Pentru Socialism, iunie 1958 (Anul 9, nr. 1366-1390)
1958-06-01 / nr. 1366
In ultima vreme s-a acordat mai multă atenție îmbunătățirii deservirii oamenilor muncii în restaurantele, grădinile de vară și bufetele din orașul Baia Mare. Au fost deschise unități noi de de deservire, unele dintre cele vechi și-au schimbat complet înfățișarea. Bufetul „Dunărea“ este atrăgător nu numai pentru grătarele bune ce se servesc aci dar și prin eleganța localului. Grădina „Izvoarele“, reamenajată în aceste zile și după terminarea platoului de dans, va fi de asemenea un loc de plăcută petrecere a timpului liber. O dată cu îmbunătățirea situației materiale în cele mai multe unități se constată o creștere simțitoare a preocupării pentru o deservire cît mai mulțumitoare, penste îmbucurător faptul că cel mai mare restaurant din oraș e, în prezent, socotit drept restaurantul cu cea mai bună activitate. După o lungă perioadă de persistență a unnor lipsuri în deservirea promptă și civilizată, în ultima vreme se face tot mai simțită preocuparea anonimă a gestionarilor, ospătarilor și a întregului personal pentru traducerea în fapt a multelor sugestii înregistrate din partea consumatorilor. Mîncăruri bune în sortiment variat, deservire conștiincioasă, într-un local întreținut mereu curat și . Aspectul general al unui bufet, calitatea și varietatea mîncărurilor și băuturilor sale, confirmă hărnicia sau delăsarea gestionarilor și a vânzătorilor. In vitrina bufetului „Maramureș” pe cîteva din tăvile de sticlă a căror curățenie e mai mult decît îndoelnică, se află doar ațele cu care au fost legate capetele salamului. Pe altă tavă cu resturi cu grăsime, se văd doar cîteva rămășițe strivite de tobă . . . Aceste lucruri însă în raport cu cele constatate la bufetul „Dezrobirea” sînt minore. Am stat în acest ultim bufet aproape o jumătate de oră și precizăm că în acest răstimp nu exista aglomerație. La un moment dat au intrat doi consumatori și au cerut două sute de grame de țuică în două pahare. Deși vînzădupă îndelungi căutări s-a ajuns la cîte o formulă orchestrală în fiecare din principalele localuri publice ale T.A.P.L. Zilele care au urmat au marcat și o îmbunătățire calitativă a programelor orchestrelor. Consumînd același fel de mîncare (dacă ne este permis să folosim terminologia raidului!) mai multe zile în șir, fie ea friptură de pui, la un moment dat vom spune ,ajunge. Așa și cu melodiile pe care ni le interpretează orchestrele seară de seară-Cauzele pot fi mai multe: comoditatea orchestranților, dezinteresul responsabilului de resort din T.A.P.L. sau poate amîndouă. Pe lîngă muzica ușoară ce se interpretează acum din care o bună tru o aprovizionare cît mai apropiată de cerințele crescînde ale consumatorilor. Se remarcă îndeosebi, în acest sens, bufetul „Săpînța“ și grădina „Mara“. Cu toate acestea mai continuă să se resimtă atitudini de dezinteres față de buna aprovizionare, curățenia localului, deservirea corectă, conștiincioasă. Sîntem într-un sezon cînd restaurantele, bufetele și mai ales grădinile de vară cunosc o tot mai serioasă afluență de consumatori. De aceea trebuie spirit simțul de răspundere al fiecărui lucrător din unitățile alimentației publice față de cerințele marelui public consumator. In rîndurile de mai jos ne propunem să prezentăm cîteva aspecte din acest domeniu, ordonat îți face plăcere. De aici creșterea afluenței consumatorilor și o dată cu aceasta creșterea volumului de desfaceri. Drapelul unitate fruntașă expus în local, de a fost cîștigat pe merit. Dar, este cunoscută vorba , deci, bine, să fie și mai bine. Ar fi nevoie de realizarea unui sistem mai puternic de ventilație în bucătărie, apoi de instalarea unui grătar (a cîta oară se revine oare la această problemă?). Conducerea T.A.P.L. ar trebui să acorde posibilități pentru satisfacerea acestor cerințe. Bufetul „Dunărea” este cel mai elegant bufet din Baia Mare. Diferiți cetățeni, veniți în deplasare, au elogiat în condica de reclamații nu npmai eleganța localului dar și hărnicia chelnerilor de aici. Tot în condică au lăudat în special calitatea fripturilor la grătar. Pe semne însă că tovarășilor din conducerea ILA.P.L. nu le-a plăcut acest lucru. Dar de aceea condica este „de reclamații” ca să se scrie reclamații în ea și nu laude pe diferite limbi. Și pentru ca în condica de reclamații să nu se mai scrie laude, au luat următoarele măsuri: 1. Să se reamenajeze vitrina timpul amiezii, cînd în bufet sînt în cei mai mulți consumatori.Cînd tîmplarul tăia cu ferăstrăul bucata de placaj, înghițitura de vin se oprea în gît, consumatorii se schimonoseau, închideau ochii și-și astupau cu amîndouă mîinile, urechile) . 2. Să se monteze în aceeași sală, lîngă vitrină un frigider, al cărui motoraș produce un zgomot asemănător cu al unei mori de măcinat cremene . . . 3. Deși sînt posibilități, magazia să nu se amenajeze în cadrul bufetului ci ... în vecini, la cofetăria „Trandafirul”. In acest fel cînd consumatorul comandă un grătar, ospătarul fuge la cofetărie și se întoarce pe stradă cu halta de carne și făină pentru șnițele îr urină și cu alte alimente. E o reclamă „prețioasă” în centrul orașului, această mișcare de du-te-vino a chelnerilor... Nemaivorbind de praful ce se depozitează pe ele. Aceste originale soluții de la bufetul „Dunărea” din centrul orașului Baia Mare, au și avut o extraordinară „eficacitate” economică și anume: a) In ultimele zile bufetul a rămas sub plan. b) Noul gestionar Rudolf Szalka, s-a îmbolnăvit de durere îngrozitoare de cap. c) Consumatorii bufetului „Dunărea” scad mereu . . . Și după toate acestea, să mai spună cineva că în condica de reclamații se mai pot scrie numai laudetoarea Varvara Dolhai avea pe tejghea măsurătoare zmălțuită, de 100 de grame, totuși ea a turnat țuica din sticlă direct în pahare, „după ochi”. Am rugat-o pe vînzătoarea Varvara Dolhai să toarne țuica din pahar în Măsurătorea a indicat măsurătoare, o lipsă de aproape un deget. — Vai, s-a mirat vînzătoarea, mai lipsește . . . Dar numai un pic. Apoi binevoitoare , aduceți și celălalt pahar să-l umplu . . . Strop cu strop formează al mărilor potop. Cititorii noștri își pot închipui ce înseamnă dacă această vânzătoare servește sute de clienți cu „cîte un pic lipsă” unde ajunge. Păcat însă că gestionarul bufetului Ludovic Takacs, nu s-a gîndit la aceste lucruri pînă acum . . . partea străină, (deși muzica noastră este mult apreciată și peste hotare), ar fi necesar să se îndrăznească mai mult asupra muzicii populare. Chiar cu interpretarea folclorului atît de bogat și variat al regiunii noastre. Și acum pe scurt despre execuția bucăților muzicale. Fie oricît de frumoasă o melodie, dacă de la început și pînă la sfîrșit, clarinetul sau saxofonul preiau rolul primei viori (să ne fie iertată aluzia, chiar dacă acest exces de sonoritate este pentru a provoca Ladam perechile de la cele mai îndepărtate mese) numai melodie plăcută nu vom avea prilejul să ascultăm. Cu mai multe repetiții s-ar putea înlătura această lacună. Ridicată la rangul de restaurant unitatea de desfacere pe care o cunoaștem sub numele de „Lăpușul“ a cunoscut îndată o și mai mare afluențä de consumatori. De atunci și pînă acum au trecut ani, s-au schimbat gestionari și ospătari, meniuri și cîte și mai cîte. Ceea ce încă nu s-a schimbat aci, deși zilnic întîlnește proteste și valul de nemulțumire al consumatorilor, este aspectul interior și gradul de dezinteres al lucrătorilor care răspund și muncesc în această unitate comercială dependentă de T.A.P.L. Cele cîteva măsuțe existente sînt neorînduite, cu niște scaune „ca din căpătat“, cu fețe de mese spioaFiresc ar fi fost ca acum, la sfîrșitul raidului nostru, să tragem cuvenitele concluzii. Ne-am gînuit însă că în locul acestora să-i cerem un interviu directorul T.A.P.S. tov. Iosif Grün, asupra celor constatate cu prilejul raid-anchetei. ÎNTREBARE: Ce măsuri preconizați pentru rezolvarea problemelor constatate de noi? RĂSPUNS: Găsesc că este foarte necesar să soluționăm neajunsurile ce pot fi constatate la restaurantul „Lăpușul“. In primul rînd vom proceda la înlocuirea fețelor de mese, pe pereți vom monta lambriuri din plăci de asbociment colorate, ceea ce va duce și la schimbarea aspectului Interior al localului. Cît despre ospătarul care nu servește decît mîncăruri, cred că e vorba despre o organizare greșită din partea responsabilului, lucru ce va fi remediat chiar în zilele care urmează. Sper că nu peste multă vreme se se și roase în bună parte pe la toate cele patru colțuri, formînd în ansamblu un aspect tocmai bun de alungat pofta de mîncare. Chiar cel mai modest consumator, va ezita să considere astăzi acest local drept un restaurant. Căci în acest original restaurant întîlnim și un original sistem de deservire: ospătarul servește la mese doar mîncări, iar băuturile la tejghea cu bonul luat de la casă. Consumatorii își înscriu nemulțumirile în condica de reclamație. Bineînțeles, numai atunci cînd o primesc. Cîțiva au reușit să înduioșeze inima gestionarului și au primit condica. Au înscris ei, nu-i vorbă, păsurile lor dar, sub pretextul că „nu putem descifra mîzgăliturile tuturor” nimeni nu s-a mai ocupat de rezolvarea reclamațiilor. Unul dintre consumatori, mai îndrăzneț din fire, a scris în condică, probabil, și cîteva sugestii mai . . . neplăcute. Cum îndrăzneala acestuia n-a putut fi altfel pedepsită „cineva” a rupt fila din condică. Aceasta este fila nr. 32... Oare ce am fi putut aflat din ea ? vor putea înscrie din nou laude în condica bufetului „Dunărea“. Motorul frigiderului cu pricina va fi montat în afara bufetului. Dar, în legătură cu magazia, cuvîntul hotărâtor îl are biroul de locuințe și localuri care ne-a promis că în cîteva zile ne va elibera încăperea care ne aparține. Privind conștiinciozitatea în muncă, mai ales în ultima vreme, în unitățile noastre s-a desfășurat intensă activitate educativă Marea majoritate a lucrătorilor noștri au răspuns prin adoptarea unei poziții corecte. După cum se vede tov. Varvara Dobhai nu vrea să înțeleagă că este necesar să-și corecteze atitudinea în muncă, cu atit mai mult cu cît și în trecut i s-a atras atenția asupra unor asemenea abateri. Noi vom găsi tovarășei un alt loc de muncă unde nu va mai avea prilejul să practice necuviinciosul obicei. RAID-ANCHETA Prin bufetele și restaurantele din Baia Mare O unitate fruntașă Soluții originale Strop cu strop ... Despre orchestre și repertorii Ce am putea afla din fila nr. 32 In loc de concluzii OSPĂTARUL: — Cu ce vă servim, mă rug."' CLIENTUL : — O ciorbă, o fripturică de porc și... o fată de masă! Căile formării fondului de bază în întovărășirile din Tășnad Importanța creării fondului de bază în întovărășiri este bine cunoscută. De mărimea lui depinde în mare măsură puterea economică a întovărășirii și bunăstarea întovărășirilor. întovărășirile agricole din raionul Tășnad au cîștigat o experiență prețioasă în formarea fondului de bază. In momentul de față în acest raion există 91 întovărășiri agricole din care 88 au constituit fondul de bază, care totalizează aproape 170 mii lei. Căile formării fondului de bază în întovărășiri au fost diferite în funcție de specificul fiecărei întovărășiri în parte, dar toate au pornit de la taxa de înscriere la care a contribuit fiecare întovărășit cu o sumă raportată la suprafață, în limită de 25—100 lei la hectar. Prin contribuție bănească s-au alcătuit fondurile de bază la întovărășirile agricole din Tășnadu Nou și „23 August“ din Pir unde s-au cumpărat unelte agricole precum și la întovărășirile „13 Februarie“ din Cehăluț și la cele din Piru Nou, unde s-au cumpărat oi și s-a construit un saivan. O altă cale de formare a fondului de bază în întovărășirile agricole din raionul Tășnad a fost aceea a valorificării unor cantități de produse agricole de pe o suprafață anume destinată în acest scop. Este de remarcat faptul că în majoritatea cazurilor această suprafață rezervată pentru fondul de bază este echivalentă cu terenul cîștigat prin desființarea haturilor. Asemenea suparfețe s-au rezervat la întovărășirile agricole „23 August" din Eriu Sîncrai (două ha.), „Victoria“ din Beltiug și „23 August“ din Sărăuad. O metodă asemănătoare a fost aceea că la recoltatul culturilor s-a fixat o anumită cantitate de cereale la hectar (în medie 30—50 kg.), care s-a valorificat iar banii proveniți au trecut la fondul de bază. Așa s-a procedat la întovărășirile agricole: „Aurel Șețu“ din Mihăeni, „1 Mai“ Cheia precum și in alte locuri. Contractarea de cereale precum 4 și de plante tehnice constituie de asemenea o cale importantă pentru crearea fondului de bază. Astfel, în întovărășirile agricole „Avram Iancu“ și „23 August“ din Eriu Sîncrai precum și la întovărășirea ,,Dr. Petru Groza“ din Unimăt se cultivă tutun și cinepă, la întovărășirea „Victoria“ din Beltiug se pretează cultura sfeclei de zahăr iar la cea din Sărăuad — culturile de sfeclă de zahăr, ardei, boia și mac. Creșterea oilor constituie de asemenea o ramură aducătoare de venituri, din care o bună parte sunt atașate fondului de bază. Astfel în raionul Tășnad în întovărășiri agricole ca: „Victoria" Beltiug, „1 Mai“ Odesa, „13 Februarie“ Cehăluț, „înfrățirea“ Piru Nou sînt crescute în medie cîte 100 oi la fiecare întovărășire. Acestea sînt cîteva căi de formare și dezvoltare a fondului de bază folosite în întovărășirile agricole din raionul Tășnad. Membrii acestor unități agricole, fac pași însemnați spre forme superioare de cooperare în producția agricolă. O măsură binevenita Ani de-a rîndul, populația din comuna și raionul Cehu Silvaniei a întîmpinat greutăți în procurarea tuburilor necesare pentru armarea fîntînilor sau executarea unor lucrări de canalizare. Pentru a ajunge la ele, locuitorii raionului erau nevoiți să se deplaseze în diferite orașe din raioanele învecinate. Acest fapt a atras atenția conducerii cooperativei de producție meșteșugărească „Silvania“ care ținînd seama de nevoile populației a hotărît să deschidă o secție în care să producă la comandă și tuburi de beton. In prezent se produc zilnic 50— 60 tuburi de beton. Deschiderea secției e salutată de populația comunei și a raionului prin comenzile zilnice adresate cooperativei pentru fabricarea tuburilor de beton în cantități tot mai mari. Pentru a satisface fără întîrziere cerințele, conducerea cooperativei a luat în aceste zile noi măsuri de lărgire a activității secției. Aceasta este o nouă dovadă a faptului că ea luptă pentru Îmbunătățirea necontenită a satisfacerii cerințelor populației.. Vasile Suciu corespondent Duminică, 1 iunie 1958 Pentru micuții noștri In comunele Vama, Livada, Tarnu Mare, Orașu Nou din raionul Oaș, se organizează întîlniri ale pionierilor romîni cu pionieri din rîndul minorităților naționale. Se organizează vizite ale pionierilor și școlarilor la întreprinderi, gospodării agricole de stat și colective. In fiecare comună va avea loc foc de tabără. Tombola organizată de Comitetul pentru apărarea vieții copilului va cuprinde obiecte în valoare de 5.000 lei, iar grădinița de copii din Vama, va fi dotată cu cele necesare de către întreprinderea „Osana“, care o patronează. Comitetul raional pentru apărarea vieții copilului va organiza un bal în centrul de raion. Din venitul acestuia se vor cumpăra diferite jucării pentru grădinițele de copii. Toate acestea se organizează pe lîngă programele culturale bogate pregătite cu copiii în cinstea zilei lor. Andrei Micacl coresp. voluntar Pe marginea conferinței raionale a cooperației de consum din Șomcuta Mare Un număr de 188 delegați ați cooperativelor sătești de consum din raionul Șomcuta Mare, au participat de curînd la lucrările conferinței raionale. Darea de seamă prezentată de președintele U.R.C.C., tov. Vasile Ardelean a oglindit consiliului de conducere activitatea în lupta pentru traducerea în viață a hotărîrilor conferinței anterioare și pentru realizarea sarcinilor de plan la toți indicii. In discuțiile purtate pe marginea dării de seamă, delegații au evidențiat o serie de realizări obținute și în același timp au scos la iveală lipsurile ce se fac simțite in activitatea cooperației raionului. Delegați ca Victor Pop, Florica Florian, Octavian Potcoavă, Gheorghe Achim și alții au accentuat asupra unor lipsuri pe linie organizatorică și de selecționare a cadrelor, asupra slabei activități a unor unități lizarea planului cooperatiste în reade contractări și achiziții. Ei au arătat că au existat și lipsuri în aprovizionarea cu mărfuri a cooperativelor, proasta gospodărire, care au avut ca urmare crearea de stocuri supranormative, volum mare de debite, blocajul contului la bancă, etc. Au fost scoase la iveală lipsurile din activitatea economico-financiară a cooperativelor. Din cele 16 unități existente în raion, abia 5 au încheiat activitatea cu beneficiu; 6 unități lucrează cu goluri de acoperire, iar restul au cota de participare sub limită. Cheltuielile de circulație au fost depășite, iar debitele sînt foarte mari și în prezent. De asemenea trebuie să dea de gîndit disproporția mare dintre volumul mărfurilor desfăcute prin cooperative și al produselor achiziționate. Proporția de realizare a planului de contractări pe trimestrul I al anului este prea mică față de posibilitățile reale din acest raion. Apoi s-a trecut la alegerea noului organ de conducere. Prin hotărîrile luate de conferința raională s-a pus în fața noului consiliu de conducere și a tuturor cooperatorilor sarcina de a îmbunătăți munca de achiziții și desfacere. Aurel Varhanyovschi corespondent Publicul nostru iubitor de teatru a făcut cunoștință cu Branislav Nușici încă acum 3 ani cînd a vizionat savuroasa comedie „Doamna ministru”, prin care autorul iugoslav s-a dovedit a fi un veritabil comediograf. Pe cînd în comedia „Doamna ministru", Nușici caricaturizează societatea mic burgheză avidă de funcții înalte, aducătoare de venituri mari în „Doctor în filozofie" abordează tema puterii banului intr-o societate unde se pot cumpăra nu numai diplomele și funcțiile ci pină și conștiința, cinstea. Raționamentele lui Jivota Țvirovici, personajul central al comediei — un om bogat, incult, ipocrit, dezbrăcat de orice simț al cinstei — dezvăluie de fapt concepția burgheziei care ajunsese la apogeul puterii în Iugoslavia anilor dintre cele două războaie mondiale. Jivota consideră o realitate necesară ca „cel care ar putea fi un bun toboșar ajunge profesor, altul care ar trebui să fie măcelar devine artist, altul in loc de dansator se face vlădică, iar un bandit ajunge ministru". De ce n-ar putea ajunge atunci și fiul său—un pierdevară — doctor în filozofie? Dacă odrasla „nu are cap pentru carte” asta nu înseamnă capitulare. Dacă se poate cumpăra pînă și cinstea, și încă destul de ieftin, de ce nu s-ar putea cumpăra și o diplomă de doctor în filozofie care, însăși după mărturisirile lui Jivota „deschide toate ușile" asigură „prestigiu” iar acestea la un loc înlesnesc planurile grijuliului tată ce vrea cu orice preț să-și însoare băiatul cu o fată de ministru. Sfătuit de către un fost polițai care e „asin dat de astea" Jivota ajunge lesne la realizarea dorinței sale. Profitînd de setea de cultură a unui băiat sărac, Jivota îl trimite pe acesta la studii in străinatate, făcindu-i acte pe numele fiului său. Așa ajunse tinărul Milorad Tvtrovici în posesia unei diplome de doctor in filozofie, luată cu „magna cum laude". Intriga țesută cu multă imaginație dă prilej autorului ca pe lîngă personajele centrale să ne mai prezinte cîteva tipuri de oameni cum sînt: d-na Draga — un fel de pețitoare autorizată care pentru bani e în stare de orice micșăvie—apoi soții Sofka — sperjuri notorii, care au „liste de prețuri" pentru depozițiile false ce o fac în fața justiției. Sînt prezenți insă în comedie două personaje, Slavka — fiica lui Jivota și Velimir, băiat sărac, cinstit și inteligent, prin care Nușici ne spune că Iugoslavia vremii nu a fost populată doar de ipocriți și impostori, că mai sînt oameni de bună credință și viitorul le aparține acestora. Materialul faptic de la care pornește conflictul a fost clădit intr-o arhitectonică atît de ingenioasă incit comicul de situație răbufnește cu putere din fiecare scenă. Ne distrăm copios de prostia lui Jivota, ridem cu satisfacție de doctorul impostor, incult, care habar nu are de filozofie și prin el zidem de toată stupiditatea unei orînduiri sociale care generează astfel de tipuri de oameni. Deși la sfirșit comedia are vădite nuanțe didacticiste, în paleta bogată și crezul lui Nușici recunoaștem un artist progresist de mare valoare, în stare să descifreze raționamentele pe care se bazează moravurile burgheziei, demascind și condamnînd cu vehemență tarele societății timpului. Colectivul de artiști băimăreni a realizat un spectacol cu comedia lui Nușici care, după părerea noastră, are tot atitea calități ca și carențe. Regia semnată de Petre Me- Cronica teatrală glol, are meritul de a fi imprimat spectacolului — cu cîteva mici excepții — o unitate și ritm adecvat, dar o distribuție mai puțin adecvată. Nae Popescu, de pildă, este puțin nimerit pentru rolul lui Jivota, precum și mai puțin nimerit este M. Chirvasufä in rolul unchiului Blagoie. Agitația continuă pe scenă, abuzul de gesticulație, lipsa de nuanțare, de care uzitează Nae Popescu, fac din Jivoia un personaj linear, îl văduvesc de savoarea cu care este conceput de către autor, in ce-l privește pe Chirvăsuță, credem că i s-a oferit un rol de grea Iargă resimnte că de experiența sa scenică — dovadă este faptul că, pină la urmă nu izbutește să facă din Blagoie decît un personaj plat, fără vlagă și contur. Ne-au plăcut în schimb realizările izbutite ale lui Ion Uță (Milorad), Pușa Protopopescu (Slavka), Hanibal Theodorescu (Velimir), cuplul S. Uță și G. Fanea (soții Soiko), apoi Pia Viforeanu, (Clara) și r »usita apariții a Lianei Sandra *apoi cu și Padira Dianu„i in rolatie cu*4ucAi<ar<i**r unui cămin de el. Costin Iliescu, in rolul doctorului Reisser a fost o notă ail de discordantă in tonul general al spectacolului, nicit ne am întrebat, pe drept cuvint, ce anume l-a „inspirat” sau autorizat pe regizor să facă din acest personaj caricatura unei caricaturi? Din text savant pare un om onest, acest respectabil și nicidecum un geambaș (să ni se ierte expresia) îmbrăcat intr-un costum cu care ne-am obișnuit la clovnii de circ. A sconta pe un comic att de ieftin, a-l face pe un savant (chiar dacă-l personaj de comedie) paiață, numai pentru a stirni ilaritate cu tot dinadinsul, sunt mijloace care au fost puse de mult la indexul artei noastre. Este încă un lucru ce trebuie să amintim aici. Ultimele scene ale actului 1 au o acțiune statică, care cere neapărat să fie mobilat cu un joc scenic mai viu. Se impune deci un ritm mai accelerat care-l va feri pe spectator să observe că e prea cald în sală, sau, în cel mai rău caz, să-l suprindă pe vreunul dintre interpreți umbrind pe după culise (ce din păcate a fost o realitate). Cu câteva mici excepții, costumația păcătuiește prin faptul că nu aduce o notă caracteristică epocii și cu atât mai puțin din specificul național. Este bine totuși că cel puțin decorul, semnat de L. Siervenszki, mergind pe linia tradiției, fără nici o tendință de stilizare, crează un cadru adecvat textului. Mare parte din obiecțiunile noastre critice sunt caritabile. Corectarea lor se impune cu atit mai mult !»cu cât teatrul băimărean pleacă în turneu cu această comedie în mai multe orașe ale țării, unde teatrul nostru se bucură și va trebui să se bucure și de acum înainte de presstigiu. I.CAPOLYAN DOCTOR IN FILOZOFIE