Patria, noiembrie 1930 (Anul 12, nr. 234-258)
1930-11-25 / nr. 253
Adui fii Xll-lea. Nu 253 KBOietu u amntmnii UUt, Bttau« Rqixi Hadi Ha. ff. T» DIRECTIIA POLITICI Conutitul Aa frill ai fsrtdalmi tstiousl-tărâa*»r;, aactU tra*t!aiui. ABOKAMERT AlfOAL: Puimisul libera-----— Lai BOI fotetieisarl -------------— „ 701 A»tonta l ti iMlitntiaai - .. t»Bata altăiaftiata iabim. Lel 3 f AXA POȘTALA PLĂTITĂ IN NUMERAR No. 111TI/829 9152525.091 lei Multă lume se plânge împotriva dlui Vidrighin, că primeşte o retribuţie mare şi că şi prin aceasta contribuie la criza financiară, care există. Aceştia însă, uită să adaoge, că CFR are autonomia ei şi că are o gospodărie aparte, ca oricareinstituţie, fie chiar particulară. Mai uită cu voie sau fără voie şi faptul, că dl. Vidrighin a introdus un sistem de muncă şi de procedare, din care a rezultat pentru CFR enorme beneficii. Că prin urmare important este că ştim ce câştig a avut Ţara şi CFR în urma gospodăriei dlui Vidrighin, şi prin această analiză, să judecăm activitatea dsale. Iată o sumă, relativ mică, economizată la un singur articol. La cel mai interesant. Am putea zice, că este vorba de o cruţare, la care nimeni nu s’a aşteptat şi care am putea-o numi chiar absurdă. E vorba de cruţările obţinute la licitaţii. Cruţările la o întreprindere sau la o gospodărie se pot efectua în multe feluri. Se reduce plata personalului. E o măsură inumană și fără mult folos practic. Se reduc lucrările, materialul mai ales cele inutile. Desigur, că e o reducere mai acceptabilă, dar am putea zice, că nu îmbucurătoare. Dar reducerile făcute acolo, unde altădată se făcea risipă şi se deschidea calea fărădelegilor, sunt salutate cu salve de bucurie. Printre toate aceste lucrări, se părea în trecut şi se pare şi azi, că sunt excluse reducerile la furnizări şi la licitaţii pentru îndeplinirea unor anumite lucrări. Cum vine asta ? O instituţie sau un particular, are nevoe de material sau construieşte ceva. Lucrarea sau furnizarea se dă în licitaţie. Se stabileşte prin planul de licitaţie, un preţ asupra lucrării. Firma ia parte la licitaţie şi primeşte preţul stabilit de patron, de proprietar, de cel care comandă. Aşa s’a întâmplat şi la CFR. Dar ulterior d. Vidrighin, propter diligentiam, a controlat aceste preţuri şi a arătat furnizorilor şi anteprenorilor, că preţul este exagerat. Şi-a pretins reduceri. DIN ASEMENEA REDUCERI A REZULTAT O SUMA DE PESTE 52 MILIOANE LEI. Convine oricine să admită, că este vorba de un gen de economie unic în felul său. Nepracticat până acuma, la CFR în tot cazul inexistent. Care furnizor a fost gata până acuma să cedeze din preţul stabilit în caietul de sarcini sau în condiţiunile de licitaţie . Invers, da. Aproape la toate furniturile s’au întreprinderile până la urmă se cere şi se recunoaşte o majorare a preţurilor. La gospodării publice, din o mie decazuri în 999 se întâmplă de obiceiu aşa. DAR LA CFR SUB CHIVENISIREA DLUI VIDRIGHIN, S’A ÎNTÂMPLAT EXACT CONTRARUL. D. Vidrighin a arătat prin acest procedeu, că funcţionarul conştincios nu se poate mulţumi cu obligamentele codificate, ci trebuie să privească regia ca, pe o gospodărie proprie. Dar totuşi d. Vidrighin este urmărit şi se aranjează asupra lui vânătorii cu gonaci. Mărgineanul de la Selişte, nu este bun acolo, unde gospodarii se pierdeau în labirintul misterios al panamalelor. Lecţiile lui sunt usturătoare. Dar noi totuşi convenim, că a greşit. Mai bine se mulţumea cu o leafă de 100.000 lei anual şi fura restul până la trei milioane sau chiar până la 52 de milioane. Atunci nu l-ar fi atacat nimeni, mai ales dacă închidea gura celor cari îl critică şi le acorda şi acestora o sumulică. De economii ne arde nouă acuma ! Când n’ai câte 99 odată un pol în buzunar ? Dar fură die, cine zice să nu furi, gândeştete însă şi la noi. Ce folos avem din acele economii ! Cine leîncrestează? D. Vidrighin, omul naiv, a creiat o şcoală primejdioasă. A onestităţii funcţionarului public. Azi, mâine, la CFR nu se va mai putea fura în tihnă. Ce facem cu tradiţia şi unde rămâne faimoasa continuitate de drept ! AFARA DECI CU MOCANUL ȚICNIT DE LA CFR ! IM consilia de ministir sub prezidenţia Regelui *— Serviciu! nostru special, «-* BUCUREŞTI, 24. — Azi înainte de masă a avut loc la Palatul Regal un Consiliul de miniştri, prezidat de M. S. Regele, discutându-se chestiunea fixării noului buget. Aceste consilii de miniştri vor continua până în clipa când se va hotărî definitiv noul buget. D. Popovici ministrul de finanţe cu ocazia aceasta a ţinut un lung expozeu, în legătură cu bugetul. S-a hotărât ca bugetul fiecărui departament să fie fixat în aceste consilii la care va participa M. S. Regele şi titularul departamentului respectiv. După ce se vor discuta bugetele tuturor departamentelor va avea loc un nou consiliu de miniştrii sub prezidenţia M. S. Regelui Carol în care apoi se va fixa definitiv noul buget al Ţării. —OXO—S . Nu mai întră... Titlurile reportajilor politice apărute în ziarele de azi ne aduc la cunoştinţă că insistenţele deputaţlor averescani de a reintra în parlament nu au putut avea nici o influenţă asupra domnului Alex. Averescu. Dşa încăpăţânat ca în faţa ţinut inamic teribil, nu vrea să răspundă apelului atât de înţelept al Cor armie şi preferă să-şi fie citati, în afară de incinta unde odinioară reprezentanta poporului aleşi cu goarna şi cu talentul de măscărie al dlui Oct. Goga, i-au votat cu răsuflarea oprită o casă în Bucureşti. Ar fi şi periculos ca d. Averescu să comită o asemenea imprudenţă. Căci deputaţii, am ales de când d. Alexandru Vaida-Voevod a inaugurat în România, alegerile libere, nu se mai pot culege pe garduri sau la belciuge. Or cum partidul averescan nu are decât doi deputaţi,pe Oct. Goga şi pe Stan Ghiţescu, ce-ar face, mareşalul dacă Doamne fereşte, unul siintre aceştia doi, reîntrănd în parlament s’ar prăpădi de loquoreie iar celalalt ar căpăta boala somnului? Când ai rămas numai cu doi deputaţi, vrei nu mei eşti silit să-i ţii în fiecare zi în apropiere, pentru a-i putea scuipa urgent în faţa, când e pericol de deochiu. Dealtfel ce-ar putea să însemne prezenta a dlui Goga intr'un parlament preă de care este încărcat cu nenumărate conturi morale, cari îi apasă pe conştiinţă mai greu chiar decât o guvernare avere scan și asupra bietei țări ? Prea l-ar expune generalul la întrebările indiscrete ale majoritarilor şi prea l-ar costa mult această primeneală pe castelanul de la Ciucea. De aceea tot mareşalul e mai înţelept. Mai bine să stea partidul averescan la o parte şi să se bată între ei naţonalţărăniştii cu liberalii. Până la urmă cine p poate să ştie dacă, nu câştigă şi de astădată, cel de al treilea. Nu vrem să facem, prognosticuri asupra acestei lupte, înţelegem şi aceea că averesmnii nu pot să se întoarcă în parlament odată, cu stăpânii lor, liberalii aveau toată condescendenţa faţă de scrupulele dlui general de a menaja obrazul partidului, punându-l pe d. Goga la adăpostul unor atacuri parlamentare. Punctul asupra căruia suntem dumiriţi deja de acuma însă este câştigul mareşalului, care constă într’o odihnă neturburată de nimeni, până în ziua când dr. Lupaş îi va ţine ponegricui. SEPTIMIU SEVER. —0X0— Discutând asupra decadenţei la care a ajuns o parte din presa noastră, am scris, că libertatea scrisului nu trebuie restrânsă, ci, dacă se poate lărgită, dar că cei cari săvârşesc delicte prin presă, să fie mai aspru sancţionaţi decât ceilalţi criminali. „Adevărul“, răspunzându-ne recunoaştem, că am avea motive să fim supăraţi, dar că luându-se măsuri mai severe faţă de cei cari săvârşesc delicte de presă, vom restrânge libertatea ei. Şi asta nu se poate. Drept argumentare „Adevărul“ aminteşte prigonirea presei româneşti din fosta Ungarie şi crede, că în România nu se poate recurge la asemenea măsuri. Dar „Adevărul“ greşeşte, Intâiu, că între delictele săvârşite prin graiu viu şi scris, sau scris tipărit, deosebirea este în privinţa calităţii delictului şi încă în senzul, că cele săvârşite prin scris sunt socotite mai grave. Prin urmare, libertatea presei nu poate însemna o absolvire sau ameliorare de la pedeapsă a infractorului, ci invers. După cum libertatea întrunirii nu poate însemna permisie pentru săvârșire de delicte sau crime, săvârșite la întruniri. Deci nu se poate nimeni bucura uzând de libertatea scrisului, pentru ca să jicnească în mod trivial şi să calomnieze în mod murdar pe altul, care poate nu este în posibilitate să uzeze de mijlocul presei şi chiar dacă ar avea această posibilitate, are altă creștere sau altă manieră de-a răspunde prin insulte grosolane. * Al doilea, fiindcă, libertatea presei însemnează îngăduinţa de-a fonda, de-a scrie, de-a răspândi scrisul tipărit, fără restrângeri poliţieneşti sau fără teroare morală exercitată de elemente sociale dispuse la asta. Libertatea scrisului tipărit însemnează comunicarea şi răspândirea ideilor şi opiniilor politice fără restrângeri preventive şi fără represalii ulterioare. Dar nici o libertate în lume nu poate însemna, că gazetarul X sau Y, are dreptul să arunce injurii triviale la adresa concetăţenilor, că are dreptul să-i amânte fapte, pe cari nu le-a săvârşit niciodată şi dreptul să îndemne lumea la atrocităţi şi atentate. Fiindcă prin o asemenea libertate de presă, ar fi casată libertatea cetăţenească, şi aşa ceva nu se poate închipui nici într’un stat comunist, pentrucă şi acolo voinţa colectivă directivează şi deliberează, şi nu indivizii cari dispun de mijlocul tiparului. l Prin urmare, noi ne vom lupta în-* totdeauna ,împotriva cenzurei sau îmmpotriva îngrădirilor de ordin politic, dar nu vom face nici când cauză coniună cu criminalii şi delicvenţii de rând. Trebuie deci să facem deosebire între delictele de presă, cari întocmai ca şi alte delicte pot să fie cu caracter politic şi pot să fie cu caracter comun. „Adevărul“ invocând drept pildă prigonirile din era ungurească, uită că delictele săvârşite de gazetarii români de atunci erau pur politice, se ofereau la lupta noastră naţională, la politica de maghiarizare prin foc şi cu fier a regimurilor ungureşti, dar niciodată gazetar român n’a fost pedepsit pentru că ar fi înjurat personal pe cineva, inventând cele mai ticăloase fapte asupra oamenilor politici. „Adevărul“ crede, că este greu de trasat limita în aceasta privinţă. Ba e foarte uşoară. Politica însemnează ştiinţa guvernării, însemnează discutarea tuturor problemelor în jurul acestei preocupări, însemnează discutarea atitudinii oamenilor politici asupra răspândirii şi punerii în aplicare a principiilor lor de guvernământ. Nicicând însă n’a fost considerată faptă politică o insultă de fapt, sau afirmaţiunea, că d. X a violat o fată sau că a furat, că a otrăvit pe cineva. Nu se poate considera deci critică politică, dacă vre-un gazetar scrie despre un om politic, că este „o bestie“. Spre pildă , dacă scrii despre d. Tancred Constantinescu, că a fost un rău gospodar la Cfr., că a adoptat un sistem greşit de control, desigur că ai scris o critică pur politică. Dacă scrii însă despre acelaş domn Constantinescu, că a furat trei milioane, deşi ai avut intenţiuni politice, ai săvârşit o * 1 2 * 1 2 (Urmata vt pagina 2-a). In loc de sinuafie Libertatea scrisului înseamnă un salvus conductus pentru apaşii da presă şi pentru pseudo gazetari ! - Un răspuns ziarului „Adevărul" - ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦-fr* * *** După regulile matematice şi geometrice, averescanii ar trebui să despereze, cetind dările de seamă asupra întrunirii de la Sibiu. Finul căilor adunând cu diurne şi cartaboşi 2000 de oameni prevesteau, că vor veni la guvern şi vor sta 12 ani. Iar acum la adunarea noionalţărăniştilor fiind prezenţi 20.000 de oameni, ar trebui să stea 120 ani la guvern. Buclucaşă ştiinţă şii matematica. Pameni, că averescanii vor pune-o pe index. ‘ri vor rămânea la poezie. • / ' Va să zică şi Creditul Agricol. Se zice, că a fost înfăptuit, şi ăsta. Parcă nu ne vine să credem. „Incompetenţii” ,,demagogii” le-au luat-o înainte. Nu s’a aşteptat venirea mareşalului. ,.., măcar, ca tocmai acum terminase şi pe Smith şi vroia să se apuce de Kynes. Aşa-i asta. Vă aduceţi aminte cu păcăleala dela Hotelul Tegethoff dim Viena? Întârziere de câteva ore. Dar ce contează câteva ore în viaţa unui partid? «» D. Vintilă Brătianu are de gând să demisioneze. D. V. Brătianu rămâne. D. Vintilă Brătianu se retrage. Presa mercenară anunţă retragerea dlui Vintilă Brătianu, dar nu e vorbă decât de simple intrigi. Ofenziva împotriva dlui V. Brătianu. Este sigur, că d. Brătianu nu demisionează. Și să mai spună cineva, că presa nu este bneinformată. .. STATUTELE SINDICATULUI PRESEI ROMÂNE DIN ARDEAL ŞI BANAT In ultima lui adunare generală, Sindidicatul Presei Române din Ardeal şi Banat şi-a votat statutele modificate conform nouilor necesităţi sindicale, pe care pentru a le face cunoscute în primul rând ziariştilor români răspândiţi prin toate colţurile Ardealului, ne publicăm la foiletonul ziarului nostru. ART. I. Sindicatul Presei Române din Ardeal şi Banat întemeiat în anul 1920 în Cluj este asociaţia ziariştilor români din Ardeal, Banat Crişana şi Maramureş. Scopul Sindicatului este : 1) Să garanteze apărarea tuturor intereselor morale şi materiale legate de exercitarea profesiunii de ziarist ; 2) Să menţină neştirbit prestigiul presei ; 3) Să intervină pentru aplanarea diferendelor profesionale; 4) Să asigure în favoarea membrilor săi respectarea şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de legile ţă TII ; 5) Să contribue la educarea sufletească a marelui public din Ardeal şi Banat participând la mişcarea culturală generală. Durata Sindicatului este nelimitată. ART. II. Membrii Sindicatului sunt de patru feluri : 1) Miobiii activi 2) Membrii stagiari; 3) Membrii afiliaţi; 4) Membrii de onoare ; Membrii activi pot fi aleşi acei ziarişti români cu un stagiu de trei ani în presă care fac parte din redacţia unui ziar cotidian din ţară cu domiciliul permanent pe teritoriul de activitate al Sindicatului sau, din redacţia unei publicaţii periodice din Ardea, Banat, Crişana şi Maramureş. Membrii stagiari pot fi aleşi toţi acei ziarişti cari îndeplinind condiţiile de mai ms afară de vechimea în presă. Membrii afiliaţi pot fi aleşi acei ziarişti cari deşi nu-şi mai exercită profesiunea lor pe teritoriul de activitate al Sindicatului îşi manifestă dorinţa de a păstra legăturile cu Sindicatul sau acele persoane cari prin natura îndeletnicirilor lor poartă un deosebit interes faţă de presă. Membrii de onoare pot fi proclamate persoanele, care prin scrisul lor au adus servicii incontestabile cauzei naţionale şi intereselor obşteşti. ART. III. înscrierile de membrii activi și stagiari se fac prin cereri individuale, adresate comitetului. Cererile de înscriere vor fi înso ţite 6 .... . 5.1. cu*focul* 1) Dovada direcţiunii ziarului sau publicaţiei la care lucrează candidatul, şi 2) Dovada vechimei sale în presă ; 3) Recomandarea candidamnei de către doi membrii activi ai Sindicatului. Candidaturile vor fi afişate în localul Sindicatului timp de o lună. Asupra cererilor de înscriere va hotărî prin scrutin secret şi cu majoritate de voturi, comitetul în şedinţă plenară. Cei respinşi vor putea apela la adunarea generală, care poate rectifica hotărârea comitetului tot prin scruti secret şi cu o majoritate de cel puţin 2/3 din voturile exprimate. Membrii stagiari devin în mod automat, la cererea lor membrii activi odată cu împlinirea stagiului de trei ani în Sindicat. Membrii afiliați vor putea fi admiși, la propria lor cerere, de comitetul Sindicatului, având dreptul de apel la adunarea generală în condițiunile de mai sus. Membrii de onoare vor fi proclamaţi de adunarea generală la propunerea scrisă şi motivată a comitetului sau a cel puţin 1/3 din membrii activi ai Sindicatului. Membrii de onoare, afiliaţi şi stagiari pot lua parte la adunările generale, fără a avea însă drept de vot. ART. IV. 1 încetează de a mai fi membru activ sau stagiar al Sindicatului : 1) Oricine va părăsi profesiunea de ziarist sau își va muta domiciliul de pe teritoriul de activitae al Sindicatului. Reprimirea în Sindicat se va face, fără nici-o altă formalitate, din momentul când a dispărut motivul pentru care s’a făcut jt»r*«r*a, ^ 2) Oricine a rămas mai mult de un an în restanţă cu plata cotizaţiilor. Membrii şterşi pentru neplata la timp a cotizaţiilor vor fi reînscrişi după ce vorsatisface această obligaţiune, reîntrând în drepturile avute la data când au fost şterşi. ART. V. Sunt excluşi din Sindicat: 1) Membrii împotriva cărora adunarea generală la propunerea consiliului de disciplină pronunţă pedeapsa excluderii. 2) Membrii cari nu se vor supune hotărării juriului de arbitri. 3) Membrii condamnaţi definitiv pentu fapte infamante. ART. VI. Sindicatul este condus de un comitet compus din doisprezece membrii, dintre rari şapte cu domiciliul permanent în Cluj, iar cinci membrii din celelalte oraşe ale Ardealului şi Banatului. Comitetul este ales pe timp de un an, de adunarea generală prin vot secret şi cu majoritatea relativă a voturilor exprimate. In cazul când comitetul se descomplectează în cursul anului, el se va întregi prin cooptare. Adunarea generală mai alege tot pe timp de un an : 1) Trei cenzori, dintre cari cel puţin doi cu domiciliul permanent în Cluj. In caz de descomplectare, comitetul de cenzori se va întregi prin cooptare. Mandatul membrilor comitetului și al cenzorilor expiră la adunarea generală ordinară următosul: -ART. VII: Comitetul administrează Sindicatul conform statutelor și regulamentului Sindicatului, prezentând adunării generale un raport anual despre activitatea sa şi despre situaţia fondurilor Sindicatului. Membrii comitetului sunt răspunzători faţă de adunarea generală şi instanţele judiciare pentru toate actele de administraţie pe care le-au aprobat. Comitetul are în grija sa directă recunoaşterea şi regularea drepturilor la pensie ale membrilor Sindicatului, conform legii speciale în vigoare. ART. VIII. Şedinţele obişnuite ale comitetului cu participarea membrilor domiciliaţi în Cluj se vor ţine la convocarea preşedintelui sau a majorităţii membrilor săi, oride câte ori se va simţi nevoia. Şedinţele plenare, la cari vor fi convocaţi şi membrii din celelalte oraşe, se vor ţine cel puţin de două ori pe an. Hotărârile cari angajează averea Sindicatului precum şi cele privitoare la situaţia personală a membrilor Sindicatului se vor lua numai în şedinţă plenară. ART. IX. Comitetul alege din sânul său prin scrutin secret, cu majoritatearelativă a voturilor : 1) Un preşedinte ; 2) Un vicepreşedinte ; 3) Un secretar ; 4) Un casier. (Sfârşitul în numărul viitor). 0n -1 * HV2 5Ul aoOCI.* Q. ( a „A IBI !" Marți, 25 Noimvrie 1930 „Averescanii nu son! altceva decât haina de vreme rea a liberalilor“. (D. Hadolcanu la Infraefrea aeia Sibiu) CLIPE SI VEACURI racuilafca de medicina din fiiicartst». 25 No£ffl¥ne..l{$69 Vitregia împrejurărilor politice, în cari s‘a scurs tragedia istoriei noastre, n‘a permis o aşezare temeinică a instituţiunilor şi răgazul unei munci perseverente şi liniştite, pusă la adăpost de fluctuaţiunile capricioase ale vremilor. În timp ce în apus la sfârşitul evului mediu Renaşterea pune bazele primelor instituţii de cultură, numite universităţi, Ţările Române se luptau cu greutăţile începuturilor înjghebării lor ca state naţionale independente. Când cultura vastă a umaniştilor îmbrăţişa problemele complexe ale gândirii omeneşti, la noi ortodoxismul înţepenit în câteva tipicuri sacro-sancte abia iniţia pe dieci şi călugări pe calea primelor cunoştinţe ale cărţii în umbra modestelor mănăstiri, ctitorite de evlavia câtorva domnitori. Primele şcoli de înaltă cultură a luat fiinţă pe teritoriul Ţărilor Române abia în secolul XVIII pe timpul domniilor fanariote. Dar şi aceste nu au fost o creaţie naturală a mediului românesc. Departe de sufletul poporului nostru, ele au servit interese culturale străine. Strălucirea celor două Academii de ştiinţă de la Iaşi şi Bucureşti cu limba de predare grecească şi profesori greci au fost puse în serviciul elenismului. In limba română bazele învăţământului superior au fost creiate de dascălul ardelean Gheorghe Lazar, care a înfiinţat, luptându-se cu duşmănia străină şi ignoranţa autohtonă, şcoala Sfântul Sava de la Bucureşti. Concomitent Gheorghe Asachi, tot om ardelean de origine, la Iaşi înfiinţează Şcoala de la Trai-Ierarhi. Din aceste modeste începuturi, atunci când stabilizarea împrejurărilor a permis, primul domnitor al Principatelor-Unite, Guza-Vodă, creiază la 1860 şi 1861 cele dintâi universităţi româneşti, incomplecte încă, pentru că forţele culturale şi ştiinţifice n'au îngăduit existenţa unor facultăţi de ştiinţă modernă. Deodată cu întemeierea dinastiei străine începe şi pentru noi epoca de muncă fecundă. Domnitorul Carol după modelul ţării de unde a venit cu concursul tuturor şi-a dat silinţa, ca poporul în care a recunoscut strălucite calităţi să refacă cu paşi repezi timpul pierdut. Astfel în al treilea an de domnie reuşeşte cu câţiva profesori cari promiteau să inaugureze cursurile Facultăţii de medicină de pe lângă Universitatea din Bucureşti. Pas îndrăzneţ, dar speranţele lui nu au fost înşelate, căci nu peste mult catedrele nouei Facultăţi au fost ilustrate de somităţi europene, ca Babeş, Levaditi, Marinescu etc. Iar astăzi Facultatea de medicină din Bucureşti ocupă cu cinste loc alături de cele mai vestite instituţii de ştiinţă ale Europei. AZI.EC. Inaltatoarea manifestaţie dela Sibiu Zeci de mii de oameni au alergat la Sibiu, pentru a face profesiune de credinţă pe lângă partidul naţional-ţărănesc şi guvernul emanat din sânul acestui partid. Astfel au evaporat toate basmele şi intrigile ţesute şi răspândite asupra schimbării, care s’ar fi produs în dispoziţia opiniei publice. Fără a fi plătiţi cu diurne şi fără a fi decoraţi cu cartaboşi, ci din curată convingere şi din nestrămutată dragoste, au ţinut să vină la adunare peste 20 de mii de oameni, pentru a manifesta pe lângă steagul partidului naţional-ţărănesc. Demagogia nu mai prinde. Poporul este prea deştept pentru ca să se lase amăgit de atacurile meschine ale unor naufragaţi politici. Sus inimile! Ţara este cu noi!