Pentru Socialism, octombrie 1971 (Anul 21, nr. 5498-5524)

1971-10-24 / nr. 5518

A 7...... PENTRU SOCIALISM Din­inUS 24 o­ctombrie 19?i litA LEGE­A cu privire la organizarea și conducerea unităților socialiste de stat înaintarea țării noastre pe dru­mul făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate, transformă­rile profunde care au loc în baza tehnico-materială, în întreaga via­ță economică și socială impun îm­bunătățirea continuă a forme­­lor­ și metodelor de conducere și organizare a economiei, pentru ca ele să contribuie din plin la utilizarea superioară a resurselor materiale și umane, la punerea în valoare a avantajelor noii orîn­­duiri, indeplinindu-și rolul de forță politică conducătoare a societății, consfințit în Constituția țării, Partidul Comunist Român a inițiat și pus în aplicare un amplu pro­gram de măsuri pentru îmbunătă­țirea organizării întregii societăți, pentru perfecționarea raporturilor sociale­­ și promovarea consecventă a principiilor echității socialiste, pentru adîncirea democrației și crearea unui cadru organizatoric care să asigure participarea mijlocită a clasei muncitoare, ne­a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, la ela­borarea și înfăptuirea politicii de dezvoltare a societății socialiste. Acest program, care îmbrățișează toate sferele vieții economice și sociale — industria, agricultura, construcțiile, circulația mărfurilor, cercetarea științifică, învățămîntul, cultura și ocrotirea sănătății, ad­ministrația de stat — asigură ridi­carea pe un plan superior a între­gului proces de edificare a orîn­­duirii socialiste în România. O deosebită însemnătate a avut perfecționarea conducerii și orga­nizării economiei pe baza centra­lismului democratic, principiu or­ganizatoric fundamental al statului nostru socialist, care îmbină armo­nios conducerea unitară și coordo­narea pe bază de plan a activității economico-sociale cu acordarea de largi atribuții unităților econo­mice, instituțiilor cultural-științifi­­ce, organelor locale. Delimitarea mai bună a locului și rolului într­eppinde­rii în sistemul de organizare a economiei, con­stituirea centralelor industriale și a altor unități similare, înfăptuirea principiilor muncii și conducerii colective în toate domeniile au creat condiții pentru îmbunătățirea calitativă a activității economico­­sociale, întreprinderea, ca unitate de ba­ză a economiei, are rolul de a ad­ministra cu eficiență maximă mij­loacele de care dispune, de a asi­gura îndeplinirea ritmică și inte­grală a sarcinilor planificate, folo­sirea completă a capacităților pro­ductive, modernizarea proceselor tehnologice, creșterea productivită­ții muncii, reducerea continuă cheltuielilor de producție și ridica­a­rea calității produselor. Centralele industriale, ca mari u­­nități economice care reunesc — în raport cu specificul proceselor tehnologice, relațiile de cooperare, amplasarea geografică și alți fac­tori economici — întreprinderi cu profil apropiat sau din ramuri co­nexe, dispun de posibilități sporite pentru organizarea rațională a pro­ducției, promovarea progresului tehnico-științific și creșterea renta­bilității producției. Ele au sarcina de a dezvolta specializarea și coo­perarea între unitățile componen­te, de a realiza în mod centralizat unele activități din domeniul cerce­tării, proiectării, pregătirii și exe­cutării investițiilor, al aprovizio­nării tehnico-materiale și desface­rii, de a acorda întreprinderilor sprijinul și asistența tehnico-orga­­nizatorică necesară. In dubla lor calitate de produ­cători și proprietari, oamenii mun­­­­cii poartă răspunderea în fața so­cietății pentru modul cum sunt uti­lizate fondurile materiale și finan­ciare încredințate, avînd îndatori­rea de a se preocupa neîncetat de asigurarea bunului mers al unității în care lucrează. Prin însuși conținutul ei, pro­prietatea socialistă impune inte­grarea organică a maselor în ac­tivitatea de organizare și conduce­re a producției, întărirea discipli­nei și responsabilității sociale a fie­cărui cetățean, participarea directă a celor ce muncesc la luarea deci­ziilor privind dezvoltarea econo­mică și socială, exercitarea unui control exigent de către oamenii muncii asupra modului cum se aduc la îndeplinire sarcinile de partid și de stat. Constituirea organelor de condu­cere colectivă în unitățile socia­liste de stat, înstituționalizarea a­­dunărilor generale ale oamenilor muncii, au ridicat la un nivel mai înalt munca de conducere, au con­tribuit la adîncirea democrației so­cialiste, la creșterea rolului mase­lor populare în viața economică a țării, în gospodărirea avuției naționale. Pentru a asigura perfecționarea în continuare a relațiilor de pro­ducție în procesul făuririi socie­tății socialiste multilateral dezvol­tate, pentru a concretiza prevede­rile constituționale cu privire la exercitarea de către popor a drep­tului de a administra proprieta­tea socialistă de stat, stabilind u­­nitar răspunderile organelor de conducere colectivă din unitățle socialiste de stat, atribuțiile și ro­lul adunărilor generale ale oame­nilor muncii, Marea Adunare Na­țională a Republicii Socialiste Ro­mânia adoptă prezenta lege. CAPITOLUL I Organizarea și funcționarea întreprinderilor ART. 1. — întreprinderea de stat este unitatea de bază în care se desfășoară activitatea economi­­co-socială și în care oamenii muncii își­ exercită direct prero­gativele ce decurg din dubla lor calitate de proprietari și producă­tori ai bunurilor materiale. Fieca­re om al muncii, încadrîndu-se în colectivul unei întreprinderi so­cialiste de stat, devine participant la administrarea patrimoniului în­credințat acesteia, cu drepturile și obligațiile prevăzute în lege, se angajează față de colectivul uni­tății respective, față de societate, să depună toate eforturile pentru a asigura utilizarea eficientă și dezvoltarea continuă a avutului obștesc, să-și pună întreaga capa­citate și putere a creației în sluj­ba intereselor generale, să parti­cipe din plin la activitatea eco­nomică și socială din unitate, întreprinderea are ca obiect de activitate, în funcție de specific, producerea de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii, aprovizionarea și desfacerea pro­duselor. Organizarea activității economi­ce se întemeiază pe principiul centralismului democratic, care îmbină în mod organic conduce­rea unitară a economiei cu auto­nomia funcțională a fiecărei unități, întreprinderea își desfășoară acti­­vitat­­a potrivit legilor în vigoare și în cadrul planului de stat, avînd totodată largi atribuții în domeniul planificării, cercetării și proiec­tării, investițiilor, aprovizionării și desfacerii produselor, în pregă­tirea personalului, în organizarea producției și a muncii, întreprin­derea este unitatea economică cu autonomie în gospodărirea fondu­rilor în scopul folosirii întregului potențial economic; răspunde față de organul căruia îi este subordo­nată de îndeplinirea planului și a indicatorilor tehnici, economici și financiari. ART. 2. — întreprinderile se or­ganizează și funcționează pe prin­cipiul gestiunii economice. între­prinderile au personalitate juridică p­e care o dobîndesc de la data înregistrării lor la Ministerul Fi­nanțelor sau, în cazul celor de subordonare locală, la organele financiare județene și al muni­cipiului București, întreprinderile au plan propriu, corespunzător activității pe care o­ desfășoară, parte integrantă a planului de stat, încheie bilanț, au cont­ra bancă, beneficiază de credite bancare, au relații eco­nomice, financiare și juridice cu alte unități. ART. 3­ — întreprinderile sunt subordonate direct ministerelor, altor organe centrale ale admi­nistrației de stat, consiliilor popu­lare , sau centralelor, potrivit ac­tului lor d­e înființare. Prin actul de înființare a întreprinderii se stabilesc obiectul activității, de­numirea și sediul, întreprinderile de interes repu­blican se înființează prin hotărîri ale Consiliului de Miniștri, între­prinderile de interes local se în­ființează prin hotărîri ale consi­liilor populare. Desființarea reorganizarea lor întreprinderilor, prin fuziune, absorbție, divizare totală sau parțială, activității, modificarea obiectului denumirii și sediului se hotărăsc de către organele care au în competență înființarea lor. ART. 4. — întreprinderile se în­zestrează la înființare cu fonduri fixe și se dotează cu mijloace circulante proprii, necesare des­fășurării activității lor. Fondurile fixe nu pot fi înstră­inate, ipotecate sau gajate și nu pot fi urmărite în temeiul nici unui titlu și pe nici o cale. Fondurile fixe devenite disponi­bile, aflate în stare de funcțio­nare ori uzate, se transferă, se valorifică sau se lichidează, după caz, potrivit legii. Dotarea cu mijloace circu­lante se face de către ministere, alte organe centrale ale adminis­trației de stat sau comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului Bucu­rești, precum și de către centrale pentru unitățile componente, după caz, din fondurile înscrise în bugetul de stat, cu avizul Ministerului Finanțelor, respectiv al organelor financiare locale. Materiile prime, materialele, combustibilii și alte asemenea bunuri destinate procesului d­e producție, în măsura în care de­pășesc nevoile unităților toate, pot fi transmise cu dețină­plată în condițiile legii. Produsele finite se vînd pe bază de contracte economice, sau în alte condiții prevăzute de lege. Pentru creanțe, pot fi urmărite numai mijloacele bănești ale în­treprinderii. Creșterile de mijloace circu­lante de la un an la altul se a­­coperă în cursul perioadei de plan prin credite bancare, ram­bursabile din resursele prevăzute în acest scop. Mijloacele circulante se utili­zează în cadrul normativului to­tal aprobat pe ramuri de activi­tate. Disponibilitățile de fonduri bănești ce apar în cursul execu­tării planului la unele elemente ale normativului mijloacelor cir­culante pot fi folosite pentru a­­coperirea unor nevoi suplimen­tare temporare la alte elemente. ART. 5. — întreprinderile su­bordonate ministerelor, celorlalte organe centrale ale administrației de stat și consiliilor populare au relații bugetare directe. între­prinderile din cadrul centralelor realizează relațiile bugetare prin intermediul centralei din care fac parte; ele efectuează direct văr­­sămintele reprezentînd impozitul pe circulația mărfurilor și alte venituri cuvenite bugetului de stat. ART. 6. — Beneficiile aprobate prin planul financiar al întreprin­derilor se repartizează, potrivit legii, pentru : nevoi financiare privind producția și investițiile, vărsăminte la bugetul de stat sau la dispoziția centralei, în func­­ție de subordonarea întreprin­derii , constituirea fondului de premiere, precum și a fondurilor pentru alte destinații legale. Beneficiile obținute peste plan rămase după acoperirea nevoilor financiare proprii, potrivit legii, se repartizează în funcție de su­bordonarea întreprinderilor, la bugetul de stat sau la centrală. ART. 7. — întreprinderea con­stituie la dispoziția sa în condi­țiile legii următoarele fonduri: — fondul pentru efectuarea de modernizări, îmbunătățiri ale teh­nologiei producției, precum și pentru lucrări de reparații ca­pitale, în afara celor planificate a se executa din cheltuielile de producție sau circulație, în limita unei cote de pînă la 25 la sută din amortizarea aferentă fondu­rilor fixe utilizate după expirarea duratei de serviciu normate; ■ — fondul pentru tehnica nouă; — fondul de premiere pentru acordarea de premii anuale, premii pentru economii de ma­terii prime, materiale și forță de muncă, pentru depășirea sarcinilor de export, și reducerea importu­rilor, precum și premii pentru realizări deosebite în cursul anu­lui ; — fondul pentru efectuarea u­­nor lucrări de investiții sociale: locuințe, creșe, cămine, cantine, dispensare, baze sportive și al­tele similare, din beneficiile pes­te plan ale anului anterior, în cadrul cotelor stabilite prin pla­nurile anuale, pentru întreprin­derile din cadrul centralelor fon­dul se constituie la nivelul cen­tralei; — fondul pentru protecția mun­cii; — alte fonduri prevăzute de dispozițiile legale. ART. 8. — întreprinderea be­neficiază de fonduri repartizate de organul căruia îi este subor­donată, din cele ce se consti­tuie centralizat la nivelul aces­tuia.­­ ATRIBUȚII ART. 9. — tn domeniul plani­ficării și controlului îndeplinirii sarcinilor de plan, întreprinderea are următoarele atribuții princi­pale: purtînd răspunderea pen­tru îndeplinirea lor; a) elaborează planul cincinal și planurile anuale, pentru întrea­ga sa activitate, asigurînd folosi­rea maximă a tuturor capacități­lor d­e producție și a celorlalte resurse pe care le are la dispo­ziție, ținînd seama de posibilită­țile de asigurare a materiilor pri­me și materialelor necesare, pre­cum și de desfacerea produselor realizate atît pe piața internă cît și la export; planul astfel elabo­rat se corelează cu prevederile planului de stat de dezvoltare a ramurilor și a economiei națio­nale în ansamblul său, de către organul ierarhic superior, apro­­bîndu-se de conducerea colectivă a acestuia, elaborează studii de prognoză privind dezvoltarea în perspectivă; b) asigură relații de cooperare cu alte unități­ socialiste; c) urmărește îndeplinirea rit­mică și integrală a planului și raportează periodic organului că­ruia îi este subordonată asupra realizării acestuia; d) organizează evidența capaci­tăților de producție, analizează modul lor de folosire și ia măsuri pentru creșterea gradului de uti­lizare a acestora. ART. 10. — In domeniul cerce­­tării-dezvoltării, întreprinderea a­­re următoarele atribuții princi­pale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor; A. Cercetare și proiectare a) elaborează planul de cercetare și proiectare, propriu pre­cum și planul tehnic; face pro­puneri pentru temele de cerce­tare care să fie cuprinse în pla­nul de stat;­ b) elaborează studii, cercetări, documentații și proiecte pentru dezvoltarea produselor, dezvol­tarea și modernizarea uti­lajelor, reutilări, extinderi de capacități de producție, perfec­ționarea proceselor tehnologice, introducerea de metode și pro­cedee noi, introducerea în fabri­cație a unor materiale noi, înlo­cuirea de materiale deficitare; ia măsuri pentru aplicarea acestora; c) aplică în producție și ur­mărește rezultatul valorificării studiilor și cercetărilor științifice proprii și a celor primite de la organul ierarhic superior; d) organizează laboratorul de cercetare uzinală și colaborează cu unități de cercetare și cu instituții de învățămînt superior pentru realizarea temelor proprii de cercetare; e) organizează activitatea de invenții-inovații, asigură înregis­trarea și protecția soluțiilor tehni­ce brevetabile, realizate în cadrul unității; elaborează proiecte de standarde, norme interne, pros­pecte și instrucțiuni de folosire pentru produsele care intră în nomenclatura sa; f) asigură informarea, docu­mentarea și propaganda tehnică­­științifică. B. Investiții și construcții a) elaborează planul de investi­ții și de finanțare și creditare a acestora; b) asigură în termen documen­tațiile tehnico-economice necesa­re pentru realizarea investițiilor; c) stabilește indicatorii tehnico­­economici pentru investiții, în li­mita competențelor acordate; d) încheie contracte de antre­priză pentru executarea lucrărilor de investiții; asigură pentru lu­crările la care întreprinderea este beneficiar amplasamentele și des­chiderea finanțării, în vederea în­ceperii la termen a lucrărilor și pentru desfășurarea acestora con­form graficelor; organizează exe­cutarea de lucrări în regie pro­prie; e) încheie contracte și întoc­mește, în colaborare cu furnizorii, grafice pentru livrarea utilajelor, corelate cu graficele de eșalona­re a investițiilor și cu termenele de punere în funcțiune a capaci­tăților; urmărește respectarea ter­menelor de livrare; f) urmărește realizarea resurse­lor proprii destinate finanțării in­vestițiilor; g) urmărește realizarea obiecti­velor de investiții și răspunde de punerea în funcțiune la termen a noilor capacități și de realizarea integrală a indicatorilor tehnico­­economici aprobați, organizează și aprobă recepția lucrărilor de investiții, ai căror indicatori teh­­nico-economici intră în competen­ta sa de aprobare. C. Organizarea producției și a muncii a) asigură organizarea pe ba­ze științifice a activității de con­ducere, ia măsuri pentru introdu­cerea metodelor moderne în a­­cest domeniu, în care scop efec­tuează studii privind perfecționa­rea structurii organizatorice, ra­ționalizarea sistemului informațio­nal și introducerea treptată a me­todelor moderne de calcul, elabo­rarea și perfecționarea regulamen­telor de organizare și funcționare; b) Ia măsuri pentru organizarea științifică a producției, elaborează­­studii privind organizarea proce­selor de producție, a activităților auxiliare, perfecționarea metodelor de fabricație și asigură extinde­rea și generalizarea acestora; c) asigură îmbunătățirea conti­nuă a organizării și normării muncii și elaborează normative și norme unificate specifice dome­niului său de activitate; d) elaborează planul de norma­re a muncii și ia măsuri pentru îndeplinirea lui, asigurînd aplica­rea normelor fundamentate știin­țific la toate activitățile și cate­goriile de personal și stabilește măsuri pentru ridicarea nivelului calitativ al acestora; e) stabilește programul de mă­suri pentru îndeplinirea sarcinii planificate de creștere a produc­tivității muncii și asigură aplica­rea acestuia în scopul utilizării e­­ficiente a resurselor de care dis­pune. ART. 11. — In domeniul pro­ducției, întreprinderea are urmă­toarele atribuții principale: pur­tînd răspunderea pentru îndepli­nirea lor: a) organizează și răspunde de îndeplinirea planului de producție în condiții de eficiență ridicată, prin folosirea completă a capaci­tăților de producție, utilizarea ra­țională a forței de muncă, a timpu­lui de lucru și a valorilor mate­riale; b) elaborează documentația de pregătire tehnică a producției; e­­laborează norme de consum pen­tru materii prime, materiale, com­bustibili și energie, încadrîndu-se în normele obligatorii stabilite pe economie; asigură aplicarea unor metode moderne de pregăti­­a­re-programare-lansare și urmărire producției; c) asigură realizarea ritmică a producției; d) stabilește lucrările de mică mecanizare, asigură documenta­țiile și realizarea lor; e) stabilește măsuri pentru rea­lizarea de produse de calitate su­perioară, organizează controlul tehnic al calității pe faze de fa­bricație, asigură documentații teh­nice pentru realizarea de produse noi și modernizarea celor existen­te; f) asigură reducerea consumu­rilor specifice, optimizarea stocu­rilor de valori materiale, reduce­rea cheltuielilor neeconomicoase din activitatea proprie și crește­rea rentabilității produselor; g) asigură funcționarea, folosi­rea rațională, întreținerea, repa­rarea și modernizarea mijloacelor de producție; h) asigură alimentarea cu e­­nergie, apă și aburi, pentru nece­sitățile întreprinderii și ia măsuri pentru folosirea rațională a insta­lațiilor termoenergetice și utiliza­rea eficientă a combustibilului și energiei; i) asigură aplicarea normelor de protecția și igiena muncii în ve­derea prevenirii accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profe­sionale, a normelor de pază con­tra incendiilor, precum și măsuri­le suplimentare necesare în ra­port cu condițiile specifice din unitate; întocmește programul lu­crărilor de protecția muncii și a­­sigură îndeplinirea lui; asigură a­­plicarea măsurilor pentru preveni­rea și combaterea poluării mediu­lui înconjurător. ART. 12. — In domeniul co­mercial, întreprinderea are urmă­toarele atribuții principale, pur­tînd răspunderea pentru îndeplini­rea lor: A. Aprovizionare tehnică-materială a) elaborează necesarul produ­selor de aprovizionat și încheie contracte economice de lungă du­rată,­ anuale sau pe perioade mai scurte, urmărește și răspunde de realizarea lor; ia măsuri pentru respectarea normelor de consum aprobate; b) răspunde de aprovizionarea cu materii prime, materiale, com­bustibil și energie în scopul asi­gurării unei realizări ritmice a pro­ducției ; c) propune organului căruia îi este subordonată fondurile valu­tare necesare importurilor și ela­borează fișele tehnice pentru im­portul departamental; d) elaborează propuneri de nor­me de stoc pentru materii prime, materiale, combustibil; ia măsuri pentru preîntîmpinarea formării de stocuri supranormative; r) e) efectuează recepția și asigu­depozitarea, conservarea și transportul materiilor prime, ma­terialelor, semifabricatelor și pro­duselor;­ ­ B. Desfacere a) participă la prospectarea pie­ței în vederea cunoașterii necesi­tăților de consum pentru produse­le din profilul său de activitate­­; b) încheie contracte economice de lungă durată, anuale sau pe perioade mai scurte pentru desfa­cerea produselor sale și asigură portofoliul de comenzi necesar ; realizează sarcinile de export da­te de centrală sau minister, după caz ; c) asigură reclama și prezenta­rea produselor, elaborează și di­fuzează cataloage comerciale ; d) exercită atribuțiile ce-i revin — potrivit legii — în calitate de coordonator de balanțe; e) participă la expoziții, monstrații practice și tîrguri de­în țară și în străinătate pentru pro­dusele pe care le realizează ; f) organizează urmărirea în ex­ploatare a instalațiilor și a utila­jelor, precum și activitatea de „service“ potrivit clauzelor con­tractuale ; g) asigură rezolvarea reclama­­țiilor referitoare la cantitatea producției, calitatea și ambalaje, termene de livrare sau alte condi­ții prevăzute în contractele econo­mice interne și externe. ART. 13. — In domeniul finan­­ciar-contabil, întreprinderea are următoarele atribuții principale, purtînd răspunderea pentru înde­plinirea lor : a) elaborează planul financiar cincinal și planurile financiare a­­nuale, pe baza analizelor și studi­ilor proprii, precum și a orientă­rilor primite de la organul căruia îi este subordonată după aproba­re, asigură îndeplinirea planului financiar ; b) asigură efectuarea la termen și în cuantumul stabilit a vărsă­­mintelor cuvenite bugetului de stat sau organului ierarhic supe­rior, după caz; c) elaborează propuneri pentru proiectele planului de credite și de casă; pentru nevoi suplimen­tare poate solicita credite la uni­tatea bancară la care are cont; d) efectuează studii și analize cu privire la eficiența fondurilor de producție, evoluția acumulări­lor bănești, a structurii cheltuieli­lor materiale, a stocurilor de va­­ori materiale și a altor indicatori financiari; e) face inventarierea bunurilor patrimoniale și tinînd seama de cele constatate la măsurile cores­punzătoare potrivit legii; f) organizează și exercită con­trolul financiar preventiv și con­trolul gestionar de fond asupra gospodăririi mijloacelor materiale și bănești; g) stabilește, cu acordul bene­ficiarului, prețuri și tarife la pro­dusele și serviciile din competen­ța întreprinderii, precum și adao­suri sau bonificații în condițiile legii ; h) stabilește normativul mijloa­celor circulante și ia măsuri pen­tru accelerarea vitezei de rotație a acestora; urmărește situația stocurilor de valori materiale și ia măsuri pentru încadrarea în nor­mativul total al mijloacelor circu­lante ; i) organizează și conduce con­tabilitatea , întocmește bilanțul contabil și situația principalilor indicatori economico-financiari ; j) stabilește, potrivit legii, cerea pe seama cheltuielilor dre­de producție a lipsurilor de valori materiale constatate la inventarie­re peste normele legale, în cazurile în care acestea nu se da­­toresc culpei cuiva, precum scăderea din contabilitate a ori­și­căror alte pagube. ART. 14. — In domeniul activi­tăților de personal, întreprinderea are următoarele atribuții principa­le, purtînd răspunderea pentru în­deplinirea lor; I a) organizează orientarea profe­sională, selecționarea, încadrarea și promovarea personalului potri­vit cerințelor stabilite pentru fie­care loc de muncă ; asigură evi­dența cadrelor ; ia măsuri pentru aplicarea unor criterii obiective de apreciere anuală a personalului în scopul repartizării și utilizării judicioase a acestora ; b) stabilește necesarul de cadre in perspectivă, pe specialități; c) întocmește planul propriu de pregătire a personalului cu și fără participare în producție, organi­zează pregătirea personalului prin cursuri de calificare, școli profe­sionale, ucenicie la locul de mun­că, școli de maiștri și altele, pe baza planului de școlarizare și în limita fondurilor alocate prin plan , în colaborare cu instituțiile de învățămînt, organizează și ur­mărește practica în producție a elevilor și studenților ; d) organizează perfecționarea pregătirii personalului prin instru­ire la locul de muncă, cursuri or­ganizate în unitate, studiu indivi­dual, stagii de practică sau prin alte forme ce se desfășoară în afara unității, atît în domeniul tehnologic, cît și în probleme de conducere și organizare; e) asigură baza materială, dota­rea unităților școlare și cadrele didactice de specialitate nece­sare ; fj asigură aplicarea principiilor generale privind remunerarea muncii și perfecționarea forme­lor de stimulare materială a per­sonalului, atît în ceea ce privește legarea mai strînsă a retribuției lor de rezultatele obținute de fie­care în parte, cît și de rezultatele de ansamblu obținute; g) ia măsuri pentru organizarea activității de apărare a secretului de stat; h) ia măsuri pentru îmbunătă­țirea condițiilor de muncă și folo­sirea rațională a forței de muncă ; i) asigură înfăptuirea sarcinilor, ce le revin potrivit legii, pentru înființarea de cantine, creșe, gră­dinițe, grupuri sociale, pentru crearea condițiilor de cazare, re­zolvarea problemelor de asistență medicală, precum și baza mate­rială necesară acțiunilor cultural­­sportive. , ART. 15. — întreprinderile din cadrul centralelor exercită în în­tregime atribuțiile din domeniul de producție, precum și atribuțiile corespunzătoare parțial celor­lalte domenii, care nu se justifică din punct de vedere economic să se realizeze în mod Atribuții cum sunt cele centralizate privind cercetarea, proiectarea, investițiile, aprovizionarea și desfacerea, pre­gătirea și perfecționarea cadrelor în unități special constituite se exercită, de regulă, în mod cen­tralizat ,de către centrale în folo­sul întreprinderilor subordonate. Centrala va stabili pentru fiecare întreprindere din componenta ei, pe bază de criterii economice, ți­­nînd seamă de factorii de influ­entă specifici, limitele în care atribuțiile prevăzute la capitolul 1 pentru întreprinderi se exercită de către acestea și respectiv atri­buțiile ce se realizează în mod centralizat la nivelul centralei. CAPITOLUL II Organizarea și funcționarea centralelor ART. 16. — Centrala este o uni­tate economică autonomă, de pro­ducție, care cuprinde mai multe întreprinderi, fabrici, uzine, ex­ploatări, șantiere de construcții­­montaj, secții și alte unități de producție ; ea poate avea în com­ponența sa și unități de cercetare, proiectare, comerț exterior, apro­vizionare, desfacere, prelucrare automată a datelor, pregătire și perfecționare a cadrelor, prestări de servicii sau alte unități nece­sare îndeplinirii sarcinilor ce îi revin, centrala asigură în mod nemijlocit conducerea întreprinde­rilor subordonate și a celorlalte unități din componența sa. Centrala se constituie, de regu­lă, pe structura unei mari între­prinderi ; gruparea unităților în centrale se face, în principal, pe baza criteriului omogenității pro­duselor și al tehnologiilor de fa­bricație, al cooperării, al integră­rii pe baza unor produse finite sau în funcție de amplasarea te­ritorială a unităților componente. ART. 17. — Centralele industri­ale sau alte unități asimilate aces­tora — combinate, trusturi, gru­puri de întreprinderi, de fabrici sau de uzine — denumite în pre­zenta lege centrale, se organi­zează și funcționează pe princi­piul gestiunii economice. ART. 18. — Centralele au per­sonalitate juridică, pe care o do­bîndesc de la data înregistrării lor la Ministerul Finanțelor sau, în cazul celor de subordonare lo­cală, la organele financiare jude­țene și al municipiului București. Centralele sunt titulare de plan pentru indicatorii ce le sunt re­partizați de ministere, celelalte organe centrale ale administrației de stat și consiliile populare jude­țene și al municipiului București și răspund față de acestea de în­deplinirea planului și de situația economico-financiară a întregii activități. Ele încheie bilanț, au cont­ra bancă, beneficiază de cre­dite bancare, au relații economice și financiare cu alte unități, pre­cum și cu beneficiari și furnizori străini. ART. 19. — Centralele sunt sub­ordonate ministerelor, celorlalte organe centrale ale administrației de stat sau consiliilor populare județene și al municipiului Bucu­rești. Centralele se înființează, se des­ființează sau se reorganizează prin fuziune, absorbție, divizare totală sau parțială, prin hotărîre a Consiliului de Miniștri. Prin actul de înființare a cen­tralei se stabilesc denumirea, o­­biectul activității și sediul prin­cipal. ART. 20. — Centralele se înzes­trează la înființare cu fonduri fixe și se dotează cu mijloace cir­culante proprii, necesare desfășu­rării activității la nivelul lor. Prevederile art. 4 al prezentei legi referitoare la fondurile fixe și mijloacele circulante se aplică și centralelor. ART. 21. — Centralele au relații bugetare directe. ,ART. 22. — Beneficiile aprobate prin planurile financiare ale cen­tralelor se repartizează, potrivit legii, pentru acoperirea unor ne­voi financiare ale unităților în subordine, finanțarea investițiilor centralizate, vărsăminte la buget, constituirea fondului pentru in­vestiții necentralizate și a fondului de rezervă, precum și pentru alte destinații legale. Beneficiile peste plan preluate de la întreprinderile subordonate se repartizează pentru constitui­rea fondului de investiții sociale sau pentru alte destinații legale. (Continuare In pag. a 3-a) A X V t

Next