Patria, iulie 1934 (Anul 16, nr. 148-173)
1934-07-22 / nr. 166
Anul al XVI-la No. 166 DIRECTOR: Dr. AUREL BUTEANU. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Cluj, Strada Regina Maria Nr. 36. TELEFON: 13—31. ABONAMENT: (De la 1 Aprilie 1934). Abonament anual — — — — Lei 700.— Fracţiuni de an, lunar — — — Lei 60.__ Pentru funcţionari, anual — — — Lei 600.— Fracţiuni de an, lunar — — — — Lei 50.— Preoţi, învăţători, studenţi, ţărani, an. Lei 500.— Fracţiuni de an, lunar — — — — Lei 45.— Pt. autorităţi, instituţii, bănci, etc., an. L. 1000.— In străinătate dublu. Lei 2 Duminecă 22 Iulie 1934 TAXA POŞTALĂ PLĂTITĂ IN NUMERAR No. 11178/1929 Organ a! Partidului Naţional Ţărănesc Drumul mijlociu [de: Ion Agârbiceanu .Vremurile neaşezate de după războiu, cu experimentările marnor pre- faceri am cari inca nu se conturează drumul pe care va merge omenirea in viitor — macină repede oameni, doctrine şi sisteme. La temeiul neaşezări, a mării furtunoase din viaţa popoarelor — zace lipsa unei concepţii, hotărâtă şi temeinică, asupra lumii şi vieţii. Omul nu poate întemeia nimic temeinic decât pe o credinţă bine definită. Din ea naşte şi întocmirea sau reforma socială, şi cea politică, şi cea economică. „La început era cuvântul”. Gândul, concepţia, raţionamentul, convingerea. Criza cu furtunile şi încercările de salvare, în toate domeniile vieţii, era la bază neliniştea metafizică a omului modern, care nu poate ancora decât într’o credinţă convinsă şi bine precizată. Intre valurile vieţii de azi se macină repede oameni, doctrine şi sisteme, din două motive. Sau omul, care vrea să domineze vremurile, nu are o concepţie convinsă şi hotărâtă asupra lumii şi vieţii, sau dacă o are, nu e o personalitate destul de puternică pentru a impune mulţimilor credinţa sa. Sau, în cele mai dese cazuri, doctrina şi sistemul ce trăeşte puternic in mintea şi inima cuiva, nu acopere aşteptările mulţimii nu opreşte neliniştea suneteascâ a maselor. Cu alte cuvinte, doctrinele şi sistemele ce apar, se practică şi se uzează repede nu sunt acele presimţite de mulţime, şi cari, la vremea lor vor fi agreate de acestea. Luarea repede, după război, a atâtor doctrine şi sisteme nu are, şi nu poate avea altă explicare, faptul ca mulţimile acceptă pentru un moment inovaţia socială şi politică şi pe urmă se organizează şi se răsvrăteşte împotriva ei, e dovadă că încă nu s’a ajuns la ceeace se caută şi se aşteaptă. Să nu acopăr noua ideologie, noua aşezare a omului în lume, după războiu. Aceasta nefiind încă limpezită, statornicită, e firesc să n’aiibă durabilitate nici oamenii şi sistemele cari vor să fie exponenţii ei. Ceea ce se poate conclude din toată frământarea postbelică de până azi, e faptul că extremele în gândirea, sistemul şi acţiunea socială ca şi politică, se macină mai repede. Extremele de stânga, ca şi extremele de dreapta. Dovadă categorică pentru cine vrea să înţeleagă că societatea de după războiu, mentalitatea ei care e acum informaţie, nu se îndreaptă către nici un fel de extremism, că nu acesta va fi drumul societăţii omeneşti în viitor. Că îl repudiază. Bolşevismul rusesc, ca şi orientarea în politica şi relaţiile interne ale Sovietelor, de la extremismul de la început caută cărări către drumul mijlociu. Dictatorismul mussolinian, — care nu s’ar fi putut menţine iară temperamentul italian — e în drum de a căuta posibilităţi de destindere. Germania lui Hitler, a eşit trântind uşile din Societatea Naţiunilor, şi după câteva luni începe să bată la porţile aceleiaşi, pentru a i se deschide, după grozava experienţă a păstrării puterii din zilele trecute, a conducătorului. La noi, cam cu motive sau fără motive, voim să imităm, cu un an-doi înainte, mai ales generaţia tinără părea a se împărţi în extremişti de dreapta şi de stânga, spiritele par a se fi potolit, în mare măsură. Toate indicaţiile pe cari ni le dau evenimentele de acasă şi, mai ales dinstrăinătate, par a ne arăta că drumul cel mai sigur, şi în aceste vremuri de prefacere» e cel mijlociu. Şi că spre acesta se va îndrepta şi noua aşezare a lumii de după războiu. Noile credinţe, ca şi nouile sisteme şi realizări. In România, de bine de rău, s’a urmat acest drum mijlociu şi până acum. Desigur nu vechimi drum mijlociu, dinaintea războiului, ci unul corectat, adaptat, pe cât cu putinţă, noilor împrejurări. In opoziţie cu principiul de extrema stângă din Rusia, de-o pildă, sau de extrema dreaptă, din Italia, Ungaria, In opoziţie cu dictatura de partid, fie de stânga fie de dreapta»i care anihilează de cele mai multe ori voinţa majorităţilor prin minoritatea armată şi tratată în regim excepţional. c• România a dat votul universal, cu razimul pe principiul majorităţilor şi cu asigurarea reprezentării minorităţilor. Tot aşa în inzuinţele de legiferare a protecţiei muncii şi a muncitorilor, noi am ales drumul mijlociu, socotim, după experienţele de după războiu în derite ţari, şi după propriile noastre experienţe, că drumul acesta trebue pastrat şi pe viitor in gândirea, sistemele şi realizările sociale şi politice din România. Adică în activitatea publică şi de stat. Dar pentru a păstra aici drumul mijlociu, el trebue menţinut şi în doctrina partidelor politice. Extremismul, de dreapta sau de stânga, nu are ce căuta mai întâi aici, pentru că orice guvernare se resimte de doctrina partidului politic de la putere. Sau, cel puţin, aşa e logic să fie. La începuturile ţărănismului, ca partid politic, unii se temeau de extremismul de stânga. Alţii, chiar din partid, nu vedeau destul de accentuat acest extremism şi se năzuiau să-i potenţeze. După fuziune, ramura ardeleană a partidului unii voiau să o identifice cu burghezia de extremă dreaptă. Partidul a păstrat drumul mijlociu, răsturnând temerile tuturora, tăind singur din înclinările prea mari ale unora spre extremism, fie de dreapta, fie de stânga. Un drum mijlociu adaptat împrejurărilor. Corectări au trebuit să se facă şi se vor face mereu doctrinei şi realizărilor, chiar pentru a se păstra acest drum mijlociu. Când principiul democraţiei a duce la extrem, „perfeat Romania sed fiat democraţia” devine primejdios, el trebue corectat. Tot aşa când s’ar întări primejdios extremismul de dreapta. Drumul mijlociu poate fi „mediocritate” dar s’a adeverit a fi de aur, acum ca şi în scurgerea veacurilor. Transporturile în Rusia BUCUREŞTI, 21 (SIR). Ziarele anunţă că guvernul sovietic ar fi trimis propunerii concrete în legătură cu modul în care se vor face transporturile între România şi Rusia. Se anunţă deasemenea că deocamdată transporturile feroviare se vor face prin Lvov (Polonia). Vor fi inaugurate apoi cursele de vapoare pe Nistru şi Marca întrevederea Germain Martin-Victor Slăvescu PARIS, 21 (Rador). — D. Victor Slăvescu, ministrul de finanţe al României a avut ieri o întrevedere cu d. Germain Martin, ministrul de finanţe al Franţei. S-a discutat chestiunea aaranjamentului definitiv al detaliilor acorduluii privitor la purtătorii francezi de valori românești. ministru fără portofoliu în cabinetul Doumergue, care a adus grave acuzaţii dlui Chautemps în legătură cu scandalului Stavisky. RUDOLF HESS substitutul cancelarului Hitler unul dinfruntaşii partidului naţional-socilalist. BUCUREŞTI, 21 (SIR) — D. Tătărescu a sosit în Lapiscailă aseară la orele 11-30 fiind primit in gara de Nord de numeroşi înalţii demnitari în frunte cu membrii guvernului, dd. dr Anghelescu, Teodorescu, Iiasu, Lapedatu, Nistor, Inculeţ, Mitiţă Cucisian luiesu, Mavrodi, etc. La descinderea din vagon primul ministru a fost întâmpinat de d. dr Angheiesu cu care s’a îmbrăţişat călduros întreţinându-se apoi câteva minute cu înalţii demnitari prezenţi după care a plecat la locuinţa dsale. DECLARAŢIILE DLUI PRIMMINISTRU TATARESCU In tren primul ministru a primit numeroşi gazetari, cărora insă le-a declarat că nu poate face declarate publice până nu se va prezenta Suveranului pentru ai face raportul. Ceea ce pot spune de pe acum — a adăugat dl Tătărescu — este că mă înapoez în ţară pe deplin mulţumit şi satisfăcut de călătoria mea la Paris. Multiplele manifestări de deosebită atenţie, încredere şi prietenie ale întregului guvern francez şi ale opiniei publice se resfrâng de sigur asupra ţării noastre• A fost o călătorie cu rezultate şi de aceea cred •Aa fi săvârşit şi cu acest prilej o operă \ ' Cinică. Vă rog să scrieţi şi să accentuaţi cu acest prilej, că lui Maurice Thaleff de la ziarul „Paris Midi” nu i~am dat propriu zis un interview ci am avut oconvorbire particulară, care a fost în■ să incomplec redată şi defectuos transmisă în România. DICTATURA - O NEBUNIE In legătură cu dictatrvă nu am decât această declaraţie categorică. Cine pronunţă numai acest cuvânt, este ori iresponsabil ori dement! Cu privire la chestiunea modificării constituţiei, d. Tătărescu a spus, ca în legătură cu această chestiune dsa şi-a spus cuvântul în delegaţia permanentă a partidului. Cred că deocamdată ea nu e actuală. In orice caz depinde de factorul suprem și de parlament. In cazul când va fi ridicată vom vedea atunci ce avem de făcut, deocamdată guvernul are alte preocupări cari reclamă o urgentă rezolvare cum sunt: împrumutul intern, simplificarea aparatului de stat și altele. Motiv de îngrijorare în lumea funcţionăreasca pe chestiunea revizuirii situaţiilor nu poate fi, deoarece nu ţintim decât ilegalităţile, adică un fel de restitutio in integrum a operei de însănătoşire a cadrelor funcţionăreşti. In ce priveşte propunerea uzinelor Skoda de a executa contractul de cinci miliarde împreună cu industria naţoinală, vă pot spune că noi suntem încă legaţi de această uzină printr’un contract pentru artileria grea, iar noua ei propunere va face obiectul unei examinări viitoare. Cât priveşte împrumutul intern, vă rog să vă adresaţi dlui ministru de fi Declaraţiile dnui prim ministru Tătărescu țHdafira Id Romania - o nebunie Mâ înapoiez de la Paris pe deplin mulțumit — Împrumutul intern şi simplificarea aparatului de stat Suntem legaţi încă de contractul Skoda — PROPUNEREA UZINELOR SKODA operă pentru care vom lucra cu dar« j nanţe care vă va satisface. Dsa se va zenie. ,, UJA .uJ iiteiteaMUa# * reîntoarce Duminecă sau Luni. Despre situapa internă d. Tătărescu a spus următoarele: încă de la graniţă şi din primul contact pe, care l-am luat cu cetăţenii, am putut observa cât de intens lucrează căldurile asupra imaginaţiei unor oameni politici. In tot cazul, am primit atâtea informaţiuni încât va trebui ca să le verific la Bucureşti■ Ţin să accentuez încă odată, că este o necesitate continuitatea şi durabilitatea regimului legal al ' D. TARDIEU IMN__ IEHKE! D. CHAUTEMPS fost preşedinte de consiliu, compromis în senzaţionala afacere Stavisky. ispiti isl IIIkMI I IIÄÄiÄ pul Protopopon Bercan*) de A. P. BSnu . . ii. Inafară de Ion lupaş şi de lop Podea n’am cunoscut în Ardealul de ieri alţi protopopi ortodocşi, pe care să-i pot trece înaintea fiei ieriatului protopresbiter al Cohalmuluii, Ion Bercan. Fireşte, fostul protopop al Seliştei, azi distins profesor universitar la Cluj şi membru al Academiei este, fără îndoială, unul din cei mai învăţaţi clerici ortodocşi ai Ardealului, Ion Podea e şi el tot om de carte. De-o bogată cultură şi mai ales de-o îndrăzneală neaoş — americană — însuşirea ce şi-o fi ascuţit-o în cursul preoţiei sale în Statele Unite, căci cercetând cu de-amănuntul scăderile bisericei, el arată cu degetul ranelei deschise, duhul vremii de astăzi ne mai răbdându-le decât cu riscul de a se prăbuşi, într’o bună zi, însăşi instituţia noastră strămoşească. Ion Bercan n’a fost, de bună seamă, un învăţat în înţelesul obişnuit al cuvântului, deşi era şi dânsul un cărturar cu frumoasă pregătire culturală. Dar vorba lui aşezată, cuminte’şi con*) Din cartea: „Oameni de ispravă“, care va apărea. . , , , , , , . . . I vingătoare îmi amintea, la fiecare predică ce-o rostea, pe fratele său în Hristos protopopul Lupaş al Seliştei. Iar ceea ce îl asemăna izbitor cu Podea, era îndrăzneala lui nemărginită, când se ştia în slujba adevărului şi a dreptăţii, din care nu ceda o cirtă nimănui, nici măcar şefului său suprem. — Căci să se ştie: şapte ani încheiaţi a luptat fostul „popă din Mercheaşa“ cu Mitropolitul de-atunci al bisericei ardelene ortodocse, fiindcă acesta nu-i vruse nicecum protopop al circumscripţiei Cohalm. Dar în ciuda vârstei Mitropolitului şi-a înălţatei sale poziţii în sânul bisericei, tânărul preot de la ţară a biruit până în urma urmelor pe cerbicosul său stăpân. Trei oameni încă în viaţă, foşti protectori şi prietenii ai lui Bercan, cunosc în toate amănuntele această luptă voinicească, această încăpăţînată stăruinţă în bine a tânărului preot: Sanctitatea Sa patriarhul Miron şi Preasfinţiţii episcopi Nicolae al Clujului şi Lucian al Romanului. „ Tinereţea lui Ion Bercan, ca a tutu- r ror cărturarilor ardeleni din trecuta zodie ungurească, a fost şi ea plină de lipsuri, de zbucium, de suferinţe. Deşi elev dintre cei mai de seamă ai liceului românesc din Braşov, împiedecat de-o boală venită pe neaşteptate, să-şi poată trece bacalaureatul în termenul statornic. — Bercan scapă deci prilejul de a lua, toamna, o bursă pentru facultatea de litere din Pesta. Se înscrie clar la teologie, urmând trei ani cursurile „Seminarului Andreian“ din Sibiu, unise leagă frăţie de cruce cu conjudeţeanul său Ilarie Chendi tânărul bacalaureat „magna cum laude“ al liceului săsesc „Episcopul Teutsch“, din Sighişoara. După ce mânthie cu teologia, el încearcă să-şi găsească un rost înPesta, pentru a putea urma cursurile facultăţii de litere, trece apoi adânc mâhnit la Bucureşti de unde, în lipsă de orice mijloace, e silit să plece în curând, cu totul dezamăgit. Intră deci pentru un scurt răstimp colaborator intern la vechea „Tribună“ din Sibiu, condusa de profesorul Bogdan Duică şi de regretatul I. Rusu-Şirianu. Se face apoi învăţător în comuna Lancrăm, lângă Sebeşul săsesc — în sfârşit, cedând stăruitoarelor rugăminţi ale bătrânului său părinte, se pune şi el în rând cu lumea, se însoară şi se preoţeşte, devenind parohul comunei semi-săseşti Mercheaşa din Târnava Mare, păstorind în aceeaşi vreme şi parohia-filie Jambor, din învecinatul judeţ al Odor heiuluî. . ..«21v. De la această dată începe adevărata şi rodnica activitate a tânărului preot — viaţă grea, dar plină de avânt şi de frumuseţe, os îmbrind să fie nemurită de un condei geamăn cu al nuvelistului Slavicii, care ne-a dat pe vestitul său „Popa Tanda din Sărăceni“. Sat pe jumătate cucuiat pe-un deal lutos, locuit de plugarii trufaşi, certăreţi, bătăuşi, care avuseseră şapte popi în zece ani — partea de Mercheasă românească avea să fie problema morală, culturală şi naţională pe care trebuia s-o deslege în chip miinunat, tânărul, plăcutul şi deşteptul preot Ion Bercan. Şi cu adevărat, din satul şi fiica lui năpustită în marginea Secuimii „popa Bercan“ face în curând modele vrednice de imitat: termină zidirea şi aranjamentul interior al casei parohiale, ce-o găsise ridicată doar „din roşu“; îi pardoseşte curtea plină de glod şi de hârtoape; măreşte şi preface şcoala şi adaptează locuinţa învăţătorului; înzestrează biserica cu sculele trebuincioase şi cu odăjdii frumoase, înălţând în faţă-i un zid prelungit, cu portal la mijloc; trage în sfârşit un brâu verde de duzi, pe dinaintea frontului acestor aşezăminte. Aleargă în acest răstimp mereu „în ţară“ (cum îi ziceam aşa de drăgăstos pe vremuri vechiului nostru regat) şi strângând din toate părţile băncişori cu ţârâita, zideşte în curând în filia sa din Jamborul secuiesc o bisericuţă românească curată ca un păhărel, creindu-i dintr’o rămăşiţă de danie întârziată un mic fond bisericesc. Intre timp nu uită să ţină în toate Duminecile predici pe înţelesul tuturor — cuvântări pline de vlagă şi de înţelepciune bătrânească, ascultate de-o biserică pururea tixită de norodul însetat după adevăr şi poveţe bune. Şi... minune! Unul după altul cad vechile păcate ale ascultătorilor căiţi şi reveniţii în brazda cinstei şi-a dreptăţii: cearta, beţia, hoţia se strecoară ruşinate din satul însănătoşit. Omuciderea dispare pentru totdeauna. Un singur suflet omenesc nu s’a mai săvârşit silnic din viaţă, în cei unsprezece ani ai păstorirei sale. Mercheşenii, schimbându-se la faţă se fac oameni de treabă şi de omenie, cea mai măruntă neînţelegere dintre dânşii fiind numaidecât adusă la cunoştinţa „părintelui Ion“, care-i împacă totdeauna ca un tată drept şi nepărtinitor. In câţiva ani numai, Mercheaşa devine un fel de mică „Meccă“ culturală, râvnită cu jind de preoţimea şi dăscălimea din împrejurime, unde în tot anul se făcea de câte două-trei ori teatru de diletanţi şi se jucau dansuri naţionale, în costume tot mai curate şi mai pitoreşti. Cuminţenia şi autoritatea lui Bercan se tmpune de grabă tuturor. Atotputernicii saşi trebue să ţină, vrând-nevrând socoteală de îndreptăţitele lui dorinţe, ne mai cutezând să ştirbească întru Tipografia Națională S. Maria 36. Exemplarele legale. / _ VSOC.pt. KOVA. 1 exemplar. Culturi 'Si I^tuĂsWoTM'“1 B0!nâ“ ■V • — ^ SIBIU NA A AUR vrăbiilor scufundate în golful Vigo vor fi scoase 21 (Rador). — In luna Septemvrie a anului 1702, nouăsprezece corăbii încărcate cu aur şi bogăţii din Indiile occidentale, au fost scufundate în mare în golful Vigo. De atunci şi până azi s’au făcut nenumărate încercări pentru a scoate la suprafaţă bogăţiile pe cari le-a înecat marea, încercările n’au reuşit însă. Acum câteva luni s’a constituit la Madrid un consorţiu care şi-a propus să scoată la suprafaţă aurul şi pietrele scumpe. Societatea a obţinut autorizaţia guvernului spaniol pentru a întreprinde lucrările, pe timp de 8 ani. In cursul verii viitoare scafandrii societăţii se vor pune pe lucru şi se crede că vor reuşi, deoarece golful în locul unde s’a produs naufragiul n’are o adâncime mai mare de 25 metri. Din aurul pe care vor reuşi să-i scoată la iveală, societatea îşi reţine o cotă de 20 la sută. ■J1 . ‘ Presa şi declaraţiile dlui Tătărescu BUCUREŞTI, 21 (SIR) — Dimineaţa comentând declaraţiile primului ministru arată că ele constitue în chip netăgăduit o clarificare a situaţiei. Primul ministru s’a declarat categoric împotriva oricărei încercări de dictatură, declarând deasemenea că problema modificării constituţiei este inactuală- Prin aceste declaraţii — scrie ziarul — primul ministru stă alături de întreg partidul liberal, apărând regimul constituţional- Faptul acesta — adaugă Dimineaţa — are o deosebită importanţă politică mai ales dă primul ministru a desminţit şi eventuala intrare în guvern a dlui Octavian Goga 1 .• ... Acordul cu creditorii a fost semnat? Cu priviire la activitatea de la Paris, a dlui Slăvescu primul ministru a arătat că ieri urma să se semneze acordul cu creditoriiIn acest sens a primit chiar în timpul călătoriei o telegramă- Cred — a adăugat dsa — că lucrurile se află acum în faza cea bună, pentru că pot spune, că am avut de înfruntat serioase dificultăţi până acuma- Audienţa la Suveran BUCUREŞTI, 21 (SIR). — Suveranul va primi azi înainte de masă pe d. Tătărescu, care va face un raport amănunţit asupra călătoriei întreprinse la Paris. După toate probabilităţile, după audienţa primului ministru, va avea loc un consiliu de miniştri la preşidenţie ‘«akihftr. ... ’ . Vizita Suveranului la Paris Vizita Suveranului la Paris a fost principial hotărîtă pentru toamna aceasta rămânând să fie fixate numai detaliile. Data urmează să o stabilim de comun acord. Pioasa solemnitate de la Curtea de Argeş Mormântul Regelui Ferdinand păzit de Cavalerii Mihai Viteazul BUCUREŞTI, 21 (SIR). — Arhiducesa Ileiana a sosit azi cu avionul la Bucureşti pentru a asista la parastasul pentru Regele Ferdinand. Arhiducesa a sosit împreună cu arhiducele Anton şi vor rămâne în ţară câteva săptămâni. SOLEMNITATEA DE LA CURTEA DE ARGEŞ Ieri au sosit la Curtea de Argeş, cavalerii Ordinului Mihai Viteazul pentru a asistala parastasul de la mormântul Regelui Ferdinand, întemeietorul acestui ordin. Aseară la orele 8 în schimburi de câte 4 cavaleri, s’a început paza mormântului In primul schimb de gardă a figurat și d- general Văitoianu, fost primministru