Primăvara, 1922 (Anul 2, nr. 2-52)
1922-06-11 / nr. 24
2 București când priveai la lumina lunei și a luminilor mulțimea poporului dornic de a vedea ce poate face școala românească. Un țăran care a adus cu coda elevii încântat de cele ce a văzut spunea altuia: „Tare mi plac eu și nu-mi pare rău că i-am adus, că bare mi am văzut un lucru frumos.“ S’a încassat: 2240 Lei,au suprasolvit. Câte 20 lei: Petru Bachmeyer, N.N Ghera Câte 10 lei: Ciril Dimitrievici, loan Ciuraș, Pascu Daru, Gligor Pettovan. Câte 5 lei: Trăilă Stanciu, Alexa Gh. Zomborean, Alexandru Cosma, Sfetcu Romulus, Traian Ardelean, Florea Ienovan, Total 130 Lei. La orele 12 s’a început „Hora“, care a ținut până la zori. Școala la orele 2 a plecat spre gară. Așa a petrecut școala medie, sărbătorile Rusalelor răspândind în două sate fruntașe dela graniță carte, dragoste românească și credință în viitorul țării românești. Drumul se va continua ... Pentru TRemumentul Juhail Eminescu au contribuit: Total 1175 lei Prea mereu se adună banii pentru Eminescu. Situația. > internă ÎN BANAT, începe să se simțească lipsa ploii, căci întreagă luna Mai nu a plouat. ÎN VECHIUL REGAT, norocul a fost mai bun, căci după Ispas vr’o 4 zile dupăolaltă a tot plouat. PARTIDELE politice din opoziție se pregătesc de congrese, poporul își caută de plug și de lucru, căci vorba multă sărăcie, iar cine lucrează câștigă. Cu ocaziunea cununiei R. S. Regale Principese Marioara cu Alexandru, regele Iugoslaviei, guvernul cu învoirea M. S. Regelui Ferdinand I, va amnestia (scoate din robie) mai mulți robi. Externă, GERMANIA, a primit propunerilede a plăti și a i se controla finanțele. LA LONDRA s’au adunat bancherii Americani și Englezi, ca să se înțeleagă asupra reparațiunilor ce PRIMĂVARA trebue să se mai plătească țările cari au pierdut răsboiul . ÎN CHINA sunt lupte intre cetățeni ÎN BULGARIA, asemena se pregătește ceva în ascuns. ÎNTRE ITALIA și SÂRBIA zilele aceste pentru Fiume au fost ciocniri sângeroase. POLONIA își trimite pe mareșalul Pilsudsky zilele aceste la București spre a face o înțelegere. Epistola preotului bătrân. Iubite Nepoate! A trecut o grămadă de vreme, de când nu Ți-am mai scris deși mi propusesem la recercarea dumitale să-Ți mai scriu din când Î1i când câte ceva despre lucruri mai de seama și de un interes obștesc. Amânând însă cu scrisul de pe o săptămână, apoi de pe o lună pe alta, mă trezit numai că s’a strecurat frumosel un an întreg și eu încă nu voi-am împlinit făgăduința, ce Ți-am făcut-o. Nu i vorbă, voința nu mi-a lipsit niciodată în cursul vremii, mai adeseori însă a lipsit putința căci la cei mai mulți dintre noi cei bătrâni, neputințele, cu cari avem de luptat mereu se țin lanț și de aceea vreau să cred iubite nepoate, că Dumneata vei fi iertător pentru întârzierea și tăcerea mea îndelungată. Acum anul, puțin după ce a apărut foaia Primăvară, Ți-am fost împărtășit marea mea bucurie, ce am simțit-o și ce o simt și astăzi în inima mea că aici la granița de spre apus a țării noastre întregite și frumoase a văzut lumina zilei o foaie românească înființată anume pentru poporul nostru dela sate pentru ca în mijlocul acestuia să răspândească se lățească lumină, învățătură și tot felul de sfaturi și îndemnuri bune și folositoare. — Am cetit cu băgare de seama număr de număr și m’am convins din ce în ce tot mai mult, că „Primăvara“ își face cu toată cinstea datoria luată asupra sa și de aceea e o foaie pe care o aștept totdeauna cu nerăbdare și o cetesc cu drag. — Cred că cu aceeași nerăbdare va fi așteptată și cu aceeași plăcere cetită și de cătră ceialalți abonați și cetitori ai foaiei, căci numai așa se poate explica împrejurarea înveselitoare, că numărul abonaților și cetitorilor ai acestei foi crește și sporește mereu și că „Primăvara“ e dorită tot de mai mulți frăți de ai noștri chiar și din America, după cum am aflat aceasta cu atâta bucurie din știrile publicate în aceasta foaie. Dar să Ți spun acum iubite nepoate că anume ce m’a îndemnat pe mine mai mult să Ți scriu de rândul acesta. Iata ce! Intrul 22 din 28 Main a. c. al „Primăverei“ ai publicat în fruntea foaiei un articol frumos întitulat: „PORUNCA CEA DINTÂIA“ pe care l’am cetit cu multă băgare de seama din capăt pănă în capăt căci e foarte bine precugetat și scris și tot ce se cuprinde în aceia este numai curatul adevăr. Se vorbește în acest articol despre idolii înfricoșați ai vremilor noastre la cari poporul nostru dela sate în nepriceperea sa începe a se închina tot mai mult, mai mult chiar ca lui Dzeu însuși. Acești idoli sunt după cum se zice în articolul suspomenit: îmbrăcămintea și cârcima (birtul). Are toată dreptatea scriitorul iscusit al acelui articol când zice că„ pe satele noastre începe să moară mereu frumosul port românesc atât la bărbați, cât și la femei“ și că și unii și alții „au început să se închine modei de la oraș“. Adevărat și foarte trist lucrul acesta, care ne îngrijorează și ne pune pe gânduri pentru că de fapt vedem cum poporul nostru părăsește din ce în ce tot mai mult frumosul său port românesc, îmbracă haine și încălțăminte cum vede că poartă cei de altă nație și cei de la oraș. Ai noștri nu și dau seama de loc, că înstrăinându-se de portul lor, pierd in aceeași vreme însușirea națională cea mai bătătoare la ochi, zic „cea mai bătătoare la ochi“, pentru că pe omul din popor îl cunoști din departe și numaidecât după portul său și ști că de ce nație este. Va urma. UlCA POPA tot sprijinul pentru că servește spre binele publicului și înaintarea orașului: Bucovina. Dulce Bucovină, Veselă grădină Cu pomi roditori Și mândri feciori! Albe, sprintenele Care și ochii lor Au foc răpitor, Tu ce ești o floare Căzută din soare Cu trei alte flori, A tare surori! Ele către tine Privesc cu suspine Și tu te zâmbești Cu zâmbiri cerești. Dulce Bucovină! Vântul ce înclină Cu aripa lui Iarba câmpului Naște prin șoptire Scumpa amintire De-un trecut frumos, Mare glorios. Fii în veci voioasă Pre cât ești frumoasă! Fie traiul tău După gândul meu Ah!cine te vede Chiar în raiu se crede, Cine-i trecător Te plânge cu dor v. A Uzină electrică în Sânnicolaul-mare. Suntem informați că Primăria Sânnicolaul mare, la inițiativa Diui secretar Aurel Oprean, a întreprins pașii necesari consultând un inginer expert din Timișoara pentru a face în Sânnicolaul-mare o mare uzină electrică care să deie lumină la întreg jurul și să provadă și atelierele măiestrilor cu curent electric. Lucrările sunt începute cu bine. Ne bucurăm și din partea noastre 11 Iunie 1 °/2 Concert. Frumos ca examen de muzică a avartjat.Școala medie romano catolică de fete din Sânnicolaul-mare Surorilor d N. D. Un program bogat și ales a ditras publicul ales cu 23 puncte. Apreciem munca depusă, constatăm cu părere de rău d intre 23 punct și n’a fost nici o cântare și poezie românescă deși știm că școala are învățare. Sperăm că pe viitor nu vom mai constata această părere de rău. Pomul de 10 Maiu. Ca și anu trecut măestrul George Oprea, s’a trudit cu colectă pentruca să pună iarăși pomul de 10 Mai la Primărie, ’școala primară. Primpretură și școala medie. Atâta a trudit și anul acesta până când a izbutit. A colectat 670 Lei, cari s’au sperat cu așezarea pomilor cari sunt foarte frumoși. Când cineva vrea să facă un lucru și frumos are cu drag sprijinul nostru. Și pe măestru G. Oprea l-am sprijinit cu bucurie. Și e bine ca lucrurile bune să aibe sprijinitori și nu dușmani. Proverbe. Sămânța bună, bun rod dă. * Unde este frică, nu încapte dragoste. * Sângele apă nu se face. ș Mulțămită publică lor Colecta pentru ajutorarea orfanide război, care s’a făcut cu ocaziunea sărbarei ziua eroilor cu datul de 25 Mai a. c. de școlarii dela școala conf .. or. statificată din comuna Constanța (Comloș) sub conducerea învățătoarei Ana ȚARA MEA. MARIA REGINA ROMÂNIEI. Țeranul român nu e niciodată grăbit. Timpul n’are niciun rost în socoteala lui de viață. Deprins cu zări nemărginite, el nu așteaptă să ajungă într-o zi la capătul drumului. Vara, carărie, iarna săniile se mișcă de-a lungul acestor nesfârșite drumuri, încet, supus, cu o neobosită în răbdare. Trase de cai mărunți, slabi, săcile de lemn trec peste zăpada neegală; țerenul stă pe jumătate I ascuns între grămezile de lemne și căpițele de fân ori de coceni, după cum duce una ori alta dela un loc ■ la altul. Bun de zugrăvit în asprul , cojoc, e tot așa bun de zugrăvit vara în cămașa lui albă, pălăria largă ’n margeni, culcat cu mulțămire pe grâul clădit, pe când boii lui răbdurii se trudesc înnainte, părând a fi tot așa de nepăsători ca și stăpânul lor la lungimea drumului. Cenușii boii aceștia, slabi, vânjoși, cu coarnele lung arcuite ; ochii li sunt frumoși, cu o căutătură aproape ca a omului. Și de-a lungul acestor drumuri carăle țeranilor se trudesc, unul după altul, în șir fără capăt, prin norii de praf. Dacă noaptea se apucă pe drum, boii sunt desjugați, carăle trase lângă șanț până ce zorile răsărind amintesc țăranilor că mai sunt multe poște pănă să ajungă la țină. Când plouă, praful se face noroiu; drumul sețțface atunci numai o apă ! România nu e o țară de colori tari. E o ciudată unitate in zările-i