate fericite. Manifestarea ministrului a fost pri­mită cu a plătise foarte îndelungate. Prager Presse din 23. 0I1. 1928). IfVffVfVTTTIlfVVTffVfTflllfff Aduc la cunoştinţa stimaţilor, mei cumpărători că obişnuitele vase pentru împrumut, farfurii, farfurii pt. peşti, pahare, tacâmuri de argint etc. etc. se pot afla şi pe mai departe, în prăvălia mea de cadre pentru tablouri Mihail Somlyai Cluj, Strada Iuliu Maniu No. 7. Au sosit la Librăria Ioan Miraly Cluj, Piaţa Unirii No. 15 cele mai nouă reviste de modă de primăvară şi vară foarte eftine r: Service —Tacâmuri „CHRISTOFLE“ PARIS şi articole de menaj în Alpacca argintat „WÜRTTEMBERGER“ Vânzarea Exclusivă Ceasornice „JUNGHANS“ de salon şi biurou. Depozit principal precum şi argintării, bijuterii fine, obiecte de artă, ceasor­nice de preciziune numai la marele magazin Cram­fold Cluj, Piaţa Unirii No. 15 Preţurile ieftine şi fixe Telefon interurban 643 Apa minerală „MATILD“ este Gisshu­blerul ardelean Pentru femeea cuceritoare prima condiţie este w costumul frumos In interesul $ propriu dacă d vreţi să vă îmbrăcaţi d­e f t i n şi la modă ^ d vizitaţi magazinul^ Venus i! Str. Memorandului No. 3-5 ţi j - Croitorie­­ i R separată pentru comenzi d

Next