Pentru Socialism, noiembrie 1969 (Anul 19, nr. 4907-4932)

1969-11-01 / nr. 4907

PROLETARI DE TOATE TAMM VfflȚIVăi ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN MARAMUREȘ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XIX nr. 4907 Sîmbătă 1 noiembrie 1969 — 4 pagini — 30 de bani FONDULUI CENTRAL — cît mai multe produse agroalimentare LA OCOLIȘ, OBLIGAȚIILE CONTRACTUALE sînt... ocolite După discuția cu I.L.F.-ul am poposit la Ocoliș, nu atît pentru a deschide o polemi­că cu tovarășii de aici, ci mai curînd pen­tru a constata în ce măsură și-au pus la inimă inițiativa Comitetului județean de partid privind stimularea pe toate căile a unităților agricole în vederea achitării sar­cinilor contractuale și a suplimentării obli­gațiilor lor față de stat. Spre regretul nostru nu am găsit­­ decit pe brigadierul legumicol Atanasiu Ardeleanu. Ne-a fost suficientă o scurtă discuție cu dînsul pentru ca din opiniile sale să tragem o concluzie cu pri­vire nu numai la veridicitatea afirmațiilor reprezentanților I.S.F., dar și cu privire la modul de a gîndi al celor de la Ocoliș. — O fi adevărat că nu ne-am achitat de sarcini — ne spune brigadierul, — dar... am avut de aprovizionat cu legume două cantine­ A liceului nr. 1 și cantina Uzinei chimice din Baia Mare. Le-am dat ardei grași, roșii, vinete, gulii, fasole, castraveți, varză... — Bine, le-ați dat, dar de ce nu v-ați a­­chitat în prealabil de obligațiile față de stat? Așa cum scrie la carte: Tăcere. Tăcere semnificativă. — Dar statul cu ce v-a ajutat pe dum­neavoastră? — Statul?! A, da! Cu semințe de legume, cu îngrășăminte chimice, cu un aspersor, cu un credit în valoare de 88.000 de lei, cu... — Și în afară de restanțele contractuale, în ce constă recunoștința dumneavoastră? Din nou tăcere. Și mai semnificativă, de­oarece a fost însoțită de o ușoară roșeață a obrajilor. Apoi: — Mai avem pe cîmp varză, 8—10 tone Zilele acestea le strîngem și vom preda sta­tului... E bine să, se știe însă că mai sînt datori I.S.F.-ului cu zeci de tone de varză! — De ce vindeți produsele pe piață da­că nu v-ați livrat toate cantitățile prevăzu­te în contract? — U.J.C.A.P.-ul... — U.J.C.A.P.-ul știa că sînteți restanți­­eri? Pentru a treia oară tăcere. Apoi: — Vom mai da rădăcinoase și... varză. Nu știu ce vor mai da tovarășii din O­coliș, dar din atitudinea brigadierului Arde­leanu a reieșit că acțiunea pe scară­ largă întreprinsă în județul Maramureș, ca de altfel în întreaga țară, îl lasă cam indife­rent. Fără să ne-o ia în nume de rău, to­varășul Ardeleanu și ceilalți tovarăși din conducerea C.A.P.-ului ar fi bine să știe că la o eventuală revizie ar putea fi trași la răspundere ,pentru nerespectarea îndato­ririlor contractuale asumate. Mai mult, n-ar fi exclus ca rezultatele reviziei să se „lase" cu penalizări usturătoare... D MINCU TOAMNA... Galeria principală se sapă la linia spre ce nouă zonă mineralizată a­u deviat pe vreo 70 de m, cu aproape un metru de la direcția fixată prin proiecte. Acum sunt în curs lucrările de corec­tare a direcției. — Cum a fost posibi­lă o asemenea eroare? întrebarea i-am adre­sat-o șefului secției de explorări liba, ing. Va­sile Chirinaș. — Vina o poartă topo­graful Vasile Luță, ce a dat direcția ca­lu­crării, indicînd cele trei puncte fixe pentru firul cu plumb într-un singur bandaj de lemn din ceri­­mea galeriei. Or, Intre timp acea zonă a intrat in presiune, ceea ce a schimbat poziția celor trei puncte după care s-a condus minerul. O precizare: menține­­rea direcției galeriei du­pă punctele date cade în sarcina minerului. In cazul de față, el a res­pectat direcția, topo­graful a fixat neregula­mentar punctele de o­­rientare.­­Manualele de specialitate și Regula­mentul de topografie mi­nieră prevăd ca cele trei puncte să fie astfel ale­se incit să asigure o perfectă orientare, iar distanța între ele să fie de 1,5—2 m. Or, în cazul amintit topograful le-a fixat pe o singură scîn­­dură, la distanțe de nu­mai 70 cm­. Să vedem totuși cine trebuia să observe ime­diat că galeria nu are direcția corectă, că înseși punctele de con­trol au fost greșite.­­— Dv. ca șef al secției, nu trebuia să observați eroarea? — Deplasarea punc­telor fixe nu se putea observa cu ochiul liber, numai cu aparatele, de către topografi... Atitudini — Dar faptul că au fost plasate în flagrantă contradicție cu normele nu se putea observa de șeful secției? — Nu-i neapărat de datoria șefului de sec­ție... Adevărat, șeful sec­ției nu poate urmări su­tele de asemenea repe­re dintr-o mină. Dar cine trebuia să vadă, să con­troleze sistematic a­­ceste lucruri? Ace­lași regulament stabi­lește că topograful este obligat ca, periodic, să controleze cum se res­pectă caracteristicile lu­crării. Or, topograful în­locuitor a venit să con­troleze acest lucru abia după o lună și ceva. De asemenea, în toate nor­mele se prevede că mais­trul e obligat ca cel puțin o dată pe zi să­ controleze dacă mine­rul respectă direcția. Maistrul Gheorghe Ho­rea n-a făcut-o. Pe aici a trecut zilnic și un spe­cialist cu înaltă califica­re, șeful de șantier* ing. Gheorghe Bledea, care de asemenea avea obligația să observe ne­regula, iar ca om de spe­cialitate trebuia să-și dea seama că rocile în pre­siune vor schimba pozi­ția punctelor fixe. Iată deci că toți acești conducători au negli­jat controlul în mersul lucrării, au trecut pe lângă elementele esen­țiale ale erorii cu ochii închiși. — Eu am fost plecat în concediu în acea perioa­dă, ne-a răspuns topo­graful Vasile Luță ... Și de altfel, n-am fixat numai trei puncte de di­recție, ci mai multe — cinci. — Și de ce nu s-a u­­zat de ele? — ... Pe acelea le-a ales minerul... T. TOHATAN (Continuare in pag. a 2-a) Uzina mecanică de mașini și utilaj minier Baia Mare. Se asamblează un nou cla­­sor spiral. RAMPA Rampa puțului de extracție este cel mai agitat loc al minei punc­tul în care vagonetele goale sunt dirijate spre adîncuri, se scot cele pline, se formează garniturile tre­nurilor. Cei care simt în cel mai înalt grad ritmul trepidant al rampei sunt, desigur, muncitorii care ma­nevrează sute și mii de vagonete, introduc materiale, dirijează sute­le de mineri ce urcă și coboară spre locurile de muncă.­ In spriji­nul acestor oameni, cărora pe scurt li se spune „cuplători“, au venit specialiști de la E.M. Herja. Mai la începutul anului, la mina Herja s-a studiat posibilitatea in­troducerii unor instalații acționate pneumatic, cu ajutorul cărora să se mecanizeze scoaterea vagonete­­lor pline din ascensoare. S-a în­tocmit un proiect și s-a trecut la e­­xecuție. La puțin timp, inginerii Li­­viu Pop, Ioan Fira și Eric Hitter și-au dat seama de ineficacitatea economică a instalațiilor. Pentru a­­sigurarea cu aer comprimat era necesar să funcționeze tot timpul un compresor. Și atunci, tot ei au­­ trecut la realizarea unor Instalații acționate hidraulic, mult mai sim­ple și eficiente. Pe parcurs s-a născut o altă idee: „Dacă e posi­bil s-o aplicăm la scoaterea vago­­netelor, de ce să nu o extindem la întreaga rampă“! Dar de unde u­­tilajele necesare? Răspunsul a fost găsit în pute­rea și dăruirea oamenilor. Proiec­tul a fost amplificat, s-au conce­put instalațiile necesare, lucrările miniere (pante, spații adecvate) etc. In persoana inginerului Radu Banaurs s-a găsit omul care să conducă lucrările de excavații subterane; în atelierul exploatării miniere, mecanicii Iosif Weisenba­ker, Gheorghe Miculin și Ludovic Sneider au executat instalațiile proiectate de Ing. loan Fira, astfel că peste puțin timp s-a trecut la montajul acestora. .. .Astăzi, galeria principală de 1.400 m e iluminată fluorescent De la pupitrul de comandă, un­­ om dirijează fluxul vagonetelor goale și pline de pe întreaga rampă. Toa­te operațiile au fost cuprinse în ansamblul mecanizării. Un sistem de planuri înclinate și linii ferate adaptate la condițiile rampei au preluat astăzi munca grea a cuplă­­torilor. Pe lângă faptul că aici au rămas doar doi oameni, timpul de manevrare a vagonetelor s-a redus la jumătate. Și totul s-a realizat fără să se folosească fonduri de investiții. S-a făcut uz de dăruirea in muncă a oamenilor, de inteligența lor, de dorința firească de continuă per­fecționare. Exemplul de la Herța constituie o invitație și pentru alți specia­liști din industria minieră a Jude­țului. T. IUSTIN _ Viața de partid Fructificarea cunoștințelor specialiștilor în atenția organizațiilor de partid Sighetul Marmației, orașul în care istoria străbună se îmbină, se întregește cu realitatea prezen­tului, atît de bogată, a cunoscut, în anii construcției socialiste, pro­funde transformări. Doresc să subliniez că în peri­oada 1965—1968 revin circa 9.000 lei investiții pe locuitor.­­Volu­mul investițiilor din fondurile centralizate ale statului, în peri­oada 1966—1968, a fost de 183.000.000 lei. An de an s-a dez­voltat Complexul pentru indus­trializarea lemnului, au fost puse în funcțiune noua fabrică de tri­cotaje „Unitatea", o hală de tîmplărie a întreprinderii „Mara­mureșeană", centrala telefonică automată, date în folosință sute de apartamente și altele. La toate acestea, alături de cei­lalți oameni ai muncii, o contri­buție de mare preț au adus spe­cialiștii care lucrează în unitățile productive, care au fost reparti­zați și și-au legat viața de cea a municipiului nostru. Biroul Co­mitetului municipal de partid s-a preocupat să le asigure aces­tora condiții cât mai bune de muncă, de trai, a îndrumat comi­tetele de direcție, organizațiile de partid să aibă permanent în a­­tenția lor educarea, creșterea și promovarea cadrelor de specia­liști, să-i stimuleze în rezolvarea problemelor ridicate de produc­ție. Cîteva exemple sînt demne de consemnat. La C.E.I.L.-platformă (fost C.I.L.), de pildă, lu­crează circa 40 de specialiști —■ ingineri de diferite profesii, eco­nomiști și alții. Comitetul de par­tid, comitetul de direcție s-au preocupat stăruitor de fructifica­rea cunoștințelor lor în interesul producției. Specialiștii și-au adus aportul, „tezaurul" lor de inteli­gență, la soluționarea unor pro­bleme stringente ale transportului intern, utilizarea mai judicioa­să a spațiilor de producție, ream­­plasarea rațională a mașinilor, îmbunătățirea tehnologiei de fa­bricație — în special la finisarea mobilei.­­In acest an n-au existat refuzuri la export). O atenție deosebită — avînd în vedere imperativele puse la conducerea partidului niul investițiilor — au în­dome­acordat organizațiile de partid de la C.E.I.L.-platformă atingerii para­metrilor proiectați. Organizația de partid de la fabrica de mobilă corp a­­ stimulat inițiativa specia­liștilor, a celorlalți salariați, a pus mai bine în valoare cunoștințele cadrelor cu pregătire superioară. Urmarea. Colectivul fabricii a reu­șit să realizeze 22.000 garnituri față de 15.000 garnituri conven­ționale — cît era­ capacitatea pro­iectată. Fabrica este condusă de ing. Liviu Ciceo, un om tînăr, dar inimos, care — ca și ceilalți spe­cialiști de aici — depune multă pasiune, răspundere in realizarea GHEORGHE CODREA secretar al Comitetului mu­nicipal Sighetul Marmației al P.C.R. (Continuare in pag. a 2-a) De aci lemnul intră într-o nouă fază a complexei sale met­amor­­foze. Foto: Fr. SZABÓ Pagina a 3-a literatură ■ - artă CE MARE-I LUMEA! Foto, I. PESCARU „MORRO CASTLE“­tragedia anului 1934m O zi de neuitat 8 septembrie 1934. Plin de în­cordare, căpitanul William Warms privește în bezna nop­ții. Alături de el, pe punte, ti­monierul și al doilea ofițer, ale căror siluete se deslușesc cu greu în razele luminilor de la bord. Un val uriaș se prăbu­șește cu zgomot pe prova vasu­lui „Morro Castle", vas de lux, pus în serviciu în urmă cu patru ani și considerat ca cel mai sigur vapor al S.U.A. Reușise cu greu să treacă printr-un uragan vio­lent în Oceanul Atlantic și se înapoia acum dintr-o croazieră la­ Havana, avînd la bord 318 pasageri și un echipaj de 222 oameni. Pînă la portul de anco­rare, New York, nu mai sunt decît 75 mile marine. O bufnitură de vînt suflă prin camera cîrmaciului. Ușa se des­chide brusc și răsuflînd din greu un om de pază anunță că­pitanului: „Fum pe vas, domnu­le". „Unde este fumul?" întreabă Warms. „Vine prin ventilatorul de la babord, prin spatele coșului !"” . Căpitanul Warms aruncă o privire asupra ceasului de pe punte. Va avea nevoie mai tîr­­ziu de ora exactă pentru a-l tre­ce în jurnalul de bord. Este ora 2:50. Deocamdată nici un om de pe punte nu bănuiește că peste cîteva minute pe vas se va pro­duce o catastrofă. Nu sînt nici măcar nervoși. In definitiv pe un „vas de agrement" cu cinci punți și sute de pasageri se poate produce un mic incendiu, provocat poate de un mac de țigară azvîrlit cu neglijență. Căpitanul se adresează celui de-al doilea ofițer, Roy Millar: „Vezi despre ce este vorba. Mergi de-a lungul coridorului principal al punții A, apoi jos pe puntea B. Uită-te mai ales în camera de corespondență. Apoi jos la punțile C și D­. Millar coboară la puntea A. Nici o urmă de fum. Un vas trece huruind peste vas. Pardo­seala se încovoaie. Roy Millar aleargă mai departe spre mare­le salon de fumat al clasei de lux. Un pasager beat, milionar din New York, se ceartă cu barma­nul obosit. Pe o sofa a mai ră­mas o pereche de la balul de adio, un domn în smoking și o doamnă în rochie de seară. „Cît e ceasul?" strigă milio­narul. „Trei“, răspunde doamna (Continuare în pag. a 4-a)

Next