Patria, iulie 1931 (Anul 13, nr. 151-167)
1931-07-22 / nr. 159
Annal XlIMeaȘ No. 159 LOp3 Kill 1«. M.1 AiMl B. WH ODISOÎKA POUflOli Omitetal da pnai al paitlialal aațUnal-tiittaMa, aaetia A»daaliJat ABORAMXIIT AMUAL i Pratoalaal Ithara mm M HM FaMfiauil M IM M M n TM AatoiMW |l lutlta|l«al • IIN b atrliailata âakliL Miercuri 22 Iulie 1931 — D. Argetoianu înființează un nou partid. Fiindcă nu există un partid în România prin care să nu fi trecut Conferilnța de la Londra conferința ce s'a deschis ala tăieri la Londra este considerată ca o răspântie în istoria politicii Un moment dintre cele mai mondiale importante de la 1918 încoace. Chestiunile în discuție nu se mărginesc la situația din Germania, ci ele privesc în primul rând pacea și reconstrucția economică a lumii. Vizitaților Curtius și Krming la Paris și felul cum au fost primiți din partea oficialității franceze, este fără îndoială un semnal, un prim pas, spre o apropiere, fiecare neplutie, pacea și liniștea lui‘‘ MM E in afară de orice îndoială, că nu există nici un francez, care să doească prăbușirea Germaniei și să nu dorească ajutorarea ei. Numai că ajutorul Franței este condiționat de increderea pe care Germania nu a căutat niciodată să și-o câștige. Convorbirile începute la Paris intre unii Laval și Kiiiling au fost continuate în drumul spre Londra, primul ministru al Franței, și-a exprimat credința într'o colaborare loială intre cele două țări, pentru a putea restabili încrederea, care treime să formeze baza tratativelor de la Londra. A. Brüning, a mărturisit același spirit de loialitate, căutând sa convingă, pe premierul Franței, cu date statilice, despre situația reală a Germaniei. „Le Temps“, într'un plin articol constată, că tratativele de la Paris, au făcut posibil un avans moral, insă au au fost totuș atinse rezultatele, așteptate de opinia publică mondială. E adevărat, că mulți se vor fi așteptat la prea mult, de la prima intâlnire a premierilor celor două țări, deși în politică nu se prea întâmplă minuni. Tratativele de la Paris, au avut darul să aducă o ușurare. Roadele însă nu vor putea fi observate decât în cursul tratativelor de la Paris. Cancelarul Brüning, spune „Le Temps“ a făcut cea mai bună impresie. In ce privește conferința de la Londra din relatările telegrafice reiese, că tratativele s’au început într'o atmosferă destul de conciliantă, care îndreptățește optimismul. 1). Macdonald, primul ministru al Angliei, în discursul său, a schițat marea importanță a conferinței, de a cărei rezultate, depinde soarta lumii. Bacă se va ajunge la o soluție, atunci, aceasta va forma primul pas decisiv spre colaborarea internațională. Dacă această soluție, nu va putea fi găsită, atunci cu greu va putea fi împiedicat valul care amenință să prăbușească Europa. Rostul acestei conferințe este de a discuta fără ocolmi problemele puse. Timpul e împotriva noastră și cu fiecare zi se apropie primejdia prăbușirii. Ü. MacDonald a descris, cu ajutorul cifrelor, criza financiară din Germania și a făcut elogiul inițiativei curajoase a președintelui Dar cu tot planul Hoover, Hoover, situația s’a înrăutățit. Problema are fără îndoială un epect politic și financiar, dar conferința e chemată să se ocupe numai cu latina financiară a problemei. Ceea ce se cere acum este de a se restabili încrederea împrumutătorilor străini ai Germaniei. D- MacDonald a subliniat că toți delegații sunt animați de bunăvoință și exprimat speranța că conferința își va termina lucrările cu un acord. Pentru această există 2 alternative: zi de a găsi mijloacele pentru a acorda Germaniei împrumuturile și creditele necesare și 21 Germania să dea față de politica externă o garanție a stabilității sale de așa natură ca capitalurile plasate acolo nu numai să nu fie redase, ci mărite. După comunicatul publicat în cursul serii de Foreign Office, d. Laval a luat cuvântul după d. MacDonald, făcând un raport asupra discuțiilor din Paris și insistând asupra spiritului în care au fost duse aceste dtuții. El a expus apoi atitudinea pe care delegația franceză o va adopta la conferința din Londra și a exprimat speranța ca Germania și Franța vor ajunge la o colaborare într-o încredere reciprocă. După d. Laval a vorbit cancelarul HrUning care a relevat de asemenea în expozeul său spiritul împăciuitor în care au decurs tratativele din Paris și a exprimat recunoștința sa că s-a dat ocazia unui schimb de vederi germano-francez în Capitala Franței. • Deși conferința de la Londra depășește cu mult cadrele țărilor participante, ea privește tot atât de direct și țara noastră în afară, de problemele economice, cari se discută acolo, și a căror soluționare, e de un interes mondial, țara noastră, dornică de pace și progres va primi cu bucurie orice soluție dreaptă, menită să asigure pacea și propășirea lumii. Zborii zeppelinului la Poroi nova BERTAN. 21. — DirijabiUd „Iraf Zeppelin" va interprinde în curând o expediție științifică la Polul Nord. Dirijabrul va avea la bord 12 bărbați de ființă, 2 ziaristi, 1 operator cinematografic ,și 1 radiotelegrafist rus, afară de cei 16 pasageri. Zeppelinul va ihuce și un echipaj de 30 de persoane. Zbând se face cu două escale, la Berlin și Leningrad. Azi Zeppelinul a pornit într'un zbor de încercare, permițând servanților să-și verifice instrumentele de măsurători. In vederea aterizării la Berlin și Leningrad a Zeppelinului s’au luat toate măsurile. In caz că dirijabilul va sosi noaptea la Leningrad, aerodroml va fi luminat cu reflectoare puternice. A. $. R. Prindpcsa Elena a sosii la Londra LONDRA, 21 — .4. S. R. Pricinisa Elena a României, a sosit ieri seară la Londra, însoțită de fratele său, Regele George al Greciei. La gară a fost primită de mama Sa, împreună cu ceilalți membri ai familiei. Înainte de a pleca la Ascott, A. S. R. Principesa Elena a binevoit a face următoarele declarații presei engleze • ,,Am venit în străinătate pentru a m m ă odihni, pentru a-Mi vedea familia și a urma o cură. Această călătorie a fost suturprinsă de comun acord cu M. S. Regele și mă voi întoarce în România in Octomvrie pentru ziua de naștere a fiului Meu. „Sper că aceste declarații vor curma definitiv campania supărătoare și păgubitoare dusă de presă în ultima lună, campanie ce- Mi este profund neplăcută. „Totdeauna am dezaprobat și voi dezaproba să fiu tăcută obiectul de senzație al comentariilor de gazetă . fAXA POSTALA PLATIXI Ol HUMXBAS *•. 11178/lS2f On ibliotecii Fastistului Cal. T;::. “!.!are 3 A Inceput daosul in Jorul Ul Il SI CrClor Demisme din aavern se (In lan si faptul ca d. lorda începe sa i-i la in senos rolul, adrareaza si in apa dnfcrnului - D. N. Timiescu paraseste diplomatia Am cunoscut ue d. ministru Vâlcovici, ca pe un om activ căruia îi place să lucreze, ne-am convins despre această sete de activitate a actualului ministru al comunicațiilor încă de pe timpul cănd era rector al politehnicei din Timișoara și simplu profesor al celei din Capitală, incă din momentul când a fost chemat de d. Iolga în fruntea departamentului comunicațiilor, ne-am dat seama că acest domn va face totul pentru a marca, m bine ,sau râu, trecerea lui pe la acest minister. Aumtotdeauna e bine însă ca omul să fie iposedat de setea de muncă și dorința arzătoare de a creia ca și d. ministru Vâlcovici. Ajuns în fruntea unui minister unde atributiunile titularului erau firea limitate fată de temperamentul său d. \âlcovici a ajuns în scurt timp in conflict cu toti principalii săi colaboratori. In primul rând a izbucnit conflictul cu ce doi generali, cari conduc instituția căilor ferate și a poștelor. Ei au fost primii de cari s’a lovit pasiunea diui Vâlcovici de a introduce reioiăne cu orice stret. La început conflictul n’a depășit zidurile ministerului dar de când cu.Hitrareforma orarului, votată de parlament, fără consimțământul generalului .imedia, conflictul a devenit de domeniul imblicității. Din zi în zi relațiunile dintre ministru și cei doi generali, au devenit mai aspre. îngrădiți după legea autonomiei, atât generalul Ionescu, directorul general al căilor ferate, cât și generalul Florescu, directorul general al I. T. T. au știut să-și apere instituțiile de interventiile inoportune ale dlui Vâlcovici. Servii dlui Vâlcovici n’au mai putut rezista și într’o bună zi s’a prezentat primului ministru, cerându-i să-l schimbe. I’utin timp după dimisia dlor M. Manoilescu și Iuliu Hațieganu, am ajuns la o nouă remaniere. Atâta doar că faptul nu se rezumă numai la un schimb de sclitofolii între dnii Vâlcovici și proaspătul ministru Vasilescu Carpen. Mai sunt și alții cari,se ocupă cu gândul demisiei, atât ministrul armatei cât și d. Chiica, ministrul de externe, vor să părăsească guvernul provocând zile amare dlui Jorgiu, dar mai ales dlui Argetoianu, adevăratului prim-ministru, pe car l-a înspăimântat hotărârea luată de 1. [orga de a soluționa personal crizele provocate prin demisia membrilor guvernului. Asistăm deci la un spectacol unic, oferit de o trupă de operetă pe sfârșitul stagiunii. Regizorul principal I. Argetoianui, IIII mai este stăpân pe capriciile actorilor cari își fac de cap. • Culmea scandalului este că primul bufon al operetei, a început să-și dea în serios rolul charaghios pentru care a fost angajat. Acestea sunt semnele evidente ale apropiatei destrămări. Chiar d. Argetoianu a confirmat aceasta prin faptul că a anuințat formarea unui partid al dsale. Ce roșit ar avea această intenție, în cazul când nu ar fi vorba de o schimbare de regim. D. Argetoianu nu este omul pe care opoziția să-l găsească nepregătit. in cercurile politice se vorbește chiar și despre apropiata demisie a dlui X. Titulescu din postul ce-l ocupă la Londra. D. Titulescu părăsește scârbit diplomația fiind învinuit de guvern că ar fi putut ori campania ce s’a deslănțuit împotriva țării, dar n’a făcut-o. Ca urmaș al dlui Titulescu e socotit d. Tilică Burillianu. Numirea dlui Burillianu la Londra ar scoate din încurcătură guvernul și ar consolida poziția dlui M. Manoilescu la Banca Națională. Fiind vorba de interesele dlui Manoilescu, nu ne îndoim că în curând aa putea saluta pe d. Burillianu, ca deținător al celui mai important post diplomatic. D. lorga este un om foarte sincer, ce are pe suflet și pe buze. Acest mic cusur care nu este socotit între virtute politice, i-a adus nndte, neplăceri actualului premier. Intr’o zi d. lorga foarte bine dispus, s'a grăbit să declare într’un cerc de prieteni, pentru a-iși motiva buna dispoziție, că orice prostie comite, el este primul care râde de ea. Atunci trebue că trăiți într’o permanentă veselie, s’a grăbit să constate un imprudent dintre cei prezenți. «> Fiindcă-i vorba de mazilirea prefecților dlui Iorga, ne grăbim să destăinuim citiorilor, greșala comisă de unul din ei, prefectul Ciobanu din Turda, pentru care va fi nevoit să părăsească automobilul cu care făcea plimbări prin Cluj. Se zice că actorii cari au cutreerat țara cu mesa dlui Ioiga — „Sarmală amicul poporului“ au ajuns și la Turda. .Prefectul Ciobanu știind ce datorie are, a plasat personal toate biletele. Seara la reprezentație, în frac și cu toate decorațiile sanitare în piept, a venit să asiste la reprezentație. Din primele vorbe însă, bunul d. prefect a îngălbenit și plecat opărit. N’a dormit toată noaptea a fi mâine zi de dimineața, le-a țchitit o morală strașnică actorilor citați în cabinetul său, cum de au avut îndrăzneala să-i prezinte o piesă bolșevică, înșelindu-l sub cuvânt că este scrisă de primul ministru. Cum s’a întâmplat nu știm, dar cazul a ajuns la cunoștința dlui Iorga. ilizul- Iatul este că d. Ciobanu ocupă locul de frunte pe lista mazilitor, cu toate că litera „T“ este cam pe la capătul alfabetului. S^ljieftGUPl mazilirea lui Leonioda 21 iulie 1632 După detronarea lui Radu Șuban Turcii revijr iu obiceiul de a trimite în Țările Romândști, duhini din Constantinopole, fără știrea și învoirea poporului. Pe acești domni Poarta 1i numește și tot Poarta îi mazilește după doitrei ani, ori chiar și după câteva luni de domnie. Cu toate că sunt din neamul vechilor dinastii române, a Basarabenilor și Mușatinilor, ei aduc din Constantinopole cete de negustori și călugări greci, cari pun mâna pe mănăstirile și bogățiile țării. Adânc nemulțumiți de pătrunderea Grecilor în toate resturile țării, boierii munteni se răscoala de mai multe ori. Ei pradă și ucid pe Greci, isbutind să aducă schimbări de domni, dar nu și de guvernare. Neisbutită e mai ales răscoala călărașilor din Prahova și din Roșiorii de Vede lasfârșit, in fruntea răsculaților se pune însuși Aga Matei, un Basarab, care cutrieră țara de la un capăt la altul și față de care Leon Tomșa, voevodul abia venit de la Constantinopol, e cu totul neputincios. Sultanul se mânie și în ziua de 21 Iulie 1632 îl mazilește, drept pedeapsă pentru neputința lui. De această mazilire însă nu mai e nevoie, Leon-Vodă fusese „mazilit" de însuși Matei Basarab, și scos din domnie. Mazilirea de la Constantinopol e numai o confirmare, involuntară, e adevărat, a mazilirei de mai nainte. Leon Vodă își vede de drum, iar în țară întră oastea turcească, trimisă de sultan ca să prindă pe Matei și să-l ducă legat la Constantinopol. Pe Matei însă nu-l prinde nimeni. Dimpotrivă, Poarta se vede nevoită să-l recunoască, investindu-l cu toate puterile. Rezultatul mazilirei lui Leon Vodă e inaugurarea unei domniții lungi, de 22 ani, a hanului și milostivului Matei Basarab. . România isi pierde dem$eniile in urma aOillialilor diplomafice de jllmnini non* Tratatul comercial a fost semnat Acest tratat ne aduce o surpriză. Este știut că delegația română care a tratat la Berlin, convenția comercială româno-germană, nu a obținut aici cea mai mică reducere de taxe vamale pentru grâul românesc. Astfel nici un bub de grâu nu vom putea plasa pe piața germană. Singurele înlesniri ce am obținut au fost întro măsură redusă pentru orz și porumb. Or, surpriza ce o constitue pentru țara noastră semnarea tratatului comercial germano-ungar constă în faptul, că la baza acestui tratat stă tocmai tariful preferențial pentru grâul unguresc, Germania acceptând condițiunile puse de Ungaria. Noi am prevăzut, încă acum câteva zile acest lucru și l-am dat dintr’o sursă, demnă de toată încrederea, austriacă. H Relatările noastre sunt azi pe deplin confirmate. După cum suntem informați, tratativele comerciale cu Austria, continuă în aceeași atmosferă neprielnică. Austria vrea să se reducă la jumătate cota de vite, ce o fixase României, iar aceasta prin faptul, că prin tratatul româno-german, s’a dat preferință unor mărfuri germane, în detrimentul produselor similare austriace, cari își aveau debușeu pe piețele noastre. _ Deci, în urma abilităților diplomatice ale ritmului nou, încheiem un tratat, comercial, prin care, dăm Germaniei toate avantagiile menite să lovească în industrie, fără ca să primim în schimb nici o înlesnire pentru plasarea grâului nostru pe piețele germane. Și pentru ca acest tratat să rămână de pomină, pierdem prin el și piața . i REGIMUL CULTULUI CATOLIC IN FRANȚA - FVOLUATIA RAPORTURILOR DINTRE BISERICĂ ENOLUSIA g^^T,_SEPARATIUNEA de : TEODOR PODARIU „Republica nu recunoaște, nu samânază nici nu subvenționează nici un cult”. (Art. din Legea Sep.națiunii, 1905). Biserica romamo-catolică a avut in franța monarhică, înainte de retrobiția din 17S9, cele mai prielnice posibilități de desvoltare spirituală și materială. Franța era considerată în cercurile superioare de la Vorna drept „fiiica cea mai mare a Bisericii”. (Calendarul catolic cuprinde numeroși sfinți răsăriți din sânul națiunei franceze. Intre Biserică și monarhie exista un pact, nescris, de susținere reciprocă, instituția monarhică, regalitatea, avea nevoi să i pe confirme în popor, de către Biserică, emanația divină; în schimb clerul era ojeșit de privilegii. Pe lângă privegri oficiale Biserica acumulase și bunuri formidabile. Membrii elerului huzureau, unii dintre ei, îmbuibați, uitau de îndatoririle ce se incumbă și se dedau la treburi prea lumești. Poporul suferea pe urma realităiii șlii puternice, a clerului și a nobilimei încărcate de favoruri. Două plăgi rod omenimea,spuse mai târziu Victor Hugo, regalitatea și clerul. Enciclopediștii veacului XVIII au spulberat erezia emanației divine a puterii monarhice și s’au năpustit asupra Bisericii. Pe terenul pregătit de ei s’a desfășurat revoluția franceză, care a făcut să triumfe ideile umanitare. Privilegiile clerului ca și ale nobilimii fură suprimate, în A August 1789, de către Adunarea națională emitenta, „Declarației drepturilor omului” și proclamatoarea republicei, fermă de guvernământ care,, la un poipor format, asigură perfecta democrație. Biserica încă înainte de decapitarea lui Ludovic XVI a fost deposedată de imensele-i avuții, cari fură puse integral „la dispoziția națiunei”, prin legea votată de Adunare în primele zile ale lunii Noembrie 1789. Motivul invocat a fost că Statul, găsindu-se într’o stare economică precară, avea nevoe de mijloace de ameliorare. Statul s’a înstăpânit însă și pe edificiile cultului cu toate obiectele din interior. Deposedată întâiu de tot avutul material, în favoarea abiațiunei”, Bisericii catolice i se dau apoi lovituri foarte dureroase, cu scopul de a fi slăbită și extirpată. In 1790 apăru un decret numit „Constituțiunea civilă a clerului” prin care clerul catolic din Franța era declarat independent, scos de sub jurisdicțiunea Sf. Scaun, iar posturile eclesiastice urmau să primească titulari pe cale electivă. O parte a clerului acceptă Constituțiunea civiă, iar alta nu o recunoscu. Biserica era deci slăbită și de o dezbinare internă. Preoții fideli fură prigonii, executați, mănăstirile devastate, la fel cu alte locuri sfințite. Cultul Rațiunei fu întronat. O femee de bune, erijată pe altar, întru Chipa zeița nouei religii. Deja o vreme însă, mulțimea a început să se descute de oficiile noului cult, ca și de spectacolele cu sânge. Consulatul întâiei republici restabili. calmul general. Primul consul Bonaparte, făcu pace cu, Biserica și-i dete o posibilitate legală de existență, prin Concordatul încheiat cu Sf. Scaun în 1801. Prin Concordii se garantează libertatea cultului catolic, o nouă arondare a parohiilor urmează, dreptul de numire a episcopilor se atribue primului consul, mai târziu șefului Statului — Papa conferind ulterior investitura apostolică; preoții nu pot fi numiți parohi de câtre episcopi ,fără agrementul guvernului; atât episcopii cât și parohii sunt obligați să presteze, la instalare, jurământ de fidelitate și asculare față de guvern, fiind obligați să denunțe orice uneltire ce ar afla că se pune la cale împotriva siguranței Statului. In ce privește situația materială, Concordatul aduse o îmbunătățire. Statul redă episcopilor bisericile rămase nealienate, necesare cultului și se angajează să asigure o salarizare convenabilă episcopilor și parohier, în schimbul averilor confiscate, la care Sf. Scaun renunță „în interesul pâ:ii și pentru fericita restabilire a religiei catolice”. Apoi guvernul se angajează să ia măsuri pentru ca francezii care voesc, să poată face fondațiuni în favoarea Bisericii In spiritul Concordatului urmară unele legi și decrete privitoare la bunurile bisericești și adminstrarea lor. Sub pavăza regimului concordatal și în cadrul Statului, Biserica și-a continuat liniștită misiunea timp de peste un secol. I s-a dat însă o lovitură grea prin legiuirea de laicizare a învățământului primis,„ alcătuită acum cincizeci de ani de câtre Jules Ferry. E firesc ca Biserica să sufere adânc dere sustragerea educației tineretului de sub mâna sa pentru a fi trecută Statului care are întâi nevoe de cetățeni buni și apoi de creștini. Așa s’a justificat reforma. Cazul se repetă, într’un mod deosebit, în Italia. D. Mussolini a interzis sanctioarea asociațiunilor religioase ale tineretului. Fasciști întâiu și apoi catolici, pretinde Ducele cămășilor negre. O nouă mare încercare pentru catolicism în Franța: în 9 Decembrie 1905, președintele republicii promulgă Legea separațiunii Bisericilor de Stat. Cultele • catolic protestant, izraelit, care până atunci se bucuraseră de o recunoaștere legală, furt, scoase din lege. Ținta principală, putem spune unică, a fost iarăși Biserica romano-catolica. Doar ea este întâia în programul de distrugere al Francmasoneriei lagea din 1905 —.este și astăzi în Vig are, cu unele modificări, aduse în următorii doi ani, privitoare la folosirea bisericilor și exarcitarea cultului. Art. 2 al legii din 1905 enunță astfel separațiunea: „Republica nu recunoaște, nu salariază nici nu subvenționează nici un cult”. .Mai desparte spune: „In consecință, începând cu 1 Ianuarie care va urma promulgării prezentei legi, vor fi suprimate din bugetele Statului, județelor și comunelor,, toate cheltuelile relative la exercițiul cultelor”. J Prin aceste dispozițiuni ale articolului 2, Concordatul este nesocotit. Am spune abrogat, deși nu s’a făcut denunțarea în prealabil. Angajamentele din convențiunea încheiată de Bonaparte cu Papa Pius VII, în primul rând salarizarea clerului de către Stat ca o compensație pentru averile comiscale, lega din 1905 nu le recunoaște. Papa Pius X a condamnat Legea separațiunii prin două enciclice. In separațiune s’a găsit și un avantaj: Statul nu se va mai amesteca în treburile interne ale Bisericei. Ea își va vedea de existență și administrare. Totuși, pentru a putea funcționa în mod efectiv și în cadru de siguranță, Biserica avea nevoe de un suport juridic. Alineatul final al art. 2 din Legea separațiunnii spune: „Așezămintele publice ale cuibului ,sunt suprimate, sub rezerva dispozițiunilor enunțate în art. 3.” A art.5 prevede ca așezămintele, adică bisericile, a căror funcționare este oprită prin art. 2, vor continua, în mod provizor, să funcționeze până la atribuțiunea bunurilor lor ..al“ofiațiunilor trilturale” cari se vor pu-