Pentru Socialism, decembrie 1967 (Anul 17, nr. 4309-4335)

1967-12-01 / nr. 4309

1 Â v­ \ ■A Documentele Plenarei C*G al P*CR* din .......... " 5-6 octombrie în dezbatere EFICIENTA ECONOMICĂ MAXIMA IN TOATE SECTOARELE DE ACTIVITATE Control economic-financiar ferm, exigent In proiectul de Directive cu pri­vire la perfecționarea conducerii si planificării economiei naționale corespunzător condițiilor noii eta­pe de dezvoltare socialistă a Româ­niei se subliniază: „Controlul eco­nomic-financiar, activitatea de prevenire și descoperire a pagube­lor ce se aduc avutului obștesc nu se desfășoară încă în mod cores­punzător“. Organele competente în acest domeniu înlăture fenomenele n-au reușit să negative în gospodărirea fondurilor, insuficient și-au adus contribuția și la întări­rea răspunderii și a grijii fiecărui lucrător din economie față de avu­tul obștesc. Pe bună dreptate se critică în documentele Plenarei din 5—6 pc­Sistemul informational economic constituie o parte componentă și esențială a organizării științifice a producției și a muncii, fiind indis­pensabilă desfășurării în condiții optime, eficiente a activității de conducere a economiei naționale la toate nivelurile. Subliniindu-se necesitatea și ro­lul mijloacelor moderne de calcul și informare economică, b­.­ proiec­tul de Directive cu privire la per­fecționarea conducerii și planifi­cării economiei naționale se arată că pentru elaborarea planurilor anuale, cincinale, a schițelor de perspectivă și urmărirea modului în care se realizează prevederile acestora, pentru a caracteriza ope­rativ și sistematic activitatea eco­nomică din întreprinderi, centrale industriale, este necesar un flux informațional rațional pe toate treptele de organizare. Informația economică, fiind le­gată de realitățile procesului de producție, de organizarea produc­ției și a muncii, concură la rezol­varea problemelor ce se ivesc în­­ desfășurarea activității economice, tocmai prin cunoștințele pe care le furnizează. Ca atare, importan­ța informației statistico-economice constă în sporirea puterii de cu­noaștere și lărgire a sferei acesteia în toate domeniile, scopul sistemu­lui informațional fiind luarea deci­ziilor optime. Un sistem informa­țional care nu este folosit și stu­diat de conducere devine un act de birocrație. Este de la sine înțeles că eviden­ța trebuie să fie de bună calitate, permițînd o cunoaștere reală a fe­nomenelor și proceselor economice din întreprindere, iar dările de sea­mă statistice și informările să fie în concordanță cu aceasta. Din păcate nu peste tot acest lucru es­te, înțeles în suficientă mă­sură, fapt constatat cu ocazia oc­tombrie 1967 faptul că în multe întreprinderi conducerile conside­ră controlul economic-financiar, evidența și controlul gestionării bunurilor materiale ca o sarcină minoră, pe care o lasă numai pe seama sectorului financiar-contabil. Organele de control financiar intern nu sesizează în întregime și la timp lipsurile existente in unitățile pe care le verifică, nu propun întotdeauna măsuri de în­dreptare, nu manifestă în toate ca­zurile fermitate în tragerea la răs­pundere a celor vinovați de în­călcarea legilor. Despre ce efici­ență și fermitate în control poate fi vorba la unități ca: I.R.I.C. Baia Mare, I.R.V.L.F., „Vinalcool", I.C.I.L. Satu Mare, Trustul I.R.S. rificărilor întreprinse de organele statistice în diferite întreprinderi din regiune. Așa, de pildă, Iprofil Satu Mare a raportat ca realizată în prima decadă a lunii noiembrie cantitatea de 19.000 m.p. furnir, ca ulterior, în urma inventarierii, să se constate că în realitate can­titatea produsă a fost de numai 17.899 m.p. furnir. Raportări ireale s-au constatat și la I.R.V­ .F. Ma­ramureș, care la data de 20 noiem­brie a.c. a comunicat o realizare a planului de export — cumulat de la începutul anului — cu peste 15 milioane lei mai mică decît cea raportată la data de 10 noiembrie a.c. La fel, întreprinderea pentru materiale de construcții din Baia Mare a raportat în darea de sea­mă statistică privind realizarea planului de aprovizionare pe tri­mestrul II a.c. date care nu co­respundeau cu situația reală. Pe bună dreptate se pune între­barea: cum au putut servi aceste „informări" conducerile întreprin­derilor mai sus-menționate în ve­derea luării măsurilor pe care le necesită bunul mers al activității întreprinderilor respective? Putem afirma că ele în loc să ajute au contribuit la o derutare. Nu poate fi ignorat nici faptul că în prezent există încă nume­roase cazuri de evidență și dări de seamă cu un conținut similar, care circulă paralel, cerute de organe sau instituții diferite și la termene diferite. Întreprinderilor li se cer uneori tot felul de date și cifre, cuprinse în multiple și complicate formulare și care, în mare măsură, MIHAI HUSIAN director adjunct, ALEXANDRU TÎNJALĂ șef de serviciu adjunct la Direcția regională de statistică Maramureș (Continuare in pag. a 3-a) etc., la care soldul pagubelor pe primele 9 luni ale acestui an a crescut cu 5—87 la sută, în loc ca acesta să scadă. Volumul pagubelor este încă ridicat, îndeosebi în unitățile eco­nomiei forestiere, de transporturi auto ale Sfatului popular regional, U.R.C.C., U.R.C.M. Pe lângă cele arătate mai sus se produc pagube ca rezultat al plăților de locații, amenzi, penali­zări etc. Unii conducători de în­treprinderi privesc cu ușurință ase­menea plăți, pe motivul că ele se fac, in general, între organizații de stat și deci banii ar trece „din­­tr-un buzunar în altul". Conside­ram că o asemenea părere este profund greșită. Cheltuieli mai mari de acest gen s-au înregistrat la Combinatul chimico-metalurgic „Gheorghe Gheorghiu-Dej" Baia Mare, „Partizanul" și „Unitatea" din Sighetul Marmației, I.F. Tg. Lăpuș, întreprinderea pentru ma­teriale de construcții Baia Mare etc. Considerăm că o problemă im­portantă care trebuie să stea în atenția aparatului de control eco­nomic-financiar, indiferent de sis­temul și veriga din care face parte, o reprezintă sporirea intransigenței față de abaterile și deficiențele constatate în gospodărirea mijloa­celor materiale și bănești. Unele organe de control nu iau o poziție fermă față de încercările de diminuare a răspunderii personal GHEORGHE GRIGA economist (Continuare in pag. a 3-a) Calitatea informării economice Exploatarea miniera Săsar. In discuțic — organizarea muncii în abataj. Anul XVII Nr. 4309 Vineri 1 decembrie 1967 4 pagini — 25 bani A intrat în probe tehnologice Fabrica de plăci aglomerate din Sighetul Marmației In dimineața zilei de 30 noiem­brie 1967, colectivul de la C.I.L. Sighetul Marmației a trăit un nou eveniment de mare impor­tanță in viața complexului, ca și a întregului oraș: intrarea în pro­be tehnologice a tuturor capaci­tăților productive a celei mai tinere fabrici — Fabrica de plăci aglomerate din particule de lemn, cea mai modernă unitate econo­mică de acest fel din țara noas­tră. Acest obiectiv a fost inaugurat în cinstea Conferinței Naționale a Partidului Comunist Român. La festivitate au participat to­ varășii Octavian Lutaș și Gheor­ghe Constantin, secretari ai Comi­tetului regional Maramureș al P.C.R., inginer Victor Chiribău — adjunct al ministrului econo­miei forestiere. Au luat cuvîntul tovarășii, in­giner Ionel Pop, directorul Com­plexului de industrializare a lem­nului, ing. Ioan Retegan, secre­tar al Comitetului orășenesc de partid Sighetul Marmației, și in­giner Victor Chiribău, adjunct al ministrului economiei forestie­­re, care au făcut aprecieri asu­pra înaltului nivel tehnic al lu­crărilor de construcții-montaj, felicitând muncitorii construc­tori pentru calitatea executate și darea în lucrărilor folosință înainte de termen a acestui im­portant obiectiv. Cu acest prilej, colectivul Com­plexului de industrializare a lem­nului și constructorii au adresat o telegramă Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarășului NICOLAE CEAUȘES­­CU. (In pagina a 3-a publicăm re­portajul: „La start — a șasea fa­brică din cadrul C.I.L. Sighetul Marmației"). Vedere exterioară a fru­moasei hale a Fabricii de plăci aglomerate din lemn. mn u­m á­p­u­imkm . Adunări de dări de seamă și alegeri în organizațiile de partid LOCUL COMUNISTULUI ■lit VITRINA — prin­cipal mijloc de reclama comercială ■ [UNK] Pe fronturile Vietna­mului de sud CĂMINE RECI Un tovarăș din conducerea Exploatării miniere liba spu­nea: „In repetate rînduri muncitorii refuză categoric cazarea în căminul muncitoresc. Replica „dacă mă cazați în cămin, plec de la exploatare" a devenit pentru noi o obsesie". De unde această rezervă față de căminul muncitoresc? Iată în­trebarea care a generat prezentul raid-anchetă. Explicația faptului pretinde însă a fi lămurit în prealabil care e Sensul căminului muncitoresc Desigur cel care solicită dutlcea în cămin se gîndește găz­în primul rînd la condițiile pe care acesta i le poate oferi pentru o­­dihnă, în vederea refacerii capa­cității de muncă. Dar dincolo de un pat, de o pernă se ridică, fi­resc, cerințe multiple. Dintre a­­cestea se desprind modul de a­­sigurare a hranei, condițiile de igienă. Nu puține și nu de mică însemnătate sunt cerințele fir­ești de instrucție, de educație pe ca­re omul caută să și le satisfacă in timpul liber. Și sînt apoi micile (în aparență) pasiuni ale fiecă­ruia. De felul în care cei cărora li s-a încredințat spre conducere căminul intuiesc aceste adevă­ruri, acționînd în consecință, de­pinde măsura în care acest lăcaș se transformă intr-o gazdă bună, primitoare sau, dimpotrivă, ră­­mîne o slădire oarecare, rece, un simplu dormitor comun. Și acum, ia concret în limitele considerentelor de mai sus de­spre căminele muncitorești ale Ex­ploatărilor miniere Cavnic, Baia Sprie, liba. CAVNIC. Două cămine noi (da­te în folosință cu mai puțin de doi ani în urmă) a 300 de locuri fiecare, compartiimenta­te In ca­mere a cite 4 locuri. La fiecare nivel — un mic grup social (du­șuri,­ spălător etc.), cîte o cameră de gătit, magazie de alimente cu dulapuri compartimentate. Am­bele cămine dispun de spații pen­tru club și pentru bibliotecă. In camere, dușumea de parchet, du­lapuri, noptiere, mese, perdele, paturi metalice cu scaune, so­miere, căni și pahare pentru apă, încălzire centrală. Funcționează o frizerie, BAIA SPRIE, căminul tineretu­lui, 173 locuri, dat în folosință în anul 1961. Aceleași dotări (mai puțin frizerie) ca și cele de la Cavnic. In plus, căminul e radio­­ficat. ILBA. Un cămin nou cu 300 de locuri, dat în folosință în 1965. Cu excepția lipsei totale a perde­lelor de la geamuri și a frizeriei, căminul seamănă „ca două boa­be" cu cele din Cavnic. Din punct de vedere al con­dițiilor materiale (asemănate pe bună dreptate cu cele ale unui hotel) căminele amintite au posi­bilitatea reală de a satisface exi­gențele muncitorilor. Și totuși nu se întîmplă așa. Dovada, așa cum menționam, reținerea față de ca­zarea în aceste cămine: la Cav­­nic 220 de locuri sunt neocupate (din 600), la linia 120 (un întreg etaj e sub lacăt). De ce e pulsul de a o părăsi. Coridoarele — galerii ale aceleiași împărății. Fără o floare, fără un tablou. Ici, colo, un preș vechi plin de praf. Și întuneric. Lipsesc multe cor­puri de iluminat­­ și mirosul acela obsedant de petrol ars — produs de cele două lămpi din „camera de gătit" instalată pe coridorul primului nivel al căminului din Baia Sprie, pe o masă șubredă, în vecinătatea a două­­ butoaie cu resturi menajere — invadează totul, pina la ultima cameră a e­­tajului IV. Și persistă așa zi și noapte!­ Camerele? Pereți mohorîți, pe alocuri sparți, zgîriați. Fără floare, fără un tablou. Ici-colo cî­â­te un montaj ad-hoc din decupări din ziare lipit pe pereți. Or­ colecție de portrete colorate, tă­o­iate din reviste, de regulă vede­te ale ecranului. La Cavnic și Baia Sprie, o bucată de covor sau un preș de cel mult un metru pă­trat. Prăfuit, zdrențuit. La liba nici atît. Parchet cenușiu, nespă­lat, nelustruit. La Cavnic geamu­rile unui cămin (cel în care sînt găzduiți salariați a­i exploatării miniere) au perdele­ Frumoase, curate. Alături, în celălalt cămin care găzduiește șoferi de la co­loana D.R.T.A., muncitori de sectorul din Cavnic al întreprin­sa­derii de explorări miniere și de la T.C.M.M., locul perdelelor e o­­cupat de ziare, de hîrtii divers colorate. La Baia Sprie sunt per­dele. Dar mai bine n-ar fi. Sunt pur și simplu respingătoare. Că­­miniștii din liba nu țin minte să fi pătruns vreo perdea în came­re! Poate de aceea au început să dispară suiporții. Lipsesc pe a­­locuri și elemenți de parchet. Nu atrag nici balcoanele spa­țioase, nici zonele din jurul că­minelor. Nici un teren de sport! Și concluzia nu-i greu de for­mulat. In cămine lipsește acea atmosferă caldă, prielnică, intimă necesară omului. Neoferindu-i cli­matul pe care îl pretinde, omul respinge căminul. Acea atmosferă.. Privite din exterior toate cele patru cămine produc o impresie plăcută, atrag. Construcții moderne, elegante. Dar cum noi, le treci pragul, aparențele ramíii la ușă. Te întîmpină holuri fără co­voare, fără o floare, fără un ta­blou. O împărăție a mozaicului, cimentului, a monoculorii pereți­lor. O împărăție rece. Simți im­ „Mama sănătății“ n-are acces sigur, e vorba de curățenie, de igienă. E drept, curățenie se face zilnic. Dar superficial, în fugă. De aceea praful și-a făcut loc peste tot, îmbibă covtoarele, preșurile acoperă dulapuri, mese, scaune. Pentru păstrarea curățeniei în camere, administratorii cămine­lor (Gheorghe Hușuet la Cavnic, Octavian Slovoacă la Baia Sprie și Emanoil Grünfeld la libia) n-au făcut mare lucru. Se explică deci de ce pe dulapuri s-au amenajat fel și fel de expoziții cu cele mai diverse obiecte, necurățate, turn de alimente sau resturi, ală­de ce paturile nu sunt aranjate, de ce pe dușumea mai pot fi găsite mucuri de țigări, chibrituri arse, de ce geamurile nu sunt curățate cu lunile etc., etc. Și de ce oare ne­­fumătorii trebuie să suporte efec­tele „pasiunii" oponenților lor? Nu pot fi repartizați, în camere, pe categorii? Geamuri sparte sunt: căni de apă sau pahare lip­să, de asemenea (lilia, Baia Sprie) curățenia atît în camere cit și pe holuri — slabă. Ce fac adminis­tratorii? De ce nu sînt­ suficient controlați? Poate ar fi fost evita­te unele măsuri cel puțin nelalo­cul lor. Cum spuneam, fiecare din cămine au la fiecare nivel cîte un mic grup social. La Cavnic însă nu se poate face baie. Acestea au fost închise. Raționamentul: cămi­­niștii ar intra în cămin cu hainele de serviciu și curățenia (așa cum am cunoscut-o) ar avea de sufe­rit! La mină există un modern complex social unde minerii pot face baie, unde-și pot lăsa echi­pamentul de serviciu. Dar poate simt nevoia să facă un duș și la cămin. De ce li se ia această po­sibilitate? De ce oare pentru câți­va certați cu regulile de igienă (și cărora li s-ar putea interzice in­trarea în cămin în echipament de serviciu) să sufere toti ceilalți? M. GRIGORESCU (Continuare în pag. a 3-a) Insula Surtsey — teren de observație unic La 15 noiembrie 1963, în Oceanul Atlantic de nord se năștea o nouă insulă numită Surtsey (după numele lui Surtur, gigantul focului din mito­logia scandinavă), cu o suprafață de 2,8 km.p. (din care 1,9 km.p, acoperită de lavă), care avea să completeze arhipelagul Westmann. Surtsey, spre deosebire de celelalte insule din această regiu­ne, prezintă două carac­teristici noi: durata acti­vității vulcanice, a­­proape continuă de la 14 noiembrie 1963, și soliditatea edificării ei, care-i asigură o exis­tență foarte lungă. Dat fiind aceste caracteristici noi, încă din 1964 s-a in­stalat aici un comitet de cercetări ale cărui lucrări sunt finanțate de statul islandez. Redăm în continuare relatarea transmisă de ziarista Yvonne Rebeyrol ziarului „Le Monde". De departe, Surtsey apare ca o masivă pată neagră puncta­tă de două vîrfuri mai înalte. De la 5 iunie, anul trecut, nici o revărsare de lavă nu mai lu­minează acest peisaj sinistru format din două conuri uriașe de resturi vulcanice, întinderi ne­­sfîrșite de lavă neagră, plaje de nisip și, din loc în loc, erup­ții vulcanice de gaze cu miros foarte neplăcut. Doar gurile craterelor care nu mai aruncă lavă înviorează oarecum, în roșu și alb, peisajul acesta de­primant. Interesul principal pentru această insulă provine din faptul că sub ochii noștri s-a produs apariția unei mici lumi, care, o dată creată, cunoaște o evoluție într-un ritm neobiș­nuit. Toată insula este compu­să din același material — mai bine de un kilometru cub de lavă bazică. Atîta vreme ci­ marea a avut acces pe insulă, exploziile s-au succedat, pro­­iectînd în aer magmă care a YVONNE REBEYROK (Continuare in pag. a 4-a)

Next