Pentru Socialism, iulie 1959 (Anul 10, nr. 1699-1725)

1959-07-01 / nr. 1699

) > \ 2 »■hiuil MWHWMtW Baia Mare — Noul bazin de înot cu trambulinele de sărituri. Rînduri pentru părinții copiilor din tabăra de la Gir dani . DRAGI PĂRINȚI Copiii dumneavoastră sînt la tabără numai de-o suptă­ mină și poate că nu toți și-au făcut timp să vă scrie. Să știți insă că sînt sănătoși și că nu v-au uitat. Anii au prins după d-voastră la sosirea in tabără! Azi insă și lor le e rușine că au fost așa de prostuți la început și abia mai recunosc că au prins. în cele 5 mese pe care le iau zilnic, copiii primesc ci­te 3.300 sau chiar 4130 de calorii. Nu se poate zice că este copil căruia să nu-i convină minc­area din tabără. Au­ mai vă­zut căre Copil căruia să nu-i placă ciocolata, rahatul tu­nu­că și cacao, mierea de albine, crenvurștii și alte asemenea bunătăți? Sau Copil pe care Să nu-l amuze să umble pe tro­tinetă, să se joace cu cercul, cu cuburile, cu chitara cea mică? Ca și Marika Papp din Satu Mare, care a legat mare prietenie cu Florica Marga Susan din Ferneziu și cu Marga­reta Pop din Baia Mare Și Ne­lu Pricop și-a făcut numeroși prieteni de joacă. Pe cei mici o ajută la spălat și pieptănat instructoarea detașamentului 4, Minerva Misăilă. Ce frumos știe ea să îm­pletească codițele lungi ale Marikái Papp! Și pe Nelu tot ea îl îng­iiește. Mai aflați, dragi părinți, că a fost o serbare foarte reu­­­­șită la deschiderea taberei. Numai in citeva zile de la So­ I­sir­ea lor aci, copiii au și învățat 3 dansuri și 2 cintece noi.­­ Cuiva dintre fiii și fiicele dumneavoastră s-au­ făcut deja ves­­­­tiți ca buni dansatori. Cine­ma cunoaște acum în tabără pe I Ana Slovenschi sau pe Tiber­iu Stenger, pe Eugenia Cio­­­­mirtan, Maria Marincaș, Iosif Balint și încă pe mulți alții? Iar cu­ privește corul taberei toți copiii dată în el, absolut , toți. Tovarășa Maria Lunga din Satu Mare, Petrică al dvi. e foarte talentat, și toate tov­ instructoare au spus că nu se lasă până nu­­ cât din el un recitator de prima clasă. Atunci cină la serbare a recitat Cele două poezii ale lui, toată lm­mea a rămas uimită, încercați numai să te imaginați pe Petrică Cum recită ,,Doina haiducului“ cu chipul strălucind tot in bătaia razelor de soare. In fața lui se profila pe cer clădirea taberei, fostul conac al grofului Bromerg, omul cu suflet de piatră, care-i batea pină la singe pe argați. Cu pu­țină sforțare, pe buzele fragede, cuvintete reușesc să sune și asprul Oleleo, ciocoi, ciocoi De te-aș prinde la zăvoi Cu măciuca să te mai De piele să te despei Cu pielea capului teu Să-mbrac buzduganul meu... Străbate vocea prin geamurile castelului și peste pajiștea­­­­ verde pină-n desișul pădurii de stejar, sau pină departe ,­­ spre panglica Someșului. Nestingherită Străbate vocea Copii­­­­i­lor voștri, stăpînii de astăzi ai conacului. Matte­ aș mai avea să vă spun! Dar, despre restul, des­­­­­­pre excursii, despre focul de tabără, despre rezultatele celui­­­­ de al doilea dis­tict au să vă scrie înșiși copiii. Chiar și cei ( ) care abia de un an au învățat sa țină condeiul în mină. Pe­­­­ ei ii vor ajuta tovarășele instructoare. Și acum In încheiere,­­­­ părinți ai tuturor copiilor din tabără, primiți salutul tovără­­­­­­șesc al întregii tabere. M. SIRGA ! S I ALECSESCU M. viața pe pămînt Soarele și 44 pag. — 0,90 lei MUNTEANU O. Viața și moar­tea: 64 pag. — 1,10 lei. PASCU ȘT. Războiul țărănesc din anul 1514 de sub condu­cerea lui Gh­eorghe Doja 44 pag. — 0,85 lei. ALEXANDRU SAVU: Maramureș 48 pag. — 1,10 lei Colecția „Știința învinge" EFILOV­ALEB. Ce sînt semi­conductorii? Traducere din I, rusă de ing. D. Marinescu, ilustrațiile re­produse după originalul so­vietic. 188 pag. — 2,80 lei Ed. tineretului Prin Toate gospodăriile colective la nivelul celor fruntașe (Urmate din pag, l*a) i întinse și fertile creează posibili­tatea dezvoltării producției de plante tehnico-industriale, adu­cătoare de mari venituri bă­­nești. De asemenea, condițiile geografice înlesnesc dezvolta­­rea pe scară largă a unor arti*­iale de rasă perfecționată cum ar fi oile merinos. Cu toate acestea, mai continuă să existe gospodării colective, care nu se dezvoltă pe măsura posibili­tăților de care dispun. Aceasta se întîmplă deoarece nu s*au a*­tras la muncă permanentă toți colectiviștii (Ardusat, A­­driap, Petin), în al doilea rînd, deoarece se mai resimte lipsa­ de preocupare pentru dezvolta­rea și gospodărirea averii ob­­ștești( Rătești, Căuaș, Orașu Nou etc.), și alte cauze de or­­din organizatoric și economic. Prin grija organizațiilor de partid pentru traducerea în fapt a hotărîrii adunării generale a colectiviști­lor în unele gospodă­rii colective s-au și făcut repar­tizări pentru fondul de bază,” deși în anii trecuti, aceste gos­podării obișnuiau să facă acest lucru doar la sfîrșitul anului. Așa sînt gospodăriile colective din Remetea Oaș, Sighet, Ari­­niș și altele. In felul acesta, de pildă, gospodăria colectivă din Remetea Oaș a putut începe din timp o serie de construcții ne­cesare dezvoltării sectorului Zootehnic. Ridicarea tuturor gospodări­­ilor colective la nivelul celor fruntașe, reclamă organizarea u­­n­ui permanent schimb de expe­riență între acestea. O bună practică s-a încetățenit în raio­nul Satu Mare, în care toate gospodăriile de curînd întina­te, sînt îndrumate de cele multi­lateral dezvoltate și puternice din punct de vedere economic și organizatoric. Este necesar ca acest lucru să fie aplicat și în celelalte raioane. Transformarea socialistă a a­­griculturii a luat un pu­ternic a­­vînt în acest an. Este rezultatul unei concrete activități a orga­nizațiilor de partid în acest sens și a exemplului tot mai însuflețitor pe care-l dau gos­podăriile noastre colective. De aceea, paralel cu lupta pentru atragerea țăranilor muncitori pe drumul cooperării în agricultu­ră, să nu fie slăbită nici o cli­pa lupta pentru întărirea eco­nomica și organizatorică a tu­turor gospodăriilor colective e­­xistente. în acest scop, un rol deosebit revine agronomilor, îndrumătorilor tehnici ai acti­vității colectiviștilor. Agronomii au cîștigat un serios prestigiu în fața colectiviștilor, îndrumă­rile tehnicianului agronom din­­comuna Culciu Mic au fost traduse în fapt cu încredere în această primăvară, iar, ca ur­mare, sectorul legumicol și cul­tivarea sfeclei de zahăr în gos­podăriile colective aparținătoa­re acestei comune, au fost mult extinse. Această încredere o­­bliga pe agronomii și zootehni­­cienii noștri la îndeplinirea conștiincioasă a datoriei lor. Organizațiile de partid din S.M.T. trebuie să militeze pen­­­tru respectarea întocmai a con­tractelor încheiate cu gospodă­riile colective,­­îmbunătățirea calității lucrărilor executate și, în general, ridicarea pe treaptă tot mai înaltă a rolului a S.M.T. de organizator al pro­ducției agricole în G’.A.C. Plenara din noiembrie 1958 a C.C. al P.M.R. a trasat un program concret de dezvoltare a agriculturii noastre in urmă­torii ani pentru realizarea sar­cinilor indicate de Congresul al H-lea al partidului. In lu­mina acestui program trebuie desfășurată munca fiecărei campanii agricole, munca din fiecare ramură de producție a­­gricolă, activitatea din fiecare brigadă și echipă de colecti­viști. Belșugul ce se întreză­rește acum în preajma începerii recoltărilor va putea fi înmaga­zinat printr-o bună pregătire a campaniei agricole și o intensă participare la muncă a Colecti­­viștilor. Acestor cerințe trebuie să li se adauge ca o firească completare lupta pentru perfec­ționarea Sistemului de organi­zare a muncii în brigăzile de producție, cît și preocuparea privind soarta avuției obștești. Comuniștii, agitatorii, membrii consiliilor de conducere, fiecare colectivist în parte, trebuie să militeze pentru continua dez­­voltare a avuției tuMești,­ ga­ranția creșterii continue a ve­­niturilor personale ale membri­lor gospodăriilor noastre colec­tive» Părerile unul (Urmare din pag. I-Q), făcă așa stau lucrurile. Pla­nul ii facem, nu-i vorbăm dar mă doare inima c'ind văd că nu pro­­ducem ci­ am putea, pe măsura forțelor noastre și cind avem pe lingă atâția buni mineri și mulți ingineri capabili. De ce toate acestea? Fiindcă inginerii și chiar președintele co­­mitetului de exploatare vin cam rar in mină, la locurile noastre de muncă. Ei își petrec mai mut timpul la suprafață. Și a­­poi la suprafață e ca la supra­față, nu-i ca in mină. E altceva cind vezi un lucru cu ochii tăi și cu totul altceva cind cineva iți povestește despre el. Atunci mai spui că n-o fi chiar așa, c-o fi, c-o păți. Cum e omul? Crede mai mult ochilor decit urechilor. Avea dreptate tov. Șomcutean. Mă gindeam cu altă grijă este amenajat platoul minei. Un păr­­culeț de toată frumusețea. Cu bănci, cu lampioane, împrejmuit cu un gărduleț din tuburi de metal. E foarte bine aceasta: e rău insă că acolo unde se hotă­răște soarta producției, unde lucrează minerii, întreținerea sa* să mur de dorit. Nimeni nu se gîndește, firește, la amenajarea unui parc în galeriile minei, dar grija și preocuparea pentru in­­treținerea locului de muncă și aproti­­donarea lui cu cele nece­sare i­eU­ o­e să se afle la un ni­vel mai înalt. Petre Șomcutean lucrează de peste 10 ani la mină. Fața lui nu-i palidă, ochii săi nu-s subsi de oboseală. Fața lui o­­glindește o sănătate robustă. Face parte din prima generație a Șomcutenilor care nu-i atins de ciincena boală a silicozei. In familia lor, silicoza fusese o boa­­lă familiară. Fie ea a murit ta­tăl său, Nicolae, lăsînd in urmă 9 orfani, de această boală a fost secerat și bunicul său și poate și străbunicul. Mineritul, silico­za și moartea In floarea vîrstei erau pe vremuri tot atît de ne­despărțite. Cum sunt norii negrii de tunete și fulgere. Nu merg bine toate lucrurile la Cavnic, aceasta este adevărat — ii-o spune deschis și Petre Șomcutean. Dar el, ca și ceilalți sute de mineri, nu se mulțumește cu constatarea aceasta, ci luptă pentru îndreptarea lucrurilor. Au biruit ei greutăți mai mari. Acum ei sînt îndrăgostiți de mindra lor meserie. Nu numai pentru că ciștigul e frumos (Șomcutean are in medie cca. 2.000 lei pe lună), nu numai pentru condițiile noi de muncă, care au învins silicoza, ci pen­tru prețuirea ce o acordă azi re­gimul nostru minerilor. Atașamentul minerilor față de meseria lor este oglindită de gri­ja cu care se ocupă de creșterea de noi contingențe. Această gri­ miner să se simte la minerit mai mult poate ca in oricare meserie. Peste 15 minări și ajutori mineri si poartă recunoștință lui Petre Șomcutean, care i-a învățat cum să țină perforatorul în mină, unde să bată găurile ca să „ru­pă“ mai mult, într-un cuvint să devină mineri adevărați. Are Șomcutean un la care ține foarte mult, cumnat Este Vasile Fechete. Fiu de miner și el, rămas orfan și el de mic co­pil. Tatăl său a fost, la fel, do­­borât de silicoză ca și tatăl lui Șomcutean. A ezitat omul să intre în mină. Prea crunt era exemplul generațiilor premergă­toare. Petre Șomcutean însă l-a lămurit. Atunci era atunci, acuma e acum. Alte condiții, al­tă muncă, alt trai. Vasi­le Feche­te a avut încredere în Șomcu­tean și i-a urmat sfatul. A învă­țat meseria de la cumnatul său și nu de mult a trecut cu bine examenul de miner. S-a convins că minerul de azi are altă viață decit a avut-o tatăl său. Acum ii pare bine că a devenit miner. Aceste păreri sînt nu numai ale lui Petre Șomcutean, Vasi­le Fechete, dar și ale bătrânului Francisc Pop, Alexandru Vereș și ale al­tor sute de mii de mineri care lucrează la Cavnic, Băiuț, Nistru sau în orice altă mină din republica noastră. Zi di joi la biblioteca raionului Deși ne aflăm in plină cam­panie agricolă, țăranii munci­tori din satele raionului Cehu S­ilvaniei își găsesc time și pen­tru citit. încă de multă vreme ei s-au obișnuit ca joia, cînd e tîrg în Cehu Silvaniei, sâ-și facă drum și pînă la biblioteca raională, împrumutând cărți pe care nu le găsesc la bibliotecile comunale. Ioan Cîmpeanu din Biușa este deja la a 25-a carte împru­mutată anul acesta. Atît datorită acestui aflux de cititori de prin sate, cît și da­torită atragerii unui­ însemnat număr de cititori din centrul de raion, biblioteca are astăzi în evidența sa 960 de cititori. A­­nul trecut, în 12 luni se citi­seră circa 10.500 de volume, iar anul acesta, numai pînă în mai­ (data­­ ultimei statistici), 6.400 volume. Nu numai un încurcă lume Cu cîțiva ani în urmă, pe strada Reconstrucției II nr. 4 din Baia Mare, și-a făcut ti­­pariția un nou locatar pe nu­me Doroftei Bucșe. După câteva zile, acesta s-a prezentat chiri­așilor drept proprietar al imo­bilului. Cică, între timp cum­părase omul casa și terenul vi­ran din jurul ei. De unde ve­nea și cu ce se ocupa, lui Do­roftei Bucșe nu-i prea plăcea să discute cu chiriașii. De aceea, la început,­ nimeni nu știa ni­mic despre el. Cu trecerea tim­pului însă, lu­crurile au înce­put sâ se mai limpezească și toți s-au convins că el. Bucșe nu este un „fitecinet* $” că*­ plate Să lucreze numai pe picior ma­re, adică să acționeze în mai multe direcții dacă este vorba să „iasă11 ceva. Curtea casei sale era destul de largă. Ce s-a gîndit omul: „Are sfatul popular loc de par­care pentru căruțe? Are. Și ce dacă are. Ce nu pot face și eu nițică concurență sfatului? „Zis și făcut» Doroftei Bucșe a de­clarat curtea loc de parcare, iar mușterii și i-a recrutat sin­gur. De atunci și pînă azi, în fie­care zi de piață, în curtea lui Doroftei Bucșe staționează — bineînțeles contra cost — 30 —40 de căruțe. Ținînd cont că un lot de parcare prost întreținut (cum e în cazul de față), constituie un permanent focar de infecție, cetățenii de pe strada Recon­strucției și Marinarilor, i-au ce­rut lui Bucșe să pună capăt acestor lucruri, deoarece pericli­tează sănătatea copiilor. — Ce? — s-a răstit la ei Bucșe — vedeți-vă de treaba voastră dacă vreți să n-aveți de-a face cu mine. Nu va convi­ne — reclamați-mă! L-au reclamat oamenii la sfatul orașului și la sanspidul regional, dar nici unul dintre aceste două organe nu au luat măsuri care să împiedice pe Bucșe să folosească curtea lo­cuinței ca foc de parcare și de cîștig fără muncă. Ce e drept, secția financiară a orașului i-a făcut ant proces verbal de im­punere. Cu aceasta, problema nu s-a rezolvat, iar măsura res­pectivă s-a transformat apoi într-o armă de apărare a lui Bucșe, pe care­ o folosește de minune. „Plătesc impozit și deci am dreptul să cîștig și eu un ban“ se râțoiește el la in­spectorii de la sanepid sau de la alte organte Care-i calcă curtea. Și apoi: „Știu eu tu am mulți dușmani. N-are decit să le umble gura. Treaba lor, dacă nu le place, să mai re­clame“. Ca să fim mai expliciți în le­gătură cu asemenea afirmații ale lui Bucșe, vom arăta că el nu se simte bine da­că nu se află un proces cu cine­va. Se judecă CU chiriași, cu oameni cărora le-a vîndut lo­turi de casă etc., etc., și citea­ză câte o droaie de martori. La tribunalul orașului și la tel re­gional,­­ precum și la procuratu­ră, este arhicunoscut. Aminteam mai sus că Bucșe are diver­gențe cu o se­rie de oameni cărora le-a vîndut locuri pentru case. Da, Bucșe, o face și pe samsarul. El cumpără di­ferite terenuri, bune pentru con­strucții de locuințe, iar apoi le parcelează, căci în felul acesta pot fi revîndute la preț mult mai ridicat. De la el au cum­părat terenuri pentru a-și con­strui case pe Valea Cerbului o serie de cetățeni, printre care: Andrei Pop, Ioan Szabó, Gh. Pop, E­mer­ic Kovács și Iuliu Cseh. Din „greșeală“, acestor doi din Urmă, le-a vîndut doua parcele de teren care aparți­neau. .. sfatului popular oră­șenesc. Deși pare de necrezut, totuși aceasta e realitatea. Din nou, cercetări, oameni purtați pe drumuri etc., ca pînă la Urmă, Bucșe, să iasă „basma curată“. „A fost o eroare la mijloc, n-a făcut-o intenționat“ «— iată pă­rerea celor care au anchetat „cazul Bucșe Doroftei“. Rămîne încă de văzut. După ce am făcut cunoștință cu cîteva ocupații d-ale lui Bucșe Doroftei, credem că nu-i lipsit de importanță să arătăm ca tot el figurează și în regis­trul agricol al comunei Satu­lung cu o suprafață de aproape 5 hectare de pămînt arabil și fînețe. Cine o fi muncind a­­cest pămînt, căci Doroftei Bucșe din Baia Mare nu poate merge zilnic la Satulung, că de, mai are omul, după cum am văzut și a­re treburi și pe deasupra nu are nici animale de tracțiune? Numai Sfatul popular din co­muna Satulung ar putea da un răspuns exact la această"între­bare. In definitiv, cine este acest Bucșe? Afacerist, samsar, pro­cesoman, încurcă lume, și pe deasupra și proprietar de pă­mînt în mediul rural. Acum, după ce-am făcut cunoștință cu el, ne alăturăm întrebării puse de cetățenii străzilor Recon­strucției și Marinarilor. Cum pot fi trecute oare cu vederea toate afacerile lui? I. PETRIA ț |r^V Dezinfectarea magaziilor pentru păstrarea­­ cereaielor Cerealele depozitate pot fi a­­tacate de diferiți dăunători cai gărgărițele, moliile, rozătoarele etc. Cînd acești dăunători au apă­rut in magazie, trebuie luate măsuri neîntîrziate pentru dis­trugerea lor, fie prin prăfuiți cu D. D. T» sau hexaeloran, fie prin gazarea cu sulfu­ra de carbon, fie prin așezarea de curse sau momeli otrăvite cu șoricioaică. Este însă mult mai bine si nu lăsăm dăunătorii să intre în ma­­gazii. De aceea, în fiecare an, înainte de depozitarea produse­lor din noua recoltă, magaziile trebuie sa fie bine dezinfectate. După golirea magaziilor de produsele din vechea recoltă, se face o curățenie generală a încă­perilor. Se scutură praful și păienjenișul de pe pereți, se mă­­tură toate boabele Și gozurile diai prin crăpături, se opăresc și se dau în hrană păsărilor. Se astu­pă toate găurile făcute de șoa­reci și șobolani și se repară toa­­te stricăciunile de la uși și cioi la ferestre. Distrugerea cea mai sigură a dăunătorilor din magazii se face prin gazare. Pentru efectuarea gazării se folosește pucioasa sau sulfura de carbon, înainte de ga­zare, astupăm bine ferestrele și lipim marginile cu hirtie. In g«4 nenal, se folosește pucioasa (sulful), în cantitate deS00 gra­­me la 10 m. c. volum al maga­ziei. Vasul în care se arde pu­cioasa se așează în mijlocul ma­­gaziei pe o grămadă de nisip, și un mijloc de prevenire a incen­­diilor. Cu sulfura de carbon, deoarece se evaporează repede și ia foc imediat, trebuie să se umble cu multă atenție. Acest lichid se toarnă în vase mici și se așea­ză sus, aproape de tavan sub­ acoperiș. Vaporii care se for­mează sînt mai grei decît aerul și se lasă în jos treptat și um­plu toată magazia, pătrunzînd în toate crăpăturile. După ce s-a turnat lichidul în case se închid bine ușile, lipiti du­-le cu hîrtie. Se ține magazia așa în­­chisă cel puțin 24 de ore. In a­­cest timp pier toți dăunătorii. După gazare se văruiește. Dezinfecția în magazie se mai poate face cu o soluție de sodă caustică. La o sută de litri de apă se amestecă 10—*15 kg so­dă. Cu aceasta soluție se strea peste tavanul, pereții, podelele, ușile, ferestrele, astfel chidul să pătrundă peste ca ll* tot. De asemenea, se mai poate face dezinfecția magaziilor cu lapte de var și petrol și anume, la 10 kg var se adaugă 25 litri de apă și 5 litri de petrol. O dată cu magazia se dezin­fectează și uneltele de maga­zie. „D . Cel de-al doilea război mon­dial se apropia de sfirși. In timp ce trupele sovietice îna­intau vertiginos, urmărind și dinc lovituri mortale mașinii de război hiteriste, în teritoriul óripat încă de fasciști se du­cea o luptă dîrză între popu­lație și cotropitori. Ea se ma­nifesta sub diferite forme, prin care și solidarizarea popu­lației cu cei urmăriți de fas­ciști» Acțiunea filmului Dezertorul** — producție a studiourilor polo­neze —• ce rulează la cinema­tograful ,.­. " Frima", se desfășoară tocmai în jurul u u­nui astfel de caz. Populația unui orășel de mineri din Si­­lezia, ascunde și făcu tot ce-i stă în putință să-l scape pe Robert, evadat într-o noapte dintr-un convoi in care fusese luat cu forța și care se a­­fla in drum spre front. Urmărit de naziști, Robert o­­m­oară pe un ajutor al Ges­tapoului, care voia să pună mina pe el și se ascunde în prima casă pe care o Intâneș­­te. Evadatul Robert este insă în mare primejdie, putin d fi găsit cu ușurință: de altă par­te, locuitorilor le este frică să-l ascundă la ei, de teama pe­depselor necruțătoare ce-i aș­teptau dacă s-ar fi aflat că au adăpostit un fugar. Travestit in haine de miner, Robert este dus și ascuns in­tr-o mină părăsită. Agenții Gestapoului, negasindu-l in fugar, după ce scotocesc tot orășelul, se hotărăsc să-l cau­te în mina părăsită. Robert și infirmiera Eliza­beta, care îl însoțește in mi­nă, sunt pe punctul de a fi descoperiți. Cei doi eroi ai filmului trec printr-o serie de­­ peripeții pat­ Hante, care țin încordată atenția spectatorilor, ce urmăresc cu înfrigurare soarta celor doi fugari urmă­riți de fasciști. Secvențele­­ de un­a dine dramatism — cum sunt, de pildă, cele in ca­re, pentru a ti se pierde ur­ma cei doi fugari se scufundă în apă aproape sub privirile urmăritorilor — țin mereu FILMUL ZILEI treaz interesul spectatorilor care trăiesc alături de eroii filmului. În cele din urmă, renunță la urmărire, naziștii știind că fugarii rupți de foame nu vor avea încotro și vor trebui să iasă la lumina zilei. Robert și Elizabeta — care cunoaște mină ■*— reușesc să iasă din mina părăsită și să ajungă între mineri, care încearcă să-l salveze. Nemții prind însă de veste, încep o nouă urmăriri plină de peripeții, cei doi fu­gari trec prin momente deo­sebit de grele. Vor reuși ei sau nu să scape de urmăritori și să se bucure de libertate? Vor reuși minerii ,să-i scoată pe cei doi fugari din mină? Răspunsul la aceste între­bări este dat de sfîrșitul fil­mului „Dezertorul" realizat de regizorul Witold Leisieu­bl­z, după un scenariu de Jerzy Stefan Slawinski, în care ro­lurile principale sunt interpre­tate de Maria Ciesielska,­­o* zief NoUpak, Wandi Luczyc­­ka și Marius Sm­ochowski. Z­E­R­T­O­R­U­L" SCENA DIN FILM

Next