Patria, mai 1929 (Anul 11, nr. 94-116)

1929-05-01 / nr. 94

Arr. 9) Xî-l­», TVo, CLUJ, M( creări 1 Mehr 2929 Director: ION CLOPOŢEL Redacţia şi administraţia: CLUJ, STR. REGINA MARIA No. 11. TELEFON: 13­31 şi 3­641 ABONAMENT ANUAL: Profesiuni libere — —— — — 800 Funţionari — — — — — 700 Autorităţi şi instituţiuni — — 1600 In streinătate dublu. DIRECŢIA POLITICA? [Comitetul de presă al Partidului Naţ.* Țărănesc secția Ardealului. Pentru C­ilt­ura­­ poporului Rom. A treia Alba-Iulie Poporul se pregăteşte să sărbă­torească a treia Alba-Iulie. Din toate colţurile pământului strămo­şesc revărsa­se-vor valuri de că­meşi româneşti iarăşi înspre ceta­tea simbolică a luptelor noastre de dezrobire. Glorioasă a fost întâia Alba- Iulie care a proclamat unitatea naţională şi a sfărmat pentru tot­deauna tirania asupririi habsbur­­go-maghiare. De nimic şi de ni­meni nu ne-a fost frică atunci căci credinţa noastră era gata să în­vingă orice greutăţi şi să ridice spada, împotriva acelora cari ar ■mai fi voit, chiar cu puterea arme­lor, să mai facă să dăinuiască stă­pânirea lor asupra noastră. Des­pre această glorioasă Alba-Iulie s'a dus vestea peste ţări şi mări, iar conferinţa de pace a popoare­lor a ţinut seamă de jurământul dela 1 Decemvrie 1918. Dar vai! nimic nu era să se în­făptuiască din litera sfântă a ma­relor hotărîri dela întâia Alba- Iulie! Scăpasem de tirania din­afară, dar ajunsesem sub o nouă tiranie, dinlăuntru, care era tot a­­tât de asupritoare şi tot atât de grea, ba robia dinlăuntru era şi mai dureroasă pentru că ea era fău­rită de către puternicii zilei, spite din neamul nostru, însă obişnuiţi să dicteze du­pă bunul plac în ve­chea Românie şi să-şi impună vo­inţa lor nauei Românii. Cele cinci milioane de suflete însă din cuprinsul Ardealului şi Banatului se juraseră că pe vecii vecilor nu mai suportă o nouă­­apă­sare şi că vor să prefacă epocalui cuvânt dela întâia Alba-Iulie în faptă. Şi fiindcă vedeau că anii trec şi nu e nici o speranţă să slă­bească jugul apăsărilor în toate domeniile, s’au hotârit să se adune din nou în cetatea lui Mihai Vodă Viteazul şi să se ridice cu toată e­­nergia împotriva regimului de fă­rădelegi şi crime care nu da nici o putinţă poporului român să o bu­cure de libertate şi să-şi înfiripeze aşezămintele de stat liber. Şi atunci s’a organizat a doua Alba- Iulie la 6 Mai 1928, care în propor­ţiile ei a întrecut măreţia întâiei Albei-Iulii. De două ori atâta lu­me s’a grăbit să alerge la Alba­­lulia pentru că să manifeste sus şi tare voinţa categorică de a supri­ma cu orice mijloace regimul in­stituit prin arbitrar şi violenţă împotriva masselor populare• A doua Alba-Iulie a uimit o lu­me întreagă. O asemenea adunare eşită din conştiinţa straturilor de jos ale unui popor abia dacă s’a mai văzut aiurea, in veacul nos­tru de publicitate când firele tele­grafice înregistrează de pe tot glo­bul pământului evenimente cotidi­ene de tot felul, nu se putea ca a­­ceasta grandioasă adunare de pro­test dela 6 Mai 1928 să nu aibă e­­cou în toată lumea și să nu fie co­mentată ca un eveniment de ex-­­ traordinară importanţă. Au fost pline foile streine despre „fenome­nul“ românesc. Numai cu preţul acestei a doua Albei-Iidii am fost capabili să trântim la pământ a­­paratul de iobăgire administrat la Bucureşti de către vechii oligarhi cari intimidaseră până şi dinastia. Nu mai puţin eliberatoare a fost a doua Alba-Iulie, decât cea din­tâi. Prin caracterul impozant, prin marea concentrare de forţe, 6 Mai 1928 este o dată istorică memora­bilă în analele politicei mondiale şi naţionale. Graţie ei s’au prăbuşit zidurile cetăţii în care se fortificaseră toate puterile reacţionare ale­­ve­che­i Românii. A doua Alba-Iidie a încheiat o epocă tristă şi a deschis orizonturi luminoase naţiei române. Ea a a­­dus­ la­­putere HIisus poporul re­prezentat prin guvernul Kiliu Maniu. Conspiraţiile de aci înainte mi vor mai izbuti, căci în mâna poporului se găseşte destinul­­ţării, iar poporul este împăcat pe deplin cu Tronul. Serbările Unirii se vor desfăşu­ra la 20 Mai în Alba-lulia, vom a­vea deci a treia Alba-lulia. Este Alba-lulia jubilării tihnite, Alba- Iulia veseliei, Alba-lulia sărbăto­ririi triumfului-Binele a biruit asupra răului- Să fim la 20 Mai în Alba-lulia, români din toate colţurile ţării, ca să manifestăm bucuria şi tăria noastră. Se cuvine muncitorului şi luptătorului zi de praznic mare. Ce mare a fost jertfa luptei, dar câtă nevoie a fost de ea- Curajul şi nobleţă sufletului celor cari au riscat totul pentru adevăr şi drep­tate îşi primesc răsplata şi jubi­lează. A treia Alba-Iulie, de la 20 Mai 1929, se strânge sub flamurile bi­ruitorilor şi gustă plăcerea mari­lor triumfuri. Dar ea mai însem­nează şi avertisment categoric pen­tru oricine va mai încerca în ţara asta să uneltiască împotriva voin­ţa poporului şi să urziască dicta­turi capricioase. Ea pune piatra de durată lungă a democraţiei ro­mâneşti, ea consolidează regimul popular, ea este învierea definitiv câştigată a unui neam ieşit pentru totdeauna din beznă la lumina is­toriei. Data precisă a Serbă­rilor Unirii BUCRUEŞTI 30. — Consiliul de miniştri de azi a luat în discuţie propunerea dlui Sever Bocu refe­ritor la amânarea Serbărilor Unirii pe ziua de 20 Maiu. Consiliul de miniştri a decis definitiv, ca în ziua de 10 Maiu a. c. să aibe loc la Bucureşti Ser­bările comemorative şi tot la aceasta dată vor a­­vea loc serbări în fiecare comună din ţară, iar în ziua de 20 Maiu se vor desfăşura la Alba-lulia ma­rile serbări comemorative. Programul serbărilor a­­tât pentru ziua de 10 Maiu cat şi pentru 20 Ma­iu a rămas neschimbat. Armata în ajutorul agricultorilor — Cai de tracţiune pentru lucrările agricole — — Serviciul nostru special — Bucureşti, 30. — In vederea in­tensificării campaniei agricole din primăvara aceasta în urma avizu­lui consiliului de miniştri ministe­rul de războiu a trimis un ordin telegrafic tuturor corpurilor de armată prin care le face cunoscut că aprobă caii de tracţiune pentru executarea lucrărilor agricole. So­licitatorii de cai vor fi obligaţi să dea cailor un surplus de hrană şi o bună îngrijire. Cererile de a­ceastă natură se vor adresa pre­fecturilor de judeţe cari după ce vor lua avizul consilierului agri­col şi reprezentantului federalei, vor redacta tabloul solicitatorilor pe care apoi îi va transpune foru­rilor militare superioare. Preţul de folosinţă a cailor de tracţiune şi soldaţilor detaşaţi, va fi cel local stabilit printr-un pro­ces verbal. Durata folosinței nu poate fi mai lungă de trei săpta­­m­âni. Sărbătoarea muncii de : P. Drăghici „Primăvara sângele fierbe mai puternic în vine. Seva vieţii circu­lă mai vioi în organisme. Vigoare şi exuberanţă se răspândeşte din întreaga fire şi eterna muncă îşi cântă din nou triumful. Muncito­rii lapădă uneltele, marile şantie­re şi uzine se închid, puhoaie de proletari se revarsă din oraşele cosmopolite spre câmpiile şi dum­brăvile cu îmbătător­­iei le primă­vară, sub razele binecuvântate ale soarelui neînvins. De ce şi-au ales ei oare ziua de întâia Maiu ca ziua sărbătorii lor, ca pe-o zi sfântă a munţii? Să fie numai un gest de revoltă, un simbol al deslănţuirii de forţe, similar reînvierii naturii, o simplă comemorare a atâtor lup­te pe care le-a dat omenirea, scla­vă ei însăşi, sau poate un înţeles mai adânc se ascunde în această grandioasă sărăbătoare?“ Prietenului care cu ochii visă­tori urmărea şerpuirea drumului alb printre colinele înverzite, i-am răspuns..... „Pentru a înţelege su­fletul mulţimii trebue să ne cobo­râm în trecut la primele societăţi creştine. Căci creştinismul aşa , cum l-a propovăduit divinul Isus, a fost în primul rând şi mai ales o­­ revoluţie socială. Acele comunităţi f prmitive, unde se întâlneau patri- I­cienii cu sclavii, proxeneţii şi curtizanele cu elita urbei eterne,­­ acele catacombe unde împreună rosteau imnuri de slavă izbăvito­rului Mesia şi unde îşi întăriau sufletul cu viziunea paradisului dreptăţii nu sunt ele oare aşa de aproape de nucleurile comuniste? Nouăsprezece veacuri le despart şi câte forme de civilizaţie n’a schim­bat de-atunci societatea omeneas­că, dar sufletul omului a rămas a­­celaş. El are anumite trebuinţe cari nu pot fi satisfăcute decât prin credinţă. Omul este sortit să crea­dă, el trebue să creadă în fericire. Că dreptatea şi fericirea se vor împlini într’o altă viaţă, sau vor fi realizate pe pământ, este o che­stiune de interes istoric sau teolo­gic, nici deacum psihologic sau so­cial. Credinţa este tonicul sufletu­lui şi singură poate aduce răstur­nări şi progrese. In istoria socia­lismului toţi marii doctrinari cari au contribuit în chip hotărîtor la răspândirea şi întărirea ideii so­cialiste, au avut în vedere satis­facerea acestei părţi a sufletului omenesc, şi-au sprijinit speculaţii­le filozofice pe ea. Utopismul lui Owen şi Fourrier, mesianismul lui Saint-Simon şi al şcoalei saint-si­­moniene, anarhismul lui Bakunin, Kropotkin şi Proudhon, materia­lismul istoric cu teoria fatalităţii al lui Karl Marx; toate aceste doc­trine au luat în imaginaţia mulţi­mii caracterul unor religiuni. Și dacă „Contractul social“ al

Next