Patria, iulie 1931 (Anul 13, nr. 151-167)

1931-07-22 / nr. 159

Ann­­al XlIMeaȘ No. 159 LOp3 Kill 1«. M.­­1 AiMl B. WH ODISOÎKA POUflOli Omitetal da pnai al paitlialal aațUnal-tiittaMa, aaetia A»daaliJat ABORAMXIIT AMUAL i Pratoalaal Ithara mm M HM FaMfiauil M IM M M n TM AatoiMW |l lutlta|l«al • IIN b atrliailata âakliL Miercuri 22 Iulie 1931 — D. Argetoianu înființează un nou partid.­­ Fiindcă nu există un partid în România prin care să nu fi trecut Conferilnța de la Londra c­­onferința ce s'a deschis ala tăieri la Londra este considerată ca o răs­pântie în istoria politicii Un moment dintre cele mai mondiale­ impor­tante de la 1918 încoace. Chestiunile în discuție nu se mărginesc la situa­ția din Germania, ci ele privesc în primul rând pacea și reconstrucția economică a lumii. V­izita­ților Curti­­us și K­r­m­ing la Paris și felul cum au fost primiți din partea oficialității franceze, este fără îndoială un sem­­nal, un prim pas, spre o apropiere, fie­care neplutie, pacea și liniștea lu­i‘‘­ MM E in afară de orice îndoială, că nu există nici un francez, care să do­­ească prăbușirea Germaniei și să nu dorească ajutorarea ei. Numai că a­­jutorul Franței este condiționat de incred­erea pe care Germania nu a căutat nici­odată să și-o câștige. Convorbirile începute la Paris in­tre unii Laval și K­iiiling au fost continuate în drumul spre Londra, p­rimul ministru al Franței, și-a ex­primat credința într'o colaborare lo­ială intre cele două țări, pentru a pu­tea restabili încrederea, care treime să formeze baza tratativelor de la Londra. A. Brüning, a mărturisit a­­celași spirit de loialitate, căutând sa convingă, pe premierul F­ran­ței, cu date statilice, despre situația reală a Germaniei. „Le Temps“, într'un plin articol constată, că tratativele de la Paris, au făcut posibil un avans moral, insă au au fost totuș atinse rezultatele, aș­teptate de opinia publică mondială. E adevărat, că mulți se vor fi aștep­tat la prea mult, de la prima intâlnire a premierilor celor două țări, deși în politică nu se prea întâmplă minuni. Tratativele de la Paris, au avut da­rul să aducă o ușurare. Roadele însă nu vor putea fi observate decât în cur­sul tratativelor de la Paris. Cance­larul Brüning, spune „Le Temps“ a făcut cea mai bună impresie. In ce privește conferința de la Lon­­dr­a din relatările telegrafice reiese, că tratativele s’au început într'o at­mosferă destul de conciliantă, care îndreptățește­ optimismul. 1). Macdonald, primul ministru al Angliei, în discursul său, a schițat marea importanță a conferinței, de a cărei rezultate, depinde soarta lu­mii. Bacă se va ajunge la o soluție, atunci, aceasta va forma primul pas decisiv spre colaborarea internaționa­lă. Dacă această soluție, nu va putea fi găsită, atunci cu greu va pute­a fi împiedicat valul care amenință să prăbușească Europa. Rostul aces­tei conferințe este de a discuta fără ocolm­i problemele puse. Timpul e împotriva noastră și cu fiecare zi se apropie primejdia prăbușirii. Ü. MacDonald a descris, cu ajuto­rul cifrelor, criza financiară din Ger­mania și a făcut elogiul inițiativei curajoase a președintelui Dar cu tot planul Hoover, Hoover, situația s’a înrăutățit. Problema are fără în­doială un epect politic și financiar, dar­ conferința e chemată să se ocu­pe numai cu latin­a financiară a pro­blemei. Ceea ce se cere acum este de a se restabili încrederea împrumutăto­rilor străini ai Germaniei. D- Mac­Donald a subliniat că toți­ delegații sunt animați de bună­voință și ex­primat speranța că conferința își va termina lucrările cu un acord. Pen­tru această există 2 alternative: zi de a găsi mijloacele pentru a acor­da Germaniei împrumuturile și cre­ditele necesare și 21 Germania să dea față de politica externă o garanție a stabilității sale de așa natură ca capitalurile plasate acolo nu numai să nu fie redase, ci mărite. După comunicatul publicat în cursul serii de Foreign Office, d. La­val a luat cuvântul după d. MacDo­nald, făcând un raport asupra discu­țiilor din Paris și insistând asupra spiritului în care au fost duse aceste dtuții. El a expus apoi atitudinea pe care delegația franceză o va adop­ta la conferința din Londra și a ex­primat speranța ca Germania și Fran­ța vor ajunge la o colaborare într-o în­credere reciprocă. După d. Laval a vorbit cancelarul HrUning care a relevat de asem­enea în expozeul său spiritul împăciuitor în care au decurs tratativele din Paris și a exprimat recunoștința sa că s-a dat ocazia u­n­u­i schimb de vederi ger­­m­ano-francez în Capitala Franței. • Deși conferința de la Londra depă­șește cu mult cadrele țărilor partici­pante, ea privește tot atât de direct și țara noastră în afar­ă, de probleme­le economice, cari se discută acolo, și a căror soluționare, e de un interes mondial, țara noastră, dornică de pa­ce și progres va primi cu bucurie ori­ce soluție dreaptă, menită să asigure pacea și propășirea lumii. Zborii zeppelinului la Poroi nova BERTAN. 21. — DirijabiUd „­Iraf Zeppelin" va interprinde în curând o expediție științifi­că la Polul Nord. Di­­rijabrul va avea la bord 12 bărbați de f­iință, 2 zi­aristi, 1 operator cinemato­­grafic ,și 1 radiotelegrafist rus, afară de cei 1­6 pasageri. Zeppelinul va ihuce și un echipaj de 30 de persoane. Zbând se face cu două escale, la Berlin și Lenin­grad. Azi Zeppelinul a pornit într'un zbor de încercare, permițând servanților să-și verifice instrumentele de măsurători. In veder­ea aterizării la Berlin și Le­ningrad a Zeppelinului s’au luat toate măsurile. In caz că dirijabilul va sosi noaptea la Leningrad, aerodrom­l va fi luminat cu reflectoare puternice. A. $. R. Prindpcsa Elena a sosii la Londra LONDRA, 21 — .4. S. R. Pricinisa E­­lena a României, a sosit ieri seară la Londra, însoțită de fratele său, Regele George al Greciei. La gară a fost primită de mama­­ Sa, împreună cu ceilalți membri ai familiei. Înainte de a pleca la Ascott, A. S. R. P­rincipesa Elena a binevoit a face ur­mătoarele declar­ații presei engleze • ,,Am venit în străinătate pentru a m m ă o­­dihni, pentru a-Mi vedea familia și a urma o­­ cură. Această călătorie a fost suturprinsă de comun­ acord cu M. S. Regele și mă voi întoarce în România in Octomvrie pentru ziua de naștere a fiului Meu. „Sper că aceste declarații vor curma defi­nitiv campania supărătoare și păgubitoare dusă de presă în ultima lună, campanie ce- Mi este profund neplăcută. „Totdeauna am dezaprobat și voi deza­proba să fiu tăcută obiectul de senzație al comentariilor de gazetă . fAXA POSTALA PLATIXI Ol HUMXBAS *•. 11178/lS2f On ibliotecii Fastistului Cal. T;::. “!.!are 3 A Inceput daosul in Jorul Ul­ I­l SI CrClor Demisme din aavern se (In lan­ si faptul ca d. lorda începe sa i-i la in senos rolul, adrareaza si in apa dnfcrnului - D. N. Tim­iescu paraseste diplomatia Am cunoscut ue d. ministru Vâlcovici, ca pe un om activ căruia îi place să lu­creze, ne-am convins desp­re această sete de activitate a actualului ministru al co­municațiilor încă de pe timpul cănd era rector al politeh­nicei din Timi­șoara și simplu profe­sor al celei din Capitală, in­­­că din momentul când a fost chemat de d. Iol­ga în fruntea departamentului co­municațiilor, ne-am dat seama că­ ace­st domn va face totul pentru a marca, m bine ,sau râu, trecerea lui pe la acest minister. Au­mtotdeauna e bine însă ca omul să fie iposedat de setea de muncă și dorința arzătoare de a­ creia ca și d. ministru Vâlcovici. Ajuns în­ fruntea unui minis­ter unde atributiunile titularului erau firea limitate fată de tempera­mentul său d. \­âlcovici a ajuns în scurt timp in con­­flict cu toti principalii săi colaboratori. In primul rând a izbucnit conflictul cu ce doi generali, cari conduc instituția căilor fer­a­te și­ a poștelor. Ei au fost pri­mii de cari s’a lovit pasiunea diui Vâl­covici de a introduce reioiăne cu orice stret. La început conflictul n’a depășit zidurile ministerului dar de când cu­­.­­Hitrareforma orarului, votată de parla­­m­ent, fără consimțământul generalului .imedi­a, conflictul a devenit de domeniul imblicității. Din zi în zi relațiunile din­tre ministru și cei doi generali, au deve­nit mai aspre. îngrădiți după legea au­tonomiei, atât generalul Ionescu, direc­torul general al căilor­ ferate, cât și ge­neralul Florescu, directorul general al I. T. T. au știut­­ să-și apere instituțiile de interv­entiile inoportune ale dlui Vâl­­covici. Servii dlui Vâlcovici n’au mai putut rezista și într’o bună zi s’a prezen­­tat primului ministru, cerându-i să-l schimbe. I’utin­ timp după dimisia dlor M. Ma­­noilescu și Iuliu Hațieganu, am ajuns la­ o nouă remaniere. Atâta doar că fap­tul nu se rezumă numai la un schimb de sclitofolii între dnii Vâlcovici și pro­as­­pătul ministru Vasilescu Carpen. Mai sunt­­ și alții cari,­­se ocupă cu gândul de­­misiei, atât ministrul armatei cât și d. Chiica, ministrul de externe, vor să pă­răsească guvernul provocând zile ama­re dlui Jorgiu, dar mai ales dlui Argeto­ianu, adevăratului prim-ministru, pe car l-a înspăimântat hotărârea luată de­­ 1. [orga de a soluționa personal crizele p­rovocate prin demisia membrilor gu­­vernului. A­sistăm deci la un spectacol unic, o­­feri­t de o trupă de op­eretă pe sfârșitul­­ stagiunii. Regizorul principal I. Argeto­­ianui, IIII mai este stăpân pe capriciile actorilor cari își fac de cap. • Culmea scandalului este că primul bufon al op­e­­retei, a început să-și dea în serios rolul ch­araghios pent­ru care a fost angajat. Acestea sunt semnele evidente ale apro­­piatei destrămări. Chiar d. Argetoianu­­ a confirmat aceasta prin faptul că a a­­nuințat formarea unui partid al dsale. Ce roșit ar avea această intenție, în cazul când nu ar fi vorba de o schimbare de regim. D. Argetoianu nu este omul­ pe care opoziția să-l găsească nepregătit. in cercurile politice se vorbește chiar și despre apropiata demisie a dlui X. Ti­­tulescu din postul ce-l ocupă la Londra. D. Ti­tulescu părăsește scârbit diplomația fiind învinuit de guvern că ar fi putut o­­­ri campania ce s’a deslănțuit împotri­­va țării, dar n’a făcut-o.­­ Ca urmaș al dlui Titulescu e socotit d. Tilică Burillianu. Numirea dlui Bu­­rillian­u la Londra ar­­ scoate din încur­cătură guvernul și ar consolida poziția dlui M. Manoilescu la Banca Națională. Fiind vorba de interesele dlui Manoiles­cu, nu ne îndoim că în curând­­ aa pu­tea­­ saluta pe d. Burillianu, ca deținător al celui mai important post diplomatic. D. lorga este un om foarte sincer­, ce are pe suflet și pe buze. Acest mic cu­sur care nu este socotit între virtut­e po­­litice, i-a adus nndte, neplăceri actualu­lui premier. Intr’o zi d. lorga foarte bine dispus, s'a grăbit să declare într’un cerc de prieteni, pentru a-iși motiva buna dis­poziție, că orice prostie comite, el este primul care râde de ea. Atunci trebue că trăiți într’o perma­nentă veselie, s’a grăbit să constate un imprudent dintre cei pr­ezenți. «> Fiindcă-i vorba de mazilirea prefecți­lor dlui Iorga, ne grăbim să destăinuim citiorilor, greșala comisă de unul din ei, prefectul Ciobanu­ din Turda, pentru ca­re va fi nevoit să părăsească­ automobi­lul cu care făcea plimbări pr­in Cluj. Se zice că actorii cari au cutreerat ța­ra cu m­esa dlui Ioi­ga — „Sarmală a­­m­icul poporului“ au ajuns și la Turda. .Prefectul Ciobanu știind ce datorie are, a plasat personal toate biletele. Seara la reprezentație, în frac și cu toate decora­țiile sanitare în piept, a venit să asiste la reprezentație. Din primele vorbe în­să, bunul d. prefect a îngălbenit­­ și plecat opărit. N’a dormit toată noaptea a fi mâine zi de dimineața, le-a țchitit o morală strașnică actorilor citați în cabi­netul său, cum de au avut îndrăzneala să-i prezinte o piesă bolșevică, înșelin­­du-l sub cuvânt că este scrisă de pr­imul ministru. Cum s’a întâmplat nu știm, dar cazul a ajuns la cunoștința dlui Iorga. ilizul- Iatul este că d. Ciobanu ocupă locul de frunte pe lista mazilit­or, cu toate că litera „T“ este cam pe la capătul alfabetu­lui. S^ljieftGUPl m­azilirea lui Leon­ioda 21 iulie 1632 După­ detronarea lui Radu Șuban Turcii re­­vijr iu obiceiul de­ a trimite în Țările Româ­­nd­ști,­ duhini din Constantinopole, fără știrea și învoirea poporului. Pe acești domni Poarta 1i numește și tot Poarta îi mazilește după doi­­trei ani, ori chiar și după­ câteva luni de dom­nie. Cu toate că sunt din neamul vechilor di­nastii române, a Basarabenilor și Mușatinilor, ei aduc din Constantinopole cete de negustori și călugări greci, cari pun mâna pe mănăstirile și bogățiile țării. Adânc nemulțumiți de pătrunderea Grecilor în toate resturile țării, boierii munteni se răs­coala de mai multe ori. Ei pradă și ucid pe Greci, isbutind să aducă schimbări de domni, dar nu și de guvernare. Neisbutită e mai ales răscoala călărașilor din Prahova și din Roșiorii de Vede­ la­sfârșit, in fruntea răsculaților se pune însuși Aga­ Matei, un Basarab, care cu­­trieră țara de la un capăt la altul și față de care Leon Tomșa­, voevodul abia venit de la C­onstantinopol, e cu totul neputincios. Sulta­nul se mânie și în ziua de 21 Iulie 1632 îl ma­zilește, drept pedeapsă pentru neputința lui. De această mazilire însă nu mai e nevoie, Leon-Vodă fusese „mazilit" de însuși Matei Basarab, și scos din domnie. Mazilirea de la Constan­­tinopol e numai o confirmare, invo­luntară, e adevărat, a m­azilirei de mai nainte. Leon Vodă își vede de drum, iar în țară întră oastea turcească, trimisă de sultan ca să prin­dă pe­­ Matei și să-l ducă legat la Constanti­­nopol. Pe Matei însă nu-l prinde nimeni. Dimpo­trivă, Poarta se vede nevoită să-l recunoască, investindu-l cu toate puterile. Rezultatul ma­­zilirei lui Leon Vodă e inaugurarea unei domn­iții lungi, de 22 ani, a hanului și milostivului Matei­ Basarab. . România isi pierde dem­$eniile in urma aOillialilor diplomafice d­e­­ jllmnini non* Tratatul comercial a fost semnat Acest tratat ne aduce o surpriză. Este știut că delegația ro­­mână care a tratat la Berlin, conven­­ția comercială româno-germană, n­u a obținut aici cea mai mică reducere de taxe vamale pentru grâul româ­nesc. Astfel nici un bub de grâu nu vom putea plasa pe piața germană. Singurele înlesniri ce am obținut au fost întro măsură redusă pentru orz și porumb. Or, surpriza ce o constitue pentru țara noastră semnarea tratatului co­mercial germano-ungar constă în fap­tul, că la baza acestui tratat stă toc­mai tar­iful preferențial pentru grâ­ul unguresc, Germania acceptând condițiunile puse de Ungaria. Noi am prevăzut, încă acum câte­va zile acest lucru și l-am dat dintr’o sursă, demnă de toată încrederea,­­ austriacă.­ ­H Relatările noastre sunt azi pe deplin confirmate. După cum suntem informați, trata­tivele comerciale cu Austria, conti­nuă în aceeași atmosferă neprielni­că. Austria vrea să se reducă la ju­mătate cota de vite, ce o fixase Ro­mâniei, iar aceasta prin faptul, că prin tra­tatul româno-german, s’a dat prefe­rință unor mărfuri germane, în detri­mentul produselor similare austriace, cari își aveau debușeu pe piețele noastre. _ Deci, în urma abilităților diploma­tice ale ritmului nou, încheiem un tratat, comercial, prin care, dăm Ger­maniei toate avantagiile menite să lovească în industrie, fără ca să pri­mim în schimb nici o înlesnire pen­tru plasarea grâului nostru pe piețe­le germane. Și pentru ca acest tratat să rămână d­e pomină, pierdem prin el și piața . i REGIMUL CULTULUI CATOLIC IN FRANȚA - FVOLUATIA RAPORTURILOR DINTRE BISERICĂ EN­OLU­S­IA g^^T,_SEPARATIUNEA­­ de : TEODOR PODARIU „Republica nu recunoaște, nu samân­ază nici nu subvenționează nici un cult”. (Art. din Legea Sep.națiunii, 1905). Biserica romamo-catolică a avut in fran­ța monarhică, înainte de retr­­obiția­ din 17S9, cele mai prielnice posibilități de desvoltare­­ spirituală și materială­. Franța era con­side­­rată în cercurile superioare de la Vorn­a drept „fiiica cea mai mare a Bisericii”. (Ca­­lendarul catolic cuprinde numeroși sfinți răsăriți din sânul națiunei franceze. Intre Biserică și monarhie exista un pact, nescris, de susținere reciprocă, instituția monarhică, regalitatea, avea nevoi să i pe confirme în popor, de către Biserică, ema­nația divină; în schimb clerul era oj­­eșit de privilegii. Pe lângă priv­egri oficiale Biserica acu­­mula­se și bunuri formidabile. Membrii ele­rului huzureau, unii dintre ei, îmbuibați, uitau de îndatoririle ce se incumbă și se dedau la treburi prea lumești. Poporul suferea pe urma­ realită­iii șlii puternice, a clerului și a nobilimei încărca­te de favoruri. Două plăgi rod omenimea,­­spuse mai târziu Victor Hugo, regalitatea și clerul. Enciclopediștii veacului XVIII au spulbe­rat erezia emanației divine a puterii monar­hice și s’au năpustit as­upra Bisericii. Pe terenu­l pregătit de ei s’a desfășurat revo­luția franceză, care a făcut să triumfe idei­le umanitare. Privilegiile clerului ca și ale nobilimii fură suprimate, în A August 1789, de către Adunarea națională emiten­ta, „Declarației drepturilor omului” și proclamatoarea repu­­blic­ei, fermă de guvernământ care­,, la un poipor format, asigură­ perfecta democrație. Biserica încă înainte de decapitarea lui Ludovic XVI a fost deposedată de imense­­le-i avuții, cari fură puse integral „la dis­poziția națiunei”, prin legea votată de­­ Adu­nare în primele zile ale lunii Noembrie 1789. Motivul invocat a fost că Statul, găsin­­du-se într’o stare economică precară,­ avea nevoe de mijloace de ameliorare. Statul s’a înstăpânit însă și pe edificiile cultului cu toate obiectele din interior. Deposedată întâiu de tot avutul­­ mate­rial, în favoarea abiațiunei”, Bisericii cato­lice i se dau apoi lovituri foarte dureroase, cu scopul de a fi slăbită și extirpată. In 1790 apăru un decret numit „Consti­­tuțiunea civilă a clerului” prin care clerul catolic din Franța era declarat independent, scos de sub jurisdicțiunea Sf. Scaun, iar posturile eclesiastice urmau să primească ti­tulari pe cale electiv­ă. O parte a clerului acceptă Constituțiunea civiă, iar alta nu o recunoscu. Biserica era deci slăbită și de o dezbinare internă. Preo­ții fideli fură prigonii, executați, mănăsti­rile devastate, la fel cu alte locuri sfințite. Cultul Rațiunei fu întronat. O femee de bune, erijată pe altar, întru­ Chipa zeița nouei religii. Deja o vreme însă, mulțimea a în­ceput să se descute de oficiile noului cult, ca și de spectacolele cu sânge. Consulatul întâiei republici restabili. cal­mul general. Primul consul Bonaparte, făcu pace cu, Biserica și-i dete o posibilitate le­gală de existență­, prin Concordatul încheiat cu Sf. Scaun în 1801. Prin Concord­ii se garantează libertatea cultului catolic, o nouă arondare a parohiilor­ urmează, dreptul de numire a episcopilor se a­tribue prim­ului consul,­­ mai târziu șefului Statului — Papa conferind ulterior investitura apostoli­că; preoții nu pot fi numiți parohi de câtre episcopi ,fără agrementul guvernului; atât episcopii cât și parohii sunt obligați să pre­steze,­ la instalare, jurământ de fidelitate și asculare față de guvern, fiind obligați să denunțe orice uneltire ce ar afla că se pu­ne la cale împotriva siguranței Statului. In ce privește situația materială, Concor­datul aduse o îmbunătățire. Statul redă­ epi­scopilor bisericile rămase nealienate, nece­sare cultului și se angajează să asigure o salarizare convenabilă episcopilor și parohi­­er, în schimbul averilor confiscate, la care Sf. Scaun renunță „în interesul pâ:­ii și pentru fericita restab­ilire a religiei catolice”. Apoi guvernul se angajează să ia măsuri pentr­u ca francezii care voesc, să poată fa­ce fondațiuni în favoarea Bisericii In spiritul Concordatului urmară unele legi și decrete privitoare la bunurile biseri­cești și adminstrarea lor. Sub pavăza regimului concordatal și în cadrul Statului, Biserica și-a continuat li­niștită misiunea timp de peste un secol. I s-a dat însă o lovitură grea prin legiui­rea de laicizare a învățământului p­rim­is,„ alcătuită acum cincizeci de ani de c­âtre J­u­­les Ferry. E firesc ca Biserica să sufere adânc de­­­re sustragerea educației tineretului de sub mâna sa pentru a fi trecută Statului care are întâi nevoe de cetățeni buni și apoi de cre­știni. Așa s’a justificat reforma. Cazul se­ repetă, într’un mod deosebit, în Italia. D. Mus­solini a interzis sanctioarea asociațiunilor religioase ale tineretului. Fas­ciști întâiu și apoi catolici, pretinde Ducele cămășilor negre. O nouă mare încercare pentru catolicism în Franța: în 9 Decembrie 1905, președin­tele republicii promulgă Legea separațiunii Bisericilor de Stat. Cultele • catoli­c protes­tant, izraelit, care până atunci se bucura­seră de o recunoaștere legală, furt, scoase din lege. Ținta principală, putem spune uni­că, a fost iarăși Biserica romano-catolica. Doar ea este întâia în programul de distru­gere al Francmasoneriei la­gea din 1905 —.este și astăzi în Vig­ a­­re, cu unele modificări, aduse în u­­rmăto­­rii doi ani, privitoare la folosirea biserici­lor și exarcitarea cultului. Art. 2 al legii din 1905 enunță astfel se­­parațiunea: „Republica nu recunoaște, nu salariază nici nu subvenționează nici un cult”. .Mai desparte spune: „In consecință, începând cu 1 Ianuarie care va urma pro­mulgării prezentei legi, vor fi suprimate din bugetele Statului, județelor și comunelor,, toate cheltuelile relative la exercițiul cul­telor”. J Prin aceste dispozițiuni ale articolului 2, Concordatul este nesocotit. Am spune abrogat, deși nu s’a făcut de­nunțarea în prealabil. Angajamentele din convențiunea încheia­tă de Bonaparte cu Papa Pius VII, în pri­mul rând salarizarea clerului de către Stat ca o compensație pentru averile com­iscale, l­ega din 1905 nu le recunoaște. Papa Pius X a condamnat Legea separ­a­­țiunii prin două enciclice. In separațiune s’a găsit și un avantaj: Statul nu se va mai amesteca în treburile interne ale Bisericei. Ea își va vedea de existență și administrare. Totuși, pentru a putea funcționa în mod efectiv și în cadru de siguranț­ă, Biserica avea nevoe de un suport juridic. Alineatul final al art. 2 din Legea sepa­­rațiunnii spune: „Așezămintele publice ale cuibului ,sunt suprimate, sub rezerva dispo­­zițiunilor enunțate în art. 3.” A art.­­5 prevede ca așezămintele, adică bi­sericile, a căror funcționare este oprită prin art. 2, vor continua, în mod provizor, să funcționeze până la atribuțiunea bunurilor lor ..al“ofiațiunilor trilturale” cari se vor pu-

Next