Pentru Socialism, octombrie 1971 (Anul 21, nr. 5498-5524)
1971-10-24 / nr. 5518
A 7...... PENTRU SOCIALISM DininUS 24 octombrie 19?i litA LEGEA cu privire la organizarea și conducerea unităților socialiste de stat înaintarea țării noastre pe drumul făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate, transformările profunde care au loc în baza tehnico-materială, în întreaga viață economică și socială impun îmbunătățirea continuă a formelor și metodelor de conducere și organizare a economiei, pentru ca ele să contribuie din plin la utilizarea superioară a resurselor materiale și umane, la punerea în valoare a avantajelor noii orînduiri, indeplinindu-și rolul de forță politică conducătoare a societății, consfințit în Constituția țării, Partidul Comunist Român a inițiat și pus în aplicare un amplu program de măsuri pentru îmbunătățirea organizării întregii societăți, pentru perfecționarea raporturilor sociale și promovarea consecventă a principiilor echității socialiste, pentru adîncirea democrației și crearea unui cadru organizatoric care să asigure participarea mijlocită a clasei muncitoare, nea tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, la elaborarea și înfăptuirea politicii de dezvoltare a societății socialiste. Acest program, care îmbrățișează toate sferele vieții economice și sociale — industria, agricultura, construcțiile, circulația mărfurilor, cercetarea științifică, învățămîntul, cultura și ocrotirea sănătății, administrația de stat — asigură ridicarea pe un plan superior a întregului proces de edificare a orînduirii socialiste în România. O deosebită însemnătate a avut perfecționarea conducerii și organizării economiei pe baza centralismului democratic, principiu organizatoric fundamental al statului nostru socialist, care îmbină armonios conducerea unitară și coordonarea pe bază de plan a activității economico-sociale cu acordarea de largi atribuții unităților economice, instituțiilor cultural-științifice, organelor locale. Delimitarea mai bună a locului și rolului întreppinderii în sistemul de organizare a economiei, constituirea centralelor industriale și a altor unități similare, înfăptuirea principiilor muncii și conducerii colective în toate domeniile au creat condiții pentru îmbunătățirea calitativă a activității economicosociale, întreprinderea, ca unitate de bază a economiei, are rolul de a administra cu eficiență maximă mijloacele de care dispune, de a asigura îndeplinirea ritmică și integrală a sarcinilor planificate, folosirea completă a capacităților productive, modernizarea proceselor tehnologice, creșterea productivității muncii, reducerea continuă cheltuielilor de producție și ridicaarea calității produselor. Centralele industriale, ca mari unități economice care reunesc — în raport cu specificul proceselor tehnologice, relațiile de cooperare, amplasarea geografică și alți factori economici — întreprinderi cu profil apropiat sau din ramuri conexe, dispun de posibilități sporite pentru organizarea rațională a producției, promovarea progresului tehnico-științific și creșterea rentabilității producției. Ele au sarcina de a dezvolta specializarea și cooperarea între unitățile componente, de a realiza în mod centralizat unele activități din domeniul cercetării, proiectării, pregătirii și executării investițiilor, al aprovizionării tehnico-materiale și desfacerii, de a acorda întreprinderilor sprijinul și asistența tehnico-organizatorică necesară. In dubla lor calitate de producători și proprietari, oamenii muncii poartă răspunderea în fața societății pentru modul cum sunt utilizate fondurile materiale și financiare încredințate, avînd îndatorirea de a se preocupa neîncetat de asigurarea bunului mers al unității în care lucrează. Prin însuși conținutul ei, proprietatea socialistă impune integrarea organică a maselor în activitatea de organizare și conducere a producției, întărirea disciplinei și responsabilității sociale a fiecărui cetățean, participarea directă a celor ce muncesc la luarea deciziilor privind dezvoltarea economică și socială, exercitarea unui control exigent de către oamenii muncii asupra modului cum se aduc la îndeplinire sarcinile de partid și de stat. Constituirea organelor de conducere colectivă în unitățile socialiste de stat, înstituționalizarea adunărilor generale ale oamenilor muncii, au ridicat la un nivel mai înalt munca de conducere, au contribuit la adîncirea democrației socialiste, la creșterea rolului maselor populare în viața economică a țării, în gospodărirea avuției naționale. Pentru a asigura perfecționarea în continuare a relațiilor de producție în procesul făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate, pentru a concretiza prevederile constituționale cu privire la exercitarea de către popor a dreptului de a administra proprietatea socialistă de stat, stabilind unitar răspunderile organelor de conducere colectivă din unitățle socialiste de stat, atribuțiile și rolul adunărilor generale ale oamenilor muncii, Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege. CAPITOLUL I Organizarea și funcționarea întreprinderilor ART. 1. — întreprinderea de stat este unitatea de bază în care se desfășoară activitatea economico-socială și în care oamenii muncii își exercită direct prerogativele ce decurg din dubla lor calitate de proprietari și producători ai bunurilor materiale. Fiecare om al muncii, încadrîndu-se în colectivul unei întreprinderi socialiste de stat, devine participant la administrarea patrimoniului încredințat acesteia, cu drepturile și obligațiile prevăzute în lege, se angajează față de colectivul unității respective, față de societate, să depună toate eforturile pentru a asigura utilizarea eficientă și dezvoltarea continuă a avutului obștesc, să-și pună întreaga capacitate și putere a creației în slujba intereselor generale, să participe din plin la activitatea economică și socială din unitate, întreprinderea are ca obiect de activitate, în funcție de specific, producerea de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii, aprovizionarea și desfacerea produselor. Organizarea activității economice se întemeiază pe principiul centralismului democratic, care îmbină în mod organic conducerea unitară a economiei cu autonomia funcțională a fiecărei unități, întreprinderea își desfășoară activitata potrivit legilor în vigoare și în cadrul planului de stat, avînd totodată largi atribuții în domeniul planificării, cercetării și proiectării, investițiilor, aprovizionării și desfacerii produselor, în pregătirea personalului, în organizarea producției și a muncii, întreprinderea este unitatea economică cu autonomie în gospodărirea fondurilor în scopul folosirii întregului potențial economic; răspunde față de organul căruia îi este subordonată de îndeplinirea planului și a indicatorilor tehnici, economici și financiari. ART. 2. — întreprinderile se organizează și funcționează pe principiul gestiunii economice. întreprinderile au personalitate juridică pe care o dobîndesc de la data înregistrării lor la Ministerul Finanțelor sau, în cazul celor de subordonare locală, la organele financiare județene și al municipiului București, întreprinderile au plan propriu, corespunzător activității pe care o desfășoară, parte integrantă a planului de stat, încheie bilanț, au contra bancă, beneficiază de credite bancare, au relații economice, financiare și juridice cu alte unități. ART. 3 — întreprinderile sunt subordonate direct ministerelor, altor organe centrale ale administrației de stat, consiliilor populare , sau centralelor, potrivit actului lor de înființare. Prin actul de înființare a întreprinderii se stabilesc obiectul activității, denumirea și sediul, întreprinderile de interes republican se înființează prin hotărîri ale Consiliului de Miniștri, întreprinderile de interes local se înființează prin hotărîri ale consiliilor populare. Desființarea reorganizarea lor întreprinderilor, prin fuziune, absorbție, divizare totală sau parțială, activității, modificarea obiectului denumirii și sediului se hotărăsc de către organele care au în competență înființarea lor. ART. 4. — întreprinderile se înzestrează la înființare cu fonduri fixe și se dotează cu mijloace circulante proprii, necesare desfășurării activității lor. Fondurile fixe nu pot fi înstrăinate, ipotecate sau gajate și nu pot fi urmărite în temeiul nici unui titlu și pe nici o cale. Fondurile fixe devenite disponibile, aflate în stare de funcționare ori uzate, se transferă, se valorifică sau se lichidează, după caz, potrivit legii. Dotarea cu mijloace circulante se face de către ministere, alte organe centrale ale administrației de stat sau comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, precum și de către centrale pentru unitățile componente, după caz, din fondurile înscrise în bugetul de stat, cu avizul Ministerului Finanțelor, respectiv al organelor financiare locale. Materiile prime, materialele, combustibilii și alte asemenea bunuri destinate procesului de producție, în măsura în care depășesc nevoile unităților toate, pot fi transmise cu deținăplată în condițiile legii. Produsele finite se vînd pe bază de contracte economice, sau în alte condiții prevăzute de lege. Pentru creanțe, pot fi urmărite numai mijloacele bănești ale întreprinderii. Creșterile de mijloace circulante de la un an la altul se acoperă în cursul perioadei de plan prin credite bancare, rambursabile din resursele prevăzute în acest scop. Mijloacele circulante se utilizează în cadrul normativului total aprobat pe ramuri de activitate. Disponibilitățile de fonduri bănești ce apar în cursul executării planului la unele elemente ale normativului mijloacelor circulante pot fi folosite pentru acoperirea unor nevoi suplimentare temporare la alte elemente. ART. 5. — întreprinderile subordonate ministerelor, celorlalte organe centrale ale administrației de stat și consiliilor populare au relații bugetare directe. întreprinderile din cadrul centralelor realizează relațiile bugetare prin intermediul centralei din care fac parte; ele efectuează direct vărsămintele reprezentînd impozitul pe circulația mărfurilor și alte venituri cuvenite bugetului de stat. ART. 6. — Beneficiile aprobate prin planul financiar al întreprinderilor se repartizează, potrivit legii, pentru : nevoi financiare privind producția și investițiile, vărsăminte la bugetul de stat sau la dispoziția centralei, în funcție de subordonarea întreprinderii , constituirea fondului de premiere, precum și a fondurilor pentru alte destinații legale. Beneficiile obținute peste plan rămase după acoperirea nevoilor financiare proprii, potrivit legii, se repartizează în funcție de subordonarea întreprinderilor, la bugetul de stat sau la centrală. ART. 7. — întreprinderea constituie la dispoziția sa în condițiile legii următoarele fonduri: — fondul pentru efectuarea de modernizări, îmbunătățiri ale tehnologiei producției, precum și pentru lucrări de reparații capitale, în afara celor planificate a se executa din cheltuielile de producție sau circulație, în limita unei cote de pînă la 25 la sută din amortizarea aferentă fondurilor fixe utilizate după expirarea duratei de serviciu normate; ■ — fondul pentru tehnica nouă; — fondul de premiere pentru acordarea de premii anuale, premii pentru economii de materii prime, materiale și forță de muncă, pentru depășirea sarcinilor de export, și reducerea importurilor, precum și premii pentru realizări deosebite în cursul anului ; — fondul pentru efectuarea unor lucrări de investiții sociale: locuințe, creșe, cămine, cantine, dispensare, baze sportive și altele similare, din beneficiile peste plan ale anului anterior, în cadrul cotelor stabilite prin planurile anuale, pentru întreprinderile din cadrul centralelor fondul se constituie la nivelul centralei; — fondul pentru protecția muncii; — alte fonduri prevăzute de dispozițiile legale. ART. 8. — întreprinderea beneficiază de fonduri repartizate de organul căruia îi este subordonată, din cele ce se constituie centralizat la nivelul acestuia. ATRIBUȚII ART. 9. — tn domeniul planificării și controlului îndeplinirii sarcinilor de plan, întreprinderea are următoarele atribuții principale: purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor; a) elaborează planul cincinal și planurile anuale, pentru întreaga sa activitate, asigurînd folosirea maximă a tuturor capacităților de producție și a celorlalte resurse pe care le are la dispoziție, ținînd seama de posibilitățile de asigurare a materiilor prime și materialelor necesare, precum și de desfacerea produselor realizate atît pe piața internă cît și la export; planul astfel elaborat se corelează cu prevederile planului de stat de dezvoltare a ramurilor și a economiei naționale în ansamblul său, de către organul ierarhic superior, aprobîndu-se de conducerea colectivă a acestuia, elaborează studii de prognoză privind dezvoltarea în perspectivă; b) asigură relații de cooperare cu alte unități socialiste; c) urmărește îndeplinirea ritmică și integrală a planului și raportează periodic organului căruia îi este subordonată asupra realizării acestuia; d) organizează evidența capacităților de producție, analizează modul lor de folosire și ia măsuri pentru creșterea gradului de utilizare a acestora. ART. 10. — In domeniul cercetării-dezvoltării, întreprinderea are următoarele atribuții principale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor; A. Cercetare și proiectare a) elaborează planul de cercetare și proiectare, propriu precum și planul tehnic; face propuneri pentru temele de cercetare care să fie cuprinse în planul de stat; b) elaborează studii, cercetări, documentații și proiecte pentru dezvoltarea produselor, dezvoltarea și modernizarea utilajelor, reutilări, extinderi de capacități de producție, perfecționarea proceselor tehnologice, introducerea de metode și procedee noi, introducerea în fabricație a unor materiale noi, înlocuirea de materiale deficitare; ia măsuri pentru aplicarea acestora; c) aplică în producție și urmărește rezultatul valorificării studiilor și cercetărilor științifice proprii și a celor primite de la organul ierarhic superior; d) organizează laboratorul de cercetare uzinală și colaborează cu unități de cercetare și cu instituții de învățămînt superior pentru realizarea temelor proprii de cercetare; e) organizează activitatea de invenții-inovații, asigură înregistrarea și protecția soluțiilor tehnice brevetabile, realizate în cadrul unității; elaborează proiecte de standarde, norme interne, prospecte și instrucțiuni de folosire pentru produsele care intră în nomenclatura sa; f) asigură informarea, documentarea și propaganda tehnicăștiințifică. B. Investiții și construcții a) elaborează planul de investiții și de finanțare și creditare a acestora; b) asigură în termen documentațiile tehnico-economice necesare pentru realizarea investițiilor; c) stabilește indicatorii tehnicoeconomici pentru investiții, în limita competențelor acordate; d) încheie contracte de antrepriză pentru executarea lucrărilor de investiții; asigură pentru lucrările la care întreprinderea este beneficiar amplasamentele și deschiderea finanțării, în vederea începerii la termen a lucrărilor și pentru desfășurarea acestora conform graficelor; organizează executarea de lucrări în regie proprie; e) încheie contracte și întocmește, în colaborare cu furnizorii, grafice pentru livrarea utilajelor, corelate cu graficele de eșalonare a investițiilor și cu termenele de punere în funcțiune a capacităților; urmărește respectarea termenelor de livrare; f) urmărește realizarea resurselor proprii destinate finanțării investițiilor; g) urmărește realizarea obiectivelor de investiții și răspunde de punerea în funcțiune la termen a noilor capacități și de realizarea integrală a indicatorilor tehnicoeconomici aprobați, organizează și aprobă recepția lucrărilor de investiții, ai căror indicatori tehnico-economici intră în competenta sa de aprobare. C. Organizarea producției și a muncii a) asigură organizarea pe baze științifice a activității de conducere, ia măsuri pentru introducerea metodelor moderne în acest domeniu, în care scop efectuează studii privind perfecționarea structurii organizatorice, raționalizarea sistemului informațional și introducerea treptată a metodelor moderne de calcul, elaborarea și perfecționarea regulamentelor de organizare și funcționare; b) Ia măsuri pentru organizarea științifică a producției, elaboreazăstudii privind organizarea proceselor de producție, a activităților auxiliare, perfecționarea metodelor de fabricație și asigură extinderea și generalizarea acestora; c) asigură îmbunătățirea continuă a organizării și normării muncii și elaborează normative și norme unificate specifice domeniului său de activitate; d) elaborează planul de normare a muncii și ia măsuri pentru îndeplinirea lui, asigurînd aplicarea normelor fundamentate științific la toate activitățile și categoriile de personal și stabilește măsuri pentru ridicarea nivelului calitativ al acestora; e) stabilește programul de măsuri pentru îndeplinirea sarcinii planificate de creștere a productivității muncii și asigură aplicarea acestuia în scopul utilizării eficiente a resurselor de care dispune. ART. 11. — In domeniul producției, întreprinderea are următoarele atribuții principale: purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor: a) organizează și răspunde de îndeplinirea planului de producție în condiții de eficiență ridicată, prin folosirea completă a capacităților de producție, utilizarea rațională a forței de muncă, a timpului de lucru și a valorilor materiale; b) elaborează documentația de pregătire tehnică a producției; elaborează norme de consum pentru materii prime, materiale, combustibili și energie, încadrîndu-se în normele obligatorii stabilite pe economie; asigură aplicarea unor metode moderne de pregătiare-programare-lansare și urmărire producției; c) asigură realizarea ritmică a producției; d) stabilește lucrările de mică mecanizare, asigură documentațiile și realizarea lor; e) stabilește măsuri pentru realizarea de produse de calitate superioară, organizează controlul tehnic al calității pe faze de fabricație, asigură documentații tehnice pentru realizarea de produse noi și modernizarea celor existente; f) asigură reducerea consumurilor specifice, optimizarea stocurilor de valori materiale, reducerea cheltuielilor neeconomicoase din activitatea proprie și creșterea rentabilității produselor; g) asigură funcționarea, folosirea rațională, întreținerea, repararea și modernizarea mijloacelor de producție; h) asigură alimentarea cu energie, apă și aburi, pentru necesitățile întreprinderii și ia măsuri pentru folosirea rațională a instalațiilor termoenergetice și utilizarea eficientă a combustibilului și energiei; i) asigură aplicarea normelor de protecția și igiena muncii în vederea prevenirii accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale, a normelor de pază contra incendiilor, precum și măsurile suplimentare necesare în raport cu condițiile specifice din unitate; întocmește programul lucrărilor de protecția muncii și asigură îndeplinirea lui; asigură aplicarea măsurilor pentru prevenirea și combaterea poluării mediului înconjurător. ART. 12. — In domeniul comercial, întreprinderea are următoarele atribuții principale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor: A. Aprovizionare tehnică-materială a) elaborează necesarul produselor de aprovizionat și încheie contracte economice de lungă durată, anuale sau pe perioade mai scurte, urmărește și răspunde de realizarea lor; ia măsuri pentru respectarea normelor de consum aprobate; b) răspunde de aprovizionarea cu materii prime, materiale, combustibil și energie în scopul asigurării unei realizări ritmice a producției ; c) propune organului căruia îi este subordonată fondurile valutare necesare importurilor și elaborează fișele tehnice pentru importul departamental; d) elaborează propuneri de norme de stoc pentru materii prime, materiale, combustibil; ia măsuri pentru preîntîmpinarea formării de stocuri supranormative; r) e) efectuează recepția și asigudepozitarea, conservarea și transportul materiilor prime, materialelor, semifabricatelor și produselor; B. Desfacere a) participă la prospectarea pieței în vederea cunoașterii necesităților de consum pentru produsele din profilul său de activitate; b) încheie contracte economice de lungă durată, anuale sau pe perioade mai scurte pentru desfacerea produselor sale și asigură portofoliul de comenzi necesar ; realizează sarcinile de export date de centrală sau minister, după caz ; c) asigură reclama și prezentarea produselor, elaborează și difuzează cataloage comerciale ; d) exercită atribuțiile ce-i revin — potrivit legii — în calitate de coordonator de balanțe; e) participă la expoziții, monstrații practice și tîrguri deîn țară și în străinătate pentru produsele pe care le realizează ; f) organizează urmărirea în exploatare a instalațiilor și a utilajelor, precum și activitatea de „service“ potrivit clauzelor contractuale ; g) asigură rezolvarea reclamațiilor referitoare la cantitatea producției, calitatea și ambalaje, termene de livrare sau alte condiții prevăzute în contractele economice interne și externe. ART. 13. — In domeniul financiar-contabil, întreprinderea are următoarele atribuții principale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor : a) elaborează planul financiar cincinal și planurile financiare anuale, pe baza analizelor și studiilor proprii, precum și a orientărilor primite de la organul căruia îi este subordonată după aprobare, asigură îndeplinirea planului financiar ; b) asigură efectuarea la termen și în cuantumul stabilit a vărsămintelor cuvenite bugetului de stat sau organului ierarhic superior, după caz; c) elaborează propuneri pentru proiectele planului de credite și de casă; pentru nevoi suplimentare poate solicita credite la unitatea bancară la care are cont; d) efectuează studii și analize cu privire la eficiența fondurilor de producție, evoluția acumulărilor bănești, a structurii cheltuielilor materiale, a stocurilor de vaori materiale și a altor indicatori financiari; e) face inventarierea bunurilor patrimoniale și tinînd seama de cele constatate la măsurile corespunzătoare potrivit legii; f) organizează și exercită controlul financiar preventiv și controlul gestionar de fond asupra gospodăririi mijloacelor materiale și bănești; g) stabilește, cu acordul beneficiarului, prețuri și tarife la produsele și serviciile din competența întreprinderii, precum și adaosuri sau bonificații în condițiile legii ; h) stabilește normativul mijloacelor circulante și ia măsuri pentru accelerarea vitezei de rotație a acestora; urmărește situația stocurilor de valori materiale și ia măsuri pentru încadrarea în normativul total al mijloacelor circulante ; i) organizează și conduce contabilitatea , întocmește bilanțul contabil și situația principalilor indicatori economico-financiari ; j) stabilește, potrivit legii, cerea pe seama cheltuielilor drede producție a lipsurilor de valori materiale constatate la inventariere peste normele legale, în cazurile în care acestea nu se datoresc culpei cuiva, precum scăderea din contabilitate a orișicăror alte pagube. ART. 14. — In domeniul activităților de personal, întreprinderea are următoarele atribuții principale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor; I a) organizează orientarea profesională, selecționarea, încadrarea și promovarea personalului potrivit cerințelor stabilite pentru fiecare loc de muncă ; asigură evidența cadrelor ; ia măsuri pentru aplicarea unor criterii obiective de apreciere anuală a personalului în scopul repartizării și utilizării judicioase a acestora ; b) stabilește necesarul de cadre in perspectivă, pe specialități; c) întocmește planul propriu de pregătire a personalului cu și fără participare în producție, organizează pregătirea personalului prin cursuri de calificare, școli profesionale, ucenicie la locul de muncă, școli de maiștri și altele, pe baza planului de școlarizare și în limita fondurilor alocate prin plan , în colaborare cu instituțiile de învățămînt, organizează și urmărește practica în producție a elevilor și studenților ; d) organizează perfecționarea pregătirii personalului prin instruire la locul de muncă, cursuri organizate în unitate, studiu individual, stagii de practică sau prin alte forme ce se desfășoară în afara unității, atît în domeniul tehnologic, cît și în probleme de conducere și organizare; e) asigură baza materială, dotarea unităților școlare și cadrele didactice de specialitate necesare ; fj asigură aplicarea principiilor generale privind remunerarea muncii și perfecționarea formelor de stimulare materială a personalului, atît în ceea ce privește legarea mai strînsă a retribuției lor de rezultatele obținute de fiecare în parte, cît și de rezultatele de ansamblu obținute; g) ia măsuri pentru organizarea activității de apărare a secretului de stat; h) ia măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și folosirea rațională a forței de muncă ; i) asigură înfăptuirea sarcinilor, ce le revin potrivit legii, pentru înființarea de cantine, creșe, grădinițe, grupuri sociale, pentru crearea condițiilor de cazare, rezolvarea problemelor de asistență medicală, precum și baza materială necesară acțiunilor culturalsportive. , ART. 15. — întreprinderile din cadrul centralelor exercită în întregime atribuțiile din domeniul de producție, precum și atribuțiile corespunzătoare parțial celorlalte domenii, care nu se justifică din punct de vedere economic să se realizeze în mod Atribuții cum sunt cele centralizate privind cercetarea, proiectarea, investițiile, aprovizionarea și desfacerea, pregătirea și perfecționarea cadrelor în unități special constituite se exercită, de regulă, în mod centralizat ,de către centrale în folosul întreprinderilor subordonate. Centrala va stabili pentru fiecare întreprindere din componenta ei, pe bază de criterii economice, ținînd seamă de factorii de influentă specifici, limitele în care atribuțiile prevăzute la capitolul 1 pentru întreprinderi se exercită de către acestea și respectiv atribuțiile ce se realizează în mod centralizat la nivelul centralei. CAPITOLUL II Organizarea și funcționarea centralelor ART. 16. — Centrala este o unitate economică autonomă, de producție, care cuprinde mai multe întreprinderi, fabrici, uzine, exploatări, șantiere de construcțiimontaj, secții și alte unități de producție ; ea poate avea în componența sa și unități de cercetare, proiectare, comerț exterior, aprovizionare, desfacere, prelucrare automată a datelor, pregătire și perfecționare a cadrelor, prestări de servicii sau alte unități necesare îndeplinirii sarcinilor ce îi revin, centrala asigură în mod nemijlocit conducerea întreprinderilor subordonate și a celorlalte unități din componența sa. Centrala se constituie, de regulă, pe structura unei mari întreprinderi ; gruparea unităților în centrale se face, în principal, pe baza criteriului omogenității produselor și al tehnologiilor de fabricație, al cooperării, al integrării pe baza unor produse finite sau în funcție de amplasarea teritorială a unităților componente. ART. 17. — Centralele industriale sau alte unități asimilate acestora — combinate, trusturi, grupuri de întreprinderi, de fabrici sau de uzine — denumite în prezenta lege centrale, se organizează și funcționează pe principiul gestiunii economice. ART. 18. — Centralele au personalitate juridică, pe care o dobîndesc de la data înregistrării lor la Ministerul Finanțelor sau, în cazul celor de subordonare locală, la organele financiare județene și al municipiului București. Centralele sunt titulare de plan pentru indicatorii ce le sunt repartizați de ministere, celelalte organe centrale ale administrației de stat și consiliile populare județene și al municipiului București și răspund față de acestea de îndeplinirea planului și de situația economico-financiară a întregii activități. Ele încheie bilanț, au contra bancă, beneficiază de credite bancare, au relații economice și financiare cu alte unități, precum și cu beneficiari și furnizori străini. ART. 19. — Centralele sunt subordonate ministerelor, celorlalte organe centrale ale administrației de stat sau consiliilor populare județene și al municipiului București. Centralele se înființează, se desființează sau se reorganizează prin fuziune, absorbție, divizare totală sau parțială, prin hotărîre a Consiliului de Miniștri. Prin actul de înființare a centralei se stabilesc denumirea, obiectul activității și sediul principal. ART. 20. — Centralele se înzestrează la înființare cu fonduri fixe și se dotează cu mijloace circulante proprii, necesare desfășurării activității la nivelul lor. Prevederile art. 4 al prezentei legi referitoare la fondurile fixe și mijloacele circulante se aplică și centralelor. ART. 21. — Centralele au relații bugetare directe. ,ART. 22. — Beneficiile aprobate prin planurile financiare ale centralelor se repartizează, potrivit legii, pentru acoperirea unor nevoi financiare ale unităților în subordine, finanțarea investițiilor centralizate, vărsăminte la buget, constituirea fondului pentru investiții necentralizate și a fondului de rezervă, precum și pentru alte destinații legale. Beneficiile peste plan preluate de la întreprinderile subordonate se repartizează pentru constituirea fondului de investiții sociale sau pentru alte destinații legale. (Continuare In pag. a 3-a) A X V t