Pentru Socialism, octombrie 1971 (Anul 21, nr. 5498-5524)

1971-10-14 / nr. 5509

2 PENTRU SOCIALISM ÎN PLINĂ ASCENSIUNE După opt luni de la înfiin­țare asociația intercooperatis­­tă de îngrășare a tineretului bovin, prima de acest gen din județ, se pare că a învins o bună parte din greutățile ine­rente oricărui început. In sprijinul acestei constatări vin o seamă de calcule economi­ce, fapte, care atestă că mun­ca consiliului de administra­ție a dat roade bune. Desigur, ca în orice între­prindere și aici în centrul a­­tenției­­ se menține în perma­nentă realizarea principalilor indici de plan. Eforturile în­tregului colectiv îndreptate spre atingerea unor parame­tri mai ridicați la creșterea sporului în greutate vie s-au soldat cu obținerea de rezul­tate promițătoare. Dacă în pri­mul trimestru al anului indi­cele acesta a fost foarte scă­zut, nedepășind în medie 200 —300 grame pe zi, în prezent s-a ajuns la 700 grame/zi pe cap de animal (plan 660 gr). Un asemenea succes a con­curat fără doar și poate la realizarea și depășirea pro­ducției marfă. Etalonul hărniciei îl consti­tuie livrările, contribuția adu­să de asociație la aprovizio­narea populației cu carne. A Astfel în cele 3 trimestre, de aici au fost expediate 449 ca­pete bovine îngrășate, cu o greutate totală de 131,6 to­ne. Din acestea 107 tone au intrat în consumul intern, iar 24 tone la export. De curînd alte 90 de animale în greu­tate de 27 tone au luat calea exportului, planul fiind reali­zat și cu mult depășit la acest capitol important. Tendința de a depăși concomitent sarcina de livrări pentru con­si sumatorul intern merită, de asemenea, a fi evidențiată. Este demnă de amintit stră­dania conducerii de a mări continuu greutatea animalelor la livrare. Așa s-a ajuns la o medie de 200 kg (la intern) și 305 kg (la export). In acest fel s-a reușit ca din cele 187 tone de carne cît este planul anual, în mai pu­țin de nouă luni să fie livra­te 158 tone. Sunt așa­dar Șan­se mari ca în ultimul trimes­tru să se facă un nou salt în di­recția depășirii planului eco­nomic. Desigur că acest proces nu se desfășoară lin, fără dificul­tăți, cum s-ar putea crede la prima vedere. Optimizarea producției cere muncă, efor­turi mari și continue. Comu­niștii de aici au pus pe pri­mul plan preocuparea și grija pentru asigurarea furajelor. Experiența iernii trecute când trebuiau învinse greutăți e­­norme pentru a umple zilnic ieslele cu fîn cumpărat și transportat de la mari distan­te a fost o lecție. S-au tras învățăminte. Acum sunt adu­nate și depozitate in condiții corespunzătoare 624 tone­­ de fîn iar 320 tone nutrețuri au fost însilozate. Nu e suficient nici aceasta. Sunt necesare 1000 tone fibroase. Deficitul va fi suplinit în mare măsură prin cocenii de porumb. In a­­ceastă toamnă asociația însă­­mînțează 200 ha cu secară, produs cu care în anul viitor se va completa baza furajeră, întreaga suprafață va fi amen­dată și fertilizată cu 250 kg ha superfosfat în combinație cu 200 kg azotat de amoniu. Pe terenurile mai slabe doza de azotat de amoniu se du­blează. Aplicînd o asemenea tehnologice conducerea asocia­ției mizează pe o producție bună de secară. Numai că, așa cum ne explică tovarășul inginer Vasile Cosma, direc­torul asociației, baza de a­­provizionare a C.A.P. din Ba­ia Mare nu onorează tractul conform graficului con­de livrare, stabilit. In loc de 900 tone amendamente cît trebu­ia să sosească Intre 1—20 septembrie, au fost livrate doar 250 tone. Aceasta creează greutăți mari și chiar preju­dicii prin întîrzieri la semănat și nerespectarea epocii opti­me. Tovarășul Cosma ne rela­tează, de asemenea, cu satis­facție despre o producție bu­nă de porumb. Pe o suprafață de 70­ ha s-a evaluat o recol­tă de cca 4000 kg boabe la ha. Se ivesc însă și aici pro­bleme, greutăți cu depozitarea produselor. Bunăoară cu bri­gada de construcții de la C.A.P. Vălenii Șomcutei s-a încheiat din timp un contract pentru construirea de patule. ign­orînd obligațiile asumate la data de 15 septembrie lu­crarea nu era nici măcar în­cepută. Asociația intercooperatistă din Mireșu Mare este pe drumul cel bun. Perspectivele de dezvoltare sunt clare certe. La sfirșitul anului vii și tot efectivul de bovine va a­jun­ge la 2000 capete­­— aso­ciația devenind deci o adevă­rată fabrică de carne. Un co­lectiv de oameni inimoși se zbate, își înzecește eforturile pentru a pune la punct lucru­rile învingînd rînd pe rînd greutățile, obstacolele ce se ivesc în cale. N. SZÖBEL Asociația i­efer cooperatism­ pentru îngrășarea bovinelor ®»8S­R!HP0KSI*® lB!tae!E3!fB ®! HM EI SfJLS ® Ca niciodată pînă acum, fru­moasa comună Seini cunoaște înnoiri pe toate fronturile: uni­tățile economice își lărgesc baza de producție, se construiesc străzi, locuințe etc., obiective, ca­re vor contura profilul unui vii­tor oraș industrial-agrar. Se înțelege că obiectivele con­struite, cu termen de predare la sfîrșitul acestui an, sînt aștepta­te ca pîinea caldă și pe bună dreptate. Dar față de timpul îna­intat, există unele semne de în­grijorare pentru stadiul unora din ele. Cele mai importante fonduri au fost alocate Fabricii „Seinea­­na* 1", care prin cele peste 4 mi­lioane de lei fonduri cuvenite, își va spori producția cu cca. 50 la sută, în etapa finală și cu 35 la sută începînd cu prima zi din anul viitor. —Apreciez, ne-a spus tova­rășul Nicolae Ilie, directorul fa­bricii, că pînă acum constructo­rul (n.n. Grupul nr. 1 Baia Ma­re) a muncit bine, a executat lu­crări de calitate, terminîndu-ne mai devreme sălile preselor, pentru drojdie uscată, cea de ambalat, grupul sanitar etc. Aju­torul constructorilor ne-a facili­tat continuarea fără întrerupere a producției, ceea ce a și făcut să putem produce peste plan 43 tone drojdie și 250 hl ötel ali­mentar. Pînă aici toate bune. Mai depar­te însă tovarășii din conducerea întreprinderii ne-au mărturisit în­grijorarea fată de celelalte lu­crări, care trebuiau atacate, dar constructorul și-a redistribuit for­țele spre alte obiective. Aici ar fi vorba în primul rînd de demo­lări de planșee vechi, de recon­­diționarea halei principale Unde urmează a fi montate două linii de fermentare și alte lucrări. Or, acestea sunt tocmai lucrări care condiționează sporirea produc­ției. Ne întrebăm ce așteaptă constructorul de n-a trecut la execuția lor? Să fi uitat oare că au mai rămas doar două luni și jumătate din acest an? Să fi ui­tat că trebuie montat utilajul și efectuat rodajul? Pe șantierele seinene De la „Seineana", pe șantierul de drumuri. Pentru anul acesta constructorul are în plan betona­­rea drumurilor spre complexul avicol, spre cel de creștere a porcinelor și spre ferma I.A.S. Pînă acum, e drept, s-a lucrat în ritm susținut, dar dacă luăm în considerare că această operație nu se poate executa pe frig și mai ales că s-au întrerupt lu­crările de vreo patru zile, după cum ne spune tovarășul maistru Vaier Buzu­ra, trebuie să spunem că lucrările sunt în pericol de a nu fi terminate. Singura este accelerarea lucrărilor, soluție fo­losind timpul bun din această lu­nă. Afirmăm aceasta pornind de la faptul și calculele care atestă că numai la Complexul avicol și rin m­irrinp mai fr^humo f,nt-*'na‘ a­proape 1.000 m.l. de bandă, iar la ferma agricolă încă 900 m.l. de drum. Or, aici nu s-a turnat încă nici un metru cub de be­ton! E drept, am vizitat aici la Se­ini și lucrări care sunt gata de predare, așa cum sunt cele de la stația-trase a I.R.E. și complexul de porcine. Și aici, însă, mai este de lucru, la unele „mărun­țișuri", iar timpul trebuie drămu­it cu grijă, mai ales că, după constatările noastre, efectivele pierd timp cu mutarea de la un loc de muncă la altul. Lucrarea cea mai periclitată, însă, e blocul de locuințe ce se construiește în „noul centru" de lîngă gară. Ni s-a părut curioasă orientarea maiștrilor de aici în atacarea lucrărilor: s-a început finisajul exterior, în timp ce în interior nu s-au efectuat nici măcar zidurile despărțitoare, fapt ce a făcut ca pînă la această da­tă să nu poată fi începute lucră­rile de finisaj interior, instalațiile etc. E drept, aici n-au fost zi­dari la discreție, dar și la cei existenți nu li s-a asigurat de lu­cru la capacitatea lor și n-au fost orientați spre lucrările mai im­portante. Măcar acum, ,,în ceasul al 12-lea", Se impun din partea șefului de șantier și a maiștrilor, măsurile care să asigure preda­rea la termen a acestui obiectiv. T TOHATAN ÜLM TIMPUL HAMAS TREBUIE FOLOSIT LA MAXIMUM PENTRU ONOAREA COLECTIVULUI Am plecat la Ulmeni cu gin­­dul să scriu un material cri­tic ce intenționam să-l intitu­lez „Întreprinderea industrială de prefabricate Ulmeni — pe cea mai joasă treaptă a pro­ductivității muncii.“ In sprijinul acestui titlu ur­ma să fac uz de citeva argu­mente plauzibile din viața în­treprinderii. Pentru a le re­colta m-am adresat tovarășu­lui Ioan Trifu, directorul în­treprinderii. — Cum stați cu productivi­tatea muncii? — E realizată în proporție de 103,5 la sută. — Nu se poate. In carnetul meu am notată, de la statisti­că, o cifră mult mai mică: opt­zeci și citeva procente. — Ea corespunde realități­lor din luna august a anului curent. De atunci au interve­nit mari schimbări. Priviți! Și directorul îmi pune in fa­ță o situație proaspăt întocmi­tă, cea a realizărilor pe luna septembrie și pe 9 luni din acest­ an. Cum rezultă din ea, productivitatea muncii a fost realizată pe 9 luni, în propor­ție de 101,4 la sută, iar pe lu­na septembrie, in proporție de 103,5 la sută. Deci, nici un argument pla­uzibil care să mă îndreptă­țească la scrisul unui material critic. Faptul m-a determinat să trec la investigații de altă na­tură. Astfel, am aflat că, în luna august, din lipsă de ma­terie primă — ciment — lucră­torii sectorului prefabricate au pierdut aproape 10 zile de muncă. Consecințele slabei ac­tivități a serviciului de apro­vizionare își spunea cuvîntul. In mod firesc toată lumea intrat în alertă. La organizația a de partid, conducerea între­prinderii, in toate secțiile de producție ce realizează prefa­bricate, oamenii discutau, chib­zuiau asupra a ceea ce tre­buia făcut pentru ieșirea din impas. Gândirea colectivă și-a spus cuvîntul: trecem cu toa­te forțele la revizuirea și re­pararea liniilor tehnologice, crearea de stocuri cu agregate de balastieră, descongestio­narea suprafețelor de produc­ție, astfel incit să creăm con­diții optime de lucru care să ne permită recuperarea cit mai grabnică a pierderilor. Trec mai multe zile de în­cordată și rodnică muncă con­sacrată pregătirilor. In sfîrșit, sosește un prim vagon cu ci­ment. Mult așteptata materie primă este descărcată intr-un timp record. Oamenii reiau lu­crul din mers. Intre timp, so­sesc alte și alte vagoane cu ciment. „Materie primă este din bel­șug, utilajele funcționează din plin, ireproșabil. Sunt și sto­curi suficiente cu agregate de balastieră Trebuie folosite din plin pentru recuperarea rămînerilor în urmă", a zis ți­nui. Părerii lui i s-au asociat, rînd pe rînd, un muncitor, al­tul, încă șapte, zece, pînă la ultimul. Și au luat o hotărire colectivă: pină la redresarea situației vom munci în schim­buri prelungite. Urmarea? Producția globală (pe nouă luni) realizată in pro­porție de 103 la sută, iar pe luna septembrie, in proporție de 103,5 la sută. De asemenea, valoarea producției marfă a fost depășită cu 6,6 la sută pe luna septembrie, iar față de 9 luni ale anului trecut volu­mul acesteia a crescut cu pes­te 12 la sută. — Ce v-a determinat­­ să fa­ceți asemenea eforturi? — Era in joc onoarea între­gului colectiv, ne răspunde be­­tonistul Ioan Păcuraru, unul dintre comuniștii care, prin e­­xemplul personal i-a dinami­zat în muncă pe toți. Din acest răspuns, ce de­gajă multă responsabilitate muncitorească, am aflat, de fapt, in ce constă forța colecti­vului întregii întreprinderi a­­tunci cind are de învins greutate, în conștiința lor de a neobosiți luptători pentru în­făptuirea sarcinilor trasate de cel de-al X-lea Congres al partidului cu privire la spo­rirea producției de materiale de construcții. Orice rămine­­re in urmă constituie, cum bi­ne afirma betonistul nostru, o inadmisibilă tentativă de știr­bire a onoarei colectivului din care faci parte. CONSTANTIN JOSAN I B3»nifa M9ia fi SBBaME«eMae E I I î j.„Compozi­torul“ din í Dumbrava ^— Iți amintești, bade Moșuț, că in anul trecut ai luat îm­prumut de la noi de la coope­rativă 1.100 bucăți de țiglă? — îmi amintesc, măi fecior.­­ Cum să nu-mi amintesc, cind 1 chiar tu mi le-ai dat? ^ — Acum n-am mai zice că t ți le-am dat împrumut ci că l DJ­e-am vindut. Adu-ne degra­­­­ba 1.300 de lei și alta n-ai­­ treabă cu noi! 1 Dialogul de mai sus a fost­­ purtat între 4 ochi in biroul­­ cooperativei agricole de pro­­­­ducție din Dumbrava între : Gheorghe Leșe, contabilul șef­­ al cooperativei, și Alexa Moșuț, din­­ satul Dobricu­­ Lăpușului, într-­­ una din zile­­­­le toamnei a­­­nului 1966. Peste citeva ore de­­ la această discuție A. Moșuț a­­ adus cei 1.300 lei și i-a înmî­­ț­nat lui Gh. Cupșe pe atunci vi­­­­cepreședinte al cooperativei. Acesta la rîndul său a predat­­ banii contabilului șef, Gh. Lere,­­ care i-a băgat in ... propriul­­ său buzunar. * „Pofta vine mîncînd“, spune­­ un proverb. Alg și cu Gh. Le­­i­șe. La scurtă vreme după ce a „ciupit“ cei 1.300 lei — a măs­­­­­uit un Stat de plată — trans­­­­formînd suma de 3407 lei in 4708 lei. „Cîștigul“ de 1.301 ’ lei l-a pus de asemenea la­­ „păstrare“ in buzunar,­­ „Merge treaba", își zicea în sinea lui măsluitorul, văzind­­ ca nimeni din conducerea co-­­­operativei sau de la județ nu i se sesizează de matrapazlîcu­­­­rile sale. Stimulat de bunul­­ mers al afacerilor, măsluitorul­­ a pus bazele unui viitor cin­­s­tec, pe care-l fredona in orele I de „răgaz“: „Ce frumoasă este­­ viața / De contabil diminea­­­­ța ! Dimineața pe răcoare / Cu , bănuți în buzunare ! Vremea trecea, iar Gheorghe­­ Leje continua să ciupească­­ din avutul cooperativei. La o­­ parte dintre cetățenii cărora­­ cooperativa le-a dat pășune­­ pentru animale, printre care : A. Petruș și T. Mureșan din I Stoiceni, V. Cupșa, I. Oană și I. Cimpean, din Dobric, Gheorghe Leje le-a încasat ba­nii datorați eliberându-le, cite o chitanță de fabricație pro­prie. Banii încasați ca de obi­cei nu au mai fost evidențiați în scriptele cooperativei, luând, de asemenea, drumul buzuna­relor contabilului. Dar, ce­ să mai lungim vorba. In cîțiva ani, măs­luitorul compozi­tor a adus coo­perativei agrico­le din Dumbrava un impor­tant prejudiciu, ieri „Am avut o serie de chestu­ne prevăzute. Trebuia să iau de undeva bani, se scuză Gh. Lete. In anul 1966 a tre­buit să plătesc o cantitate de­ motorină tractoristului Ioan Nistea, iar în anul 1967 am fost nevoit să achit casarea pentru două tinere sosite in practică în unitatea noastră. Argumentîndu-i-se că meca­nizatorul I. Nistea a decedat in anul 1965 și că sumele pe care le-a încasat de la Ion și Alexa Petrehuș și pe care pre­tinde că le-a folosit la achita­rea eleve contravalorii cazării unor practicante nu au fost evidențiate nici la intrare nici la ieșire în actele cooperati­vei, acesta nu a mai avut ce zice. Argumentul său „forte“, acuma după ce a fost justiției, a rămas doar diferit acela că prejudiciul material pe care l-a adus cooperativei a fost recuperat. Este adevărat că prejudiciul a fost în bună parte recupe­rat. Cum rămîne cu contabi­lul? A fost el destituit sau cel puțin suspendat din funcție? Aș! Se pare că organele de resort s-au situat pe poziția spectatorului distant din lojă. I. PRIBOI Panou de onoare: ANA CHEREJI, muncitoare la întreprinderea de in­dustrializare a laptelui Baia Mare B I I I Joi 14 octombrie 1971 Pe urmele materialelor publicate „Ițele telefoanelor“ Am primit următorul răspu­ns din partea Oficiului municipal de poștă și telecomunicații Baia Mare la articolul publicat în ziarul din 28 septembrie: ..La data de 29 august, semnatarul articolului, A. Varhamtovschi, făcut o comandă cu un abonat­­ din Cluj. Telefonista de serviciu a făcut numeroase apeluri la numărul solicitat. Dar, abonatul din Cluj n-a răspuns. Abia la ultimul apel, la ora 22,08 s-a obținut legătura și s-a efectuat convorbirea. Aceste apeluri, ca și faptul că telefonul abonatului din Cluj a fost deranjat, ne-au fost confirmate. Apelurile făcute pentru Cluj cu prefix 951 au înregistrat gre­șit un apel pentru Timișoara cu prefix 961. Asemănarea de pre­fixe a favorizat apelul eronat. Vă asigurăm, că îmbunătățirea activității de servire a abonați­lor stă permanent în atenția noastră. Articolul în cauză ne-a ajutat în această privință“. AR FI LOGIC­OARE ? ! Conducerea secției l-a che­mat, urmărind un scop bine definit, să explice de ce ab­sentează nemotivat, fapt ce pune sub semn de întrebare creditul încrederii de care a beneficiat datorită priceperii lui profesionale. Surprins de așa atitudine, cel în cauză pri­vește la oamenii care l-au pus pe drumuri, simulînd multă nedumerire. Ii privește cu mîndria omului în al cărui su­flet nu a putut încolți regre­tul pentru greșeala săvîrșită. I De ce? Fiindcă este prea mîn­­■­dru din fire, se crede mai mult­­ decit perfect. I se pune o întrebare. El răs­­­­punde prin alte șapte între­­­­bări. Bineînțeles , ocolind răspunsul „diplomatic", la obiect, nici una in stare să justifice absențele-i nemotivate din serviciu. Urmează alte și alte între­bări. Le ascultă vădind o aro­gantă stăpînire de sine. Pen­tru ca în cele din urmă să iz­bucnească: „dezaprob gestul dumneavoastră... n-aveți pic de atitudine tovărășească... nu sunteți în stare să mă în­țelegeți“. Cu siguranță că omul ar fi găsit înțelegere. Dar pentru asta era nevoie să prezinte un argument cît de cu­ convingă­tor. ..Pledoaria“ lui, împănată cu fel de fel de acuzații la adresa celor care îi supliniseră lipsa de la serviciu, a fost mai mult de­cit banală. Neac­­ceptind-o, tova­rășii din con­ducere durau să-l se stră­scoa­tă din vînzolea­­la în care s-a cuibărit cu gîn­­dul că poate lucra oricum. — Ne-ați lipsit ca mina dreaptă, încearcă unul să-i ex­plice. — Dacă-i așa, atunci trageți o linie peste nemotivate. Con­siderați că am fost învoit. Conducerea nu acceptă. Pen­tru că socotește nedrept a trece cu Vederea lipsurile ne­­­ motivate. J înfuriat, omul în cauză in­­­tervine brusc in discuție, pla­n­sind socratic o povață, îi­ Cer­­ câți să judecați logic lucrul ” zile. ! Logic ?! Doar a fost chemat­ă în virtutea unei logici cit se­­ poate de clare, logică ce nu­­ admite cocoloșirea lipsurilor.­­ Ea a dat posibilitate judecă­­­­torilor ad-hoc ai cazului în­­ speță să-l determine pe „In­­s­culpat“ să-și recunoască vina. I Și bine a făcut. Căci, logic­­ gîndind, se pune o întrebare! g ce s-ar întîmpla oare dacă,­­ într-o bună zi, de la serviciu I ar lipsi nemotivat toți colegii­­ de muncă ai lui A.D., tehnician­­ la S.I.L. Tăuții de Sus? Ar fi oare logic? C­ JDER­I N­O­T­Ă

Next