Patria, aprilie 1932 (Anul 14, nr. 57-79)
1932-04-01 / nr. 57
TAXA POȘTALA PLĂTITĂ No. 11178/1029. UN NUMERAR Organ al Partidului Național Țărănesc Anul al XIV-lea No. 57. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Cluj, Sb. Regina Maria No. 36. „„„„Redacția și Admin. 13-31 TELEFON:Direcțiunea . . . 13-31 DIRECȚIA POLITICĂ: Comitetul de presă al partidului național țărănesc, secția Ardealului abonament ANUAL: Profesiuni libere-----------Lei 800 Funcționali -----------700 Autorității și instituțiunii 1600 in srăinătate dublu. Lei 3 Guvernul a găsit în sfârșit soluția crizei. A început să schimbe numele ministerelor. Principele Nicolae Se intoarce in lard BUCUREȘTI, 31. (Rador). — După cum s’a mai anunțat, A. S. R. Principele Nicolae se întoarce în curând în țară. Situația principelui după Statutele familiei regale este aranjată, așa încât va prelua funcțiunile lui oficiale de inspector general al armatei și aeronauticei. La graniță A. S. R. Principele Nicolae va fi primit cu onoruri. —0X0— Dreptarism pâine?! Sunt unii, cari au mereu aceeași obiecție idie câte ori se discută problemele „abstracte“ în legătură cu legalitatea, constituționalismul și parlamentarismul : „De acestea ne arde nouă acuma ? In loc de discuții „sterile“ mai bine ar fi să se discute problemele ardente și actuale în legătură cu criza financiară și economică“. Aceștia pretind, că lumea n’ointeresează, dacă este sau nu constituțional guvernul lorga, dacă trăim sau nu într’o eră de legalitate, dacă respectăm sau nu principiile parlamentarismului integral, dacă presa este liberă sau e oprimată, dacă legea electorala acordă sau nu primă, listelor majoritare. Lumea, — pretind specialiștii acești încurcă lume, — se preocupă de alte chestiuni. Spre pildă primesc funcționarii lefurile la întâia lunii ? Țăranii își pot aranja datoriile ? Va prospera comerțul și industria ? Sunt mulținaivi și laici în politică și mai ales în afară de lumea politică, în straturile de sus și de jos ale populației, cari aprobă această argumentare și nu observă cum abilii publiciști deplasează polemicile și fac diversiuni, pentru a zăpăci lumea. Aceștia nu văd nexul între „abstract“ și „concret“ și nu înțeleg la prima vedere, că problema „cum vor fi plătiți funcționarii”, „cum se vor aranja datoriile agricole“, „cum va progresa comerțul și industria“ depinde în primul rând și aproape exclusiv de soluționarea celorlalte probleme „abstracte“, adică de împrejurarea, că avem sau nu o viață normală de stat constituțională și parlamentară, că există sau nu o libertate a presei, că se respectă sau nu libertatea alegerilor ? Cei inițiați cunosc acest cerc vițios, fiindcă sunt în nota tradiției. Cei naivi nu pricep legătura și se lasă, — vom spune-o mai vulgar — duși de nas, ca o turma de oi. „RITMUL NOU“ s’a angajat solemn să soluționeze problemele economice și financiare. Ritm mou însemnează guvernare împotriva partidelor, înafară de partide,fără nici un program, ci după voia întâmplării sau după capriciul cuiva. Oamenii de partide dispun de băncii, de întreprinderi comerciale și industriale. Partidele au legăturile lor cu străinătatea. Partidele au programul lor și au conducătorii lor răspunzători pentru atitudinile adoptate în problemele, cari se ivesc. Guvernul „ritmului nou“ nu dispune decât peste o ceată de fripturiști, cari nu se sinchisesc nici de program și nici de răspundere. Cum ar putea decis să dea aceștia o soluție ! Și dacă ar fabrica o formulă, cine stă de vorbă cum î Cine răspunde de oblistamentele luate de ei ? Evident, că un astfel de guvern nu va rezolvi nici când nici-o problemă vitală de ordin economic și financiar. Mai ales în lumea economică , financiară creditul și prestigiul joacă un rol determinant. Dar ce prestigiu poate avea un guvern, care nu are program și nu are nici o rădăcină în massele populare? Iată deci, că pentru a soluționa criza economică este mare nevoie de un regim politic normal, constituțional și de un parlamentarism nefalsificat. Se zice, că omul flămând este un element bun pentru răsmetilță. Inexact. Pe omul flămând și pe omul materialist ,numai un pas îl desparte de demoralizare și lașitate. Revoluțiiile din veacul al XVIII-lea și XIX-lea au izbucnit, aproape toate pentru ideile de libertate, națiionalism și constituționalism. „Să ne dea drepturi, că pâine vom coace noi“ — spuneau francezii. Și aveau dreptate. Napoleon pleacă fără nici un golosran, cu o sabie în mână și cucerește lumea întreagă în fruntea unei armate fanatizate cu ideile de libertate și emancipare. Este undevăr necontestat, că grandioasele curente populare S’au zămislit în călimarele savanților. De opt luni de zile preoții, funcționarii, pensionarii nu-și primesc leafa refulat sau de loc. Pe sate bântuie o mizerie nemaipomenită. O iarnă lungă a compromis recolta. Dar poporul tace și nici gând n’are să se miște. Dar în ziua, când se va găsi omul, care să se pună în fruntea națiunii, deslănțuind lupta pentru reintegrarea în patrimoniul ei, de unde a fost alungată, pentru redobândirea drepturilor frustrate, suflet de om la orașe și la sate, ba nici frunză în codru i nu va rămânea nemișcată. Totul se va înșirui în linia de bătaie, fiindcă deși au fost compromise și banalizate multe valori și multe principii, adevărul, că oamenii singuratici pot fi urdați și oprimați, dar națiunea întreagă nu poate fi nici îngenunchiată, nici întemnițată î și nici umilită, rămâne în picioare și rezistă tuturor vânturilor nebunatice și trecătoare. dr. George Ohăbeanu Dueluri politice ~~ In Capitala BUCUREȘTI. 31. — Azi înainte de masă a avut loc la Hipodromul Băneasa duelul diintre dnii Grigore Filipescu și Mihai Sturza redactorul ziarului „Mișcarea“. Adversarii au tras câte un glonte în aer. După masă în acelaș loc d. Grigore Filipescu s-a întâlnit cu d. George Brătianu, rezultatul duelului a fost acelaș, atâta doar că adversarii s’au împăcat. —0X0— Deschiderea sesiunii Sf. sinod Ieri s’a deschis sesiiunea ardivnarăa Sf. Sinod. La orele 10 s’a oficiat un „Te-Deum” în catedrală, după care memibrii Sf. Sinod s’au întrunit în palatul Patriarhului, sub preșidenția I. P. S. S. Miron Geristea. Mesajul de diaschidere a sesiunii a fost citit de d. prof. N. Iorga, ministrul instrucțiunii. La ședință a participat și părintele Aurel Grăciunescu, secretar general la culte. După citirea mesajului d. lorga s’a retras. S’a procedat la alegerea diferitelor comisiuni ciăitora li s’aui repartizat lucrările curente. Membrii Sf. Sinod au luat apoi în discuție pru actul de lege pentru reorganizarea învățământului teologic, alcătuit de comisia specială, delegată de Sinod în trecuta sesiune. La amiază înalții prelați au fost reținuți la masă de I. P. S. S. Patriarhul Miron. La ora 3 d. a. ei au reluat discuțiile asupra aceluiași proect, discuții cari au durat până la orele 6 seara. >—0X0— On p .. t1''i ' . -1'. vre Ö Noua măsură financiară (?) a guvernului, de a inventaria toate ordonanțele de plată, salarii sau pensiuni neachitate, dând posesorilor acestora recipise de depozit provizoriu, a spulberat dintr’o singură lovitură speranțele hrănite de atâteia promisiuni ministeriale, că restanțele vor fi achitate până la sfârșitul lui Martie sau în cel mai rău caz, la începutul lui Aprilie. Acum telegramele din București anunță că Banca Națională va primi Sâmbătă cea de-a treia tranșe a împrumutului de 150 milioane franci, — adică o rată de 50 milioane franci — din care se va achita o parte a recipiselor de depozit. Știrea aceasta își are însă în ea însăși germenii de dezamăgire. Căci desigur, nu d. Argetoianu ar putea repeta minunea celor cinci pâini și doi pești de lângă lacul Genizaretului, iar fără această minune, nu vedem cum s’ar putea plăti din cincizeci milioane franci, restanțe de plată de peste două miliarde lei. Problema restanțelor are însă și altă lătare, care a răscolit țara dintr’un capăt la altul, stârnind o serie interminabilă de proteste îndreptățite. Pe câtă vreme aceste restanțe, se adună lună de lună în statele de plată ale funcționarilor, pensionarilor și ofițerilor din provincie, toate aceste categorii de salariați publici din Capitală, își primesc la timp retribuțiunile lor, sau la tot cazul, cu întârzieri neînsemnate. Și în fruntea lor, firește, întreagă lista ministerială, garnisită cu toată sumedenia marilor bugetivorL.. onorifici, care fiindcă au această calitate, au început să coste mai mult. Centralismul sălbatec al ritmului nou, a făcut și această deosebire între salariații punici. Pentru București — banii la timp. Pentru restanțele de luni de zile ale boanghenilor — recipise. Nu e desigur o ilegalitate că bucureștenii își primesc la timp competențele. E însă o nedreptate ca în acelaș timp, nenorociții din provincie sunt aruncați în ghiarele mizeriei, a desperării, a cămătarilor și în coșmarul foamei, cu restanțe de 4—5, și chiar măi multe luni. Când gazetele aduc zilnic mărturia desperării funcționarilor și pensionarilor din provincie, când s’au văzut învățători nebuniți de foame și pensionari cari s’au sinucis de mizerie după ce și-au exterminat întâiu familia, oare celor cari poartă răspunderea tuturor acestor nenorociri nu li se oprește îmbucătura în gât și șampania nu li se preface în vitriol? Nedreptatea care se face lună de lună cu funcționarii și pensionarii din provincie, trebue să înceteze. Aceată politică de înfometare a provinciei nu mai poate dura fără repercusiuni. Nu pentru că cei din Capitală au fost satisfăcuți, ci pentru că cei din provincie sunt prea brutal nesocotiți Diferența aceasta de tratament constitue mai mult decât o nedreptate, ea este o faptă rea. Crede oare parlamentul țării, că dacă diurnele parlamentare ca și lefurile miniștrilor, sunt achitate la timp, nu e de datoria lui să pretindă dacă nu achitarea restanțelor, măcar tratament egal pentru toți salariații și pensionarii publici? In seceta de individualitate și acțiune pozitivă, a parlamentului, aleșii ritmului nou măcar această faptă de dreptate s’o realizeze. #eozoo— Silustia PcDlTD BncDre$fi bani la timp, pentru boanimenii din provincie — recipisc sa incheie odaia politica de infometare a profinciei - In timp ce functionarii din incuretii sant piupiti la zi, spianopi publici din provincie soni arnncati sislemotic in chiar de mizerid Se zîce, că e mare bucluc cu loteria de stat, D. Argetoianu vrea să-i acoarde favoruri, dar d.lorga deși a făcut promisiuni in aceasta direcție în consiliul de miniștri, în parlament, de teama majorităților și mai ales a opoziției n’a îndrâsnit să sprijinească proiectul dlui Argetoianu. Enervat d. Argetoianu i-a făcut reproșuri. Dar d. Iorga i-a răspuns: „favoruri, favoruri dragă, dar nu în fața Țării”. Doi evrei se găseau ca împricinați în fața Tribunalului. Judecătorul îl întreabă pe pârât, că este adevărată afirmația reclamantului, că i-ar fi dator cu 5 mii de lei. Pârâtul răspunde, că nimic nu-i adevărat, și e gata să joare. Reclamantul pierde procesul și ieșind din sala de desbateri se răstește la pârât: „Nu ți-e rușine? Pentru ce ai mințit?‘‘ „Pentru ce?” — răspunde pârâtul — „ce trebuie să știe creștinul ăsta de toate dar averile noastre?!* Alegerea de la Tutova a fost amânată. Pretextul, agitația deslănțuită de unii electori. Motivul, că guvernul suferea o înfrângere. Mitică ii spune prietinului său: „Am de gând să o iau în căsătorie pe fata lui Georgescu”. „Fugi încolo Mitică, îi spune prietinul, doar tu ai nevastă”. „Am, răspunse Mitică, dar are deja febră. In timpul din urmă s-au înmulțit duelurile, ca ciupercile după ploaie. Evreii, Weiss și Grün, obișnuesc să rezolve conflictele cavalerești după alte metode. Fiind împreună la un ceaiu dansant Weiss calcă pe picioarele dnei Grün. Pentru asta Grün îi cere satisfacție: „Satisfacție îți trebuie — îi ripostează Weiss — poftim acolo e nevasta mea calcă-o și tu pe picioare'*. Vineri, 1 Aprilie 1932 Gafil Alexandru Ion cuza; B. 1 Aprilie 1820 Se împilinesc azi 112 ani de la nașterea lui Ion Alexandru Ion Cuza, înfăptuitorul celei dintâi uniri, primul domnitor al Principatelor Unite. In ziua nașterii lui poate nimeni nu-și dădea seama, că pe cerul neamului plămăldit din amestecul Dacilor cu Romanii a răsărit un soare cald, că'nou născutul copilaș va avea să înfăptuiască o dorință sfântă și să facă începutul împlinirii unui vis neîmplinit. 'Copilașul crește, se desvoaltă, iar la plimirea vremilor e ales succesive domn al celor două țări românești. In timpul domniei Sale apoi simte toate durerile poporului său, iar prin reformele sale binefăcătoare desrobește țărănimea. Pentru poporul abia deșeptat din amorțire e un adevărat noroc, că în vremuri atât de grele e condus de un om muncitor, îndrăzneț și cinstit. De dragul poporului el nu se sinchisește a-și atrage dușmănia partidelor politice, adversare reformelor. De dragul poporului își sacrifică chiar și tronul, împroprietărirea dlăganilor,, secularizarea averilor mănăstirești, reorganizarea. Ori mai bine zis organizarea armatei naționale, înființarea Universităților și deschiderea unui mare număr de școale de toate gradele îi înscriu numele în cartea de aur a neamului. Noi, cei de azi, trebuie să nutrim sentimentele celei mai vii recunoștinței față de Alexandru Ion Cuza. Ziua de 1 Aprilie 1820 trebuie s’o considerăm drept o zi de sufletească sărbătoare... GRONIGAR. Ce este cu legea revizuirii?! Chiar din prima zi, când d. Mirto, în numele partdului național țărănesc, făcuse propunere Camerei să se voteze proiectul de lege pentru revizuirea averilor, proiect redactat de d. I. Mihalache, ne-am exprimat teama și bănuiala, că guvernul simulează numai aderarea sa la acest proiect și curagiul de a păși serios la o operă de purificare. Temerea noastra s'a dovedit de a fi îndreptățită. Știrile ce ne sosesc astăzi spun, că „orice s-ar întâpla“ lucrările Corpurilor Legiuitoare vor fi suspendate pe ziua de 7 Aprilie. Guvernul, care și-a creiat o metodă politică din persecutarea fără lege a adversarilor politici, tolerând abuzurile și încurajând campaniile de calomniare, fuge de răspundere și se ferește să adopte o atitudine fermă în privința purificării. Procedura aceasta imorală și temerară, sperăm, că va deschide ochii și celor mai naivi catoni de cafenea, dar va revolta întreaga opinie publică și reacțiunea nu va întârzia să se producă. secretarul Dodorul Di Ioan Baflat Simion Porolio de CniL C. SADAD Abia au căzut primele raze de soare primăvărateo și abia s’au topit țurțurii de ghiață de la strășini, când iată că bucuria naturii ne-a fost tulburată de o clipă de jale și doliu. Bătrânul oraș, la marginele căruia își doarme somnul netulburat Voivodul întregitor de hotară Mihai, a înregistrat odată cu venirea primăverii o nouă pierdere în rândurile fruntașilor săi și mai ales o pierdere mare în strânsele rânduri ale bătrânilor luptători de ieri și azi. Sunt puțini astăzi aceia, care se pot mândri că au avut norocul să facă parte din falanga de luptă a generației Memorandului și să fi luat parte activă atât la mișcările naționaliste din Ardealul de ieri cât și la manifestarile culturale de dincoace de Carpați. La Turda mai străjuesc încă doi trei pioni ai trecutelor vremi cari și astăzi nu și-a uitat de școala naționalismului învățată la marele dascăl care a fost dr. Ioan Ratiu. Până ieri figura răposatului Simion Poruțiu întregea cununa vie a luptătorilor vrednici de acest nume din orașul Turda. Moartea l-a luat din rândurile celor vii ducând cu dânsul în lumea cealaltă atâtea amintiri din vremurile glorioase de demult. Simion Porutiu făcea parte din marea familie Poruțiu cu ramificații în întreg Ardealul. In orașul Turda a fost adus în 1891 de către dr. loan Ratiu în calitate de învățător al școalei primare gr. cat. și ca secretar al său și mai ales ca om de încredere. In această din urmă calitate a avut parte și de pâinea amară a închisorilor ungurești care însă nu l-a descurajat, ci dimpotrivă i-a oferit puterile de luptă. Ca învățător, Simion Poruțiu pe lângă programa oficială a învățat zecile de generații cari i s’au perindat pe sub catedra sa, mai ales limba, legea și credința strămoșească. Simion Poruțiu cu toată prigoana ce-i amenința a învățat pe elevii săi Marșul lui Avram Iancu, Doina lui Rațiu, Deșteaptă-te Române, iar mai târziu frumosul Imn al marelui Iosif. Ca secretar al doctorului Rațiu, Simion Poruțiu a desvoltat o activitate cu drept cuvânt frumoasă. In 1892 când s’a edificat palatul Eforiei Bisericei gr. cat. din Piața Mihai Viteazul, dânsul a fost sufletul întregei lucrări. Doctorul Rațiu a fost nevoit să pleca din Turda, așa că întreaga lucrare pe care o conducea dânsul a trecut în mâinile lui Simion Poruțiu, care s-a achitat în mod strălucit de sarcina ce și-o luase. El a controlat și a supraveghit până în cele mai mici amănunte întreg mersul lucrărilor de edificare cu toată prigoana deslănțuită de către mai marii orașului de pe acea vreme. Amintim aici că ura împotriva doctorului Ioan Rațiu a fost îndreptată și împotriva lucrărilor românești începute și dirijate de marele român. Știut este că în acea vreme, sub diferite pretexte, nemeșii din Turda căutau să exproprieze întreg teritoriul care aparținea Eforiei bisericei gr.-cat. și că au trebuit lupte supraomenești ca acest patrimoniu să poată fi salvat. Dar ceea ce s’a întâmplat în 1891 s’a repetat în 1924 când unii dușmani ai acestor așezăminte de astădată români, au voit să dea exproprierii o bună parte din intravilanele acestei Eforii. Și după cum în 1891 sacra avere a fost salvată de către dr. Ioan Rațiu tot așa în 1924 ea a putut fi salvată grație energicei intervenții a nepotului salvatorului în 1891, dr. Augustin Rațiu, decanul Baroului de Turda. Dar dacă Simion Poruțiu a desvoltat o activitate atât de rodnică pe terenul cultural și bisericesc, o tot așa de rodnică activitate a desfășurat și pe terenul luptelor naționale. In 1892, când plebea maghiară din Turda sub supravegherea directă a celor de la Primărie și sub pretext că se va pardosi strada dr. loan Rațiu, a cărat mai multe trăsuri cu piatră pe care a depus-o în fața casei prezidentului partidului național român de atunci. Peste noapte însă piatra dusă acolo sub pretextul altor scopuri a fost folosită pentru devastarea mai mult decât în mod barbar a casei lui loan Rațiu. Să se știe că atât viața marelui bărbat cât și a familiei sale a fost salvată numai grație unei minuni. Dr. loan Rațiu a fost nevoit să plece din Turda pe care n’a mai putut-o vedea niciodată. In aceeași zi, când s’a comis acest vandalism, maghiarii din Turda pregăteau atentate similare și împotriva celorlalți fruntași români din acest oraș. Grație acțiunii întreprinse de Simion Poruțiu, planurile ungurilor nu s’au mai înfăptuit. Tânărul învățător de atunci știind ce se pregătește a cutreierat comunele românești din jurul Turzii mobilizând oamenii pentru a năvăli, în caz că atrocitățile vor continua, în Turda. Ungurii însă au prins de veste și astfel focul, semnul de atac, care urma să se aprindă în cimitirul unguresc, n’a mai fost aprins. In felul acesta Simion Poruțiu a reușit să salveze familiile românești din orașul Turda și să-și servească neamul așa cum învățase de la dascălii săi mai mari din cetatea Blajului. O altă ramură a activității lui Simion Poruțiu a fost pe terenul organizării meseriașilor români din Turda. Grație lui în acest oraș am putut avea, cu toată prigoana deslănțuită de foștii stăpânitori, o clasă de meseriași români care vorbea și simțea cu adevărat românește. Și astăzi ne aducem cu drag aminte de manifestațiile culturale și naționale organizate de acest neobosit învățător, care în serile de iarnă aduna pe tinerii meseriași și ucenicii români într’o casă particulară pentru că în localul școalei era interzis și acolo îi învăța „Călușerul“, „Bătuta”, „Brâulețul , cântece naționale, la făcea cursuri de istorie și limbă românească salvându-i de la maghiarizare. Câte reprezentații teatrale nu a organizat Simion Poruțiu cu acești copii amenințați a-și uita limba și neamul în atelierele străine, unde veneau să-și caute pâinea cea de toate zilele. România Mare l-a găsit la postul său și ca o mică recompensă a muncii lui regimul românesc i-a dat postul de subrevizor unde și-a făcut de asemenea cu conștiozitate datoria. La groapă faptele lui și viața zbuciumată, i-au fost patentate de către protopopii Ion Cârnațiu și Nicolae Rațiu. Eforia bis. gr. cat. a cărei secretar credincios a rămas până la moarte și Reuniunea Meseriașilor Români a cărei animator și îndrumător de asemenea a fost, i-au binecuvântat memoria prin cuvintele calde ale dlui dr. Augustin Rațiu, președintele lor. Din partea colegilor săi a fost rostit cuvântul de rămas bun de către d. subrevizor Gavrilă Coroiu. Cu Simion Poruțiu dispare una din figurile cele mai luminoase ale luptelor naționale din orașul Turda. De o modestie rară, Simion Poruțiu nu și-a afișat niciodată faptele demne de laudă și cu toți aceia cari prin actele lor mari pe care au înțeles să le facă numai pentru că știau că astfel vor ști să servească neamul și prin urmare să-și facă datoria, n’a fost învrednicit nici cu rosturi înalte deși poate le-ar fi meritat și nici cu distincțiuni de cari a fost vrednic mai mult decât or șicare. EMIL D. SABAU;