Pentru Socialism, octombrie 1958 (Anul 9, nr. 1469-1495)
1958-10-01 / nr. 1469
I Festivalul bienal „I. L. Caragiale“ Artiștii amatori au nevoie de îndrumare competentă Casa raională de cultură din Sighet a găzduit cea de-a doua etapă a fazei regionale a festivalului bienal „I.L. Caragiale“. Au participat echipele de teatru ale căminelor culturale din satele Crăcești și Rozavlea. Consultînd fișele de activitate ale echipelor se poate spune cu satisfacție că la capitolul „activitatea obștească“ rubricile sînt completate cu zeci de nume ale comunelor și satelor unde echipele au prezentat spectacole în perioada premergătoare concursului. In privința orientării repertoriului, la echipele de care ne ocupăm — nu avem decit aprecieri pozitive. Piesa „Bărbatul fără opinci“ de Mihail Leonard, prezentată de căminul cultural din satul Crăcești și „Răfuiala“ de Tiberiu Vornic în interpretarea celor de la Rozavlea, prin tematica și conținutul lor de idei, dovedesc o bună orientare a echipelor participante la festival. Felul în care s-au prezentat echipele amintite dovedește multă străduință din partea artiștilor amatori de a se apropia cît mai mult de ceea ce autorii au vrut să spună în sfidările lor. Dar nu numai repertoriul e bun la echipele ce s-au prezentat la Sighet. Ținuta sărbătorească, disciplina pe scenă, punctualitatea — sunt calificative ce se pot înscrie cu satisfacție pe fișa de concurs. După concurs am avut o discuție prietenească cu câțiva participanți asupra celor văzute. Participanții au făcut reciproc observații asupra interpretării artistice, asupra regiei, și au însușit constatările critice ale Membrilor juriului. Tovarășa Maria Mureșanu, membră a echipei de teatru din comuna Crăcești, spunea reflectînd asupra spectacolului lor: „Nu știu de ce azi am jucat mai slab. Toată echipa s-a prezentat mai slab ca de obiceiu“. Intr-adevăr echipa din Drăcești parcă n-ar fi fost în largul ei. Desigur emoția și-a spus cuvîntul. Dar e vorba și de altceva. E vorba cum instructorul artistic îi ajută pe membrii colectivului său să-și trăiască situațiile în care sînt puse personajele piesei pe care o interpretează. Colectivil echipei de teatru din satul Crăcești trebuie ajutat să înțeleagă că pe scenă se trăiește în cel mai adevărat înțeles al cuvîntului, și atunci tind interpretul tace — adică nu are nici o replică — tăcerea aceasta trebuisă „vorbească“. Pauzele, privirile cu un anumit înțeles sînt mijloace de mare ajutor în realizarea vieții scenice. O bună parte a membrilor colectivului echipei de teatru din Drăiești nu s-au folosit de aceste mijloace și de aceea spectacolul lor nu s-a ridicat la înălțimea cerințelor. Dimpotrivă, la spectacolul prezentat de către amatorii din Rozavlea, viața pe scenă a fost adevărată, convingătoare. Adam Mureșan a fost cu adevărat un „om“ cu o bogată viață sufletească, trăind intens cumpăna ce s-a ivit în casa lui, în sînul familiei sale. La fel Florica Nicolae, și celelalte personaje au găsit o reușită interpretare. Nu fără părere de rău, însă trebuie recunoscut un fapt: e vorba de munca instructorului ca regizor artistic al spectacolului. Intr-o piesă de teatru sînt anumite momente cînd desfășurarea conflictului atinge culmi de mare intensitate dramatică — culmi în care ideile piesei ies cu deosebire la suprafață. Aceste culmi nu sînt prea multe. Ele se pot cu ușurință distinge. Tocmai de aceea ele trebuiesc subliniate în chip deosebit pe scenă. Prin aducerea lor în „prim-plan“, prin grija cu care le redăm vom orienta atenția spectatorului spre fondul de idei al piesei, îl ajutăm să înțeleagă mesajul piesei. Acest lucru însă nu l-a făcut instructorul artistic al echipei din Rozavlea. Toată acțiunea s-a desfășurat în fundul scenei, artiștii amatori fiind „acoperiți“ de mobilierul de pe scenă (mese, scaune) și împiedicați în felul acesta să aibă un timp larg de acțiune scenică. O consecință a acestui fapt e felul uniform în care s-a desfășurat acțiunea piesei. Desigur ar fi multe încă de spus despre echipele din Rozavlea și Crăcești. S-ar putea spune îndeosebi lucruri bune ce se fac văzute zi de zi în activitatea lor. Despre asta însă se va vorbi în cronica de încheiere a fazei regionale. PETRE MEGLEI președintele juriului festivalului =00= I La Casa pionierilor din Satu Mare ! La Casa pionierilor din Satu Mare, sub îndrumarea cadrelor didactie, pionierii și școlarii desfășoară o activitate bogată în diferitele cercuri. Pentru pregătirea multilaterală a elevilor, pentru însușirea învațămîntului politehnic și pentru legarea teoriei cu practica, se organizează lucrări de atelier, laborator, sau lucrări practice agricole pe lot. Activitatea desfășurată în cadrul casei pionierilor este deosebit de variată. Indicăm cîteva din perspectivele de viitor ale anului școlar 1958/59: pe lîngă cercurile existente în anii trecuți ca: cercul de științe naturale, fizică, chimie, geografie, lăcătușărie, tîmplărie, muzică (orchestră, vioară, acordeon), literatură, artă dramatică și povești, lucru de mină și croitorie, anul acesta iau ființă noi cercuri. Astfel, sînt cercul de radio și foto, cercul de coregrafie, cercul teatru de păpuși precum și secții nou înființate în cadrul cercului de artă plastică. Cu multa dragoste colectivul de profesori a trecut deja la alcătuirea planificării activității cercurilor. Pentru deschiderea în condiții optime a casei pionierilor și pentru a asigura participarea unui număr cît mai mare de elevi, s-a trecut la amenajarea sălilor și laboratoarelor, la dotarea cercurilor cu materiale pentru lucrări și la pregătirea deschiderii festive a activității casei pionierilor. Tot mai multe sînt planurile deviitor ale colectivului casei pionierilor cu scopul de a crea elevilor un adevărat centru de atracție, de muncă plăcută și distractivă, în care printr-o activitate bogată se va contribui la lărgirea cunoștințelor teoretice și practice necesare viitorilor constructori ai socialismului. Andrei Bălan directorul Casei pionierilor Satu Mare PENTRU SOCIALISM Miercuri, 1 octombrie 1958 IAȘI — Vedere generală Simț artistic ori... comercial ? Omului îi place dacă în camera unde locuiește este o ambianță plăcută. O pictură sau o fotografie mărită pusă undeva pe perete dă locuinței un aer plăcut, îmbietor. Și tocmai de aceea, fiecare ne străduim sa împodobim cu ce avem mai frumos camerele. In toate bucătăriile alin carpete întîide perete desenate. Chiar despre aceste foarte cunoscute obiecte vreau să vorbesc în cele ce urmază. In fiecare miercuri, lîngă piața de pe strada Martirilor din Satu Mare, gardurile devin neîncăpătoare pentru acele bucățele albe de pînză desenate cu albastru. Gospodinele cumpără, apoi acasă peste liniile de indigo ale desenului, țes cu ață (șiret) culori noi, și apoi își împodobesc pereții. Sub fiecare desen, care seamănă foarte mult cu picturile eidetice ale omului primitiv, găsim niște versuri naive de felul: „Intrun coș cu viorele /Șade (sic) două păsărele /Păsărelele ciripesc /Eu pe tine te iubesc“, ori: „Pînă seară am vorbit /Iar mâncare n-am gătit“. Puțin mai încolo expun ... pictorii. Dacă te oprești cumva puțin în fața picturilor, imediat te-nconjoară „maeștri“, se recomandă și fiecare-și laudă marfa. Nea Jenică, cu basca tradițională pe ceafă, ține să-ți spună: „Un tablou așa de sentimental nu găsiți nicăieri, doar la mine cu 200 de leii“, iar nea Costică continuă: „ .. .în schimb o frumoasă vedere cu 150 de lei numai la mine!“ Și mai continuă mulți alți Jenică și Costică. Deci, așa cum observăm, cu 150 —200 de lei, putem fi „fericiții proprietari“ ai unor lucrări profane, iar „maestrul“ fiind sigur că acasă pictura va place tuturor, ba chiar și vecinilor, ne mai dă și adresa invitîndu-ne să-i vizităm „atelierul“. Oare nu s-ar putea altfel rezolva punerea în comerț a acestor obiecte atît de căutate? De vînzarea carpetelor de perete, s-ar putea ocupa un magazin de stat și sub desenele artistic executate, ar fi foarte frumos și plăcut să găsim imprimate proverbe și zicători cu conținut educativ-moral. Am constatat cu satisfacție că într-o oarecare măsură problema picturilor va fi rezolvată prin înființarea Consignației unde se pun în comerț, la prețuri convenabile, picturi executate de artiști autentici. Dar totuși nu e de ajuns! Ar fi cazul să intervină și organul de resort al sfatului popular orășenesc și să oprească desfacerea de către comercianți particulari a acestor obiecte, care sînt executate nu cu simț artistic, ci mai degeaba cu un vădit simț... financiar. L I iv Gheorghe Moldovan corespondent NOI INOVAȚII LA T. R.C.L. Pentru îmbunătățirea muncii și realizarea de cit mai multe economii la utilajele de construcții de pe șantierele Trustului regional de construcții locale din Baia Mare, colectivul de tehnicieni și muncitori se străduiește să facă noi raționalizări și inovații. Astfel, de pildă, tehnicianul de utilaje Gheorghe Cătălinoiu, împreună cu muncitorul I. Șuier și alții nu de mult au făcut înlocuirea sistemului de lanț, care servea la ridicarea și coborârea cupei la betonierele remorcă A.B.C. cu capacitate de 150 litri, cu un dispozitiv de ridicare și coborîre prin cablu de oțel. Prin această inovație se realizează economii la piesele de schimb ca de pildă lanț gali care se uzează foarte repede in timpul procesului de producție. Pentru această realizare colectivul amintit a fost premiat cu suma de 600 lei. Tot la această întreprindere strungarul Emil Kemka de la atelierul de reparații a utilajelor a realizat un dispozitiv pentru tăierea rapidă din oțel rotund a șuruburilor și piulițelor cu cap exagonal. Prin acest procedeu s-a redus în mod simțitor manopera manuală și stagnările care se făcea în producție. Elevii Școlii medii „Mihail Eminescu" din Satu Mare ascultă explicațiile maistrului în legătură cu strunjirea unor piese. Calendarul lucrărilor agricole pe luna octombrie Efectuarea lucrărilor agricole în timpul optim, constituie un factor important pentru obținerea unei producții sporite în toate ramurile producției agricole. In luna octombrie, muncile agricole sînt foarte aglomerate, deoarece concomitent cu strînsul roadelor muncii de un an, trebuiesc create premizele recoltelor bogate pentru anul viitor. Lucrările ce trebuiesc efectuate în sectorul culturii de cîmp, se termină campania însămînțărilor de toamnă pînă la data de 15 octombrie. Concomitent cu însămînțarea trebuie intensificat ritmul muncilor de recoltare a porumbului și a florii-soarelui. Se continuă împrăștierea bălegarului și îngroparea lui sub arătură. In această perioadă se continuă executarea arăturilor adinei de toamnă pe toate suprafețele rămase neînsămînțate, cu excepția terenurilor așezate pe pante mari și a terenurilor nisipoase. Pentru asigurarea necesarului de furaje murate animalelor de producție, se termină însilozatul porumbului și al altor nutrețuri. In zilele următoare trebuie terminat treieratul trifolienelor. In sectorul pomicol: se continuă cu recoltatul fructelor. Din complexul de lucrări agricole se efectuează în jurul pomilor arăturile de toamnă și se aplică îngrășăminte. In această perioadă se plantează pomii pentru înființarea livezilor noi și se fac completări de goluri în livezi. Lucrări mai importante în pepinierele de pomi sînt următoarele: recoltarea semințelor, însămînțarea sîmburilor în școala de puieți și scoaterea pomilor formați din pepiniere. In sectorul viticol, se continuă culesul și vinificația strugurilor. După cules, vițele se desfac de pe sîrmă sau araci, se fac tăieri de ușurare a butucilor și se începe îngropatul viei sau mușuroitul. In pepiniera de vite, după căderea frunzelor se scot vițele și butucii înrădăcinați în biboane, se sortează pe varietăți și calități și se stratifică. De asemenea, în această perioadă se face desfundate pentru pepiniera de vite, în sectorul zootehnic, cele mai importante lucrări sunt următoarele: se pășunează oile, în special pe lbcerniere și trifoiște, în vederea pregătirii lor pentru montă. Berbecii se furajează din abundență cu ovăz și cu fir de bună calitate. Se urmărește monta tuturor femelelor apte pentru reproducție la toate speciile de animale. Pentru asigurarea condițiilor optime de cazare a animalelor în timpul iernii se repară, se amenajează și se dezinfectează adăposturile pentru iarnă. Se transportă și se depozitează în apropierea adăposturilor de animale, lîngă locul de consum, furajele care se vor folosi în timpul iernii. In această perioadă se execută vaccinările preventive la toate speciile de animale pentru înlăturarea bolilor contagioase. ► • Din activitatea sfaturilor populare Construiesc un nou magazin universal In satul Bulgari, raionul Cehu Silvaniei, se muncește intens la construirea noului magazin universal prin contribuția voluntară a cetățenilor. Magazinul va avea o lungime de 12 metri și o lățime de 7 metri. Este de remarcat faptul că la executarea acestei construcții, pe lîngă contribuția voluntară bănească, un număr mare de cetățeni particiipă activ la muncă voluntară, Pînă în prezent, pe lîngă transportul prin muncă voluntară a celor 5 metri de piatră, a 8.000 bucăți chirpici și a materialului lemnos necesar, și fundația magazinului a fost săpată tot prin muncă voluntară, unde au participat un număr de 34 cetățeni. Comitetul executiv al Sfatului popular Sălățig, căruia îi aparține acest sat, cu ajutorul deputaților și al locuitorilor a luat măsuri ca noul magazin să fie terminat în cinstea zilei de 7 Noiembrie. r. Ioan Hoțea corespondent Intr-o singură zi La inițiativa deputaților din satul Gelu, comitetul executiv al Sfatului popular din comuna Baba Novac, raionul Satu Mare, acordă atenția deosebită îngrijirii și reparării drumurilor. Drumul care duce din satul Gelu la Mădăras de pildă, în ultimul timp devenise pe unele porțiuni impracticabil. De aceea, deputații din acest sat, consultîndu-se cu cetățenii, au întreprins o acțiune de reparare a acestui drum. Astfel, cu sprijinul comitetului executiv al sfatului popular comunal, deputații au mobilizat locuitorii din acest sat la muncă voluntară pentru refacerea drumului. Numai într-o singură zi au participat la muncă voluntară în această acțiune un număr de 121 țărani muncitori cu atelajele și un număr de peste 170 cu brațele, care au reușit să facă o umplutură pe drum de 60—80 cm pe o distanță de peste 200 m . Astfel, această porțiune de drum a fost pregătită pentru pavare, lucrarea ce se va termina pînă la începutul lunii noiembrie. Cornel Ardelean corespondent Insilozează furaje Pînă în anul acesta, furajele necesare pe perioada de iarnă pentru reproducătorii de la stațiunea de montă din comuna Băița, raionul Cehu Silvaniei, erau asigurate majoritatea din fîn natural (fibroase) și puține concentrate. Anul acesta însă comitetul executiv al sfatului popular a hotărît ca pe lîngă aceste furaje să asigure reproducătorilor și nutreț însilozat. Văzînd avantajul folosirii acestor furaje la G.A.C. din comuna vecină (Băsești) comitetul executiv a început acțiunea de însilozare Astfel, administratorul zoopastoral Petru Prop cu ajutorul cetățenilor a confecționat o groapă pentru siloz prin muncă voluntară și a început de cîteva zile în silozatul furajelor. Vasile Moldovan corespondent La raion, cînd mi-am exprimat dorința de a scrie despre activitatea unei întovărășiri bune, mi s-a spus: — Du-te tovarășe la Vetiș, acolo vei găsi o întovărășire în care lucrurile merg bine. Mi am dus la Vetiș. La sfatul popular am aflat că în comună există două întovărășiri, cea mai bună fiind întovărășirea „7 Noiembrie“. Așa că m-am hotărît să scriu despre întovărășirea aceasta. Intr-adevăr, membrii întovărășirii „7 Noiembrie“ se pot mîndri cu unele succese. Cel mai de seamă dintre acestea este, desigur, creșterea numărului de familii înscrise în întovărășire. Din anul 1953 — anul înființării întovărășirii — și pînă acum, numărul familiilor înscrise a crescut de la 17 la 202 familii. De peste 9 ori s-a mărit și suprafața întovărășirii. Un succes îmbucurător îl constituie și faptul că 47 familii și-au adus deja tot pămîntul în întovărășire. Primii au fost comuniștii, care s-au înscris încă de la început cu toată suprafața de pămînt, urmați de alți țărani muncitori ca Ludovic Vănui, Iosif Blba, Iuliu Nychi și alții. Fără îndoială că aceste rezultate s-au obținut datorită muncii politice desfășurate de organizația de bază în rîndul țăranilor muncitori din sat, datorită recoltelor mai mari culese de întovărășiri. Totuși, în comparație cu alte întovărășiri și față de posibilitățile cresate de munca în comun, realizările acestei întovărășiri sînt încă destul de slabe. Timp de patru ani, neavînd îndrumarea și sprijinul organic J..de..?iâd §.i de întovărășirea aceasta s-a dezvoltat foarte puțin din punct de vedere economico-organizatoric. Țăranii muncitori intrau în întovărășire și continuau să efectueze muncile tot în mod individual. Intr-ajutorarea era slab dezvoltată între întovărășiți. Deși erau mulți întovărășiți fără atelaje și unelte agricole, nu s-a preocupat nimeni de înjghebarea unei averi obștești. E limpede că în felul acesta nu se putea obține o creștere însemnata a producției agricole la hectar și nici a veniturilor întovărășiților. Incepînd din toamna trecută, întovărășirea se bucură de un sprijin mai concret decît înainte. Organizația de bază a început să se ocupe de mobilizarea întovărășiților pentru organizarea muncii în comun. Munca de convingere desfășurată în acest sens în rîndul întovărășiților a dat Unele roade. Astfel, în toamna trecută, 43 de familii s-au hotărît să treacă la munca în comun, însămînțările de toamnă, pe o suprafață de 32 hectare au fost efectuate în comun, cu ajutorul mecanizatorilor de la S.M.T. Munca cu mijloacele S.M.T. s-a dovedit a fi foarte avantajoasă nu numai pentru faptui că a permis întovărășiților să execute însămînțările în numai 3 zile și în condițiunile agrotehnice cerute, dar și pentru că a costat mult mai puțin decît munca cu mijloace de tracțiune animală. Aratei și îmsămînțatul unui hectar i-a costat pe întovărășiți doar 135 lei pe cînd alți țărani muncitori lipsiți de atelaje plătesc proprietarilor individuali care le efectuează aceste lucrări nu mai puțin de 300 lei. Cele 43 de familii au efectuat și însămînțările din primăvara aceasta tot în comun, precum și lucrările de întreținere și recoltatul griului. Producția medie realizată la hectar pe suprafața lucrată în comun a fost de 1.600 kg. la grîu, întrecînd pe cea a individualilor cu peste 250 kg. întovărășiții care nu lucrează încă în comun, și care au făcut aratul și semănatul cu mijloacele proprii, au recoltat numai 1.500 kg. grîu la hectar. Recoltele mai mari obținute pe suprafața lucrată în comun au făcut ca încă 9 familii, printre care Ludovic Gnánt, Iuliu Nyéki, Mihai Király să se alăture întovărășiților care muncesc în comun. Suprafața lucrată în comun a crescut la 120 hectare. Important de remarcat este faptul că în munca în comun au trecut în primul rînd întovărășiții care s-au înscris ca toată și a căror venituri depind astfel de felul cum merg treburile în întovărășire. Acestora nu le poate fi indiferent dacă se muncește bine sau rău; ei au tot interesul ca munca în întovărășire să meargă cît mai bine. In urma unui an de experiență, ei s-au convins că numai munca în comun se poate dezășui obținerea unor recolte tot mai mari. Pentru însămînțările din toamna aceasta s-au pregătit mai bine decît în toamna trecută. Și-au asigurat sămînța de soi pentru cele 40 hectare, dîndu-și sămînța proprie cu schimbămînță din soiul de grîu „Bánkút 1201“ la gospodăria colectivă din Oar. Aratul și amănatul se efectuează tot cu mașinile S.M.T. întovărășiții care muncesc în comun sînt repartiați pe două brigăzi, efectuînd muncile sub îndrumarea și supravegherea brigadierilor. Repartiția produselor se face numai după suprafața de pămînt pe care o are fiecare în întovărășire. Cei care dau ajutor întovărășiților cu mai puține brațe de muncă sînt retribuiți de către aceștia cu produse sau bani, conform dintre ei. Datorită acestui înțelegerii lucru, într-ajutorarea este mai puțin dezvoltată decît în întovărășirile unde produsele se repartizează nu numai după suprafață, ci și după muncă. In această întovărășire se simte mult nevoia creării și dezvoltării fondului obștesc. Numai în cele două brigăzi care muncesc în comun sînt 7 întovărășiți lipsiți de atelaje, ceea ce face ca muncile care nu sînt executate de S.M.T. să întîrzie de multe ori. Problema fondului obștesc s-a discutat în mai multe adunări și întovărășiții au hotărît să rețină din producția totală a acestui an un procent de 2 la sută, care să fie valorificat pe bază de contract cu statul, iar din fondurile obținute să se procure în comun mașini de semănat, prășitori de porumb și alte unelte. Fondul obștesc este o importantă formă de strîngere a legăturilor între întovărășiți, crează o nouă atitudine față de munca în comun și bunurile obștești, de aceea trebuie să i se acorde toată atenția. Pentru ca fondul obștesc să se dezvolte tot mai mult și pentru ca el să fie utilizat bine și productiv, trebuie să luptăm pentru a atrage pe toți întovărășiți la munca în comun. Să nu ne mulțumim cu succesele obținute, să nu decretăm ca „bună“ întovărășirea în care încă nu toți membrii muncesc în comun și care se află încă la începutul dezvoltării averii sale obștești. Trebuie desfășurată o stăruitoare muncă de convingere în mijlocul întovărășirilor, prin popularizarea experienței întovărășirilor fruntașe, pentru a asigura extinderea elementelor noi din activitatea întovărășirii, pentru dezvoltarea întovărășirii spre forma superioară de cooperare în producția agricolă — gospodăria colectivă. A. MARIM în lumina consfătuirii de la Constanța Să atragem toți întovărășiții la munca în comun O fabrică din Maramureș (Urmare din pagina 1.) Eram curios să aflu cam cîți muncitori lucrează acum în noua fabrică și am rămas surprins cînd am aflat cit de mulți sunt. Tov. Eisner m-a invitat să asist cum se desfășoară procesul tehnologic. Bineînțeles că am primit bucuros. Am început de la magazia de materie primă, unde stivuitorul Dumitru Hoțea rînduia materialul lemnos, după mărime și calitate. E o bucurie să vezi felul în care e păstrat materialul lemnos și tov. Dumitru Hoțea se poate ninări cu rezultatele muncii lui. De altfel, așa-i șade bine unui comunist, să fie mereu în fruntea luptei pentru păstrarea avutului obștesc. Am trecut pe urmă la secția de croit, unde de asemenea am făcut cunoștință cu încă un comunist, tov. Vasile Ciornei, iar în mîinile strungarului Nicolae Begu vedeam cum bucata de lemn primea o nouă înfățișare. De la strunguri, viitoarele scaune trec la curbat, unde curbătorul Gheorghe Cerneștean prinde bucățile de lemn cu o îndemînare extraordinară și le dă forma circulară dorită. La un ferăstrău electric, un om tăia milimetric piesele curbate. Eram curios să-l cunosc mai bine. Il cheamă Adalbert Roman. Mi-a spus că cîștigă lunar peste 1.000 lei, iar ziua de muncă e numai de 6 ore, dat fiind faptul că execută o muncă grea și de mare precizie. De aici piesele trec la șlefuire, care se face cu utilaje moderne, pe urmă ele sînt verificate de controlorul Karol Szabó. Am asistat la băițuirea scaunelor, pe urmă la lustruirea, montarea lor și în sfîrșit, magazia de mobilă. Aici mobila este ambalată, și ceea ce m-a surprins mai mult am găsit că un mare număr de scaune pleacă peste hotarele țării. De altfel, comunista Ema Hodraș mi-a afirmat plină de mîndrie: — Chiar azi am expediat vreo 10 vagoane de mobilă atît în țară cît și în străinătate! Nu mă desmeticisem încă de ceea ce văzusem. Erau demne de admirat noile utilaje, noua și uriașa uscătorie, curățenia exemplară — oamenii, îmi plăcuseră nespus de mult acei tineri care semănau cu niște piloți deoarece purtau ochelari de protecție și salopete albastre. Am aflat că acești harnici muncitori își depășesc zilnic planul de producție. Poate aș mai fi „hoinărit" prin fabrică să admir această uriașă realizare a oamenilor de azi, dar mi-am adus aminte de treburile mele și de cele 300 de scaune. Ce s-o fi intîmplat cu ele? Dar n-am avut timp să-mi deapăn acest gînd că tov. Ioan Kraila s-a apropiat de mine, mi-a întins un exemplar din nota de comandă și mi-a spus scurt: — Puteți veni după scaune! ...M-am îndepărtat de fabrică, lăsînd în urmă freamătul muncii, zgomotul ferăstraielor electrice, oamenii aceștia harnici în salopete albastre. Nu puteam uita felul în care se muncește și tot ce văzusem. Eram parcă mîndru că aici, în Maramureș, s-au născut astfel de oameni, oameni ai zilelor noastre. Și dacă n-ar fi fost nota de comandă la mijloc, aș fi fost foarte străin de ceea ce reprezintă astăzi această fabrică și prima din Maramureș,