Pentru Socialism, noiembrie 1969 (Anul 19, nr. 4907-4932)
1969-11-01 / nr. 4907
PROLETARI DE TOATE TAMM VfflȚIVăi ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN MARAMUREȘ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XIX nr. 4907 Sîmbătă 1 noiembrie 1969 — 4 pagini — 30 de bani FONDULUI CENTRAL — cît mai multe produse agroalimentare LA OCOLIȘ, OBLIGAȚIILE CONTRACTUALE sînt... ocolite După discuția cu I.L.F.-ul am poposit la Ocoliș, nu atît pentru a deschide o polemică cu tovarășii de aici, ci mai curînd pentru a constata în ce măsură și-au pus la inimă inițiativa Comitetului județean de partid privind stimularea pe toate căile a unităților agricole în vederea achitării sarcinilor contractuale și a suplimentării obligațiilor lor față de stat. Spre regretul nostru nu am găsit decit pe brigadierul legumicol Atanasiu Ardeleanu. Ne-a fost suficientă o scurtă discuție cu dînsul pentru ca din opiniile sale să tragem o concluzie cu privire nu numai la veridicitatea afirmațiilor reprezentanților I.S.F., dar și cu privire la modul de a gîndi al celor de la Ocoliș. — O fi adevărat că nu ne-am achitat de sarcini — ne spune brigadierul, — dar... am avut de aprovizionat cu legume două cantine A liceului nr. 1 și cantina Uzinei chimice din Baia Mare. Le-am dat ardei grași, roșii, vinete, gulii, fasole, castraveți, varză... — Bine, le-ați dat, dar de ce nu v-ați achitat în prealabil de obligațiile față de stat? Așa cum scrie la carte: Tăcere. Tăcere semnificativă. — Dar statul cu ce v-a ajutat pe dumneavoastră? — Statul?! A, da! Cu semințe de legume, cu îngrășăminte chimice, cu un aspersor, cu un credit în valoare de 88.000 de lei, cu... — Și în afară de restanțele contractuale, în ce constă recunoștința dumneavoastră? Din nou tăcere. Și mai semnificativă, deoarece a fost însoțită de o ușoară roșeață a obrajilor. Apoi: — Mai avem pe cîmp varză, 8—10 tone Zilele acestea le strîngem și vom preda statului... E bine să, se știe însă că mai sînt datori I.S.F.-ului cu zeci de tone de varză! — De ce vindeți produsele pe piață dacă nu v-ați livrat toate cantitățile prevăzute în contract? — U.J.C.A.P.-ul... — U.J.C.A.P.-ul știa că sînteți restanțieri? Pentru a treia oară tăcere. Apoi: — Vom mai da rădăcinoase și... varză. Nu știu ce vor mai da tovarășii din Ocoliș, dar din atitudinea brigadierului Ardeleanu a reieșit că acțiunea pe scară largă întreprinsă în județul Maramureș, ca de altfel în întreaga țară, îl lasă cam indiferent. Fără să ne-o ia în nume de rău, tovarășul Ardeleanu și ceilalți tovarăși din conducerea C.A.P.-ului ar fi bine să știe că la o eventuală revizie ar putea fi trași la răspundere ,pentru nerespectarea îndatoririlor contractuale asumate. Mai mult, n-ar fi exclus ca rezultatele reviziei să se „lase" cu penalizări usturătoare... D MINCU TOAMNA... Galeria principală se sapă la linia spre ce nouă zonă mineralizată au deviat pe vreo 70 de m, cu aproape un metru de la direcția fixată prin proiecte. Acum sunt în curs lucrările de corectare a direcției. — Cum a fost posibilă o asemenea eroare? întrebarea i-am adresat-o șefului secției de explorări liba, ing. Vasile Chirinaș. — Vina o poartă topograful Vasile Luță, ce a dat direcția calucrării, indicînd cele trei puncte fixe pentru firul cu plumb într-un singur bandaj de lemn din cerimea galeriei. Or, Intre timp acea zonă a intrat in presiune, ceea ce a schimbat poziția celor trei puncte după care s-a condus minerul. O precizare: menținerea direcției galeriei după punctele date cade în sarcina minerului. In cazul de față, el a respectat direcția, topograful a fixat neregulamentar punctele de orientare.Manualele de specialitate și Regulamentul de topografie minieră prevăd ca cele trei puncte să fie astfel alese incit să asigure o perfectă orientare, iar distanța între ele să fie de 1,5—2 m. Or, în cazul amintit topograful le-a fixat pe o singură scîndură, la distanțe de numai 70 cm. Să vedem totuși cine trebuia să observe imediat că galeria nu are direcția corectă, că înseși punctele de control au fost greșite.— Dv. ca șef al secției, nu trebuia să observați eroarea? — Deplasarea punctelor fixe nu se putea observa cu ochiul liber, numai cu aparatele, de către topografi... Atitudini — Dar faptul că au fost plasate în flagrantă contradicție cu normele nu se putea observa de șeful secției? — Nu-i neapărat de datoria șefului de secție... Adevărat, șeful secției nu poate urmări sutele de asemenea repere dintr-o mină. Dar cine trebuia să vadă, să controleze sistematic aceste lucruri? Același regulament stabilește că topograful este obligat ca, periodic, să controleze cum se respectă caracteristicile lucrării. Or, topograful înlocuitor a venit să controleze acest lucru abia după o lună și ceva. De asemenea, în toate normele se prevede că maistrul e obligat ca cel puțin o dată pe zi să controleze dacă minerul respectă direcția. Maistrul Gheorghe Horea n-a făcut-o. Pe aici a trecut zilnic și un specialist cu înaltă calificare, șeful de șantier* ing. Gheorghe Bledea, care de asemenea avea obligația să observe neregula, iar ca om de specialitate trebuia să-și dea seama că rocile în presiune vor schimba poziția punctelor fixe. Iată deci că toți acești conducători au neglijat controlul în mersul lucrării, au trecut pe lângă elementele esențiale ale erorii cu ochii închiși. — Eu am fost plecat în concediu în acea perioadă, ne-a răspuns topograful Vasile Luță ... Și de altfel, n-am fixat numai trei puncte de direcție, ci mai multe — cinci. — Și de ce nu s-a uzat de ele? — ... Pe acelea le-a ales minerul... T. TOHATAN (Continuare in pag. a 2-a) Uzina mecanică de mașini și utilaj minier Baia Mare. Se asamblează un nou clasor spiral. RAMPA Rampa puțului de extracție este cel mai agitat loc al minei punctul în care vagonetele goale sunt dirijate spre adîncuri, se scot cele pline, se formează garniturile trenurilor. Cei care simt în cel mai înalt grad ritmul trepidant al rampei sunt, desigur, muncitorii care manevrează sute și mii de vagonete, introduc materiale, dirijează sutele de mineri ce urcă și coboară spre locurile de muncă. In sprijinul acestor oameni, cărora pe scurt li se spune „cuplători“, au venit specialiști de la E.M. Herja. Mai la începutul anului, la mina Herja s-a studiat posibilitatea introducerii unor instalații acționate pneumatic, cu ajutorul cărora să se mecanizeze scoaterea vagonetelor pline din ascensoare. S-a întocmit un proiect și s-a trecut la execuție. La puțin timp, inginerii Liviu Pop, Ioan Fira și Eric Hitter și-au dat seama de ineficacitatea economică a instalațiilor. Pentru asigurarea cu aer comprimat era necesar să funcționeze tot timpul un compresor. Și atunci, tot ei au trecut la realizarea unor Instalații acționate hidraulic, mult mai simple și eficiente. Pe parcurs s-a născut o altă idee: „Dacă e posibil s-o aplicăm la scoaterea vagonetelor, de ce să nu o extindem la întreaga rampă“! Dar de unde utilajele necesare? Răspunsul a fost găsit în puterea și dăruirea oamenilor. Proiectul a fost amplificat, s-au conceput instalațiile necesare, lucrările miniere (pante, spații adecvate) etc. In persoana inginerului Radu Banaurs s-a găsit omul care să conducă lucrările de excavații subterane; în atelierul exploatării miniere, mecanicii Iosif Weisenbaker, Gheorghe Miculin și Ludovic Sneider au executat instalațiile proiectate de Ing. loan Fira, astfel că peste puțin timp s-a trecut la montajul acestora. .. .Astăzi, galeria principală de 1.400 m e iluminată fluorescent De la pupitrul de comandă, un om dirijează fluxul vagonetelor goale și pline de pe întreaga rampă. Toate operațiile au fost cuprinse în ansamblul mecanizării. Un sistem de planuri înclinate și linii ferate adaptate la condițiile rampei au preluat astăzi munca grea a cuplătorilor. Pe lângă faptul că aici au rămas doar doi oameni, timpul de manevrare a vagonetelor s-a redus la jumătate. Și totul s-a realizat fără să se folosească fonduri de investiții. S-a făcut uz de dăruirea in muncă a oamenilor, de inteligența lor, de dorința firească de continuă perfecționare. Exemplul de la Herța constituie o invitație și pentru alți specialiști din industria minieră a Județului. T. IUSTIN _ Viața de partid Fructificarea cunoștințelor specialiștilor în atenția organizațiilor de partid Sighetul Marmației, orașul în care istoria străbună se îmbină, se întregește cu realitatea prezentului, atît de bogată, a cunoscut, în anii construcției socialiste, profunde transformări. Doresc să subliniez că în perioada 1965—1968 revin circa 9.000 lei investiții pe locuitor.Volumul investițiilor din fondurile centralizate ale statului, în perioada 1966—1968, a fost de 183.000.000 lei. An de an s-a dezvoltat Complexul pentru industrializarea lemnului, au fost puse în funcțiune noua fabrică de tricotaje „Unitatea", o hală de tîmplărie a întreprinderii „Maramureșeană", centrala telefonică automată, date în folosință sute de apartamente și altele. La toate acestea, alături de ceilalți oameni ai muncii, o contribuție de mare preț au adus specialiștii care lucrează în unitățile productive, care au fost repartizați și și-au legat viața de cea a municipiului nostru. Biroul Comitetului municipal de partid s-a preocupat să le asigure acestora condiții cât mai bune de muncă, de trai, a îndrumat comitetele de direcție, organizațiile de partid să aibă permanent în atenția lor educarea, creșterea și promovarea cadrelor de specialiști, să-i stimuleze în rezolvarea problemelor ridicate de producție. Cîteva exemple sînt demne de consemnat. La C.E.I.L.-platformă (fost C.I.L.), de pildă, lucrează circa 40 de specialiști —■ ingineri de diferite profesii, economiști și alții. Comitetul de partid, comitetul de direcție s-au preocupat stăruitor de fructificarea cunoștințelor lor în interesul producției. Specialiștii și-au adus aportul, „tezaurul" lor de inteligență, la soluționarea unor probleme stringente ale transportului intern, utilizarea mai judicioasă a spațiilor de producție, reamplasarea rațională a mașinilor, îmbunătățirea tehnologiei de fabricație — în special la finisarea mobilei.In acest an n-au existat refuzuri la export). O atenție deosebită — avînd în vedere imperativele puse la conducerea partidului niul investițiilor — au îndomeacordat organizațiile de partid de la C.E.I.L.-platformă atingerii parametrilor proiectați. Organizația de partid de la fabrica de mobilă corp a stimulat inițiativa specialiștilor, a celorlalți salariați, a pus mai bine în valoare cunoștințele cadrelor cu pregătire superioară. Urmarea. Colectivul fabricii a reușit să realizeze 22.000 garnituri față de 15.000 garnituri convenționale — cît era capacitatea proiectată. Fabrica este condusă de ing. Liviu Ciceo, un om tînăr, dar inimos, care — ca și ceilalți specialiști de aici — depune multă pasiune, răspundere in realizarea GHEORGHE CODREA secretar al Comitetului municipal Sighetul Marmației al P.C.R. (Continuare in pag. a 2-a) De aci lemnul intră într-o nouă fază a complexei sale metamorfoze. Foto: Fr. SZABÓ Pagina a 3-a literatură ■ - artă CE MARE-I LUMEA! Foto, I. PESCARU „MORRO CASTLE“tragedia anului 1934m O zi de neuitat 8 septembrie 1934. Plin de încordare, căpitanul William Warms privește în bezna nopții. Alături de el, pe punte, timonierul și al doilea ofițer, ale căror siluete se deslușesc cu greu în razele luminilor de la bord. Un val uriaș se prăbușește cu zgomot pe prova vasului „Morro Castle", vas de lux, pus în serviciu în urmă cu patru ani și considerat ca cel mai sigur vapor al S.U.A. Reușise cu greu să treacă printr-un uragan violent în Oceanul Atlantic și se înapoia acum dintr-o croazieră la Havana, avînd la bord 318 pasageri și un echipaj de 222 oameni. Pînă la portul de ancorare, New York, nu mai sunt decît 75 mile marine. O bufnitură de vînt suflă prin camera cîrmaciului. Ușa se deschide brusc și răsuflînd din greu un om de pază anunță căpitanului: „Fum pe vas, domnule". „Unde este fumul?" întreabă Warms. „Vine prin ventilatorul de la babord, prin spatele coșului !"” . Căpitanul Warms aruncă o privire asupra ceasului de pe punte. Va avea nevoie mai tîrziu de ora exactă pentru a-l trece în jurnalul de bord. Este ora 2:50. Deocamdată nici un om de pe punte nu bănuiește că peste cîteva minute pe vas se va produce o catastrofă. Nu sînt nici măcar nervoși. In definitiv pe un „vas de agrement" cu cinci punți și sute de pasageri se poate produce un mic incendiu, provocat poate de un mac de țigară azvîrlit cu neglijență. Căpitanul se adresează celui de-al doilea ofițer, Roy Millar: „Vezi despre ce este vorba. Mergi de-a lungul coridorului principal al punții A, apoi jos pe puntea B. Uită-te mai ales în camera de corespondență. Apoi jos la punțile C și D. Millar coboară la puntea A. Nici o urmă de fum. Un vas trece huruind peste vas. Pardoseala se încovoaie. Roy Millar aleargă mai departe spre marele salon de fumat al clasei de lux. Un pasager beat, milionar din New York, se ceartă cu barmanul obosit. Pe o sofa a mai rămas o pereche de la balul de adio, un domn în smoking și o doamnă în rochie de seară. „Cît e ceasul?" strigă milionarul. „Trei“, răspunde doamna (Continuare în pag. a 4-a)