Primăvara, 1922 (Anul 2, nr. 2-52)

1922-06-25 / nr. 26

Pentru M­onumentul M­ih­ai Eminescu (Eu contribuit: To­­tal 1200 lei Prea mereu se adună banii pentru Eminescu. Situația.­­ Internă PARLAMENTUL, Luni la 19 Iunie s’a deschis pentru 3 zile pentru ca s­ă comunice (spună) Dl Ministru președinte Ion. C. Brătianu ce a isprăvit la Genova și Dl Vintila Brătianu la Paris și Londra. Poate vor mai fi și alte lucruri de comu­­nicat. Dl Ministru I. C Brătianu, a spus că pentru ca să fim tari afară trebue să fi­u uniți și puternici in țară. Noi însă cum avem multe partide nu prea suntem avea mai puține uniți. Când vom partide, și mai multă­ înțelegere între conducători va fi mai bine. Când va fi aceasta? Am dorit să fie mâne. Externă. AUSTRIA iară trage să moară. Nu mai are bani, ori poate prea mulți ore de hârtie. Unii spun că prea mult trage cu ochiul spre Ger­mania. SILEZIA, partea care sa întărit să fie dată Poloniei a trecut deja în st­ăpânirea Poloniei din mâna Ger­­m­anei. ROMÂNIA, a fost silită să­ intre­­vină la Bulgaria pentru ca să se astâmpere cu bandele de comitagii cari le tot trimite la graniță. Bolile sexuale (lumești.) Sifilisul nu rămâne numai în or­ganismul părinților ci să moște­nește­. Copiii să nasc sifilitici, în ca­zurile acestea infecția să transmite (trimite) în uterul (mătriță) și prun­cul devine bolnav deja în organiz­­mul mamei sale. Sifilisul moștenit să prezintă în trei forme: 1). De multe­­ori pruncul să naște mort înaintea lunei ( IX, 2). Copilul să naște la vremea ori cu 1—2 luni mai înainte cu semnele sifilisului, ori acestea se desvoltă cu 2—3 luni după naștere. Copiii aceștia sunt slabi, rău desvol­­tați, pe piele ies pete roșietice în­chise bube puroioase. Extremitățile (mânile și picioarele) de multe ori sunt paralitice nu se pot mișca) PRIMAVARA dureroase; un semn foarte caracteris­tic e catarul nasal (troacnă), din cauza aceasta copilul suflă greu, suge mai puțin și plânge răgușit. Din nas curge un lichid puroios sângeros, care arde pielea pe la re­giunea nasului. 3). Sunt copi la cari semnele sifilisului se desvoltă numai în vârsta de 7 — 15 ani ori mai târ­ziu. Forma aceasta a sifilisului moș­­trecut se numește­ sifilisul moștenit tardiv; în cazurile acestea provin mai ales game­­rane mari, întinse în mușchii, în ficat, în plămâni, și în creer. Bolnavii sunt de multe ori surzi, cu boli de ochi și li­ se strică dinții. E lucru natural, că copiii aceștia au dispozițiune foarte mare pentru diferite boli, mai ales pentru boli infecțioase, boli de stomac și de plămâni, așa mortal­tatea e foarte mare. 70—80. Ce trebue să facem, dacă avem sifilisu:? Imediat ne­ ducem la medic să ne faca o cura întreagă în contra sifilisului. Medicamentul cel mai bun e mercurul și afară de acesta și Salvarsanul care l-a descoperit sa­vantul german EHRLICH împreună cu medicul japonez HATA după experimente lungi. Vindecarea sifili­sului e lucru foarte lung și pretinde multă răbdare. Trebue să stăm sub îngrijirea medicală cel puțin peste 3 ani, când și când facându-ne câte un tratament cu Mercur și cu Sal­­varsan, în decursul timpului acesta să ne­ facem câte­odată o proba de sânge (reacția a lui Wassermann) care ne­ arată­ că mai sunt microbi în organismul nostru ori nu? Și nu­mai după o cură de 3>­ani putem, să sperăm, că sifilisul e­ tot vinde­cat. în articolul următor vom vedea și bolile sexuale celelalte două: Triplul și Șancrul moale. Dr. Monspart. Epistola preotului bătrân. Vedem cu ce îndârjire țin de pildă „Bugarii“ din Beșenova veche, nemți din satele nemțești din Banat și mai mult ca­ aceștia frații lor, Sașii din Ardeal la portul lor, voind ei din adins. ș­i și arate că de ce nație sunt că pentru sunt făloși pe portul lor — Apoi numai noi Românii să nu fim mândri de portul nostru național, cu care nu se poate asemăna de fel nici portul „Bulgari­lor“ nici al Nemților, nici al Iașilor ori corcitul port sârbesc din prejurul nostru. Și apoi chiar acum să nu-1 știm cinsti și prețul îndeajuns, când ne aflăm între hotarele României­­mari unde avem toată libertatea de a-1 purta și împodobi după plac cu colorile noastre frumoase naționale și atât de scumpe sufletuluil? Doar bine știți iubiți cetitorii, că până bine de curând, pe când ge­meam încă sub călcâiul Ungurului trufaș, folosirea colorilor noastre naționale, ca întregire a portului nostru românesc ce spune era în ochii asupritorilor noștri de veacuri, cari socoteau podoabele noastre națio­nale de crimă, de fărădelege, trădare de patrie și Dzeu mai știe de ce luc­ruri rele și de aceea Românii noștii erau mult goniți și asupriți, ba chiar arestați, bătuți și pedepsiți cu pe­­depsuri grele dacă îndrăzneau să și împodobească portul cu mândrul nostru tricolor, dar ei totuși-l purtau dacă nu pe față apoi mai pe ascuns dovadă că au ținut cu scumpătare la aceste colori ca la un lucru sfânt și moștenit din bătrân. Deci cu cât m­­ai vârtos trebue să ținem astăzi la portul nostru și să căutăm a-1 In­troduce și pe acolo unde s’a pierdut de mult,’ca și prin port să ne do­vedim de Români și să fim mândri că suntem Români, popor de viță împărătească. Mândrul nostru port românesc pe lângă aceea că e nespus de frumos și ales e și cu mult mai trainic și astfel e și mai eftin, ca sdrențele scumpe ale orășe­nilor. De aceea nu e lucru înțelept și cuminte, ca să ne luăm după moda orășenilor, care pe lângă scă­derile arătate ne mai desbracă încă și de o însușire însemnată a caracte­rului notru românesc ori se zic a ființei noastre române. Noi trebue să­ fim și să rămânem Români ade­vărați nu numai după limba și obi­ceiurile noastre ci­ și după portul nostru la care au ținut atât de mult părinții m­orii, și strămoșii noștri. Prin aceea că ținem cu tăria la portul nostru național arătăm și do­vedim lumea nu numai că suntem Români buni și adevărați, ci că tot­odată știm să prețuim și să cinstim după c­uvinții aducerea aminte de înăintașii de părinții și străbunii noș­tri dela cari ne-a rămas zicătoarea : „Ori vorbește cum ți-e postul“ ori te poartă cum ți-e vorbă... Acestea am aflat de bine iubite Nepoate să Ți le scriu de rândul acesta. De cumva crezi că cele îm­părtășite ar putea sluji și altora de o învățătură oare­care. Ți dau voe Puii de cioară—la școlă de I. U. Sorcu In stejarul scorburos Are cioara cuib frumos Din crenguțe împletit Cu puf moale căptușit In mijlocul cuibului Are cioara patru pui, Patru pui micuți, golași Negrișori și drăgălași. Vine corbul de departe Să-i învețe puii carte. Prepelița cenușie îi învață ca să scrie Gaița ce să răsfață Aritmetica-i învață Vrabia se străduește Să-i învețe franțuzește. Vine domnul papagal Pentru lucru manual, Și moțatul ciocârlan Le dă lecții de pian. Vine musca și dă semnul, Sai învețe și desemnul Iară cucu’n gura mare Se vorbește de purtare Numai draga ciocârlie Nu vrea de cioroi să știe, Ci se'nalță cătră soare Cu măiastră ei cântare. In lumină se rotește Cătră pasări ea grăește. Ori și cât voi ați striga Ei n’or zice decât „gau. Puii cei cu pene moi Or s’alungă tot cioroi, Și cu sfat și cu ocară Cioara ’n veci române cioară. 25 Iunie 1922 ca să publici scrisoarea mea bătrâ­­­nească, de față în „Primăvara“. Multă sănătate și voe bună de la: UICA POPA Petrecerea pompierilor (jocu­rilor) Sânnicolaul­ mare. Ca și anii trecuți și anul acesta pompierii sau pregătit pentru petre­cerea lor care a adunat multă lume ziua. Multă veselie și mult haz comic a produs jocul ucenicilor prinderea cârnaților cu gura, alergarea în sac, mâncarea și suflarea în blidul cu făină. Pe sară lumea se pregătea să-și petreacă bine. Dzeu a vrut să trimită o ploaie bună și cum petre­cerea trebuia să se ție în grădina publică nu s’a mai putut ținea. Observăm la bravii noștri pom­pieri atât de harnici la stângerea focurilor, că nu și-au însușit nimic din obiceiurile limbii și jocului româ­nesc. Acelaș port și aceleaș obiceiuri ca mai demult. Așteptăm pe viitor să le vedem uniforma și comanda românească. După 4 ani, credem că o vor face. Suntem în așteptare. Examenul final la școala primră Sâmbătă la 17 iunie școala primară de stat din Sânnicolaul-mare, de sub dir. Dlui L. Cioban și-a ținut examenul. Din răzpuarurile elevilor s’a văzut că învățători au făcut progres bun cu elevii ceea ce ne bucură și-i felicităm. Duminecă înainte de arneaz s’a ținut în curtea școalei o frumoasă sărbătoare din partea școalei,cu căntân­ și declamări. A vor­bit cu multă dragoste despre școală dir. L. CIOBAN. La fine președin­tele sfatului școlar Di Dr A. Ardelean a ținut un cuvânt de mulțumită lău­dând sporul și aratând folosul școalei. Școala a avut și o expoziție fru­­­moasă de lucru manual, care-i face cinste. Ne bucurăm că mergem cu bine înainte. Insămânțările de primăvară. După datele statistice primite la ministerul agriculturei până la 15 Mai ,suprafețele cu­ltivată cu semănă­turi de primăvară, sunt următoarele ȚARA MEA. MARIA REGINA ROMÂNIEI. Sunt curioase datini la țărani, ere­suri ciudate. România fiind o țară de secetă, e noroc să ajungi cu ploaie, e semn de bielșug, de rod­nicie, e nădejde de bună recoltă, e bogăție. Une­ori când mergeam prin sate, țerancele puneau donițe mari pline de apă în­aintea pragului, un vas plin e semn de. Ele varsă chiar apă înnaintea piciorului cuiva, tot din­ pricina acestui straniu eros, că apa e belșug, și când vine fața luminată între ei, trebuie să i se facă cinste în tot felul. Am văzut fete innalte, frumoase, ieșind de casele lor ca să mă întâm­pine cu cote pline ochi pe cap, la apropierea mea, stăteau pe loc, stropi lunecându-ți pe față ca să arăte bine că vasele sunt cu adevărat pline. E bine să întâlnești un car plin de grâu sau de fân care-ți iese ’n cale, dar un car deșert e semn de nenoroc. De multe ori, pe unde am fost locuitorii s’au strâns în jurul mieu sărutându-mi mânile, marginea hainei mele, căzând în genunchi parcă ar fi voit să-mi sărute piciorul, și mai m­ult decât odată ei mi-au adus

Next