Patria, septembrie 1933 (Anul 15, nr. 189-213)

1933-09-15 / nr. 200

Anul al XV-lea N®. 200 REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA I­.uj, Strada Regina Maria Nr. 36.­­ Redacţia şi Adm. 13-31 Direcţiunea 13-34 TELEFON Director: DR. AUREL BUTEANU ABONAMENT ANUAL. Profesiuni libere------Lei 800 Funcţionari--------------„ 700 Autorităţi şi instituţiuni „ 1600 In străinătate dublu. Lei 3 TAXA POȘTALA PLĂTITĂ Of NUMERAR No. 11178/»». Ctv\^ta Organ al Partidului National țărănesc S. A-d­" popot Tineri. ÎS Septemvrie 1933 ~ .....ni nr—innnnr-T-1-i i— orga constată că toată 9 obosită. 8 _­ucumva o fi sfârșitul ii? In trei acte si șase ta­blouri ? . Pe dramul realizărilor Frământările opoziţiei, ■—­mai mult tremurare de emoţie^ pentru o eventualitate de mult râvnită decât hotărîre de luptă bărbătească — umplu din nou cuprinsurile presei din Capitală. Exploatând unele episoade inerente pentru o guvernare chemată să rezolve problemele unei vremi atât de vitrege ca cea de-acum, opoziţia fierbe în pregă­tiri şi in discuţii pentru un bloc care să acţioneze unitar împotriva guvernului pe care nu l-a putut clinti de pe poziţie suliţa de carton vopsit a nici unei „campanii de răsturnare“. Ciobanii fără turmă ai vieţii politice, şi-au început şi ei transhumanţa, — ca bună­oară d. Sadoveanu dela Iaşi, — dintr’un partid într’altul. Guvernul îşi continuă însă netulburat activitatea, cu calmul pe care i-l dă încrederea deplină a factorilor constituţionali — Coroana şi Naţiunea — şi conştiinţa împăcată a datoriei împlinite. In timp ce opoziţia — atâta câtă e — se frământă zadarnic să născocească şi să popularizeze ştirile cele mai alarmante şi mai ten­denţioase, d. prim-ministru Al. Vaida-Voevod, a convocat­ pentru azi la Călimăneşti un consiliu de miniştri, de lucru, care să discute şi să întocmească programul pe care-l va prezenta guvernul în faţa Corpurilor Legiuitoare. După votarea conversiunii, a legilor financiare şi­ economice prezentate de d. ministru Maăgearu în sesiunea trecută, după re­ducerea impozitelor şi atâtea alte legi de uşurare a situaţiei gene­rale, în sesiunea care urmează să se deschidă la timp a Parlamen­tului, va fi discutată şi votată marea reformă a unificării codurilor de drept. Alături de continuarea operei de ordin economic şi financiar pentru adaptarea organismului de stat şi a economiei naţionale la împrejurările şi realităţile mereu schimbate, alături de reforma im­portantă a şcoalei statului românesc, de activitatea viitoarei sesiuni parlamentare se va lega astfel şi opera de unificare legislativă, pre­gătită cu o deosebită grije şi dorită de multă vreme, având semnifi­caţia unui pas uriaş pentru pecetluirea şi desăvârşirea unirii na­ţionale şi a înfrăţirii definitive. Ferm pe poziţia sa, aducând soluţiuni potrivite tuturor proble­melor complexe pe care i­ le pune greutatea vremilor, guvernul îşi con­tinuă neclintit drumul său de realizări pentru buna cârmuire a ţării şi pentru consolidarea ei. Fanglicelor de naţionalism fals pe care le arborează opoziţia la vârful unor inofensive suliţe de atac, guvernul le răspunde cu patrio­tismul înălţător şi fierbinte al faptelor. .........li* ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦!♦♦♦♦♦♦♦♦♦ Pulsul furii S‘a făcut în zilele trecute o verifica­re interesantă şi instructivă a stării de­­ spirit care domneşte în ţară. S‘au ţi­ ‘ nut mai multe întruniri publice, la cari­­ a participat mulţime de popor, masse­­ compacte ale ţărănimii care vrea li­nişte şi muncă netulburată. S‘a ţinut deasemenea la Bucureşti şi o conferinţă a prefecţilor, pentru a se cerceta profilul complect al situaţiei politice în întreagă ţara. Amândouă aceste evenimente, a că­ror concluzii nu mai pot fi puse la în­doială de nimenea, au desvelit opiniei publice o stare de linişte, care dom­neşte pretutindeni acolo unde se gă­sesc oameni cari au o treabă şi un în­demn de muncă serioasă. Nicăiri nici o tulburare, nici o descomplectare în cadrele organizate ale partidului. Pre­tutindeni încredere desăvârşită în munca şi în capacitatea guvernului de a putea face faţă vremurilor grele prin cari trece economia naţională. Nu este de mirare dacă adversarii regimului, cari au toate motivele de a vedea slăbind guvernul, în lipsă de alt­ceva mai bun inventează crize şi situa­ţii dificile cari nu pot avea alt rezul­tat decât chemarea lor la cârma stat­­­tului. Şi trebuie să recunoaştem cu a­­ceastă ocazie că din partea opoziţiei­­ s‘a făcut tot ce omeneşte este posibil,­­ pentru a îngreuna normala guvernare­­ a actualului cabinet. Nu şi-­a ajuns însă nici pe departe scopul această opoziţie cârcotase. S‘a încercat răspândirea de calomnii meschine cari să pună partidul naţio­­nal-ţărănesc într-o situaţie de disolu­­ţiune. S-au încercat momeli printre a­­derenţii guvernului, răspândirea de ştiri alarmante asupra unei apropiate crize de guvern şi tot ceea ce se poate inventa cu o minte slabă şi chinuită de frigurile aşteptării. Ce s‘a ales din toate aceste manevre de opoziţie? Guvernul este stăpân al situaţiei şi al evenimentelor politice. Deţine atât încrederea Coroanei cât şi pe aceea a ţării. A reuşit­­să înfrâneze toate min­ciunile adversarilor lui, cari nu s‘au sfiit de nici un mijloc, pentru ajunge­rea unui scop, care nici el nu se poate încadra în catalogul faptelor corecte. Intr'o atmosferă de încredere şi de calm, de linişte şi d­e bunăcuviinţă cetăţenească pe care nu o aflăm de ex. la partidul liberal, cabinetul dlui Vai­­da, a reuşit sa se impună şi în afară de graniţele ţării, servind astfel tutu­ror duşmanilor lui cea mai caldă şi usturătoare replică, pe care o putea da în aceste vremuri de intrigă mă­­rimtă. La bursa din Paris rentele româneşti sunt în urcare. Creditorii streini se a­­rată tot mai concilianţi faţă de recu­noaşterea situaţiei reale, care a deter­minat guvernul de a opri plata tran­sferului. In cel mai scurt timp se va ajunge la o înţelegere cu ei care să mulţumească pe deplin atât posibili­tăţile noastre de plată cât şi interesele lor cari au fost totdeauna just aprecia­te de către statul român. In asemenea împrejurări este de­­adreptul ridicol cântecul unor ziare de opoziţie, cari văd guvernul în pra­gul u­nei demisii şi prevestesc în fieca­­­re zi evenimente politice cari întârzie să se împlinească. „Scoală-te tu ca să șed eu“ a încetat de a mai fi în politica românească o metodă de succesiune ca cârma statu­lui. Analizată sub toate raporturile ac­tivitatea actualului guvern este dea­­dreptul revelatoare pentru forţele de redresare din orice impas al ţării noa­stre. Ordinea naturală a lucrurilor nu mai poate fi înfrântă nici măcar în viaţa politică în care activează domnii Duca şi Gogla. Virulenţa lor a scăzut considerabil şi ceja mai înţeleaptă poli­tică pe care ar pute­ o face ar fi aceea de a se supune împrejurărilor reale ale vieţii.­­Căci „nemo naturae nisi parendo imerat“. Nimenea nu poate stăpâni şi nu se poate încadra în ordinea natura­lă a lucrurilor, de­cât supunându-li-se lor. Parodia desarmării In Capitala Franţei vom avea, zilele acestea, o nouă conferinţă a marilor­­ puteri care are de scop convingerea şantierelor şi furnalelor din Franţa, Anglia, Italia, Statele Unite şi Japonia , să furnizeze mai puţine arme de lup-­­ tă, de distrugere reciprocă.­­ Această conferinţă rezumă o situaţie tragică, inexprimabilă. Duşmanii de mâine se întâlnesc în jurul unei mese verzi oarecare, discută cu politeţea şi diplomaţia dictată de protocolul unor asemenea împrejurări, în fond nici u­­nul nefiind convins de pacifismul, ce de ochii opinii publice mondiale, tre­­bue să-l susţină acolo. Aceasta pentru­­că marile puteri sunt departe de a fi convinse că pe­ cale paşnică diferendele­­ dintre naţiuni ar putea fi soluţionate. Conferinţa nouă a dezarmărilor nu se ţine din necesitatea sincer simţită de cineva, ci din simplul motiv că da­ta ei a fost mai dinainte fixată. Până atunci, şi mai cu seamă de atunci îna­inte, marile furnale de pretutindenea pregătesc intens, şi desigur cu mai multă tenacitate, marele praznic al mă­celului de mâine. In Statele Unite s’au prevăzut înar­mări navale de 40 milioane lei „pentru a da de lucru şomerilor“; in Japonia s’a răspuns cu măsuri similare spre „a nu se rupe echilibrul de forţe în Paci­fic“; în Germania spre „a scoate popo­rul din umilinţa nedreaptă şi în vede­rea realizării statului naţiunii germa­ne“; în Anglia spre „a nu se pierde su­premaţia mărilor“ care asigură exis­tenţa insularilor; în Franţa spre „a nu fi nepregătiţi în faţa atacului german care e inevitabil“ iar în Italia spre a realiza ambiţiile imperialiste ale fas­cismului care pretinde pentru această ţară „rangul de mare putere continen­tală şi colonială“. Acestea sunt în linii generale punc­tele de vedere pe cari le vor expune delegaţii marilor puteri la Paris. In asemenea împrejurări a milita pentru pace, prin desarmare, înseam­nă a demonstra tuturor nesinceritatea relaţiilor dintre popoare şi eşecul ine­vitabil al conferinţelor internaţionale. VAI ŞI-AMAR Se apropie vremea culesului. Se îngălbeneşte şi frunza de porumb aşa încât nu e lucru de mirare dacă în viaţa politică se observă o oarecare efervescenţă. •Ţara Noastră“, ziarul dlul Goga, în lipsă de alte şanse, încearcă o tatonare timidă printre rândurile tineretului. Cică acest tine­ret nu a fost până acum deloc valorificat în politică. Nu este inutilă această constatare atuncea când toată lumea ştie că d. Goga a valori­ficat doar „must“. Interesantă este însă observaţia ziarului în chestiune, care consideră tineretului drept un megafon de propagandă al unui partid poli­tic. Un element de nevinovăţie purificatoare. Păi dacă e vorba de nevinovăţie atuncea da. Să-şi adune d. Goga câţi mai mulţi ti­neri. Ca să putem scrie ceva cu titlul, Irod se pregăteşte să taie capetele pruncilor. Vai şi-amar. — In zilnica dsale cartă poştală din frun­tea „Neamului“, d. N. Iorga constată cu amă­răciune că întreagă ţara e obosită. Obosit e guvernul, obosită opoziţia, obosită naţiunea, obosit Regele. Singurul neobosit este dsa. Şi cum nu sunt semne să aibă prilejul de-a se mai obosi vre­odată în treburile preşidenţiel de consiliu, teatrele româneşti tremură de de pe-acuma în faţa pericolului pe care l-ar prezenta o ex­ploatare a odihnei dsale, în domeniul dramei sau al comediei. De unde, un nou val de vai şi­ amar. înălţarea sfintei cruci . — 14 SEPTEMVRIE 629 — DE­ SEPTIMIU POPA După obiceiul acelor vremuri, Crucea­­ pe care fusese răstignit Isus Hristos a­­ fost îngropată în pământ, la locul răs- t ttignirii, pe vârful muntelui Golgotha­ Tot astfel crucile celor doi tâlhari răs­tigniţi împreună cu El. Vreme de trei secole cele trei cruci au stat îngropate în pământul stropit cu sângele lui Isus Hristos, până în zi­lele marelui împărat Constantin. Ace­sta, împreună cu maică-sa Elena, în anul 330 a călătorit la Ierusalim, do­rind să vadă locul, unde Fiul lui Dum­nezeu a pătimit pentru mântuirea nea­­­­mu­lui omenesc. Văzând muntele Gol­­i gotha în ziua de 13 Septemvrie a pus să sape în vârful lui, în nădejdea că se , va găsi lemnul crucii Domnului. S’au făcut săpături şi s’au găsit trei cruci de lemn. Cum se ştie, lemnul de cedru, dacă e îngropat în pământ fără uime- I zeală, nu putrezeşte, iar cele trei cruci­­ au fost cioplite dintr’un astfel de lemn. I Săpătorii nu ştiau, care este crucea lui Isus Hristos. Au adus prin urmare un om greu bolnav şi l-au atins pe rând­­ de cele trei cruci- Când bolnavul s’a­­ atins de crucea Domnului s’a vindecat • îndată. Atunci împăratul, luând crucea­­ pe umeri, însoţit de mulţime mare de popor a plecat către biserica sfântului mormânt, cea clădită de împărăteasa Elena, cântând cântece de laudă în cinstea Dumnezeului celui prea înalt. La biserică era întrunit popor mult, care aştepta în genunchi sosirea lemnu­lui vieţii. Intrând cu crucea în sfântul lăcaş, Constantin a aşezat-o în faţa sfântului altar, iar poporul întreg a cântat: Cruce tale ne închinăm Hris­­toase Şi sfântă învierea. Ta o lăudăm şi­­o mărim. împăratul a mulţumit cu prea fer­­binţi rugăciuni lui Dumnezeu, că l-a în­vrednicit să poarte şi d­­­e umeri cru­cea, pe care şi Fiul lui Dumnezeu a purtat-o. Nu peste multă vreme apoi a primit botezul, spre marea bucurie a tu­turor creştinilor dreptcredincioşi. Vreme de trei secole crucea a rămas înălţată în biserica Sfântului Mormânt, iar sărbătoarea înălţării se celebra an de an în ziua de 13 Septemvrie. Din toate părţile imperiului roman, ba chiar îşi din ţinuturile „Vasvare“ creştinii a­­ler­gau necontenit în sfânta cetate, ca în faţa sfântului lenin să se închine Aceluia, care păcatele omenirii pe cru­ce le-a pironit* După tei sute de ani tronul împără­ţiei romane răsăritene La ocupat Hera­­clius I (610—641). In timpul domniei acestuia la graniţele imperiului s’au ivit­­popoarele barbare. El era însă un excelent general şi astfel, a stăvilit nă­vălirile acestora, asigurând pacea şi li­­liniştea împărăţiei. Domnia lui Hera­clius de­ altfel a fost o domnie de necon­tenite răsboaie, iar el era în permanen­ţă încununat cu laurii biruinţei. A res­pins atacurile Avarilor, iar înfrânge­re a suferit numai odată, din partea Perşilor, în anul 615. Slip Strat al Persiei era [Pre atunci Hrosceis, un general tot atât de renu­mit. Luptei© s’au dat pe pământul Pa­lestinei, tocmai în apropierea Ierusali­mului. Biruind în răsboiu şi­ intrând triumfător în sfânta cetate, Hrosces a luat drept pradă de răsboiu şi Crucea Domnului, dând ordin să fie dusă în Persia. Ar trebui să ne transportăm în zilele acelea, ca să înţelegem durerea neamu­lui creştinesc la auzul acestei v­eşti tri­ste. Scriitorii contimporani ne spun, că „s’a făcut o mare jelanie în toată creş­tinătatea“. Pereţii bisericei celei mari din Constantinopol au fost acoperiţi cu covoare roşii, culoarea de doliu a celor vremuri, iar sfintele slujbe, chiar şi la cele mai luminate praznice se asemănau prohoadelor. In jale s’au îmbrăcat ma­rile biserici din Roma, Alexandria şi Antiochia, iar creştinii făceau neconte­nite rugăciuni pentru reîntoarcerea, la Ierusalim a Crucii Domnului. Ziua de 13 Septemvrie se prăznuia cu deosebit de jalnică solemnitate, ca un protest viu , împotriva nelegiuirei lui Hrospes. Numărul creştinilor din toată lumea, cari călătoreau la Ierusalim în „anii de robie ai Crucii făcătoare din viaţă“ s’a întreit. Ei intrau plângând în biserica Sfântului Mormânt, îşi făceau mătănii­­le, se uitau cu jale la locul împodobit vreme de trei secole cu podoaba cea sfântă a lemnului vieţii, iar din biseri­că ieşeau tot plângând. Delegaţii nume­roase erau trimise la Heraclius, căruia i­ se cerea să pună capăt jelaniei creşti­nilor, iar durerea lor să o prefacă în­tru bucurie. Ră­spunzând acestor, rugăminţi, Her­radius îndemna poporul să fie cu răb­dare şi să-şi aducă aminte de patimile celui răstignit pe cruce. Să-şi dea sea­ma, că jelania sufletelor credincioase în timpul înfricoşatelor patimi erau mult mai mare decât durerea lor. A­­tunci, — spunea împăratul, — a lăcri­mat cerul şi pământul, dar durerea s’a prefăcut intr’o bucurie prin strălucita înviere. Să fie pe deplin încredinţaţi, că tot întru bucurie se va preface şi durerea pentru răpirea Grucii Domnu­lui. Vreme de 13 ani Heraclius s’a pregă­tit într’adevăr pentru a da Perşilor o lovitură decisivă. In anul 628, în frun­tea unei armate puternice şi cerând a­­jutorul lui Dumnezeu, el a­ pornit spre hotarele Persiei. Din rândurile luptăto­rilor făceau parte numeroşi voluntari din ţinuturile barbare ale Europei a­­pusene, creştini însufleţiţi de marele­­ deal al acestor vremuri, doritori să va­dă, cât mai repede Sfânta Grace aşeza­tă la locul de cinste, în biserica Sfântu­lui Mormânt. Soldaţii au luptat atât cu armele de răsboi ale timpului, cu lănci şi săgeţi, cât şi cu nevăzutele arme ale credinţei. Marşul lor de răsboiu era: Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi­ o mă­rim! Luptând cu însufleţire ei îşi îndrep­tau privirile spre cetatea persană, între zidurile căreia Ştiau, că e ascunsă ne­preţuita lor comoară­ După lupte gre­le, Heraclius a învins pe Perşi, iar la sfârşitul anului 628 s’au început trata­tivele de pace, cu urmaşul lui Hr­osos­es, care între timp încetase din viaţă. Per­şii au recunoscut vechile graniţe ale ti Guvernul este hotărât să pună în aplicare acordul financiar cu Geneva în pragul une vaste reconstrucţii economi­ce prin punerea în valoare a bogăţiilor ţării Ajut­carea acordului este independentă de chestiunea transfe­rului “ Un plan maghiar pentru refacerea statelor dunărene Acţiunea guvernului pentru ieftinirea vieţii BUCUREŞTI, 14. — Din sursă bine informată aflăm, că guvernul a hotă­rât aplicarea acordului financiar în­cheiat cu Societatea Naţiunilor. In acest scop, delegaţii Genevei urmează ca să sosească în ţară în prima jumă­tate a lunei Octombrie. Până atunci guvernul urmează a cădea de acord cu Consiliul Societăţii Naţiunilor asu­pra persoanelor care vor compune de­legaţia, precum şi asupra persoanei primului delegat. APUCAREA ACORDULUI NU SCHIMBĂ CU NIMIC HOTĂ­RÂREA GUVERNULUI IN­­ CHESTIUNEA TRANSFERULUI După cum am anunţat la timpul s­ău, guvernul român prin delegaţii săi­­ în­cheiat cu comitetul financiar al Soc. Naţiunilor un acord în vederea u­nei vaste reconstrucţii economice, prin punerea în valoare a bogăţiilor ţării noastre şi prin sprijinul cercurilor e­­cortomice internaţionale precum şi printr-o reorganizare a finanţelor, ca­re apoi să ducă la echilibrare budge­tului statului. In baza acestor hotărâri, guvernul român va proceda în cursul lunei oc­tombrie la punerea în aplicare a acor­dului încheiat la Geneva. «Sîficarea acordului însă nu­­va schimba întru nimic hotărârea luată în chestiunea suspendării transferului, guvernul aşteptând şi pe mai departe răspunsul creditorilor asupra terme­nului când voesc să înceapă tratativele cu reprezentanţii săi. O PROPUNERE MAGHIARA PENTRU REFACEREA STA­TELOR DUNĂRENE LONDRA, 14. — Cercurile economi­ce discută propunerile pe care le face d. Debutay, preşedintele Ligii dunăre­ne, în cadrele unui articol pe care l-a publicat în numărul de ieri al ziarului .,limes“. D. Debutay expune, în pome­nitul articol, situaţia dezastruoasă a statelor dunărene. Privitor la plata da­toriilor externe, d. Debutat arată că anuităţile datorate de aceste state d in­ Bucureşti 14. — Cercurile economice din Capitală iau act cu satisfacţie de febrila activitate pe care o depune mi­nisterul de industrie şi comerţ în inte­resul regenerării şi intensificării vieţii noastre economice. Se lucrează la revizuirea preţurilor tuturor articolelor de primă necesitate pentru a le pune în armate cu actuala i­nlusiv Grecia şi Bulgaria, se urcă la , formidabila sumă de 40 milioane lire sterline. Balanţa comercială a a­­cestor state la un loc, nu numai că nu produce nimic, dar ea este deficitară cu aproape 10 milioane lire sterline. Pentru îndreptarea acestei situaţii, au­torul propune ca sumele blocate să fie date statelor cu valută aur şi finanţe înfloritoare sub formă de împrumut pentru a cumpăra produsele speciale ale ţărilor, cari au suspendat plata transferului. DECLARAŢIILE DLUI MAD­GE­ARU INPRESA ENGLEZA Londra 14. — Ziarele londoneze re­produc pe larg declaraţiile făcute de dl. ministru Madgearu la Budeşti cu privire la datoriile externe ale României, stare economică. Se duc apoi tratative cu mai multe state vecine printre cari este şi Ceho­slovacia, cari vor asigura plasarea unei însemnate părţi a produselor noastre peste graniţă. In cursul lunei octombrie vor începe din nou tratativele cu Italia, în scopul de a adânci şi mai mult le­găturile economice dintre cele două state. Acţiunea guvernului pentru ieftinirea vieţii Se pregăteşte o nouă conferinţă a dezarmării Schimb de vederi intre guvernele marilor puteri PARIS 24.— Conferinţa dezarmării,­­ care urmează să se ţină în curând­­ la Paris, e pregătită cu mare asidui­tate de către reprezentanţii marilor puteri. Paralel cu aceasta la Geneva, în sânul Ligii Naţiunilor, se discută nu numai problemele ce se vor ridica în viitoarea sesiune ci şi ceea ce se va supune spre discuţie în conferinţa desarmării de la Paris. CINE VA REPREZENTA GU­VERNUL ENGLEZ LA CONFERINŢA DESARMĂRII LONDRA 14. — Guvernul britanic va fi reprezentat la conferinţa dezarmă­rii de la Paris, probabil prin d. Hen­derson şi prin secretarul de stat de la departamentul externelor, d. Eden, care va avea între timp o lungă con­sfătuire asupra acestei probleme cu d. Mussolini la Roma. in vederea coordonării materialului, între delegaţii francezi, englezi şi ita­lieni sunt în curs importante schim­bări de idei care, în ceea ce priveşte Italia, sunt inspirate direct de către d. Mussolini. ŞI AMERICA PARTICIPĂ LA CONFERINŢĂ NEW-YORK 14. — La conferinţa de­zarmării ce se va ţine în a doua Foiletonul de mâine: decadă a lunii acesteia la Paris, Statele­ Unite vor fi reprezentate prin d. Norman Davis, care actualmente se află la Londra. Delegatul american va face unele propuneri în ceea ce priveşte dezar­­marea, în strânsă legătură cu planul de refacere economică mondială a dlui Roosevelt, preşedintele Statelo­r­ Unite. Pposod­ de: ION AGÂRBICEANU, ADUNAREA

Next