Pentru Socialism, octombrie 1958 (Anul 9, nr. 1469-1495)

1958-10-01 / nr. 1469

I Festivalul bienal „I. L. Car­agiale“ Artiștii amatori au nevoie de îndrumare competentă Casa raională de cultură din Sighet a găzduit cea de-a doua e­­tapă a fazei regionale a festivalu­lui bienal „I.L. Caragiale“. Au participat echipele de teatru ale că­minelor culturale din satele Cră­cești și Rozavlea. Consultînd fișele de activitate ale echipelor se poate spune cu satis­facție că la capitolul „activitatea obștească“ rubricile sînt completa­te cu zeci de nume ale comunelor și satelor unde echipele au prezentat spectacole în perioada premergă­toare concursului. In privința o­­rientării repertoriului, la echipele de care ne ocupăm — nu avem decit aprecieri pozitive. Piesa „Bărbatul fără opinci“ de Mihail Leonard, pre­zentată de căminul cultural din sa­tul Crăcești și „Răfuiala“ de Ti­­beriu Vornic în interpretarea celor de la Rozavlea, prin tematica și conținutul lor de idei, dovedesc o bună orientare a echipelor partici­pante la festival. Felul în care s-au prezentat echi­pele amintite dovedește multă stră­duință din partea artiștilor amatori de a se apropia cît mai mult de ceea ce autorii au vrut să spună în sfid­ările lor. Dar nu numai reper­toriul e bun la­ echipele ce s-au prezentat la Si­ghet. Ținuta sărbă­torească, disciplina pe scenă, punc­tualitatea — sunt calificative ce se pot înscrie cu satisfacție pe fișa de concurs.­­ După concurs am avut o discuție prietenească cu câțiva participanți asupra celor văzute. Participanții au făcut reciproc observații asupra in­terpretării artistice, asupra regiei, și­ au însușit constatările critice ale Membrilor juriului. Tovarășa Ma­ria Mureșanu, membră a echipei de teatru din comuna Crăcești, spunea reflectînd asupra spectacolului lor: „Nu știu de ce azi am jucat mai slab. Toată echipa s-a prezentat mai slab ca de obiceiu“. Intr-adevăr echipa din Drăcești parcă n-ar fi fost în largul ei. De­sigur emoția și-a spus­­ cuvîntul. Dar e vorba și de altceva. E vorba cum instructorul artistic îi ajută pe m­embrii colectivului său să-și tră­iască situațiile în care sînt puse personajele piesei pe care­ o inter­pretează. Colectivi­l echipei de tea­tru din satul Crăcești trebuie ajutat să înțeleagă că pe scenă se trăiește în cel mai adevărat înțeles al cuvîntului, și atunci tind inter­pretul tace — adică nu are nici o replică — tăcerea aceasta trebui­­să „vorbească“. Pauzele, privirile cu un anumit înțeles sînt mijloace de mare ajutor în realizarea vie­ții scenice. O bună parte a membrilor co­lectivului echipei de teatru din Dră­iești nu s-au folosit de aceste mij­loace și de aceea spectacolul lor nu s-a ridicat la înălțimea cerințelor. Dimpotrivă, la spectacolul pre­zentat de către amatorii din Ro­zavlea, viața pe scenă a fost ade­vărată, convingătoare. Adam Mu­reș­an a fost cu adevărat un „om“ cu o bogată viață sufletească, trăind intens cumpăna ce s-a ivit în casa lui, în sînul familiei sale. La fel Florica Nicolae, și celelalte perso­naje au găsit o reușită interpre­tare. Nu fără părere de rău, însă trebuie recunoscut un fapt: e vorba de munca instructorului ca regizor artistic al spectacolului. Intr-o pie­să de teatru sînt anumite momen­te cînd desfășurarea conflictului a­­tinge culmi de mare intensitate dramatică — culmi în care ideile piesei ies cu deosebire la suprafață. Aceste culmi nu sînt prea multe. Ele se pot cu ușurință distinge. Tocmai de aceea ele trebuiesc sub­liniate în chip deosebit pe scenă. Prin aducerea lor în „prim-plan“, prin grija cu care le redăm vom o­­rienta atenția spectatorului spre fondul de idei al piesei, îl ajutăm să înțeleagă mesajul piesei. Acest lucru însă nu l-a făcut instructorul artistic al ech­ipei din Rozavlea. Toată acțiunea s-a desfășurat în fundul scenei, artiștii amatori fiind „acoperiți“ de mobilierul de pe sce­nă (mese, scaune) și împiedicați în felul acesta să aibă un timp larg de acțiune scenică. O consecință a acestui­ fapt e felul uniform în ca­re s-a desfășurat acțiunea piesei. Desigur ar fi multe încă de spus despre echipele din Rozavlea și Crăcești. S-ar putea spune îndeo­sebi lucruri bune ce se fac văzute zi de zi în activitatea lor. Despre asta însă se va vorbi în cronica de încheiere a fazei regionale. PETRE MEGLEI președintele juriului festivalului =00= I La Casa pionierilor din Satu Mare ! La Casa pionierilor din Satu Mare, sub îndrumarea cadrelor di­­dacti­­e, pionierii și școlarii desfă­șoară o activitate bogată în diferi­tele cercuri. Pentru pregătirea multilaterală a elevilor, pentru însușirea în­­vațămîntului politehnic și pentru le­garea teoriei cu practica, se orga­nizează lucrări de atelier, laborator, sau lucrări practice agricole pe lot. Activitatea desfășurată în ca­drul casei pionierilor este deosebit de variată. Indicăm cîteva din per­spectivele de viitor ale anului școlar 1958/59: pe lîngă cercurile existen­te în anii trecuți ca: cercul de știin­țe naturale, fizică, chimie, geogra­fie, lăcătușărie, tîmplărie, muzică (orchestră, vioară, acordeon), litera­tură, artă dramatică și povești, lu­cru de mină și croitorie, anul a­­cesta iau ființă noi cercuri. Astfel, sînt cercul de radio și foto, cercul de coregrafie, cercul teatru de păpuși precum și secții nou înființate în cadrul cercului de artă plastică. Cu multa dragoste colectivul de profesori a trecut deja la alcătuirea planificării activității cercurilor. Pentru deschiderea în condiții op­time a casei pionierilor și pentru a asigura participarea unui număr cît mai mare de elevi, s-a trecut la a­­menajarea sălilor și laboratoarelor, la dotarea cercurilor cu materiale pentru lucrări și la pregătirea des­chiderii festive a activității casei pionierilor. Tot mai multe sînt planurile de­­viitor ale colectivului casei pionieri­lor cu scopul de a crea elevilor un adevărat centru de atracție, de muncă plăcută și distractivă, în ca­re printr-o activitate bogată se va contribui la lărgirea cunoștințelor teoretice și practice necesare vii­torilor constructori ai socialismului. Andrei Bălan directorul Casei pionierilor Satu Mare PENTRU SOCIALISM Miercuri, 1 octombrie 1958 IAȘI — Vedere generală Simț artistic ori... comercial ? Omului îi place dacă în camera unde locuiește este o ambianță plă­cută. O pictură sau o fotografie mărită pusă undeva pe perete dă locuinței un aer plăcut, îm­bietor. Și tocmai de aceea, fiecare ne străduim sa împodobim cu ce avem mai frumos camerele. In toate bucătăriile alin carpete întîi­­de perete desenate. Chiar despre aceste foarte cunoscute obiecte vreau să vorbesc în cele ce urm­ază. In fiecare miercuri, lîngă piața de pe strada Martirilor din Satu Mare, gardurile devin neîncăpătoa­­re pentru acele bucățele albe de pînză desenate cu albastru. Gospo­dinele cumpără, apoi acasă peste liniile de indigo ale desenului, țes cu ață (șiret) culori noi, și­ apoi își împodobesc pereții. Sub fiecare desen, care sea­mănă foarte mult cu picturile ei­detice ale omului primitiv, găsim niște versuri naive de felul: „Intr­­un coș cu viorele /Șade (sic) două păsărele /Păsărelele ciripesc /Eu pe tine te iubesc“, ori: „Pînă seară am vorbit /Iar mâncare n-am gătit“. Puțin mai încolo expun ... pic­torii. Dacă te oprești cumva puțin în fața picturilor, imediat te-ncon­­joară „maeștri“, se recomandă și fiecare-și laudă marfa. Nea Jenică, cu basca tradițională pe ceafă, ține să-ți spună: „Un tablou așa de sentimental nu găsiți nicăieri, doar la mine cu 200 de leii“, iar nea Costică continuă: „ .. .în schimb o frumoasă vedere cu 150 de lei nu­mai la mine!“ Și mai continuă mulți alți Jenică și Costică. Deci, așa cum observăm, cu 150 —200 de lei, putem fi „fericiții pro­prietari“ ai unor lucrări profane, iar „maestrul“ fiind sigur că a­casă pictura va place tuturor, ba chiar și vecinilor, ne mai dă și a­­dresa invitîndu-ne să-i vizităm „a­­telierul“. Oare nu s-ar putea altfel rezolva punerea în comerț a acestor obiecte atît de căutate? De vînzarea car­petelor de perete, s-ar putea ocupa un magazin de stat și sub dese­nele artistic exe­cutate, ar fi foarte frumos și plăcut să găsim imprimate proverbe și zi­­cători cu conținut educativ-moral. Am constatat cu satisfacție că într-o oarecare măsură problema picturilor va fi rezolvată prin în­ființarea Consignației unde se pun în comerț, la prețuri convenabile, picturi executate de artiști auten­tici. Dar totuși nu e de ajuns! Ar fi cazul să intervină și organul de resort al sfatului popular orășe­nesc și să oprească desfacerea de către comercianți particulari a aces­tor obiecte, care sînt executate nu cu simț artistic­, ci mai degeaba cu un vădit simț... financiar. L­ I iv Gheorghe Moldovan­­ corespondent NOI INOVAȚII LA T. R.C.L. Pentru îmbunătățirea muncii și­­ realizarea de cit mai multe econo­mii la utilajele de construcții de pe șantierele Trustului regional de construcții locale din Baia Mare, colectivul de tehnicieni și muncitori se străduiește să facă noi raționalizări și inovații. Astfel, de pildă, tehnicianul de utilaje Gheorghe Cătălinoiu, îm­preună cu muncitorul I. Șuier și alții nu de mult au făcut înlocui­rea sistemului de lanț, care servea la ridicarea și coborârea cupei la betonierele remorcă A.B.C. cu capacitate de 150 litri, cu un dis­pozitiv de ridicare și coborîre prin cablu de oțel. Prin această inovație se rea­lizează economii la piesele de schimb ca de pildă lanț gali care se uzează foarte repede in timpul procesului de producție. Pentru această realizare colec­tivul amintit a fost premiat cu suma de 600 lei. Tot la această întreprindere strungarul Emil Kemka de la a­­telierul de reparații a utilajelor a realizat un dispozitiv pentru tă­ierea rapidă din oțel rotund a șuruburilor și piulițelor cu cap exagonal. Prin acest procedeu s-a redus în mod simțitor manopera manuală și stagnările care se fă­cea în producție. Elevii Școlii medii „Mihail Eminescu" din Satu Mare ascultă explicațiile maistrului în legătură cu strunjirea unor piese. Calendarul lucrărilor agricole pe luna octombrie Efectuarea lucrărilor agricole în timpul optim, constituie un factor important pentru obținerea unei producții sporite în toate ramuri­le producției agricole. In luna octombrie, muncile agri­cole sînt foarte aglomerate, deoare­ce concomitent cu strînsul roadelor muncii de un an, trebuiesc create premizele recoltelor bogate pentru anul viitor. Lucrările ce trebuiesc efectuate în sectorul culturii de cîmp, se ter­mină campania însămînțărilor de toamnă pînă la data de 15 octom­brie. Concomitent cu însămînțarea trebuie intensificat ritmul muncilor de recoltare a porumbului și a florii-soarelui. Se continuă împrăș­­tierea bălegarului și îngroparea lui sub arătură. In această perioadă se continuă executarea arăturilor adinei de toamnă pe toate suprafețele răma­se neînsămînțate, cu excepția terenu­rilor așezate pe pante mari și a terenurilor nisipoase. Pentru asigurarea necesarului de furaje murate animalelor de produc­ție, se termină însilozatul porum­­bului și al altor nutrețuri. In zilele următoare trebuie ter­minat treieratul trifolienelor. In sectorul pomicol: se continuă cu recoltatul fructelor. Din comple­xul de lucrări­­ agricole se efectu­ează în jurul pomilor arăturile de toamnă și se aplică îngrășăminte. In această perioadă se plantează pomii pentru înființarea livezilor noi și se fac completări de goluri în livezi. Lucrări mai importante în pepi­­­nierele de pomi sînt următoarele: recoltarea semințelor, însămînțarea sîmburilor în școala de puieți și scoaterea pomilor formați din pepi­niere. In sectorul viticol, se continuă culesul și vinificația strugurilor. După cules, vițele se desfac de pe sîrmă sau araci, se fac tăieri de u­­șurare a butucilor și se începe în­gropatul viei sau mușuroitul. In pepiniera de vite, după căde­rea frunzelor se scot vițele și bu­tucii înrădăcinați în biboane, se sortează pe varietăți și calități și se stratifică. De asemenea, în a­­ceastă perioadă se face desfunda­te­ pentru pepiniera de vite, în sectorul zootehnic, cele mai importante lucrări sunt următoare­le: se pășunează oile, în special pe l­bcerniere și trifoiște, în vederea pregătirii lor pentru montă. Ber­becii se furajează din abundență cu ovăz și cu fir de bună calitate. Se urmărește monta tuturor femele­lor apte pentru reproducție la toate speciile de animale. Pentru asigurarea condițiilor op­time de cazare a animalelor în tim­pul iernii se repară, se amenajează și se dezinfectează adăposturile pentru iarnă. Se transportă și se depozitează în apropierea adăpos­turilor de animale, lîngă locul de consum, furajele care se vor folosi în timpul iernii. In această perioa­dă se execută vaccinările preventi­ve la toate speciile de animale pen­tru înlăturarea bolilor contagioase. ► • Din activitatea sfaturilor populare Construiesc un nou magazin universal In satul Bulgari, raionul Cehu Silvaniei, se muncește intens la con­struirea noului magazin universal prin contribuția voluntară a cetățe­nilor. Magazinul va avea o lungime de 12 metri și o lățime de 7 metri. Este de remarcat faptul că la executarea acestei construcții, pe lîngă contribuția voluntară băneas­că, un număr mare de cetățeni par­­­ticiipă activ la muncă voluntară,­­ Pînă în prezent, pe lîngă tran­sportul prin muncă voluntară a ce­lor 5 metri de piatră, a 8.000 bu­căți chirpici și a materialului lem­nos necesar, și fundația magazinu­lui a fost săpată tot prin muncă voluntară, unde au participat un număr de 34 cetățeni. Comitetul executiv al Sfatului popular Sălățig, căruia îi aparține acest sat, cu ajutorul deputaților și al locuitorilor a luat măsuri ca noul magazin să fie terminat în cinstea zilei de 7 Noiembrie. r. Ioan Hoțea corespondent Intr-o singură zi La inițiativa deputaților din satul Gelu, comitetul executiv al Sfatului popular din comuna Baba Novac, raionul Satu Mare, acordă atenția deosebită îngrijirii și reparării dru­murilor. Drumul care duce din satul Gelu la Mădăras de pildă, în ultimul timp devenise pe unele porțiuni im­­practicabil. De aceea, deputații din acest sat, consultîndu-se cu cetă­țenii, au întreprins o acțiune de re­parare a acestui drum. Astfel, cu sprijinul comitetului executiv al sfatului popular comu­nal, deputații au mobilizat locuito­rii din acest sat la muncă volun­tară pentru refacerea drumului. Nu­mai într-o singură zi au participat la muncă voluntară în această ac­țiune un număr de 121 țărani mun­citori cu atelajele și un număr de peste 170 cu brațele, care au reușit să­ facă o umplutură pe drum de 60­—80 cm pe o distanță de peste 200 m . Astfel, această porțiune de drum a fost pregătită pentru pavare, lu­crarea ce se va termina pînă la în­ceputul lunii noiembrie. Cornel Ardelean corespondent Insilozează furaje Pînă în anul acesta, furajele ne­cesare pe perioada de iarnă pentru reproducătorii de la stațiunea de montă din comuna Băița, raionul Cehu Silvaniei, erau asigurate ma­joritatea din fîn natural (fibroase) și puține concentrate. Anul acesta însă comitetul executiv al sfatului popular a hotărît ca pe lîngă aces­te furaje să asigure reproducători­lor și nutreț însilozat. Văzînd avantajul folosirii aces­tor furaje la G.A.C. din comuna vecină (Băsești) comitetul executiv a început acțiunea de însilozare Astfel, administratorul zoopastoral Petru Prop cu ajutorul cetățenilor a confecționat o groapă pentru si­loz prin muncă voluntară și a în­ceput de cîteva zile în silozatul fu­rajelor. Vasile Moldovan corespondent La raion, cînd mi-am­ exprimat dorința de a scrie despre activitatea unei întovărășiri bune, mi s-a spus: — Du-te tovarășe la Vetiș, acolo vei găsi o întovărășire în care lu­crurile merg bine. M­i am dus la Vetiș. La sfatul popular am aflat că în comună e­­xistă două întovărășiri, cea mai bu­nă fiind întovărășirea „7 Noiem­brie“. Așa că m-am hotărît să scriu despre întovărășirea aceasta. Intr-adevăr, membrii întovărăși­rii „7 Noiembrie“ se pot mîndri cu unele succese. Cel mai de sea­mă dintre acestea este, desigur, creșterea numărului de familii în­scrise în întovărășire. Din anul 1953 — anul înființării întovără­șirii — și pînă acum, numărul fa­miliilor înscrise a crescut de la 17 la 202 familii. De peste 9 ori s-a mărit și suprafața întovărășirii. Un succes îmbucurător îl constituie și faptul că 47 familii și-au adus deja tot pămîntul în întovărășire. Primii au fost comuniștii, care s-au înscris încă de la început cu toată supra­fața de pămînt, urmați de alți ță­rani muncitori ca Ludovic Vănui, Iosif Blba, Iuliu Nychi și alții. Fă­ră îndoială că aceste rezultate s-au obținut datorită muncii politice des­fășurate de organizația de bază în rîndul țăranilor muncitori din sat, datorită recoltelor mai mari culese de întovărășiri. Totuși, în comparație cu alte în­tovărășiri și față de posibilitățile cresate de munca în comun, realiză­rile acestei întovărășiri sînt încă destul de slabe. Timp de patru ani, neavînd îndrumarea și sprijinul or­ganic J..­de..?iâd §.i de întovă­­­rășirea aceasta s-a dezvoltat foarte puțin din punct de vedere economi­­co-organizatoric. Țăranii muncitori intrau în întovărășire și continuau să efectueze muncile tot în mod in­dividual. Intr-ajutorarea era slab dezvoltată între întovărășiți. Deși erau mulți întovărășiți fără atelaje și unelte agricole, nu s-a preocupat nimeni de înjghebarea unei averi obștești. E limpede că în felul acesta nu se putea obține o creștere însemna­ta a producției agricole la hectar și nici a veniturilor întovărășiților. Incepînd din toamna trecută, în­tovărășirea se bucură de un sprijin mai concret decît înainte. Organi­zația de bază a început să se ocupe de mobilizarea întovărăși­­ților pentru organizarea muncii în comun. Munca de convingere des­fășurată în acest sens în rîndul în­­tovărășiților a dat Unele roade. Ast­fel, în toamna trecută, 43 de fa­milii s-au hotărît să treacă la mun­ca în comun, însămînțările de toam­nă, pe o suprafață de 32 hectare au fost efectuate în comun, cu ajutorul mecanizatorilor de la S.M.T. Munca cu mijloacele S.M.T. s-a dovedit a fi foarte avantajoasă nu numai pentru faptui că a permis întovă­rășiților să execute însămînțările în numai 3 zile și în condițiunile a­grotehnice cerute, dar și pentru că a costat mult mai puțin decît mun­ca cu mijloace de tracțiune anima­lă. Aratei și îmsămînțatul unui hec­tar i-a costat pe întovărășiți doar 135 lei pe cînd alți țărani muncitori lipsiți de atelaje plătesc proprieta­rilor individuali care le efectuează aceste lucrări nu mai puțin de 300 lei. Cele 43 de familii au efectuat și însămînțările din primăvara a­­ceasta tot în comun, precum și lu­crările de întreținere și recoltatul griului. Producția medie realizată la hectar pe suprafața lucrată în co­mun a fost de 1.600 kg. la grîu, întrecînd pe cea a individualilor cu peste 250 kg. întovărășiții care nu lucrează încă în comun, și care au făcut aratul și semănatul cu mij­loacele proprii, au recoltat numai 1.500 kg. grîu la hectar. Recoltele mai mari obținute pe suprafața lucrată în comun au fă­cut ca încă 9 familii, printre care Ludovic Gnánt, Iuliu Nyéki, Mihai Király să se alăture întovărășiților care muncesc în comun. Suprafața lucrată în comun a crescut la 120 hectare. Important de remarcat este fap­tul că în munca în comun au tre­cut în primul rînd întovărășiții ca­re s-au înscris ca toată și a căror venituri depind astfel de felul cum merg treburile în întovă­rășire. Acestora nu le poate fi in­diferent dacă se muncește bine sau rău; ei au tot interesul ca munca în întovărășire să meargă cît mai bine. In urma unui an de experiență, ei s-au convins că numai munca în comun se poate d­ezășui obținerea unor re­colte tot mai mari. Pentru însă­­mînțările din toamna aceasta s-au pregătit mai bine decît în toamna trecută. Și-au asigurat sămînța de soi pentru cele­­ 40 hectare, dîndu-și sămînța proprie cu schim­­bă­­mînță din soiul de grîu „Bánkút 1201“ la gospodăria colectivă din Oar. Aratul și­­ amănatul se e­­fectuează tot cu mașinile S.M.T. întovărășiții care muncesc în co­mun sînt reparti­­ați pe două bri­găzi, efectuînd muncile sub îndru­marea și supravegherea brigadieri­lor. Repartiția produselor se face numai după suprafața de pămînt pe care o are fiecare în întovărășire. Cei care dau ajutor întovărășiților cu mai puține brațe de muncă sînt retribuiți de către aceștia cu produ­se sau bani, conform dintre ei. Datorită acestui înțelegerii lucru, într-ajutorarea este mai puțin dez­voltată decît în întovărășirile unde produsele se repartizează nu nu­mai după suprafață, ci și după muncă. In această întovărășire se simte mult nevoia creării și dezvoltării fondului obștesc. Numai în cele două brigăzi care muncesc în co­mun sînt 7 întovărășiți lipsiți de atelaje, ceea ce face ca muncile ca­re nu sînt executate de S.M.T. să întîrzie de multe ori. Problema fondului obștesc s-a discutat în mai multe adunări și întovărășiții au hotărît să rețină din producția totală a acestui an un procent de 2 la sută, care să fie valorificat pe bază de contract cu statul, iar din fondurile obținute să se procure în comun mașini de semănat, prășitori de porumb și alte unelte. Fondul obștesc este o importan­tă formă de strîngere a legăturilor între întovărășiți, crează o nouă atitudine față de munca în comun și bunurile obștești, de aceea tre­buie să i se acorde toată atenția. Pentru ca fondul obștesc să se dezvolte tot mai mult și pen­tru ca el să fie utilizat bine și productiv, trebuie să luptăm pen­tru a atrage pe toți întovărășiți­ la munca în comun. Să nu ne mulțu­mim cu succesele obținute, să nu decretăm ca „bună“ întovărășirea în care încă nu toți membrii muncesc în comun și care se află încă la începutul dezvoltării averii sale ob­ștești. Trebuie desfășurată o stărui­toare muncă de convingere în mij­locul întovărășirilor, prin popu­larizarea experienței întovărășirilor fruntașe, pentru a asigura extinde­rea elementelor noi din activitatea întovărășirii, pentru dezvoltarea întovărășirii spre forma superioară de cooperare în producția agricolă — gospodăria colectivă. A. MARIM în lumina consfătuirii de la Constanța Să atragem toți întovărășiții la munca în comun O fabrică din Maramureș (Urmare din pagina 1.) Eram curios să aflu cam cîți muncitori lucrează acum în noua fabrică și am rămas surprins cînd am aflat cit de mulți sunt. Tov. Eisner m-a invitat să a­­sist cum se desfășoară procesul tehnologic. Bineînțeles că am pri­mit bucuros. Am început de la magazia de materie primă, unde stivuitorul Dumitru Hoțea rînduia materialul lemnos, după mărime și calitate. E o bucurie să vezi felul în ca­re e păstrat materialul lemnos și tov. Dumitru Hoțea se poate nin­ări cu rezultatele muncii lui. De altfel, așa-i șade bine unui comu­nist, să fie mereu în fruntea luptei pentru păstrarea avutului obștesc. Am trecut pe urmă la secția de croit, unde de asemenea am fă­cut cunoștință cu încă un comu­nist, tov. Vasile Ciornei, iar în mîinile strungarului Nicolae Begu vedeam cum bucata de lemn primea o nouă înfățișare. De la strunguri, viitoarele sca­une trec la curbat, unde curbă­­torul Gheorghe Cerneștean prinde bucățile de lemn cu o îndemî­­nare extraordinară și le dă for­ma circulară dorită. La un ferăstrău electric, un om tăia milimetric piesele curbate. Eram curios să-l cunosc mai bi­ne. Il cheamă Adalbert Roman. Mi-a spus că cîștigă lunar peste 1.000 lei, iar ziua de muncă e nu­mai de 6 ore, dat fiind faptul că execută o muncă grea și de mare precizie. De aici piesele trec la șlefuire, care se face cu utilaje moderne, pe urmă ele sînt verificate de controlorul Karol Szabó. Am asistat la băițuirea scaune­lor, pe urmă la lustruirea, mon­tarea lor și în sfîrșit, magazia de mobilă. Aici mobila este ambalată, și ceea ce m-a surprins mai mult am găsit că un mare număr de scau­ne pleacă peste hotarele țării. De altfel, comunista Ema Hodraș mi-a afirmat plină de mîndrie: — Chiar azi am expediat vreo 10 vagoane de mobilă atît în ța­ră cît și în străinătate! Nu mă desmeticisem încă de ceea ce văzusem. Erau demne de admirat noile utilaje, noua și u­­riașa uscătorie, curățenia exem­plară — oamenii, îmi plăcuseră nespus de mult acei tineri care se­mănau cu niște piloți deoarece purtau ochelari de protecție și sa­lopete albastre. Am aflat că a­­cești harnici muncitori își depă­șesc zilnic planul de producție. Poate aș mai fi „hoinărit" prin fabrică să admir această uriașă realizare a oamenilor de azi, dar mi-am adus aminte de treburile mele și de cele 300 de scaune. Ce s-o fi intîmplat cu ele? Dar n-am avut timp să-mi dea­­păn acest gînd că tov. Ioan Kraila s-a apropiat de mine, mi-a întins un exemplar din nota de comandă și mi-a spus scurt: — Puteți veni după scaune! ...M-am îndepărtat de fabrică, lă­sînd în urmă freamătul muncii, zgomotul ferăstraielor electrice, oamenii aceștia harnici în salope­te albastre. Nu puteam uita fe­lul în care se muncește și tot ce văzusem. Eram parcă mîndru că aici, în Maramureș, s-au născut astfel de oameni, oameni ai zile­lor noastre. Și dacă n-ar fi fost nota de comandă la mijloc, aș fi fost foarte străin de ceea ce reprezin­tă astăzi această fabrică și pri­ma din Maramureș,

Next