Pentru Socialism, noiembrie 1957 (Anul 8, nr. 1187-1212)
1957-11-27 / nr. 1209
mänSmOkt Din activitatea unei întreprinderi Colectivul I.F.E.T.-ului Vișeu de Sus se poate mîndrî astăzi cu succese care îi aduc laude meritate. Astfel, planul producției globale pe 1957 a fost îndeplinit pînă la 15 octombrie, iar cel al producției marfă pînă la 21 octombrie. In același timp, productivitatea muncii a crescut cu 4,3 la sută față de plan, iar prețul de cost — după calcule aproximative — a fost redus, tot față de plan, cu peste 2 la sută. Totodată s-au realizat economii a căror valoare depășește un milion de lei. Cum au fost posibile asemenea succese? Trebuie arătat de la bun început, că una din cauzele care iau contribuit în mare măsură la obținerea acestor frumoase succese a fost rodnica colaborare dintre conducerea întreprinderii (director Dezideriu Friedman) — organizația de partid — (secretar Gheorghe Horea) — și comitetul de întreprindere — (președinte Ludovic Schmid) — în rezolvarea diferitelor probleme legate de procesul de producție. Și în această privință, prima problemă căreia i s-a acordat toată atenția a fost asigurarea brațelor de muncă. ■ De fapt, problema care s-a pus aici nu a fost propriu-zis cea a asigurării brațelor de muncă, ci a permanentizării muncitorilor în cadrul întreprinderii și în cadrul diferitelor sectoare. In acest sens, conducerea s-a străduit să creeze salariaților condiții de trai cît mai bune. Astfel, la gurile de exploatare au fost construite, pe lângă cele existente, o serie de barăci sistematice, a căror suprafață locativă însumează 1676 m.p. Totodată s-a acordat o atenție deosebită aprovizionării la timp și în cantități suficiente cu alimente. De asemenea, conducerea întreprinderii s-a îngrijit ca fiecare salariat în drept să primească hainele de protecție prescrise. Condiții de trai asemănătoare li s-au creat și celor care au locul de muncă jos, în oraș. Pentru aceștia s-a construit, printre altele, un bloc cu patru apartamente. Apoi, celor șapte salariați care își ridică case prin împrumut de stat, întreprinderea le-a acordat tot sprijinul. Pe lângă condițiile de trai,conducerea întreprinderii s-a străduit să asigure muncitorilor și condiții de muncă din cele mai bune. In această privință, pentru, reducerea sau chiar eliminarea complectă a unor munci care cer eforturi fizice mari, s-au prelungit liniile c.f.f. cu încă 3.000 m., s-au amenajat drumuri auto pe o lungime de 14.000 m., s-au construit scocuri uscate și de apă — împreună cu barajele de acumulare necesare — pe o lungime de 20.000 m. etc. De asemenea, la rampile de încărcare și la depozitul final s-a mecanizat complet secționatul lemnului rotund prin introducerea ferăstraielor mecanice „Drujbia“ Tot aici trebuie amintită și organizarea celor cursuri de calificare la locul de muncă, unde, sub îndrumarea unor cadre pricepute, ca Arnold Ardeleanu, Vasile Andreica, Mihai Mostavciiuc și alții, au învățat meseria de fasonatori, corhănitori, dulgheri, mecanici de locomotivă etc. 234 de persoane. Toate acestea au dus acolo că fluctuația brațelor de muncă în cadrul I.F.E.T.-ului a fost aproape nulă. O altă problemă de care s-au preocupat îndeaproape conducerea întreprinderii, organizația de partid și comitetul de întreprindere, a fost buna organizare a muncii. In acest sens, au fost înființate 24 de brigăzi complexe și 63 de brigăzi simple, care cuprind peste 1.000 de muncitori. La înființarea brigăzilor s-a ținut seama, printre altele, ca ele să existe în toate sectoarele principale de activitate. Așa se face că astăzi le putem găsi atît la gurile de exploatare, cît și în transporturi sau la atelierul de reparații c.f.f. Bineînțeles că nici activitatea acestor brigăzi n-a fost lăsată numai în grija exclusivă a șefilor de echipă. Comitetul de întreprindere a inițiat numeroase consfătuiri de producție, mai cu seamă la gurile de exploatare, cu oare prilej participanții făceau cunoștință atît cu metodele înaintate de muncă, cît și cu metode înaintate de organizare a muncii. Apoi, existența brigăzilor a permis mai bună organizare și conducere a întrecerii socialiste — întrecere în care au fost atrași dealtfel aproape toți muncitorii. Care au fost rezultatele celor expuse mai sus? In primul rând o serie de brigăzi, ca cele ale lui loan Andreica Bornei, loan Pop II, Alexa Andreica și alții, și-au realizat sarcinile de plan cu mult înainte de termen. Apoi, conducerea întreprinderii a avut posibilitatea să mențină o corelație corespunzătoare între cele două sectoare de activitate principale — exploatare și transport — și să pună în același timp accent pe creșterea producției în sectorul de bază, adică la gurile de exploatare. Acest lucru, la rîndul său,a permis îndeplinirea ritmică și chiar depășirea planurilor de producție lunare fapt care a dus desigur și la creșterea câștigului muncitorilor. Toate succesele obținute muar putea fi concepute fără atragerea masei de muncitori și tehnicieni, la conducerea întreprinderii, la perfecționarea procesului de producție. Ei au venit cu o serie de propuneri și inițiative deosebit de valoroase. Așa, spre exemplu, comunistul Ioan Moraru Mit, împreună cu Ilie Tomoiagă, a propus înlocuirea cochănitului manual a scoarței de molid prin introducerea corhănitului cu alunecarea pe sîrmă, fapt care duce la sporirea productivității muncii cu 62 la sută și la reducerea brațelor de muncă cu 70 la sută. Alt membru de partid și anume, Arnold Ardeleanu, a propus modificarea coșurilor la locomotivele tip „Reșița“, modificare prin care se sporește capacitatea de tracțiune și se reduce consumul de combustibil cu peste 20 la sută. Și exemple de asemenea propuneri ar putea fi date pînă la peste 400! Dar pe lîmgă meritul celor care iau prezentat aceste propuneri, mai trebuie arătat că conducerea întreprinderii a vegheat ca ele să fie nu numai aplicate dar s-a îngrijit și de extinderea lor în timpul cel mai scurt la toate locurile de muncă similare. Acum nu se poate spune că în activitatea I.F.E.T.-ului Vișeu de Sus nu au existat și unele deficiențe. Așa, spre exemplu, din cauza lipsei pieselor de schimb, punctele mecanizate au funcționat uneori cu întreruperi. Apoi, nu s-au făcut economii la masa lemnoasă pe măsura posibilităților. De asemenea, în ceea ce privește condițiile de cazare, la unele guri de exploatare ele sunt umbrite de o întreținere igienico-sanitară respunzătoare. Dar chiar și cu necoaceste deficiențe — dealtfel puține la număr și relativ ușor de înlăturat— față de anii trecuți și chiar față de alte întreprinderi similare, colectivul I.F.E.T.-iului Vișeu de Sus a făcut un serios pas înainte, care nu poate să-i aducă decît cinste. ABECEA In satul Moisei 362 case noi e neîndoielnic faptul că în comparație cu perioada de stăpînire burghezo-moșierească, îm anii regimului de democrație populară situația materială a țărănimii noastre s-a îmbunătățit foarte mult. Un semnificativ indiciu în această privință îl constituie marele număr de case noi, construite din 1948 încoace. Așa, spre pildă, într-un sat maramureșean ca Moisei din raionul Vișeu, există nici mai mult nici mai puțin decît 362 de case ridicate în ultimii ani de oameni cu gospodărie mică sau mijlocie ca Ioan Buda, Gheorghe Coman-Bihăița, Pintea Ciuban și alții. PENTRU SOCIALISM Incepînd de azi la cinematograful „Minerul“ din Baia Mare rulează comedia „Ghimpele" producție a studiourilor sovietice. IN CLIȘEU: Scenă din film. OO^OC-O-CKKXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXWOOC 0-000000 OAMENII MUNCII NE LEZISEAZĂ întreprinderea O.R.A.C.A. din Gare.i a însilozat în anul 1955 o cantitate de circa 15 tone -nutreț în comuna Urziceni (raion Cărei) într-o curte care constituie proprietatea sfatului popular comunal. Cetățenii își pun fel și fel de întrebări în legătură cu acest siloz. O mai fi bun acest nutreț pentru iarna acestui an? Sau... Pînă cînd are de gînd să-l țină întreprinderea O.R.A.C.A. acolo?. Conducerea întreprinderii, desigur, ar fi datoare cu un răspuns al... faptelor. Au trecut aproape trei luni de cînd, cîntarele zecimale din Mortinu Mare, Ghilvaci, Sînmiclăuș, Istrău și dim alte comune au fost duse pentru verificare la cooperativa „8 Mai“ din Cărei. De atunci din partea conducerii cooperativei au primit numai promisiuni. Deși acum pentru sezonul de iarnă mulți oameni fac cumpărături în cantități mai mari, vînzătorii sînt nevoiți să măsoare pe cîntare mici cîte 20—30 kg. de sare. * In ultimul timp disciplina personalului restaurantului din Cărei, mă refer mai mult nou la muzicanți, lasă de dorit. De multe ori se întîmplă ca pauzele să constituie cea mai mare parte a programului muzical sau se duc să evite pentru anumite persoane de la mese pentru bani, ceea ce crează nemulțumirea celorlați oaspeți. Mai mult, astfel se crează în local o atmosferă de circiumă. Muzicanții localului fiind salariați, publicul dorește să-și facă datoria în mod conștiincios. N. E ★ PLUMBARII UZINEI După ce se termină ședința, comunistul Nicolae Pop, responsabilul brigăzii a II-a U.T.M. de producție de la uzina „1 Mai“ ia ținut neapărat să aibă o scurtă discuție cu cei 4 utemiști din brigada sa. — Brigada noastră e tînără, nou constituită. Cu toate astea nu trebuie să ne lăsăm întrecuți nici chiar de brigada lui Nebela. Pînă la conferința orășenească U.T.M. trebuie să punem mina pe drapelul brigăzii fruntașe pe uzină. Ce ziceți? Chiar din dimineața acelei zile de octombrie brigada U.T.M. de ț plomburi a început o muncă deosebit de însuflețită. Ca să lucrezi cu acid sulfuric, să-i asiguri acestuia o circulație izolată, trebuie să fii precaut, priceput și prompt în orice împrejurări. E de ajuns ca din cauza unei fisuri, fie ea oricît de mică, sau a unei slabe plumbuiri a conductelor, acidul să-și găsească locuri de scurgere și să provoace astfel incendii sau să pună în pericol viața oamenilor. Tinerii din brigada comunistului Pop nu voiau să audă plîngeri în urma muncii lor. — Tu Ioane, vei avea grijă de căptușirea cazanului și a celor cîteva conducte de la secția laborator. Noi vom munci împreună la celelalte din uzină — le spuse băieților responsabilul brigăzii. Apoi porniră la treabă. Nu puteai să distingi care din ei este mai ager, mai iute în lucru. In muncă se asemănau de minune. Zile la rind, munca din tînăra brigadă s-a desfășurat cu elan. Comunistul Pop Nicolae a fost pentru băieții din brigada sa un adevărat însuflețitor. Plumburii brigăzii Van Ioan, Petrar Mihai, Roman Dumitru și Mureșan Aurel au muncit cu suflet pînă la înfăptuirea cuvîntului ce și l-au dat de a depăși planul lor de producție cu 45 la sută pînă la alegerile U.T.M. pe uzină. Pînă la acest rezultat însă a fost străbătut un drum presărat du greutăți. Nu rareori puteai să-i surprinzi în uzină cu o oră mai devreme de începerea lucrului. Se sfătuiau între ei pentru ca munca peste zi să le fie cît ajapr și spornnca. Ce oare poate fi mai frumos, mai demn pentru un atemist, decît conștiința muncii împlinite? Da, împlinite. Brigada și-a respectat cuvîntul dat. In loc de 45 la sută depășire de plan, brigada a înscris încă zilele trecute 65 la sută. Poate că pînă cînd vor avea loc alegerile U.T.M. pe uzină, planul de producție va fi depășit 100 la sută. Brigada U.T.M. de pluimbari, condusă de comunistul Pop Nico (Urmare din pag. l-a). O să-i îndrume viața, pe drumul cel bun...“ Bătrînul nu și-a dat seama că de fapt rostind aceste cuvinte spunea un mare adevăr. Viața și mintea trează, l-au îndrumat pe Ioan Pop către drumul cel bun. Astăzi loan Pop așteaptă al doilea copilaș, cu fericirea pe care o poate avea un tată văzîndu-și casa înzestrată cu de toate cele. Ioan Pop a fost ajutat de colectivă și a înălțat, pe locul primit, o casă frumoasă. Acum are și vacă cu lapte, porc, casă nu mai vorbim de îmbrăcăminte. Cînd a primit avansurile a cerut și ajutorul bătrînuilui său tată. Trebuia să judece mult ca să poată aranja în pod vreo 2.000 de kilograme diferite cereale și floareasoarelui Mai mult, în șagă, bătrînul îl dojenii. — Dacă n-ai făcut podul mai larg!... — Nu uita că ăsta-ț numai avansul!... S-au așezat apoi la cină. Printre îmbucături au vorbit multe. Bătrînul ajunse la concluzia că feciorul său e mai deștept decît crezuse. Apoi, pentru că-i spusese Ioan că dăraml de cfp el a pornit eine va munci de acum cu și mai mare dragoste, pricepere ți abnegație. Promisiunea aceasta au făcut-o cei cinci membri ai brigăzii îm zilele trecute cînd li s-a înmînat din partea conducerii înteprinderii drapelul de brigadă U.T.M. trotașă pe uzină, iar apoi diploma de onoare pentru merite în producție din partea comitetului regional U.T.M. Sîntem siguri că dacă brigada va munci cum și-a propus, drapelul și diploma vor fi menținute cu cinste. P. Cresul a deschis și pentru alții, bătrînul a scris cererea. In ultimele două săptămîni, gospodăria colectivă din Petin a crescut cu încă cinci membri. Cred că pînă astăzi au mai depus cereri vreo cîteva familii. Ne-am interesat amănunțit în ce măsură cei intrați, au fost influențați numaii de simplul contact cu colectiviștii și realizările lor. Un fapt este foarte semnificativ: o mare greutate pot avea și au cuvintele și faptele tinerei generații. De pildă, ne interesăm de cauzele hotărîtoare care l-au adus pe Nichita Simon mai aproape de colectivă. Cred că să fi fost după el, familia sa ar fi trebuit numărată printre ultimele care vor intra în colectivă. De ce? Pentru că a gîndit și judecat numai ceea ce au cîștigat cei mai slabi de muncă și cei care n-aveau putere de muncă asemănătoare familiei sale. S-a trezit de-abia în acest am. Acum îi era rușine să se roage către cei care insistaseră pînă mai ieri să-l vadă în rînd cu ei. S-a întîmplat însă, cum nici nu visa el. Fiica lui, Iuliana, și-a spus cuvîntuil ei greu. A venit într-o zi, prinzîndu-l de mînă pe Emerik Toth, și i-a spus lui Nichita: „Noi vrem să ne căsătorim, tată..." . ■ . A fost odată de mult, să tot fi fost pe la mijlocul lunii aprilie a acestui an, cînd natura începuse să se înnoiască, să îmbrace haină de sărbătoare și oamenii muncii se pregăteau ca prin noi succese în muncă să întimpine măreața zi de sărbătoare 1 Mai. Păcatele m-au minat atunci să mă duc la întreprinderea „Silvania" cu o notă de comandă pentru o masă de birou necesară dispensarului T.B.C. raionul Cehu Silvaniei. Am avut fericirea— azi zic nefericirea — să dau peste tov. tehnician Dumitru Eftodi, care aflînd despre ce este vorba, cu multă amabilitate mi-a stat la dispoziție, ba chiar a desenat pe verso-ul notei de comandă o masă de birou de toată frumusețea. Eram fericită! Ba cînd mai pui la socoteală și faptul că mi s-a promis că în primele zile ale lunii mai va fi gata, nici nu-mi mai încăpeam in piele de bucurie. M-am dus să mă interesez de soarta biroului în ajun de 1 Mai. Nu era gata. Așa-ți trebuie, mi-am zis eu in gind, doar oamenii ți-au spus că în primele zile ale lunii. Așa că am lăsat să treacă o săptămînă și am luat-o din nou spre „Silvania“. Am fost întimpinată cu aceeași amabilitate, ba mi s-a cerut chiar iertare că sunt purtată pe drumuri, dar știu și eu doar ce înseamnă pregătirile febrile pentru o zi ca 1 Mai. Le-am dat și eu dreptate tovarășilor — ce naivă am fost! Dar A fost o nuntă mare. Au fost invitați mai toți colectiviștii, căci — uitasem să vă spun — Toth era colectivist. Atunci și-a dat seama Nichita că nu e disprețuit (cum credea) pentru înscăpățțînarea lui de pînă acum. Tot atuncii și-au dat seama și colectiviștii că Nichita a rămas un om bun și cinstit. Așa a ajuns Nichita să se numere printre cei mai noi colectiviști, după ce tinerețea și-a afirmat aspirațiile sale către fericire și belșug. La plecarea din gospodărie, cînd să ne luăm rămas bun, ne amintim de Ionaș grădinarul, despre care am povestit mai la început. Omul acela curios. — Ce-i cu omul acela — întrebăm pe contabilul gospodăriei. Nu cunoaște nici producții, nici venituri. Dar, de unde să cunoască așa amănunțit? ne întrerupe contabilul. Iornaș Alexandru e colectivist numai cite 6 zile... ...De șase zile colectivist. Ei, așa mai înțelegem și noi. Dar, cum a spus? De șase zile? Și se simte atît de acasă, în grădina collectivei. In drum spre Sătmar am reflectat asupra celor ce l-au putut hotărî pe grădinarul Jonaș să se înscrie în colectivă. Ne-am amintit că e vecin cu colectivistul Katona și ne-a fost lesne să bănuim că inirma lui Jonas e de mult timp alături de inimile colectiviștilor. In acest caz, relațiile nu mai sunt de rudenie... cum puteam fi altfel, că încă nu ajunsesem să-i cunosc — și conform înțelegerii am trecut pe la ei după o lună, adică prin iunie. N-am mai dat pe la întreprindere decît la sfîrșitul lunii iunie. M-am intors acasă tot cu mîinile goale, dar cu promisiunea fermă de astă dată că acestei situații — intolerabile îi ziceam eu — i se va pune capăt în primele zile ale lui iulie. Am plecat ce-i drept mai ușurată căci de astă dată asigurarea mi-a fost dată de maistrul șef al „Silvaniei“ Petru Pop. Cum povestea prea se tărăgăna, am început să trec din două în două zile pe la întreprindere, și am tot fost purtată așa cu vorba: „ba că vino mîine, ba că haide poimîine". Intre timp grînele se copseseră iar secerișul se terminase; în întreprinderi, pe ogoare și în instituții se lucra cu sîrg, numai tovarășii de la „Silvania" păreau că nu vor să știe nimic de masa mea de birou. Neavînd încotro, m-am adresat în cele din urmă tov. director Poberețchi. El s-a arătat nu numai foarte înțelegător, dar și foarte operativ. A luat imediat legătura cu maistrul șef Petre Pop și împreună, după o matură chibzuință decretează că la 10 octombrie în mod irevocabil biroul va fi gata, îmi era necaz că nu m-am adresat mai devreme tov. director. Ce om de treabă, ce inimă de aur, ce operativ rezolvă problemele! La 10 octombrie am fost invitată să mai am răbdare 5 zile au trecut cele 5 zile — dar fuseseră în lucru alte treburi mai urgente — o comandă din aprilie de acum poate nici nu mai intră în socotelile tovarășilor. Vara a trecut, au căzut zilele acestea și primii fulgi de zăpadă, sîntem pe la sfîrșitul lui noiembrie și eu tot cum vino mîine, haide poimîineu am rămas. Dacă mă voi mai încrede în promisiunile tovarășilor de la „Silvania" (și ar fi prea mult să-i înșir aci pe toți cîți m-au amînat de azi pe mîine cu promisiuni) mă tem că voi păși în anul nou tot fără masă de birou. Nu mai știu ce să faci Pentru a scăpa de această situație mă adresez redacției sperând că-mi va da ajutor. ECATERINA RUSU referentă, dispensarul TBC Cehu Silvaniei. ★ Scrisoare către redacție VINO MÎINE, HAIDE PRIMSINE ★ I Miercuri, 27 noiembrie 1957 Saptâmîna economiei Un nou sistem de depuneri pe librete de economii Direcția generală a Casei de Economii și Consemnațiuni a inițiat un nou sistem de depuneri pentru salariați, dornici să depună cu regularitate spre fructificare o parte din veniturile lor, depunerea pe bază de consimțămînt scris. Salariatul, după ce a întocmit un consimțămînt scris îl predă mandatarului C.E.C. din întreprinderea sau instituția în care lucrează. Pe baza lui, mandatarul primește de la întreprindere — lunar sau benzinali — suma pe care depunătorul și-a propus să o depună la C.E.C. Sumele primite de mandatar sînt depuse pe librete C.E.C., sporesc prin dobînzi și cîștiguri și pot fi retrase oricînd ca și celelalte depuneri. De menționat faptul că salariatul își poate retrage oricînd consimțămîntul. Noul sistem de depuneri prezintă și avantajul că salariații sînt scutiți să se deplaseze o dată sau de două ori pe lună pînă la mandatarul C.E.C. din întreprindere sau la sediul agențiilor C.E.C. Depunerile pe bază de consimțămînt scris se bucură de o caldă primire din partea salariaților din regiune. Popularizarea noului sistem de depuneri s-a început în preajma „Săptămînii și încă de pe acum s-au economiei“ obținut rezultate însemnate. La întreprinderile „Unio“, la cooperativa „Arta lemnului“, la I.F.E.T. Satu Mare, numeroși salariați au făcut deja depuneri pe bază de consimțămînt scris. La U.I.S. Bixad 30 de muncitori, în frunte cu comunistul Teodor Mureșan, au consimțit să depună lunar între 50—200 lei. In numeroase comune cum ar fi Stanislău, Urziceni, Berveni și altele s-au făcut de asemenea numeroase depuneri pe bază de comsimțămînt scris. In întreaga regiune există pînă în prezent 1.800 astfel de depunători de pește la care s-au primit spre fructificare cca. 2.000.000 lei. ÎNSEMNĂRI de reporter Despre ceea ce nu se pune în plic... (Urmare din pag. la). Și pentru aceștia s-a construit și amenajat un cămin cu 88 de paturi, căminul burlacilor, cum i se spune printre mineri și muncitori. Fiecare cameră are sobă de teracotă, covor mare, cu motive populare, pe jos. Cu despre paturi... Ce să mai spun? Nu-s paturi obișnuite ci studiouri, cumpărate de la magazinele de mobilă... Apoi dulapuri cu cîte trei uși, mese... Cu alte cuvinte, acest cămin e mai frumos decît hotelul din orașul de reședință al regiunii. Cită chirie ai plăti pentru o astfel de cameră? — Rufăria de pat a cuie? — A exploatării miniere... — Cine o spală? — Personal plătit de exploatare... — Cine curăță? — Două femei de servici... — Hm... Aș da... în orice caz peste 150 de lei... Ei, află că aici cea mai mare chirie lunară e de douăzeci de lei! Iar dacă nu mă crezi pe cuvînt, întreabă-i pe Gabi Gheorghe și Pilea Vasile. Cine sînt ei? Păi, doi absolvenți ai școlii profesionale miniere, primul topograf, al doilea lăcătuș de mină... Ei de altfel plătesc pe lună numai cincisprezece lei de căciulă și locuiesc in camera numărul patru... Iar dacă n-o să-i crezi nici pe ei, întreabă-l pe administratorul Gheorghe Onea. Locuiește la etajul Intîi alături de clubul căminului... -* *■-------* 21 de mineri în 21 de iile Ca să reziști multă vreme în munca subterană, iar truda ta să dea rod cit mai bogat, trebuie mai vitii de toate să mănînci bine și periodic „să-ți refaci sănătatea“. In această privință ar putea povesti multe mineral Pompei Mureșan. Alături de soție el și-a petrecut concediul in vestita stațiune de odihnă a țării, care se cheamă Borsec, iar fetița sa tabără la Baia Sprie. Dacă îl înîntrebi cu a plătit pentru asta, îți jrăspunde zîmbind: — Păi în țara mea, la casa mea, ce să fi plătit?... Aproape nimic... Același răspuns îi mai dau încă vreo 200 de mineri care au „pus piciorul" la Sinaia, Mamaia, Călimănești... Pe aici întotdeauna au umblat numai stăpînii țării. Și azi e la fel. Numai că stăpînii de altădată s-au schimbat... — Asta-i una la mină, urmează Pompei Mureșan, pus pe vorbă. Mai avem apoi aici Ungă mină, sub pădure, un sanator de noapte... Aici intră pe rind cite douăzeci și unu de mineri, pentru douăzeci și una de zile... Mănincă gratis, pe săturate de cinci ori în 12 ore, joacă șah, citesc, ascultă radioul, ori dorm... Am fost și eu în sanator și cam greu vei afla vreunul care să nu fi fost... Apoi excursiile pe care le-am făcut în colectiv anul acesta la Cluj ori București ori Oradea, au mai costat aproape 100.000 de lei, bani luați din fondul exploatării miniere... Minerii mai au apoi un dispensar apropiat. Te simți puțin bolnav, mergi la dispensar și ocupi unul din cele 21 de paturi. Dacă nu mergi singur vine Alexandru Vas după tine, medicul s-a întîmplat și lui Petru Hordul ban, miner, care are gripă. Interesați-vă de la el ce îngrijire medicală primește de la dr. Al. Vas, de la surori ca Maria Bălan, Maria Bozga, Iuliana Esenberger... Și toate astea pe deasupra ‘fanilor pe care-i primește lunar în vestitul plic, sub formă de salar... Aș putea continua însemnările mele. Dar ca să le scrii pe toate este cu neputință, așa cum toate cele de mai sus nu se pot pune în plic!... . . ^ : omi wwtww iwwww Orașele regiunii Satu Mare — Școala medie „Mihail Eminescu“. --k-* • • _____ ... A;___..i Terenuri recîștigate Una dintre preocupările de seu- 40 hectare sîunt destinate culturilor, mă ale țăranilor muncitorii din Vi- agricole, iar restul pășunatului, în șeu de Sus, a fost de la rejei agri- prezent se lucrează pentru a fi culturii cît mai multe terenuri înredate agriculturii alte 70 de hectelemite sau acoperite de apă și tare. S-au evidențiat în aceste mărăcinnișuiri. Avînd exemplul de munci țăranii muncitori Râul Anputaților, ei au desțelenit, asanat drenea, Vasile Andreica-Brînzucă, și defrișat 68 hectaet drintre care Iacob Andreica și alții, / V >