Patria, iulie 1934 (Anul 16, nr. 148-173)

1934-07-22 / nr. 166

Anul al XVI-la No. 166 DIRECTOR: Dr. AUREL BUTEANU. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Cluj, Strada Regina Maria Nr. 36. TELEFON: 13—31. ABONAMENT: (De la 1 Aprilie 1934). Abonament anual — — — — Lei 700.— Fracţiuni de an, lunar — — — Lei 60.__ Pentru funcţionari, anual — — — Lei 600.— Fracţiuni de an, lunar — — — — Lei 50.— Preoţi, învăţători, studenţi, ţărani, an. Lei 500.— Fracţiuni de an, lunar — — — — Lei 45.— Pt. autorităţi, instituţii, bănci, etc., an. L. 1000.— In străinătate dublu. Lei 2 Duminecă 22 Iulie 1934 TAXA POŞTALĂ PLĂTITĂ IN NUMERAR No. 11178/1929 Organ a! Partidului Naţional Ţărănesc Drumul mijlociu [de: Ion Agârbiceanu .Vremurile neaşezate de după răz­­boiu, cu experimentările marnor pre- f­aceri am cari inca nu se conturează d­rumul pe care va merge omenirea in viitor — macină repede oameni, doc­trine şi sisteme. La temeiul neaşezări, a mării furtunoase din viaţa popoare­lor — zace lipsa unei concep­ţii, hotă­râtă şi temeinică, asupra lumii şi vie­ţii. Omul nu poate întemeia nimic te­meinic decât pe o credinţă bine defi­nită. Din ea naşte şi întocmirea sau reforma socială, şi cea politică, şi cea economică. „La început era cuvântul”. Gândul, concepţia, raţionamentul, con­vingerea. Criza cu furtunile şi încercările de salvare, în toate domeniile vieţii, era la bază neliniştea metafizică a omului modern, care nu poate ancora decât într’o credinţă convinsă şi bine preci­­zată. Intre valurile vieţii de azi se macină repede oameni, doctrine şi sisteme, din două motive. Sau omul, care vrea să domineze vremurile, nu are o concep­ţie convinsă şi hotărâtă asupra lumii şi vieţii, sau dacă o are, nu e o perso­nalitate destul de puternică pentru a impune mulţimilor credinţa sa. Sau, în cele mai dese cazuri, doctri­na şi sistemul ce trăeşte puternic in mintea şi­ inima cuiva, nu acopere aş­teptările mulţimii nu opreşte neliniştea sun­eteascâ a maselor. Cu alte cuvinte, doctrinele şi siste­mele ce apar, se practică şi se uzează repede nu sunt acele presimţite de mulţime, şi cari, la vremea lor vor fi agreate de acestea. Luarea repede, după război­, a atâ­tor doctrine şi sisteme nu are, şi nu poate avea altă explicare, faptul ca mulţimile acceptă pentru un moment inovaţia socială şi politică şi pe urmă se organizează şi se răsvrăteşte împo­triva ei, e dovadă că încă nu s’a ajuns la ceeace se caută şi se aşteaptă. Să nu acopăr noua ideologie, noua aşezare a omului în lume, după războiu. Acea­sta nefiind încă limpezită, statornicită, e firesc să n’aiibă durabilitate nici oa­menii şi sistemele cari vor să fie expo­nenţii ei. Ceea ce se poate conclude din toată frământarea postbelică de până azi, e faptul că extremele în gândirea, siste­mul şi acţiunea socială ca şi politică, se macină mai repede. Extremele de stânga, ca şi extremele de dreapta. Dovadă categorică pentru cine vrea să înţeleagă că societatea de după răz­boiu, mentalitatea ei care e acum in­formaţie, nu se îndreaptă către nici un fel de extremism, că nu acesta va fi drumul societăţii omeneşti în viitor. Că îl repudiază. Bolşevismul rusesc, ca şi orientarea în politica şi relaţiile in­terne ale Sovietelor, de la extremismul de la început caută cărări către drumul mijlociu. Dictatorismul mussolinian, — care nu s’ar fi putut menţine iară tem­peramentul italian — e în drum de a căuta posibilităţi de destindere. Ger­mania lui Hitler, a eşit trântind uşile din Societatea Naţiunilor, şi după câ­teva luni începe să bată la porţile ace­leiaşi, pentru a i se deschide, după gro­zava experienţă a păstrării puterii din zilele trecute, a conducătorului. La noi, cam­ cu motive sau fără mo­tive, voim să imităm, cu un an-doi îna­inte, mai ales generaţia tinără părea a se împărţi în extremişti de dreapta şi de stânga, spiritele par a se fi potolit, în mare măsură. Toate indicaţiile pe cari ni le dau evenimentele de acasă şi, mai ales din­­străinătate, par a ne arăta că drumul cel mai sigur, şi în aceste vremuri de prefacere» e cel mijlociu. Şi că spre acesta se va îndrepta şi noua aşezare a lumii de după războiu. Noile cre­dinţe, ca şi nouile sisteme şi realizări. In România, de bine de rău, s’a ur­mat acest drum mijlociu şi până acum. Desigur nu vechimi drum mijlociu, di­naintea războiului, ci unul corectat, a­­daptat, pe cât cu putinţă, noilor îm­prejurări. In opoziţie cu principiul de extrema stângă din Rusia, de-o pildă, sau de extrema dreaptă, din Italia, Ungaria, In opoziţie cu dictatura de partid, fie de stânga fie de dreapta»­i care anihilează de cele mai multe ori vo­inţa majorităţilor prin minoritatea ar­mată şi tratată în regim excepţional. c• România a dat votul universal, cu ra­­zimul pe principiul majorităţilor şi cu asigurarea reprezentării minorităţilor. Tot aşa în inzuinţele de legiferare a protecţiei muncii şi a muncitorilor, noi am ales drumul mijlociu, socotim, după experienţele de după războiu în d­erite ţari, şi după pro­priile noastre experienţe, că drumul acesta trebue pastrat şi pe viitor in gândirea, sistemele şi realizările sociale şi politice din România. Adică în activitatea publică şi de stat. Dar pentru a păstra aici drumul mijlociu, el trebue menţinut şi în doc­trina partidelor politice. Extremismul, de dreapta sau de stânga, nu are ce căuta mai întâi aici, pentru că ori­ce guvernare se resimte de doctrina par­tidului politic de la putere. Sau, cel pu­ţin, aşa e logic să fie. La începuturile ţărănismului, ca par­tid politic, unii se temeau de extremis­mul de stânga. Alţii, chiar din partid, nu vedeau destul de accentuat acest extremism şi se năzuiau să-i potenţeze. După fuziune, ramura ardeleană a par­tidului unii voiau să o identifice cu burghezia de extremă dreaptă. Partidul a păstrat drumul mijlociu, răsturnând temerile tuturora, tăind singur din înclinările prea mari ale unora spre extremism, fie de dreapta, fie de stânga. Un drum mijlociu adaptat împreju­rărilor. Corectări au trebuit să se facă şi se vor face mereu doctrinei şi rea­lizărilor, chiar pentru a se păstra acest drum mijlociu. Când principiul demo­craţiei a duce la extrem, „perfeat Roma­nia sed fiat democraţia” devine pri­mejdios, el trebue corectat. Tot aşa când s’ar întări primejdios extremis­mul de dreapta. Drumul mijlociu poate fi „mediocri­tate” dar s’a adeverit a fi de aur,­­ acum ca şi în scurgerea veacurilor. Transporturil­e în Rusia BUCUREŞTI, 21 (SIR).­­ Ziarele anunţă că guvernul sovietic ar fi tri­mis propunerii concrete în legătură cu modul în care se vor face transportu­rile între România şi Rusi­a. Se anunţă deasemenea că deocamdată transpor­turile feroviare se vor face prin Lvov (Polonia). Vor fi inaugurate apoi cursele de vapoare pe Nistru şi­ Marca întrevederea Germain Martin-Victor Slăvescu PARIS, 21 (Rador). — D. Victor Slă­­vescu, ministrul de finanţe al Româ­niei a avut ieri o întrevedere cu d. Germain Martin, ministrul de finanţe al Franţei. S-a discutat chestiunea a­­aranjamentului definitiv al detaliilor a­­corduluii privitor la purtătorii francezi de valori românești. ministru fără portofoliu în cabinetul Doumergue, care a adus grave acuzaţii dlui Chautemps în legătură cu scan­dalului Stavisky. RUDOLF HESS substitutul cancelarului Hitler unul din­­fruntaşii partidului naţional-socilalist. BUCUREŞTI, 21 (SIR)­ — D. Tătă­­rescu a sosit în Lapiscailă aseară la ore­le 11-30 fiind primit in gara de Nord de numeroşi înalţii demnitari în frunte cu membrii guvernului, dd. dr Anghe­­lescu, Teodorescu, Iiasu, Lapedatu, Ni­­stor, Inculeţ, Mitiţă Cu­ci­s­ian luiesu­­, Mavrodi, etc. La descinderea din vagon primul ministru a fost întâmpinat de d. dr Angh­­ei­esu cu care s’a îmbrăţişat căl­duros întreţinându-se apoi câteva minu­­te cu înalţii demnitari prezenţi după ca­re a plecat la locuinţa dsale. DECLARAŢIILE DLUI PRIM­MINISTRU TATARESCU In tren primul ministru a primit nu­meroşi gazetari, cărora insă le-a decla­rat că nu poate face declarate publice până nu se va prezenta Suveranului pentru ai face raportul. Ceea ce pot spune de pe acum — a adău­gat dl Tătărescu — este că mă înapoez în ţară pe deplin m­ulţumit şi satisfăcut de călătoria mea la Paris. Multiplele manifestări de deosebită atenţie, încrede­re şi prietenie ale întregului guvern­ francez şi ale opiniei publice se resfrâng de sigur asupra ţării noastre• A fost o călătorie cu rezultate şi de aceea cred •Aa fi săvârşit şi cu acest prilej o operă \ ' Ci­nică. Vă rog să scrieţi şi să accen­tuaţi cu acest prilej, că lui Maurice Tha­­leff de la ziarul „Paris Midi” nu i~am dat propriu zis un interview ci am avut­­ o­­convorbire particulară, care a fost în­­■ să­ incomplec redată şi defectuos trans­misă în România. DICTATURA - O NEBUNIE In legătură cu dictatrvă nu am decât această declaraţie categorică. Cine pronunţă numai acest cuvânt, este ori iresponsabil ori dement! Cu privire la chestiunea modificării constituţiei, d. Tătărescu a spus, ca în legătură cu a­­ceastă chestiune dsa şi-a spus cuvântul în delegaţia permanentă a partidului. Cred că deocamdată ea nu e actuală. In orice caz depinde de factorul su­prem și de parlament. In cazul când va fi ridicată vom vedea atunci ce a­­vem de făcut, deocamdată guvernul are alte preocupări cari reclamă o ur­gentă rezolvare cum sunt: împrumutul intern, simplificarea aparatului de stat și altele. Motiv de îngrijorare în lumea funcţionăreasca pe chestiunea revizui­rii situaţiilor nu poate fi, deoarece nu ţintim decât ilegalităţile, adică un fel de restitutio in integrum a operei de însănătoşire a cadrelor funcţionăreşti. In ce priveşte propunerea uzinelor Skoda de a executa contractul de cinci miliarde împreună cu industria na­­ţoinală, vă pot spune că noi suntem încă legaţi de această uzină printr’un contract pentru artileria grea, iar noua ei propunere va face obiectul unei e­­xaminări viitoare. Cât priveşte împrumutul intern, vă rog să vă adresaţi dlui ministru de fi­ Declaraţiile dnui prim ministru Tătărescu țHdafira Id Romania - o nebunie Mâ înapoiez de la Paris pe deplin mulțumit — Împrumutul intern şi simplificarea aparatului de stat Suntem legaţi încă de contractul Sk­oda — PROPUNEREA UZINELOR SKODA operă pentru care vom lucra cu dar« j nanţe care vă va satisface. Dsa se va zenie. ,, UJA .uJ iiteiteaMUa# * reîntoarce Duminecă sau Luni. Despre situapa internă d. Tătărescu a spus următoarele: încă de la graniţă şi din primul con­tact pe, care l-am luat cu cetăţenii, am putut observa cât de intens lucrează căl­durile asupra imaginaţiei unor oameni politici. In tot cazul, am primit atâtea informaţiuni încât va trebui ca să le verific la Bucureşti■ Ţin să accentuez încă odată, că este o necesitate continui­tatea şi durabilitatea regimului legal al ' D. TARDIEU IMN­__ IEHKE! D. CHAUTEMPS fost preşedinte de consiliu, compromis în senzaţionala afacere Stavisky. ispiti isl IIIkMI I IIÄÄiÄ pul Protopo­pon Bercan*) de­ A. P. BSnu­ . . ii. Inafară de Ion lupaş şi de lop Po­dea n’am cunoscut în Ardealul de ieri alţi protopopi ortodocşi, pe care să-i pot trece înaintea fiei ieriatului proto­­presbiter al Cohalmuluii, Ion Bercan. Fireşte, fostul protopop al Seliştei, azi distins profesor universitar la Cluj şi membru al Academiei este, fără în­doială, unul din cei mai învăţaţi clerici ortodocşi ai Ardealului, Ion Podea e şi el tot om de carte. De-o bogată cultură şi mai ales de-o îndrăzneală neaoş — americană — în­suşirea ce şi-o fi ascuţit-o în cursul preoţiei sale în Statele Unite, căci cer­cetând cu de-amănuntul scăderile bi­­sericei, el arată cu degetul ranele­i des­chise, duhul vremii de astăzi ne mai răbdându-le decât cu riscul de a se prăbuşi, într’o bună zi, însăşi institu­ţia noastră strămoşească.­­ Ion Bercan n’a fost, de bună seamă, un învăţat în înţelesul obişnuit al cu­vântului, deşi era şi dânsul un cărtu­rar cu frumoasă pregătire culturală. Dar vorba lui aşezată, cuminte’şi con­*) Din cartea: „Oameni de ispravă“, care va apărea.­­ . , , , , , , . . . I vingătoare îmi amintea, la fiecare pre­dică ce-o rostea, pe fratele său în Hristos protopopul Lupaş al Seliştei. Iar ceea ce îl asemăna izbitor cu Podea, era îndrăzneala lui nemărginită, când se ştia în slujba adevărului şi a drep­tăţii, din care nu ceda o cirtă nimă­nui, nici măcar şefului său suprem. — Căci să se ştie: şapte ani încheiaţi a luptat fostul „popă din Mercheaşa“ cu Mitropolitul de-atunci al bisericei ar­delene ortodocse, fiindcă acesta nu-i vruse nice­cum protopop al circum­scripţiei Cohalm. Dar în ciuda vârstei Mitropolitului­ şi-a înălţatei sale poziţii în sânul bisericei, tânărul preot de la ţară a biruit până în urma urmelor pe cerbicosul său stăpân. Trei oameni în­că în viaţă, foşti protectori şi prietenii ai lui Bercan, cunosc în toate amănun­tele această luptă voinicească, această încăpăţînată stăruinţă în bine a tână­rului preot: Sanctitatea Sa patriarhul Miron şi Preasfinţiţii episcopi Nicolae al Clujului şi Lucian al Romanului. „ Tinereţea lui Ion Bercan, ca a tutu- r ror cărturarilor ardeleni din trecuta zodie ungurească, a fost şi ea plină de lipsuri, de zbucium, de suferinţe. Deşi elev dintre cei mai de seamă ai liceu­lui românesc din Braşov, împiedecat de-o boală venită pe neaşteptate, să-şi poată trece bacalaureatul în termenul statornic. — Bercan scapă deci prilejul de a lua, toamna, o bursă pentru facul­tatea de litere din Pesta. Se înscrie clar la teologie, urmând trei ani cursurile „Seminarului Andreian“ din Sibiu, uni­se leagă frăţie de cruce cu conjudeţea­­nul său Ilarie Chendi tânărul baca­laureat „magna cum laude“ al liceului săsesc „Episcopul Teutsch“, din Sighi­şoara. După ce mânthie cu teologia, el în­cearcă să-şi găsească un rost în­­Pesta, pentru a putea urma cursurile facultă­ţii de litere, trece apoi adânc mâhnit la Bucureşti de unde, în lipsă de orice mijloace, e silit să plece în curând, cu totul dezamăgit. Intră deci pentru un scurt răstimp colaborator intern la vechea „Tribună“ din Sibiu, condusa de profesorul Bogdan­ Duică şi de re­gretatul I. Rusu-Şirianu. Se face apoi învăţător în comuna Lancrăm, lângă Sebeşul săsesc — în sfârşit, cedând stă­ruitoarelor rugăminţi ale bătrânului său părinte, se pune şi el în rând cu lumea, se însoară şi se preoţeşte, de­venind parohul comunei semi-săseşti Mercheaşa din Târnava Mare, păsto­rind în aceeaşi vreme şi parohia-filie Jambor, din învecinatul judeţ al Odor­­­ heiuluî. .­­ ..«21v. De la această dată începe adevărata şi rodnica activitate a tânărului preot — viaţă grea, dar plină de avânt şi de frumuseţe, os îmbrind să fie nemurită de­ un condei geamăn cu al nuvelistu­lui Slavicii, care ne-a dat pe vestitul său „Popa Tanda din Sărăceni“. Sat pe jumătate cucuiat pe-un deal lutos, locuit de plugarii trufaşi, certă­reţi, bătăuşi, care avuseseră şapte popi în zece ani — partea de Mercheasă ro­mânească avea să fie problema mora­lă, culturală şi naţională pe care tre­buia s-o deslege în chip miinunat, tână­rul, plăcutul şi deşteptul preot Ion Bercan. Şi cu adevărat, din satul şi fiica lui năpustită în marginea Secuimii „popa Bercan“ face în curând modele vredni­ce de imitat: termină zidirea şi aranja­mentul interior al casei parohiale, ce-o găsise ridicată doar „din roşu“; îi par­doseşte curtea plină de glod şi de hâr­toape; măreşte şi preface şcoala şi a­­daptează locuinţa învăţătorului­; înzes­trează biserica cu sculele trebuincioa­se şi cu odăjdii frumoase, înălţând în faţă-i un zid prelungit, cu portal la mij­loc; trage în sfârşit un brâu verde de duzi­, pe dinaintea frontului acestor a­­şezăminte. Aleargă în acest răstimp mereu „în ţară“ (cum îi ziceam aşa de drăgăstos pe vremuri vechiului nostru regat) şi strângând din toate părţile băncişori cu ţârâita, zideşte în curând în filia sa din Jamborul secuiesc o bisericuţă româ­nească curată ca un păhărel, creindu-i dintr’o rămăşiţă de danie întârziată un mic fond bisericesc. Intre timp nu uită să ţină în toate Duminecile pre­dici pe înţelesul tuturor — cuvântări pline de vlagă şi de înţelepciune bătrâ­nească, ascultate de-o biserică pururea tixită de norodul însetat după adevăr şi poveţe bune. Şi... minune! Unul după altul cad vechile păcate ale ascultătorilor căiţi şi reveniţii­ în brazda cinstei şi-a drep­tăţii: cearta, beţia, hoţia se strecoară ruşinate din satul însănătoşit. Omuci­derea dispare pentru totdeauna. Un singur suflet omenesc nu s’a mai să­vârşit silnic din viaţă, în cei unspre­zece ani­ ai păstorirei sale. Mercheşe­­nii, schimbându-se la faţă se fac oa­meni de treabă şi de omenie, cea mai măruntă neînţelegere dintre dânşii fi­ind numai­decât adusă la cunoştinţa „părintelui Ion“, care-i împacă totdea­una ca un tată drept şi nepărtinitor. In câţiva ani numai, Mercheaşa devine un fel de mică „Meccă“ culturală, râv­nită cu jind de preoţimea şi dăscăli­­mea din împrejurime, unde în tot anul se făcea de câte două-trei ori teatru de diletanţi şi se jucau dansuri naţio­nale, în costume tot mai curate şi mai pitoreşti. Cuminţenia şi autoritatea lui Bercan se tmpune de grabă tuturor. Atotputer­nicii saşi trebue să ţină, vrând-nevrând socoteală de îndreptăţitele lui dorinţe, ne mai cutezând să ştirbească întru Tipografia Națională S. Maria 36. Exemplarele legale. / _ VSOC.pt. KO­V­A. 1 exemplar. Culturi 'Si I^tuĂsWoTM'“1 B0!nâ“ ■V • — ^ SIBIU­ ­NA A AUR vrăbiilor scufundate în golful Vigo vor fi scoase 21 (Rador). — In luna Septemvrie a anului 1702, nouăsprezece corăbii încărcate cu aur şi bogăţii din Indiile occi­dentale, au fost scufundate în mare în golful Vigo. De atunci şi până azi s’au făcut nenumărate încercări pentru a scoate la supra­faţă bogăţiile pe cari le-a înecat marea, încercările n’au reuşit însă. Acum câteva luni s’a constituit la Madrid un consorţiu care şi-a propus să scoată la suprafaţă aurul şi pietrele scumpe. Socie­tatea a obţinut autorizaţia guvernului spaniol pentru a întreprinde lucrările, pe timp de 8 ani. In cursul verii viitoare scafandrii so­cietăţii se vor pune pe lucru şi se crede că vor reuşi, deoarece golful în locul unde s’a produs naufragiul n’are o adâncime mai mare de 25 metri. Din aurul pe care vor reuşi să-i scoată la iveală, societatea îşi reţine o cotă de 20 la sută. ■J1 . ‘ Presa şi declaraţiile dlui Tătărescu BUCUREŞTI, 21 (SIR)­ — Diminea­ţa comentând declaraţiile primului mi­nistru arată că ele constitue în chip ne­tăgăduit o clarificare a situaţiei. Primul ministru s’a declarat categoric împotri­va oricărei încercări de dictatură, decla­rând deasemenea că problema modifică­rii constituţiei este inactuală- Prin aceste declaraţii — scrie ziarul — primul mi­nistru stă alături de întreg partidul li­beral, apărând regimul constituţional- Faptul acesta — adaugă Dimineaţa — are o deosebită importanţă politică m­ai ales d­ă primul ministru a desminţit şi eventuala intrare în guvern a dlui Oc­­tavian Goga­ 1 .• ... Acordul cu creditorii a fost semnat? Cu priviire la activitatea de la Paris, a dlui Slăvescu primul ministru a ară­­tat că ieri urma să se semneze acordul cu creditorii­­In acest sen­s a primit chiar în timpul călătoriei o telegramă- Cred — a adăugat dsa — că lucrurile se află acum în faza cea bună, pentru că pot spune, că am avut de înfruntat serioase dificultăţi până acuma- Audienţa la Suveran BUCUREŞTI, 21 (SIR). — Suveranul va primi azi înainte de masă pe d. Tă­tărescu, care va face un raport amănun­ţit asupra călătoriei întreprinse la Pa­ris. După toate probabilităţile, după au­dienţa primului ministru, va avea loc un consiliu de miniştri la preşidenţie­­ ‘«akihftr. ...­­ ’ . Vizita Suveranului la Paris Vizita Suveranului la Paris a fost principial hotărîtă pentru toamna ace­asta rămânând să fie fixate numai de­taliile. Data urmează să o stabilim de comun acord. Pioasa solemnitate de la Curtea de Argeş Mormântul Regelui Ferdinand păzit de Cavalerii Mihai Viteazul BUCUREŞTI, 21 (SIR). — Arhiduce­sa Ileiana a sosit azi cu avionul la Bu­cureşti pentru a asista la parastasul pentru Regele Ferdinand. Arhiducesa a sosit împreună cu arhiducele Anton şi­ vor rămâne în ţară câteva săptămâni. SOLEMNITATEA DE LA CURTEA DE ARGEŞ Ieri au sosit la Curtea de Argeş, ca­valerii Ordinului Mihai Viteazul pentru a asista­­la parastasul de la mormântul Regelui Ferdinand, întemeietorul acestui ordin. Aseară la orele 8 în schimburi de câte 4 cavaleri, s’a început paza mor­mântului­ In primul schimb de gardă a figurat și d- general Văi­toianu, fost prim­m­­ini­stru­

Next