Pentru Socialism, iunie 1958 (Anul 9, nr. 1366-1390)

1958-06-01 / nr. 1366

In ultima vreme s-a acordat mai multă atenție îmbunătățirii deser­virii oamenilor muncii în restauran­tele, grădinile de vară și bufetele din orașul Baia Mare. Au fost deschise unități noi de de deservire, unele dintre cele vechi și-au schimbat complet înfățișa­rea. Bufetul „Dunărea“ este atră­gător nu numai pentru grătarele bune ce se servesc aci dar și prin eleganța localului. Grădina „Iz­voarele“, reamenajată în aceste zile și după terminarea platoului de dans, va fi de asemenea un loc de plăcută petrecere a timpului liber. O dată cu îmbunătățirea situa­ției materiale în cele mai multe unități se constată o creștere sim­țitoare a preocupării pentru o de­servire cît mai mulțumitoare, pen­­ste îmbucurător faptul că cel mai mare restaurant din oraș e, în prezent, socotit drept restaurantul cu cea mai bună activitate. După o lungă perioadă de persistență a unnor lipsuri în deservirea promptă și civilizată, în ultima vreme se fa­ce tot mai simțită preocuparea­­ anonimă a gestionarilor, ospătari­lor și a întregului personal pentru traducerea în fapt a multelor su­­gestii înregistrate din partea con­sumatorilor. Mîncăruri bune în sortiment va­riat, deservire conștiincioasă, în­­tr-un local întreținut mereu curat și . Aspectul general al unui bufet, cali­tatea și varietatea mîncărurilor și băuturilor sale, confirmă hărnicia sau delăsarea gestionarilor și a vânzătorilor. In vitrina bufetului „Maramureș” pe cîteva din tăvile de sticlă a căror curățenie e mai mult decît îndoelnică, se află doar ațele cu care au fost legate capetele salamului. Pe altă tavă cu resturi cu grăsime, se văd doar cîteva rămă­șițe strivite de tobă . . . Aceste lu­cruri însă în raport cu cele consta­tate la bufetul „Dezrobirea” sînt minore. Am stat în acest ultim bu­fet aproape o jumătate de oră și precizăm că în acest răstimp nu exista aglomerație. La un moment dat au intrat doi consumatori și au cerut două sute de grame de țuică în două pahare. Deși vînză­după îndelungi căutări s-a ajuns la cîte o formulă orchestrală în fiecare din principalele localuri publice ale T.A.P.L. Zilele care au urmat au marcat și o îmbunătă­țire calitativă a programelor or­chestrelor. Consumînd același fel de mîncare (dacă ne este permis să folosim terminologia raidului!) mai multe zile în șir, fie ea frip­tură de pui, la un moment dat vom spune ,ajunge. Așa și cu me­lodiile pe care ni le interpretează orchestrele seară de seară-Cauzele pot fi mai multe: co­moditatea orchestranților, dezin­teresul responsabilului de resort din T.A.P.L. sau poate amîndouă. Pe lîngă muzica ușoară ce se in­terpretează acum din care o bună tru o aprovizionare cît mai a­­propiată de cerințele crescînde ale consumatorilor. Se remarcă în­deosebi, în acest sens, bufetul „Săpînța“ și grădina „Mara“. Cu toate acestea mai continuă să se resimtă atitudini de dezinteres fa­ță de buna aprovizionare, curățe­nia localului, deservirea corectă, conștiincioasă. Sîntem într-un se­zon cînd restaurantele, bufetele și mai ales grădinile de vară cunosc o tot mai serioasă afluență de consumatori. De aceea trebuie spi­rit simțul de răspundere al fiecă­rui lucrător din unitățile alimen­tației publice față de cerințele marelui public consumator. In rîn­­durile de mai jos ne propunem să prezentăm cîteva aspecte din acest domeniu, ordonat îți face plăcere. De aici creșterea afluenței consumatorilor și o dată cu aceasta creșterea volu­mului de desfaceri. Drapelul unitate fruntașă expus în local, de a fost cîștigat pe merit. Dar, este cunoscută vorba , de­ci, bine, să fie și mai bine. Ar fi nevoie de realizarea unui sistem mai puternic de ventilație în bucă­tărie, apoi de instalarea unui gră­tar (a cîta oară se revine oare la această problemă?). Conducerea T.A.P.L. ar trebui să acorde posibi­lități pentru satisfacerea acestor ce­­rințe. Bufetul „Dunărea” este cel mai elegant bufet din Baia Mare. Dife­­riți cetățeni, veniți în deplasare, au elogiat în condica de reclamații nu n­pmai eleganța localului dar și hărnicia chelnerilor de aici. Tot în condică au lăudat în special calita­tea fripturilor la grătar. Pe semne însă că tovarășilor din conducerea ILA.P.L. nu le-a plăcut acest lucru. Dar de aceea condica este „de recla­mații” ca să se scrie reclamații în ea și nu laude pe diferite limbi. Și pentru ca în condica de recla­mații să nu se mai scrie laude, au luat următoarele măsuri: 1. Să se reamenajeze vitrina timpul amiezii, cînd în bufet sînt în cei mai mulți consumatori.­­Cînd tîmplarul tăia cu ferăstrăul bucata de placaj, înghițitura de vin se oprea în gît, consumatorii se schimonoseau, închideau ochii și-și astupau cu amîndouă mîinile, ure­chile) . 2. Să se monteze în aceeași sală, lîngă vitrină un frigid­er, al cărui motoraș produce un zgomot asemă­nător cu al unei mori de măcinat cremene . . . 3. Deși sînt posibilități, magazia să nu se amenajeze în cadrul bufe­tului ci ... în vecini, la cofetăria „Trandafirul”. In acest fel cînd consumatorul comandă un grătar, ospătarul fuge la cofetărie și se în­toarce pe stradă cu halta de carne și făină pentru­­ șnițele îr­ urină și cu alte alimente. E o reclamă „pre­țioasă” în cen­trul orașului, a­­ceastă mișcare de du-te-vino a chel­nerilor... Nemai­­vorbind de pra­ful ce se depozi­tează pe ele. Aceste originale soluții de la bu­fetul „Dunărea” din centrul orașu­lui Baia Mare, au și avut o extra­ordinară „eficacitate” economică și anume: a) In ultimele zile bufetul a ră­mas sub plan. b) Noul gestionar Rudolf Szalka, s-a îmbolnăvit de durere îngrozi­toare de cap. c) Consumatorii bufetului „Dună­rea” scad mereu . . . Și după toate acestea, să mai spu­nă cineva că în condica de recla­mații se mai pot scrie numai laude­­toarea Varvara Dolhai avea pe tej­ghea măsurătoare zmălțuită, de 100 de grame, totuși ea a turnat țuica din sticlă direct în pahare, „după ochi”. Am rugat-o pe vînză­­toarea Varvara Dolhai să toarne țuica din pahar în Măsurătorea a indicat măsurătoare, o lipsă de aproape un deget. — Vai, s-a mirat vînzătoarea, mai lipsește . . . Dar numai un pic. A­­poi binevoitoare , aduceți și celălalt pahar să-l umplu . . . Strop cu strop formează al mări­lor potop. Cititorii noștri­ își pot închipui ce înseamnă dacă această vânzătoare servește sute de clienți cu „cîte un pic lipsă” unde ajunge. Păcat însă că gestionarul bufetului Ludovic Takacs, nu s-a gîndit la a­­ceste lucruri pînă acum . . . parte­a străină, (deși muzica noas­tră este mult apreciată și peste ho­tare), ar fi necesar să se îndrăz­nească mai mult asupra muzicii populare. Chiar cu interpretarea folclorului atît de bogat și variat al regiunii noastre. Și acum pe scurt despre execuția bucăților muzicale. Fie oricît de frumoasă o melodie, dacă de la început și pînă la sfîrșit, clarinetul sau saxofonul preiau rolul primei viori (să ne fie iertată aluzia, chiar dacă acest ex­ces de sonoritate este pentru a pro­voca La­dam perechile de la cele mai îndepărtate mese) numai melodie plăcută nu vom avea prilejul să ascultăm. Cu mai multe repetiții s-ar putea înlătura această lacună. Ridicată la rangul de restaurant unitatea de desfacere pe care o cu­noaștem sub numele de „Lăpușul“ a cunoscut îndată o și mai mare afluențä de consumatori. De atunci și pînă acum au trecut ani, s-au schimbat gestionari și ospătari, me­niuri și cîte și mai cîte. Ceea ce încă nu s-a schimbat aci, deși zil­nic întîlnește proteste și valul de nemulțumire al consumatorilor, este aspectul interior și gradul de dezin­teres al lucrătorilor care răspund și muncesc în această unitate comer­cială dependentă de T.A.P.L. Cele cîteva măsuțe existente sînt neorînduite, cu niște scaune „ca din căpătat“, cu fețe de mese spioa­Firesc ar fi fost ca acum, la sfîrșitul raidului nostru, să tragem cuvenitele concluzii. Ne-am gînuit însă că în locul acestora să-i ce­rem un interviu directorul T.A.P.S. tov. Iosif Grün, asupra celor constatate cu­­ prilejul raid-anchetei. ÎNTREBARE: Ce măsuri pre­conizați pentru rezolvarea proble­melor constatate de noi? RĂSPUNS: Găsesc că este foarte necesar să soluționăm neajunsurile ce pot fi constatate la restauran­tul „Lăpușul“. In primul rînd vom proceda la înlocuirea fețelor de mese, pe pereți vom monta lam­briuri din plăci de asbociment co­lorate, ceea ce va duce și la schim­barea aspectului Interior al loca­lului. Cît despre ospătarul care nu servește decît mîncăruri, cred că e vorba despre o organizare gre­șită din partea responsabilului, lu­cru ce va fi remediat chiar în zilele care urmează. Sper că nu peste multă vreme se se și roase în bună parte pe la toate cele patru colțuri, formînd în ansamblu un aspect tocmai bun de alungat pofta de mîncare. Chiar cel mai modest consumator, va ezita să considere astăzi acest local drept un restaurant. Căci în acest origi­nal restaurant întîlnim și un ori­ginal sistem de deservire: ospăta­rul servește la mese doar mîn­­cări, iar băuturile la tejghea cu bo­nul luat de la casă. Consumatorii își înscriu nemul­țumirile în condi­ca de reclamație. Bineînțeles, nu­mai atunci cînd o primesc. Cîțiva au reușit să înduio­șeze inima gestio­narului și au pri­mit condica. Au înscris ei, nu-i vorbă, păsurile lor dar, sub pretex­tul că „nu putem descifra mîzgăliturile tuturor” ni­meni nu s-a mai ocupat de rezolva­rea reclamațiilor. Unul dintre con­sumatori, mai îndrăzneț din fire, a scris în condică, probabil, și cîteva sugestii mai . . . neplăcute. Cum îndrăzneala acestuia n-a putut fi altfel pedepsită „cineva” a rupt fi­la din condică. Aceasta este fila nr. 32... Oare ce am fi putut aflat din ea ? vor putea înscrie din nou laude în condica bufetului „Dunărea“. Mo­torul frigiderului cu pricina va fi montat în afara bufetului. Dar, în legătură cu magazia, cuvîntul ho­tărâtor îl are biroul de locuințe și localuri care ne-a promis că în cîteva zile ne va elibera încăperea care ne aparține. Privind conștiinciozitatea în muncă, mai ales în ultima vreme,­­ în unitățile noastre s-a desfășurat intensă activitate educativă Marea majoritate a lucrătorilor noș­tri au răspuns prin adoptarea unei poziții corecte. După cum se vede tov. Varvara Dobhai nu vrea să înțeleagă că este necesar să-și co­recteze atitudinea în muncă, cu atit mai mult cu cît și în trecut i s-a atras atenția asupra unor a­­semenea abateri. Noi vom găsi tovarășei un alt loc de muncă unde nu va mai avea prilejul să practi­ce necuviinciosu­l obicei. RAID-ANCHETA Prin bufetele și restaurantele din Baia Mare O unitate fruntașă Soluții originale Strop cu strop ... Despre orchestre și repertorii Ce am putea afla din fila nr. 32 In loc de concluzii OSPĂTARUL: — Cu ce vă servim, mă rug."' CLIENTUL : — O ciorbă, o fripturică de porc și... o fată de masă! Căile formării fondului de bază în întovărășirile din Tășnad Importanța creării fondului de bază în întovărășiri este bine cunos­cută. De mărimea lui depinde în mare măsură puterea economică a întovărășirii și bunăstarea întovă­­rășirilor. întovărășirile agricole din raionul Tășnad au cîștigat o expe­riență prețioasă în formarea fon­dului de bază. In momentul de față în acest ra­ion există 91 întovărășiri agricole din care 88 au constituit fondul de bază, care totalizează aproape 170 mii lei. Căile formării fondului de bază în întovărășiri au fost diferite în funcție de specificul fiecărei înto­vărășiri în parte, dar toate au por­nit de la taxa de înscriere la care a contribuit fiecare întovărășit cu o sumă raportată la suprafață, în limită de 25—100 lei la hectar. Prin contribuție bănească s-au alcătuit fondurile de bază la întovărășirile agricole din Tășnadu Nou și „23 August“ din Pir unde s-au cumpă­rat unelte agricole precum și la în­tovărășirile „13 Februarie“ din Ce­­hăluț și la cele din Piru Nou, unde s-au cumpărat oi și s-a construit un saivan. O altă cale de formare a fondu­lui de bază în întovărășirile agri­cole din raionul Tășnad a fost aceea a valorificării unor cantități de produse agricole de pe o suprafață anume destinată în acest scop. Este de remarcat faptul că în majorita­tea cazurilor această suprafață re­zervată pentru fondul de bază este echivalentă cu terenul cîștigat prin desființarea haturilor. Asemenea suparfețe s-au rezervat la întovără­șirile agricole „23 August" din Eriu Sîncrai (două ha.), „Victoria“ din Beltiug și „23 August“ din Sărăuad. O metodă asemănătoare a fost aceea că la recoltatul culturilor s-a fixat o anumită cantitate de cereale la hectar (în medie 30—50 kg.), care s-a valorificat iar banii pro­veniți au trecut la fondul de bază. Așa s-a procedat la întovărășirile agricole: „Aurel Șețu“ din Mihăeni, „1 Mai“ Cheia precum și in alte locuri. Contractarea de cereale precum 4 și de plante tehnice constituie de asemenea o cale importantă pentru crearea fondului de bază. Astfel, în întovărășirile agricole „Avram Iancu“ și „23 August“ din Eriu Sîncrai precum și la întovărășirea ,,Dr. Petru Groza“ din Unimăt se cultivă tutun și cinepă, la întovără­șirea „Victoria“ din Beltiug se pretează cultura sfeclei de zahăr iar la cea din Sărăuad — culturile de sfeclă de zahăr, ardei, boia și mac. Creșterea oilor constituie de ase­menea o ramură aducătoare de ve­nituri, din care o bună parte sunt atașate fondului de bază. Astfel în raionul Tășnad în întovărășiri a­­gricole ca: „Victoria" Beltiug, „1 Mai“ Odesa, „13 Februarie“ Cehă­­luț, „înfrățirea“ Piru Nou sînt crescute în medie cîte 100 oi la fie­care întovărășire. Acestea sînt cîteva căi de formare și dezvoltare a fondului de bază fo­losite în întovărășirile agricole din raionul Tășnad. Membrii acestor unități agricole, fac pași însemnați spre forme superioare de cooperare în producția agricolă. O măsură binevenita Ani de-a rîndul, populația din co­muna și raionul Cehu Silvaniei a întîm­pin­at greutăți în procurarea tuburilor necesare pentru armarea fîntînilor sau executarea unor lu­crări de canalizare. Pentru a ajun­ge la ele, locuitorii raionului erau nevoiți să se deplaseze în diferite orașe din raioanele învecinate. Acest fapt a atras atenția condu­cerii cooperativei de producție meșteșugărească „Silvania“ care ținînd seama de nevoile populației a hotărît să deschidă o secție în care să producă la comandă și tu­buri de beton. In prezent se produc zilnic 50— 60 tuburi de beton. Deschiderea secției e salutată de populația co­munei și a raionului prin comen­zile zilnice adresate cooperativei pentru fabricarea tuburilor de be­ton în cantități tot mai mari. Pentru a satisface fără întîrziere cerințele, conducerea cooperativei a luat în aceste zile noi măsuri de lărgire a activității secției. Aceasta este o nouă dovadă a faptului că ea luptă pentru Îmbunătățirea ne­contenită a satisfacerii cerințelor populației.. Vasile Suciu corespondent Duminică, 1 iunie 1958 Pentru micuții noștri In comunele Vama, Livada, Tar­nu Mare, Orașu Nou din raionul Oaș, se organizează întîlniri ale pionierilor romîni cu pionieri din rîndul minorităților naționale. Se organizează vizite ale pionieri­lor și școlarilor la întreprinderi, gospodării agricole de stat și colec­tive. In fiecare comună va avea loc foc de tabără. Tombola organizată de Comitetul pentru apărarea vieții copilului va cuprinde obiecte în valoare de 5.000 lei, iar grădinița de copii din Vama, va fi dotată cu cele necesa­re de către întreprinderea „Osana“, care o patronează. Comitetul raional pentru apăra­rea vieții copilului va organiza un bal în centrul de raion. Din veni­tul acestuia se vor cumpăra diferi­te jucării pentru grădinițele de co­pii. Toate acestea se organizează pe lîngă programele culturale bogate pregătite cu copiii în cinstea zilei lor. Andrei Micacl coresp. voluntar Pe marginea conferinței raionale a cooperației de consum din Șomcuta Mare Un număr de 188 delegați ați cooperativelor sătești de consum din raionul Șomcuta Mare, au par­ticipat de curînd la lucrările con­ferinței raionale. Darea de seamă prezentată de președintele U.R.C.C., tov. Vasile Ardelean a oglindit consiliului de conducere activitatea în lupta pentru traducerea în viață a hotă­­rîrilor conferinței anterioare și pen­tru realizarea sarcinilor de plan la toți indicii. In discuțiile purtate pe margi­nea dării de seamă, delegații au evidențiat o serie de realizări ob­ținute și în același timp au scos la iveală lipsurile ce se fac simțite in activitatea cooperației raionului. Delegați ca Victor Pop, Florica Florian, Octavian Potcoavă, Gheor­­ghe Achim și alții au accentuat asupra unor lipsuri pe linie orga­nizatorică și de selecționare a ca­drelor, asupra slabei activități a unor unități lizarea planului cooperatiste în rea­de contractări și achiziții. Ei au arătat că au existat și lipsuri în aprovizionarea cu mărfuri a cooperativelor, proasta gospodărire, care au avut ca urmare crearea de stocuri supranormative, volum mare de debite, blocajul con­tului la bancă, etc. Au fost scoase la iveală lipsurile din activitatea economico-finan­­ciară a cooperativelor. Din cele 16 unități existente în raion, abia 5 au încheiat activitatea cu beneficiu; 6 unități lucrează cu goluri de a­­coperire, iar restul au cota de par­ticipare sub limită. Cheltuielile de circulație au fost depășite, iar debi­tele sînt foarte mari și în prezent. De asemenea trebuie să dea de gîndit disproporția mare dintre volu­­mul mărfurilor desfăcute prin coo­perative și al produselor achizițio­nate. Proporția de realizare a planului de contractări pe trimestrul I al anului este prea mică față de po­sibilitățile reale din acest raion. Apoi s-a trecut la alegerea noului organ de conducere. Prin hotărîrile luate de confe­rința raională s-a pus în fața noului consiliu de conducere și a tuturor cooperatorilor sarcina de a îmbună­tăți munca de achiziții și desfacere. Aurel Varhanyovschi corespondent Publicul nostru iubitor de teatru a făcut cunoștință cu Branislav Nușici încă acum 3 ani cînd a vi­zionat savuroasa comedie „Doam­na ministru”, prin care autorul iu­goslav s-a dovedit a fi un verita­bil comediograf. Pe cînd în comedia „Doamna ministru", Nușici caricaturizează societatea mic burgheză avidă de funcții înalte, aducătoare de ve­nituri mari în „Doctor în filozofie" abordează tema puterii banului in­tr-o societate unde se pot cumpăra nu numai diplomele și funcțiile ci pină și conștiința, cinstea. Raționamentele lui Jivota Țviro­­vici, personajul central al comediei — un om bogat, incult, ipocrit, dez­brăcat de orice simț al cinstei — dezvăluie de fapt concepția bur­gheziei care ajunsese la apogeul puterii în Iugoslavia anilor din­tre cele două războaie mondiale. Jivota consideră o realitate necesa­ră ca „cel care ar putea fi un bun toboșar ajunge profesor, altul care ar trebui să fie măcelar devine ar­tist, altul in loc de dansator se fa­ce vlădică, iar un bandit ajunge ministru". De ce n-ar putea ajun­ge atunci și fiul său—un pierde­­vară — doctor în filozofie? Dacă odrasla „nu are cap pentru carte” asta nu înseamnă capitulare. Dacă se poate cumpăra pînă și cinstea, și încă destul de ieftin, de ce nu s-ar putea cumpăra și o diplomă de doctor în filozofie care, însăși după mărturisirile lui Jivota „des­chide toate ușile" asigură „pres­tigiu” iar acestea la un loc înles­nesc planurile grijuliului tată ce vrea cu orice preț să-și însoare băiatul cu o fată de ministru. Sfătuit de către un fost polițai care e „as­in d­at de astea" Jivota ajunge lesne la realizarea dorinței sale. Profitînd de setea de cultură a unui băiat sărac, Jivota îl trimi­te pe acesta la studii in străin­ata­­te, făcindu-i acte pe numele fiului său. Așa ajunse tinărul Milorad Tvtrovici în posesia unei diplome­ de doctor in filozofie, luată cu „magna cum laude". Intriga țesută cu multă imagina­ție dă prilej autorului ca pe lîngă personajele centrale să ne mai pre­zinte cîteva tipuri de oameni cum sînt: d-na Draga — un fel de peți­toare autorizată care pentru bani e în stare de orice micșăvie—apoi soții Sofka — sperjuri notorii, care au „liste de prețuri" pentru depo­zițiile false ce o fac în fața justi­ției. Sînt prezenți insă în comedie două personaje, Slavka — fiica lui Jivota și Velimir, băiat sărac, cin­stit și inteligent, prin care Nușici ne spune că Iugoslavia vremii nu a fost populată doar de ipocriți și impostori, că mai sînt oameni de bună credință și viitorul le apar­ține acestora. Materialul faptic de la care por­nește conflictul a fost clădit intr-o arhitectonică atît de ingenioasă in­cit comicul de situație răbufnește cu putere din fiecare scenă. Ne dis­trăm copios de prostia lui Jivo­ta, ridem cu satisfacție de docto­rul impostor, incult, care habar nu are de filozofie și prin el zidem de toată stupiditatea unei orînduiri sociale care generează astfel de tipuri de oameni. Deși la sfirșit comedia are vă­dite nuanțe didacticiste, în paleta bogată și crezul lui Nușici recu­noaștem un artist progresist de mare valoare, în stare să descifreze raționamentele pe care se bazează moravurile burgheziei, demascind și condamnînd cu vehemență ta­rele societății timpului. Colectivul de artiști băimăreni a realizat un spectacol cu comedia lui Nușici care, după părerea noas­tră, are tot atitea calități­ ca și ca­rențe. Regia semnată de Petre Me- Cronica teatrală glol, are meritul de a fi imprimat spectacolului — cu cîteva mici ex­cepții — o unitate și ritm adecvat, dar o distribuție mai puțin adec­vată. Nae Popescu, de pildă, este puțin nimerit pentru rolul lui Ji­vota, precum și mai puțin nimerit este M. Chirvasufä in rolul un­chiului Blagoie. Agitația continuă pe scenă, abuzul de gesticulație, lipsa de nuanțare, de care uzitează Nae Popescu, fac din Jivoia un personaj linear, îl văduvesc de sa­voarea cu care este conceput de către autor, in ce-l privește pe Chir­­văsuță, credem că i s-a oferit un rol de grea Iargă resimnte că de experiența sa scenică — dovadă este faptul că, pină la urmă nu iz­butește să facă din Blagoie decît un personaj plat, fără vlagă și contur. Ne-au plăcut în schimb realiză­rile izbutite ale lui Ion Uță (Milo­rad), Pușa Protopopescu (Slavka), Hanibal Theodorescu (Velimir), cuplul S. Uță și G. Fanea (soții Soiko), apoi Pia Viforeanu, (Cla­ra) și r »us­it­a apariții a Lianei Sandra *apoi cu și Padira Dianu„i in rola­tie cu*4ucAi<­ar<i**r unui că­min de el. Costin Iliescu, in rolul doctoru­lui Reisser a fost o notă ail­ de discordantă in tonul general al spectacolului, nicit ne am întrebat, pe drept cuvint, ce anume l-a „in­spirat” sau autorizat pe regizor să facă din acest personaj caricatura unei caricaturi? Din text savant pare un om onest, acest res­pectabil și nicidecum un geambaș (să ni se ierte expresia) îmbrăcat intr-un costum cu care ne-am o­­bișnuit la clovnii de circ. A sconta pe un comic at­t de ieftin, a-l face pe un savant (chiar dacă-l perso­naj de comedie) paiață, numai pentru a stirni ilaritate cu tot din­adinsul, sunt mijloace care au fost puse de mult la indexul artei noas­tre. Este încă un lucru ce trebuie să amintim aici. Ultimele scene ale actului 1 au o acțiune statică, ca­re cere neapărat să fie mobilat cu un joc scenic mai viu. Se impune deci un ritm mai accelerat care-l va feri pe spectator să observe că e prea cald în sală, sau, în cel mai rău caz, să-l suprindă pe vreunul dintre interpreți umbrind pe după culise (ce din păcate a fost o rea­litate). Cu câteva mici excepții, costu­mația păcătuiește prin faptul că nu aduce o notă caracteristică e­­pocii și cu atât mai puțin din spe­cificul național. Este bine totuși că cel puțin decorul, semnat de L. Sier­venszki, mergind pe linia tradiției, fără nici o tendință de stilizare, crează un cadru adecvat textului. Mare parte din obiecțiunile noas­tre critice sunt caritabile. Corecta­rea lor se impune cu atit mai mult !»cu cât teatrul băimărean pleacă în turneu cu această comedie în mai multe orașe ale țării, unde teatrul nostru se bucură și va trebui să se bucure și de acum înainte de press­tigiu. I.CAPOLYAN DOCTOR IN FILOZOFIE

Next