Patria, mai 1929 (Anul 11, nr. 94-116)
1929-05-01 / nr. 94
Arr. 9) Xî-l», TVo, CLUJ, M( creări 1 Mehr 2929 Director: ION CLOPOŢEL Redacţia şi administraţia: CLUJ, STR. REGINA MARIA No. 11. TELEFON: 1331 şi 3641 ABONAMENT ANUAL: Profesiuni libere — —— — — 800 Funţionari — — — — — 700 Autorităţi şi instituţiuni — — 1600 In streinătate dublu. DIRECŢIA POLITICA? [Comitetul de presă al Partidului Naţ.* Țărănesc secția Ardealului. Pentru Ciltura poporului Rom. A treia Alba-Iulie Poporul se pregăteşte să sărbătorească a treia Alba-Iulie. Din toate colţurile pământului strămoşesc revărsase-vor valuri de cămeşi româneşti iarăşi înspre cetatea simbolică a luptelor noastre de dezrobire. Glorioasă a fost întâia Alba- Iulie care a proclamat unitatea naţională şi a sfărmat pentru totdeauna tirania asupririi habsburgo-maghiare. De nimic şi de nimeni nu ne-a fost frică atunci căci credinţa noastră era gata să învingă orice greutăţi şi să ridice spada, împotriva acelora cari ar ■mai fi voit, chiar cu puterea armelor, să mai facă să dăinuiască stăpânirea lor asupra noastră. Despre această glorioasă Alba-Iulie s'a dus vestea peste ţări şi mări, iar conferinţa de pace a popoarelor a ţinut seamă de jurământul dela 1 Decemvrie 1918. Dar vai! nimic nu era să se înfăptuiască din litera sfântă a marelor hotărîri dela întâia Alba- Iulie! Scăpasem de tirania dinafară, dar ajunsesem sub o nouă tiranie, dinlăuntru, care era tot atât de asupritoare şi tot atât de grea, ba robia dinlăuntru era şi mai dureroasă pentru că ea era făurită de către puternicii zilei, spite din neamul nostru, însă obişnuiţi să dicteze după bunul plac în vechea Românie şi să-şi impună voinţa lor nauei Românii. Cele cinci milioane de suflete însă din cuprinsul Ardealului şi Banatului se juraseră că pe vecii vecilor nu mai suportă o nouăapăsare şi că vor să prefacă epocalui cuvânt dela întâia Alba-Iulie în faptă. Şi fiindcă vedeau că anii trec şi nu e nici o speranţă să slăbească jugul apăsărilor în toate domeniile, s’au hotârit să se adune din nou în cetatea lui Mihai Vodă Viteazul şi să se ridice cu toată energia împotriva regimului de fărădelegi şi crime care nu da nici o putinţă poporului român să o bucure de libertate şi să-şi înfiripeze aşezămintele de stat liber. Şi atunci s’a organizat a doua Alba- Iulie la 6 Mai 1928, care în proporţiile ei a întrecut măreţia întâiei Albei-Iulii. De două ori atâta lume s’a grăbit să alerge la Albalulia pentru că să manifeste sus şi tare voinţa categorică de a suprima cu orice mijloace regimul instituit prin arbitrar şi violenţă împotriva masselor populare• A doua Alba-Iulie a uimit o lume întreagă. O asemenea adunare eşită din conştiinţa straturilor de jos ale unui popor abia dacă s’a mai văzut aiurea, in veacul nostru de publicitate când firele telegrafice înregistrează de pe tot globul pământului evenimente cotidiene de tot felul, nu se putea ca aceasta grandioasă adunare de protest dela 6 Mai 1928 să nu aibă ecou în toată lumea și să nu fie comentată ca un eveniment de ex- traordinară importanţă. Au fost pline foile streine despre „fenomenul“ românesc. Numai cu preţul acestei a doua Albei-Iidii am fost capabili să trântim la pământ aparatul de iobăgire administrat la Bucureşti de către vechii oligarhi cari intimidaseră până şi dinastia. Nu mai puţin eliberatoare a fost a doua Alba-Iulie, decât cea dintâi. Prin caracterul impozant, prin marea concentrare de forţe, 6 Mai 1928 este o dată istorică memorabilă în analele politicei mondiale şi naţionale. Graţie ei s’au prăbuşit zidurile cetăţii în care se fortificaseră toate puterile reacţionare alevechei Românii. A doua Alba-Iidie a încheiat o epocă tristă şi a deschis orizonturi luminoase naţiei române. Ea a adus laputere HIisus poporul reprezentat prin guvernul Kiliu Maniu. Conspiraţiile de aci înainte mi vor mai izbuti, căci în mâna poporului se găseşte destinulţării, iar poporul este împăcat pe deplin cu Tronul. Serbările Unirii se vor desfăşura la 20 Mai în Alba-lulia, vom avea deci a treia Alba-lulia. Este Alba-lulia jubilării tihnite, Alba- Iulia veseliei, Alba-lulia sărbătoririi triumfului-Binele a biruit asupra răului- Să fim la 20 Mai în Alba-lulia, români din toate colţurile ţării, ca să manifestăm bucuria şi tăria noastră. Se cuvine muncitorului şi luptătorului zi de praznic mare. Ce mare a fost jertfa luptei, dar câtă nevoie a fost de ea- Curajul şi nobleţă sufletului celor cari au riscat totul pentru adevăr şi dreptate îşi primesc răsplata şi jubilează. A treia Alba-Iulie, de la 20 Mai 1929, se strânge sub flamurile biruitorilor şi gustă plăcerea marilor triumfuri. Dar ea mai însemnează şi avertisment categoric pentru oricine va mai încerca în ţara asta să uneltiască împotriva voinţa poporului şi să urziască dictaturi capricioase. Ea pune piatra de durată lungă a democraţiei româneşti, ea consolidează regimul popular, ea este învierea definitiv câştigată a unui neam ieşit pentru totdeauna din beznă la lumina istoriei. Data precisă a Serbărilor Unirii BUCRUEŞTI 30. — Consiliul de miniştri de azi a luat în discuţie propunerea dlui Sever Bocu referitor la amânarea Serbărilor Unirii pe ziua de 20 Maiu. Consiliul de miniştri a decis definitiv, ca în ziua de 10 Maiu a. c. să aibe loc la Bucureşti Serbările comemorative şi tot la aceasta dată vor avea loc serbări în fiecare comună din ţară, iar în ziua de 20 Maiu se vor desfăşura la Alba-lulia marile serbări comemorative. Programul serbărilor atât pentru ziua de 10 Maiu cat şi pentru 20 Maiu a rămas neschimbat. Armata în ajutorul agricultorilor — Cai de tracţiune pentru lucrările agricole — — Serviciul nostru special — Bucureşti, 30. — In vederea intensificării campaniei agricole din primăvara aceasta în urma avizului consiliului de miniştri ministerul de războiu a trimis un ordin telegrafic tuturor corpurilor de armată prin care le face cunoscut că aprobă caii de tracţiune pentru executarea lucrărilor agricole. Solicitatorii de cai vor fi obligaţi să dea cailor un surplus de hrană şi o bună îngrijire. Cererile de această natură se vor adresa prefecturilor de judeţe cari după ce vor lua avizul consilierului agricol şi reprezentantului federalei, vor redacta tabloul solicitatorilor pe care apoi îi va transpune forurilor militare superioare. Preţul de folosinţă a cailor de tracţiune şi soldaţilor detaşaţi, va fi cel local stabilit printr-un proces verbal. Durata folosinței nu poate fi mai lungă de trei săptamâni. Sărbătoarea muncii de : P. Drăghici „Primăvara sângele fierbe mai puternic în vine. Seva vieţii circulă mai vioi în organisme. Vigoare şi exuberanţă se răspândeşte din întreaga fire şi eterna muncă îşi cântă din nou triumful. Muncitorii lapădă uneltele, marile şantiere şi uzine se închid, puhoaie de proletari se revarsă din oraşele cosmopolite spre câmpiile şi dumbrăvile cu îmbătătoriei le primăvară, sub razele binecuvântate ale soarelui neînvins. De ce şi-au ales ei oare ziua de întâia Maiu ca ziua sărbătorii lor, ca pe-o zi sfântă a munţii? Să fie numai un gest de revoltă, un simbol al deslănţuirii de forţe, similar reînvierii naturii, o simplă comemorare a atâtor lupte pe care le-a dat omenirea, sclavă ei însăşi, sau poate un înţeles mai adânc se ascunde în această grandioasă sărăbătoare?“ Prietenului care cu ochii visători urmărea şerpuirea drumului alb printre colinele înverzite, i-am răspuns..... „Pentru a înţelege sufletul mulţimii trebue să ne coborâm în trecut la primele societăţi creştine. Căci creştinismul aşa , cum l-a propovăduit divinul Isus, a fost în primul rând şi mai ales o revoluţie socială. Acele comunităţi f prmitive, unde se întâlneau patri- Icienii cu sclavii, proxeneţii şi curtizanele cu elita urbei eterne, acele catacombe unde împreună rosteau imnuri de slavă izbăvitorului Mesia şi unde îşi întăriau sufletul cu viziunea paradisului dreptăţii nu sunt ele oare aşa de aproape de nucleurile comuniste? Nouăsprezece veacuri le despart şi câte forme de civilizaţie n’a schimbat de-atunci societatea omenească, dar sufletul omului a rămas acelaş. El are anumite trebuinţe cari nu pot fi satisfăcute decât prin credinţă. Omul este sortit să creadă, el trebue să creadă în fericire. Că dreptatea şi fericirea se vor împlini într’o altă viaţă, sau vor fi realizate pe pământ, este o chestiune de interes istoric sau teologic, nici deacum psihologic sau social. Credinţa este tonicul sufletului şi singură poate aduce răsturnări şi progrese. In istoria socialismului toţi marii doctrinari cari au contribuit în chip hotărîtor la răspândirea şi întărirea ideii socialiste, au avut în vedere satisfacerea acestei părţi a sufletului omenesc, şi-au sprijinit speculaţiile filozofice pe ea. Utopismul lui Owen şi Fourrier, mesianismul lui Saint-Simon şi al şcoalei saint-simoniene, anarhismul lui Bakunin, Kropotkin şi Proudhon, materialismul istoric cu teoria fatalităţii al lui Karl Marx; toate aceste doctrine au luat în imaginaţia mulţimii caracterul unor religiuni. Și dacă „Contractul social“ al