Pentru Socialism, martie 1972 (Anul 22, nr. 5626-5652)

1972-03-01 / nr. 5626

PKÖLETÄRJ DIN TOATE TXrTLE, VNTȚl-VA! ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN MARAMUREȘ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN DEMNITATEA MUNCII ... O scenă mai puțin obișnuită. Eram la Exploatarea minieră Săsar. Intr-un birou, la triaj. Directorul unității fusese oprit de un om — serios la prima vedere — și, cu lux de amănunte, îl ruga „să-l ierte, că n-a mai absenta nemotivat1". Nu știu cum, dar, privindu-l atent pe omul acela, care săvîrșise abateri grave de la disciplina muncii, ascultîndu-i „motivele" șubrede, mi-am amintit de o întîmplare de la o adunare generală a oamenilor muncii, tot de la Săsar. Vorbea un miner șef de echipă — Dumitru Mirișan. Discuta despre chestiuni obișnuite — întărirea disciplinei, creșterea combativității șefilor de echipă, a maiștrilor față de abaterile unor subalterni, a muncii politico-educative a organizației de partid, despre perfecționarea aprovizionării cu piese de schimb pentru perforatoare, despre cursuri de reciclare. In final, chemase la întrecere toate echipele de la suitori, din secția unde lucra. Printre altele, angajamentul suna atît de clar,de precis: „Nici o abatere de la disciplina muncii a membrilor din echipă“, „Nici o absență nemotivată'". Mi-am amintit de chipul omului — brăzdat de ridurile vîrstei, de seriozitatea și înțelepciunea chemării sale și, individul, care venise să se plîngă directorului că „n-a mai face ce-a făcut“, mi s-a părut că abordează „prezența sa” ■în procesul muncii, in angrenajul acesta complex unde fiecare poartă o răspundere socială, profesională, ca pe o „treabă a sa", personală. Altfel cum Și-ar fi permis să dezerteze de la datorie ? O dată angajat într-o unitate ,omul își asumă obligații profesionale care nu pot fi ignorate î răspunderea sa dobîndește semnificații, personală valențe multiple și se contopește direct, armonios, în răspunderea mult mai mare, globală, a colectivului. Există o demnitate a muncii — ridicată la cel mai înalt grad de conștiință în societatea noastră socialistă de partidul comunist — care aureolează și este aureolată de faptele oamenilor, de energia creatoare și de inițiativele lor valoroase. ★ Am participat, la Comitetul municipal de partid Baia Mare, la o discuție despre „om și demnitate". Erau de față muncitori, ingineri, economiști, cadre didactice, alți invitați. — Ce înțeleg eu să fii demn? — se întreba maistrul minier Alexandru Otavă de la Săsar. Să fii disciplinat, exemplu de dăruire în muncă, pildă de urmat în viața personală. Să nu te arate lumea cu degetul: „Ăla a absentat nemotivat1", „a delapidat nu știu cîte zeci de mii de lei", „a abuzat de funcție" și așa mai departe. Maistrul spunea că „demnitatea se cîștigă, clipă de clipă, muncind cinstit, trudind la locul de lucru”. Acolo, printre oameni, în mijlocul lor, sub ochii lor. Acolo se formează și autoritatea, prestigiul profesional — atribute care atîrnă greu în balanța demnității. — Mai sînt unii, printre noi, puțini la număr, care spun că-s „diplomați", că „știu să se învârtească“, încurcînd ițele producției, abuzind de umanismul nostru, de răbdarea noastră. Absentează, fug după certificate medicale, „trag“ de timp lenevind, chiulind. Și, ce-i mai de plîns, e faptul că „se fălesc" cu „faptele“ lor! Față de astfel de indivizi, care pătează demnitatea muncii, a unor colective sau formații de lucru, ar trebui să fim necruțători, neiertători. ... Revin la scena de la tiraj. La discuția dintre director și „cel absent nemotivat", căruia i s-a desfăcut contractul de muncă. Era o măsură legală, înscrisă în normele de disciplină a muncii. — Totuși, v-aș ruga să mă iertați, insista „absentatul“. — Cum aș putea s-o fac? Doar ai mai fost „iertat" de cîteva ori — zicea directorul. Ce ar spune ceilalți oameni corecți, cinstiți, care trudesc în subteran? — Știți, o să pierd mult dacă mi se face lichidarea... La ce se gîndise „absentul"? O să piardă, desigur, vechimea în același loc de muncă, o să piardă un salariu frumos care-l primise la mină, va trebui să-și caute un alt loc de lucru. .. O să piardă ... Cite n-o să piardă? Se gândise, imediat, la ce o să piardă, dar nu reflectase mai înainte de a săvârși abaterea — în mod repetat —, ce pierde unitatea care-l angajase. Nu-i trecuse prin minte că are o răspundere față de colectiv, că oamenii din echipa lui au contat, în zilele acelea cu el a „petrecut", pe munca, pe energia lui, că toate acestea erau cuprinse în „planul" formației de lucru. ★. .M'-am gîndit, la toate acestea, într-una din zilele trecute. Aveam în față niște cifre, niște situații statistice. In unitățile Centralei minelor de minereuri neferoase, în anul trecut li s-a desfăcut contractul de muncă la 933 de indivizi. (Muncitori nu pot fi, în nici un caz, declarați; muncitorul are sentimentul demnității, al dragostei de muncă, al răspunderii și inițiativei și este legat, cu trup și suflet, de unitatea care l-a angajat). Oameni certați, în primul rînd, cu disciplina muncii, care au „trecut" pe la mină ca turistul prin gară. Ca să nu folosim altă comparație mai sugestivă Numai din cauza absențelor nemotivate, a învoirilor și concediilor fără plată s-a pierdut la unitățile centralei o producție de circa 8 milioane lei. Nu mai comentăm această cifră. Lăsăm ca, într-un moment de răgaz, fiecare să reflecteze adînc asupra contribuției proprii la realizările colectivului din care face parte. Un „bilanț" personal, făcut cu migală de „contabil", asupra cantității și calității muncii noastre, a modului cum ne onorăm obligațiile profesionale, nu poate fi decît de natură să ne aducă sau reproșuri sufletești — că n-am făcut tot ce depindea de puterea, de cunoștințele noastre sau un sentiment de satisfacție, buchete de împliniri în meseria pe care ne-am ales-o. Așadar, ce vă spune,bilanțul" muncii, prestate? G. SALVAN r ■ Anul XXII nr. 5626 * Miercuri 1 martie 1972 * 4 pagini — 30 bani inl INTERIORUL ZIARULUI REZOLUȚIA Congresului al II-lea al Uniunii Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție Î în&ltb, de Sus este o comună mare, înconjurată de păduri falnice, care au dus faima lucrătorilor fo Irestieri de prin părțile locului. Terenurile agricola sunt puține, nu prea darnice, insă oamenii au învățat să cultive fiecare bucățică de pământ arabil. Apoi, datorită pășunilor, sătenii s-au străduit să crească un număr sporit de animale. Dar, oricum, meșteritul lemnului, munca la pădure a rămas ocupația de baiză a localnicilor. Oamenii, cum spuneam, sunt harnici și stăruitori. Odinioară însă, în ciuda eforturilor depuse, satul n-a progresat așa cum ar fi meritat. De ce? Pentrm că, pe vremea I burghezoi moșierimii, nu se prea stăruia In rezolvarea treburilor » obștești. Nu i s-au creat condiții pentru o desvoltare ci de cît armonioasă » localității lor rurale. Abia in anii socialismului, alături de toate localitățile României socialiste, a i înflorit și Rana de Sus. Electrificarea, indeoțsebi, a contribuit la progresul realizat în acești ani zeci de aparate de radio și televizoare aduc în case lumina culturii. Mulți dintre elevii de azi, stăruind asupra cărților, scriindu-și temele, au și uitat de lampa cu petrol. Aprovizionarea populației a făcut un serios salt calitativ. In comună, de pildă, s-a construit un magazin universal cu etaj, bine aprovizionat cu mărfuri industriale și alimentare, împărțit în raioane specializate ca la oraș: metalo chimice, textile și confecții, încălțăminte, sector alimentar etc. O braserie modernă, precum și o cofetărie pun la dispoziția consumatorilor mîncăruri calde și reci, în sortiment mai bogat, de bună calitate. De asemenea, în cadrul cooperației de consum, sau înființat și activează cu îmbucurătoare rezultate cîteva secții de prestări de servicii, printre care: tîmplărie, fierărie, croitorie, pantofărie. Avem chiar și un atelier de coafură. Pentru tineretul sătesc se asigură condiții bune de organizare și petrecere a timpului liber, biblioteca comunală numără peste 9000 volume de literatură beletristică și științifică, iar oferă posibilități clubul de vizionare a programelor la televizor, audiții la radio, jocuri de șah și tenis de masă. La căminul cultural rulează filme după un program riguros întocmit. Tot la cămin activează formații artistice ca: orchestra de mandoline, premiată pe țară, un cor, o echipă de teatru și o brigadă de agitație. Nu de mult, căminul cultural a fost dotat cu un mic amplificator, 1 s-au instalat în sat , difuzoare, astfel încît populația poate fi sistematic informată asupra evenimentelor politice, află noutăți din comună, se țin conferințe utile etc. Gospodarii comunei au frumoase planuri de viitor. In anii cincinalului actual se va construi o școală nouă cu etaj, un bloc cu 16 apartamente, un abator comunal și diverse secții pentru prestări, de servicii. Se zidesc anual zeci de case arătoase, care oferă un confort sporit, spre bucuria și mîndria cetățenilor. Anual se construiesc trotuare, se refac drumurile, se extind spațiile verzi. Sîntem conștienți cu toate aceste realizări ca și înfăptuirile viitoare se datoresc aplicarii stăruitoare în viață a politicii înțelepte a Partidului Comunist Român, închinată progresului tuturor localităților țării, pentru binele și fericirea fiecărui cetățean. Tocmai de aceea toți sătenii noștri se străduiesc să urmeze neabătut această politică și participă cu însuflețire la acțiunile menite să perfecționeze viața materială și spirituală a comunei. IOAN GRIJAC SATUL NOSTRU • In 26 februarie s-a ținut la Școala generală din Copalnic Mănăștur ședința cercului ideologic al cadrelor didactice din această comună cu tema: „Rezoluția Conferinței pe țară a secretarilor comitetelor comunale de partid și a primarilor", pe marginea căreia s-au dezbătut probleme legate de aportul cadrelor didactice pentru progresul multilateral al acestei comune în actualul cincinal. • „Trecut și prezent în arhitectura băimăreană" se intitulează dezbaterea ce are loc azi cu tinerii de la I.P.I.U.T. Baia Mare în legătură cu dezvoltarea social-economică a municipiului. • La căminul cultural din Mireșu Mare, Comitetul județean de cultură și educație socialistă a organizat duminică o dezbatere, în cadrul zilelor cărții agricole, cu participarea Destinei Tudor de la Editura „Ceres" și a ing. Nicolae Stanciu, directorul Casei agronomului din Baia Mare. • Duminică la Dumbrăvița s-a desfășurat concursul formațiilor artistice, faza comunală. Primele locuri au fost ocupate de următoarele formații artistice: brigăzi artistice, locul I Șindrești, formații de teatru, locul T Șindrești, ansamblu folcloric locul I Chechiș, grup vocal și formația de dansuri, locul I Cărbunari. La aceste întreceri au asitat peste 400 de cetățeni din comună. • Sim bată după-amiază in fața unui numeros public, Școala generală nr. 8 din Baia Mare a prezentat un reușit program artistic. Repertoriul a cuprins recitări, dansuri populare, scenete, gimnastică ritmică, cîntece etc., care au fost răsplătite cu vii aplauze. • La Școala generală nr. 4 din Baia Mare a fost organizat, in prezența elevilor și a părinților, un interesant concurs intitulat: „Pagini din istoria patriei". • In sala Studio a Casei de cultură din Sighetu Marmației sîmbătă seara a avut loc un concert de muzică clasică susținut de Orchestra semisimfonică a casei de cultură și orchestra elevilor Școlii populare de artă• Pe scena căminului cultural din comuna Sarasău zilele trecute a avut loc o șezătoare literară pe tema „Laudă cărții" organizată de Biblioteca municipala Sighetu Marmației și biblioteca comunală. • Agenția de tarism pentru tineret ne informează că a pus în vînzare locuri pentru stațiunea tineretului de la Gostinești. Sezonul începe în 4 iunie și se termină ,la 15 septembrie.■ Costul biletului pentru 12 zile, între 382 lei și 670 lei, în funcție de confort (vile, căsuțe, camping și corturi). Tot pe litoral, la Eforie Nord, se organizează tabere de cite 10 zile a căror cost este de 300 lei. Se asigură masă, cazare și transport. • Direcția comercială județeană Maramureș organizează următoarele tîrguri lunare: Sighetu Marmației și Șomcuta Mare, tîrg de primăvară în 6 martie, Copalnic Mănăștur, tîrg de primăvară în 8 martie, Ardusat în 8 și 22 martie, Tg. Lăpuș 9 martie, Vișeu de Sus 14 martie, Ocna Șugatag 16 martie, Baia Mare 20 martie, Surciu de Sus 22 martie, tîrguri de primăvară la Seini în 27 și la Alriniș în 31 martie. • La Lăpușel și Recea, formația de teatru a căminului cultural din satul Săsar a prezentat spectacole cu piesa „Neamurile“ de Teofil Bușeean. • Brigada artistică de agitație a Școlii populare de artă, s-a întîlnit duminică cu locuitorii cartierului sighetean Cîmpul Negru. Programul a fost precedat de o expunere: • Sport: Meci amical: Minerul — Gloria Baia Mare, teren de zgură (Chimistul) azi la ora 15,45. Mîține echipa Minerul întîlnește tot pe același teren la ora 15.30 echipa Topitorul. • Recent, Aurel Marc (oboi) și Ninuca Oșanu—Pop (pian) de la Conservatorul de muzică „Gh. Dima" din Cluj au susținut la Școala de muzică din Sighetu Marmației un reușit recital — ne informează prof. Gr. Holdiș. • In ziua de 24 februarie judecătoria Baia Mare a judecat și condamnat, (în stare de arest) pe inculpatul Gheorghe Lăcătuș din Șomcuta Mare Calea Mireșului nr. 18, la 1 an și 6 luni închisoare pentru ultraj cu violență comis împotriva unui lucrător de miliție. • Tot în aceeași zi a fost judecată și condamnată (în stare de arest) Maria Costin din satul Cetățele comuna Șișești nr. 99, (fostă gestionară a magazinului C. C. M. A. DSprie) pentru infracțiunea Baia de delapidare, la 1 an închisoare. Rubrică realizată de A. ȘUTH și M. PREDA Cartea A in uzină In uzină era o zi obișnuită de lucru. Nimic din jur nu trăda evenimentul. Standul de cărți J s-a instalat în hala de prelucrări mecanice cu tot firescul posibil. In fapt, reprezenta și el un loc de muncă. Or, ce 2 poate fi mai firesc decit înte■grarea unui loc de muncă în■tre alte locuri de muncă, a unor oameni care muncesc, între alți oameni care muncesc. 1 Și totuși prezența standului avea măsura unui eveniment, căci nu se întîmplă atît de des să întilnești într-o uzină un stand de cărți cu vînzare. In activitatea culturală de masă se uzitează mult expresia: „munca cu cartea", cu derivate precum: „a munci cu cartea", „a face muncă cu cartea". Mai rar însă ți-e dat să vezi împlinit, adînc și dezinvolt, sensul acestei expresii, întrucît a aștepata numai cumpărătorul sau cititorul nu înseamnă pe de-a-ntregul a munci cu cartea. Dar acolo în uzină, în hala de prelucrări mecanice, alăturarea celor doi termeni, „munca" și „cartea" își releva in modul cel mai convingător înțelesul. Muncitorul, într-o scurtă pauză, vine în fața standului de cărți. Privește volumele expuse. Citește în gînd nume de autori, titluri. Ridică o carte, apoi alta. — Ce carte ați ales ? — „îndrumător pentru ridicarea calificării strungarilor". — Sînteți strungar? — Numai ucenic strungar. — Cum vă numiți ? — Gheorghe Balazs. — Ați știut de apariția acestei cărți ? — Nu. Abia acum am aflat. — De ce vă interesează, la ce vă folosește ? — Ca să știu cu mai mult despre meseria pe care mi-am ales-o. Dialogul a continuat. Și el mi s-a părut a fi simplu, sincer, plin de naturalețe. Am mai aflat că interlocutorul meu trece rar pe la librărie, că nu e cititor al niciuneia din bibliotecile orașului, că frecventează doar biblioteca tehnică a uzinei, unde consultă cărți în specialitate, că acasă citește și alte cărți aduse din oraș de fratele său. I-am reținut și o sugestie: „O problemă care s-ar putea discuta și în ședințele organizației de tineret este și aceasta : Cum ne procurăm cărțile de care avem nevoie ?". Cărțile de care avem nevoie. „Ele sunt, pentru noi ne spune Radu Rațiu, instalator — în primul rînd cărțile tehnice. Fiecare meserie își are cărțile sale. Eu le caut pe cele ale meseriei mele. Acum n-am găsit. Am cumpărat in schimb altele, pentru că citesc și romane, schițe, nuvele. La fel, îmi place mult teatrul. Ultima dată am văzut „Azilul de noapte" de ■ Maxim Gorki. S-a îndepărtat, ducînd în mîini 7 volume. Păreau să fie, în astmosfera industrială a halei, niște niște instrumente. Dar de piese, [ un I ordin mai aparte. „Ultima dată în librărie am fost săptămîna trecută — ni se confesează Gavril Prelucan, ras botoz și bacalaureat. Căutam la îndrumătorul pentru ridicarea calificării frezorilor", carte pe care o căutăm mai mulți colegi de la noi. Așteptăm să fie reeditată. In meseria noastră apar mereu noi metode, noi dispozitive“. Ii dăm dreptate. In carte din profesiuni nu apar în permanentă noutăți? O intor Imare la zi e necesară. „Inclusiv pescuitul — continuă interlocutorul — căruia îi dedică o mare parte a timpului meu liber, își are bibliografia sa de specialitate". In persoana lui Gavril Prelucan, am recunoscut un pasionat al lecturii. A desprins-o din familie. De la tatăl său, rafinator în metalurgie, j Ne-a vorbit și despre bibliote- ■ ca personală de acasă. Modestă, I dar... îmbogățită acum cu 15 ■ volume noi. Text de A. C. IOAN Fotografia de I. DEACONESCU (Continuare in pag a 3-a) i •*••• MĂRȚIȘOR Permiteți-ne mamne să prindem azi pe piepturile voastre cite o ancoră minusculă și să vă sărutăm mîinile. Să fie ea simbol al stabilității noastre pe valurile vieții, al dorinței și încrederii cu care ne întoarcem, de fiecare dată, înspre voi, lingă voi, și să vă spunem gindurile noastre curate, dorința ca în multe primăveri să deschidem împreună poarta primăverii. Permiteți-ne surioare să căutăm în această dimineață un foc pe ale voastre revere și pentru mărțișoarele tre. Vă dăruim noastrn porumbel, mărturie a năzuinței noastre de a vă înălța cât mai sus, de a avea întotdeauna siguranța aripilor , de a îndrăgi fără contenire casa, cuibul în care vă stabiliți. Permiteți-ne soții să prindem azi pe piepturile voastre cite o minusculă bijuterie. Să vă tălmăcească ea gindurile noastre de recunoștință ce se îndreaptă neîncetat înspre noi — tovarășe de viată și de muncă, părtașe egale la gindurile, visele, împlinirile, necazurile și fericirile noastre. Permiteți-ne de pretutindeni femei să prindem azi pe piepturile voastre, in temeiul unui străvechi obicei românesc — mărțișoare. Mărțișoare pentru femeia care împarte cina. Care străjuiește somnul copiilor. Care proiectează poduri. Care alină suferințe. Care pășește gravă pe întinderea cîmpului. Pentru femeia-mamă. Femeia-dragoste. Femeia-cetățeană. GH. MOLDOVAN Exploatarea minieră Herja Mașinile de încărcat in plină activitate. Foto: F. SZABÓ f