Primăvara, 1922 (Anul 2, nr. 2-52)
1922-06-25 / nr. 26
Pentru Monumentul Mihai Eminescu (Eu contribuit: Total 1200 lei Prea mereu se adună banii pentru Eminescu. Situația. Internă PARLAMENTUL, Luni la 19 Iunie s’a deschis pentru 3 zile pentru ca să comunice (spună) Dl Ministru președinte Ion. C. Brătianu ce a isprăvit la Genova și Dl Vintila Brătianu la Paris și Londra. Poate vor mai fi și alte lucruri de comunicat. Dl Ministru I. C Brătianu, a spus că pentru ca să fim tari afară trebue să fiu uniți și puternici in țară. Noi însă cum avem multe partide nu prea suntem avea mai puține uniți. Când vom partide, și mai multă înțelegere între conducători va fi mai bine. Când va fi aceasta? Am dorit să fie mâne. Externă. AUSTRIA iară trage să moară. Nu mai are bani, ori poate prea mulți ore de hârtie. Unii spun că prea mult trage cu ochiul spre Germania. SILEZIA, partea care sa întărit să fie dată Poloniei a trecut deja în stăpânirea Poloniei din mâna Germanei. ROMÂNIA, a fost silită să intrevină la Bulgaria pentru ca să se astâmpere cu bandele de comitagii cari le tot trimite la graniță. Bolile sexuale (lumești.) Sifilisul nu rămâne numai în organismul părinților ci să moștenește. Copiii să nasc sifilitici, în cazurile acestea infecția să transmite (trimite) în uterul (mătriță) și pruncul devine bolnav deja în organizmul mamei sale. Sifilisul moștenit să prezintă în trei forme: 1). De multeori pruncul să naște mort înaintea lunei ( IX, 2). Copilul să naște la vremea ori cu 1—2 luni mai înainte cu semnele sifilisului, ori acestea se desvoltă cu 2—3 luni după naștere. Copiii aceștia sunt slabi, rău desvoltați, pe piele ies pete roșietice închise bube puroioase. Extremitățile (mânile și picioarele) de multe ori sunt paralitice nu se pot mișca) PRIMAVARA dureroase; un semn foarte caracteristic e catarul nasal (troacnă), din cauza aceasta copilul suflă greu, suge mai puțin și plânge răgușit. Din nas curge un lichid puroios sângeros, care arde pielea pe la regiunea nasului. 3). Sunt copi la cari semnele sifilisului se desvoltă numai în vârsta de 7 — 15 ani ori mai târziu. Forma aceasta a sifilisului moștrecut se numește sifilisul moștenit tardiv; în cazurile acestea provin mai ales gamerane mari, întinse în mușchii, în ficat, în plămâni, și în creer. Bolnavii sunt de multe ori surzi, cu boli de ochi și li se strică dinții. E lucru natural, că copiii aceștia au dispozițiune foarte mare pentru diferite boli, mai ales pentru boli infecțioase, boli de stomac și de plămâni, așa mortaltatea e foarte mare. 70—80. Ce trebue să facem, dacă avem sifilisu:? Imediat ne ducem la medic să ne faca o cura întreagă în contra sifilisului. Medicamentul cel mai bun e mercurul și afară de acesta și Salvarsanul care l-a descoperit savantul german EHRLICH împreună cu medicul japonez HATA după experimente lungi. Vindecarea sifilisului e lucru foarte lung și pretinde multă răbdare. Trebue să stăm sub îngrijirea medicală cel puțin peste 3 ani, când și când facându-ne câte un tratament cu Mercur și cu Salvarsan, în decursul timpului acesta să ne facem câteodată o proba de sânge (reacția a lui Wassermann) care ne arată că mai sunt microbi în organismul nostru ori nu? Și numai după o cură de 3>ani putem, să sperăm, că sifilisul e tot vindecat. în articolul următor vom vedea și bolile sexuale celelalte două: Triplul și Șancrul moale. Dr. Monspart. Epistola preotului bătrân. Vedem cu ce îndârjire țin de pildă „Bugarii“ din Beșenova veche, nemți din satele nemțești din Banat și mai mult ca aceștia frații lor, Sașii din Ardeal la portul lor, voind ei din adins. și și arate că de ce nație sunt că pentru sunt făloși pe portul lor — Apoi numai noi Românii să nu fim mândri de portul nostru național, cu care nu se poate asemăna de fel nici portul „Bulgarilor“ nici al Nemților, nici al Iașilor ori corcitul port sârbesc din prejurul nostru. Și apoi chiar acum să nu-1 știm cinsti și prețul îndeajuns, când ne aflăm între hotarele Românieimari unde avem toată libertatea de a-1 purta și împodobi după plac cu colorile noastre frumoase naționale și atât de scumpe sufletuluil? Doar bine știți iubiți cetitorii, că până bine de curând, pe când gemeam încă sub călcâiul Ungurului trufaș, folosirea colorilor noastre naționale, ca întregire a portului nostru românesc ce spune era în ochii asupritorilor noștri de veacuri, cari socoteau podoabele noastre naționale de crimă, de fărădelege, trădare de patrie și Dzeu mai știe de ce lucruri rele și de aceea Românii noștii erau mult goniți și asupriți, ba chiar arestați, bătuți și pedepsiți cu pedepsuri grele dacă îndrăzneau să și împodobească portul cu mândrul nostru tricolor, dar ei totuși-l purtau dacă nu pe față apoi mai pe ascuns dovadă că au ținut cu scumpătare la aceste colori ca la un lucru sfânt și moștenit din bătrân. Deci cu cât mai vârtos trebue să ținem astăzi la portul nostru și să căutăm a-1 Introduce și pe acolo unde s’a pierdut de mult,’ca și prin port să ne dovedim de Români și să fim mândri că suntem Români, popor de viță împărătească. Mândrul nostru port românesc pe lângă aceea că e nespus de frumos și ales e și cu mult mai trainic și astfel e și mai eftin, ca sdrențele scumpe ale orășenilor. De aceea nu e lucru înțelept și cuminte, ca să ne luăm după moda orășenilor, care pe lângă scăderile arătate ne mai desbracă încă și de o însușire însemnată a caracterului notru românesc ori se zic a ființei noastre române. Noi trebue să fim și să rămânem Români adevărați nu numai după limba și obiceiurile noastre ci și după portul nostru la care au ținut atât de mult părinții morii, și strămoșii noștri. Prin aceea că ținem cu tăria la portul nostru național arătăm și dovedim lumea nu numai că suntem Români buni și adevărați, ci că totodată știm să prețuim și să cinstim după cuvinții aducerea aminte de înăintașii de părinții și străbunii noștri dela cari ne-a rămas zicătoarea : „Ori vorbește cum ți-e postul“ ori te poartă cum ți-e vorbă... Acestea am aflat de bine iubite Nepoate să Ți le scriu de rândul acesta. De cumva crezi că cele împărtășite ar putea sluji și altora de o învățătură oarecare. Ți dau voe Puii de cioară—la școlă de I. U. Sorcu In stejarul scorburos Are cioara cuib frumos Din crenguțe împletit Cu puf moale căptușit In mijlocul cuibului Are cioara patru pui, Patru pui micuți, golași Negrișori și drăgălași. Vine corbul de departe Să-i învețe puii carte. Prepelița cenușie îi învață ca să scrie Gaița ce să răsfață Aritmetica-i învață Vrabia se străduește Să-i învețe franțuzește. Vine domnul papagal Pentru lucru manual, Și moțatul ciocârlan Le dă lecții de pian. Vine musca și dă semnul, Sai învețe și desemnul Iară cucu’n gura mare Se vorbește de purtare Numai draga ciocârlie Nu vrea de cioroi să știe, Ci se'nalță cătră soare Cu măiastră ei cântare. In lumină se rotește Cătră pasări ea grăește. Ori și cât voi ați striga Ei n’or zice decât „gau. Puii cei cu pene moi Or s’alungă tot cioroi, Și cu sfat și cu ocară Cioara ’n veci române cioară. 25 Iunie 1922 ca să publici scrisoarea mea bătrânească, de față în „Primăvara“. Multă sănătate și voe bună de la: UICA POPA Petrecerea pompierilor (jocurilor) Sânnicolaul mare. Ca și anii trecuți și anul acesta pompierii sau pregătit pentru petrecerea lor care a adunat multă lume ziua. Multă veselie și mult haz comic a produs jocul ucenicilor prinderea cârnaților cu gura, alergarea în sac, mâncarea și suflarea în blidul cu făină. Pe sară lumea se pregătea să-și petreacă bine. Dzeu a vrut să trimită o ploaie bună și cum petrecerea trebuia să se ție în grădina publică nu s’a mai putut ținea. Observăm la bravii noștri pompieri atât de harnici la stângerea focurilor, că nu și-au însușit nimic din obiceiurile limbii și jocului românesc. Acelaș port și aceleaș obiceiuri ca mai demult. Așteptăm pe viitor să le vedem uniforma și comanda românească. După 4 ani, credem că o vor face. Suntem în așteptare. Examenul final la școala primră Sâmbătă la 17 iunie școala primară de stat din Sânnicolaul-mare, de sub dir. Dlui L. Cioban și-a ținut examenul. Din răzpuarurile elevilor s’a văzut că învățători au făcut progres bun cu elevii ceea ce ne bucură și-i felicităm. Duminecă înainte de arneaz s’a ținut în curtea școalei o frumoasă sărbătoare din partea școalei,cu căntân și declamări. A vorbit cu multă dragoste despre școală dir. L. CIOBAN. La fine președintele sfatului școlar Di Dr A. Ardelean a ținut un cuvânt de mulțumită lăudând sporul și aratând folosul școalei. Școala a avut și o expoziție frumoasă de lucru manual, care-i face cinste. Ne bucurăm că mergem cu bine înainte. Insămânțările de primăvară. După datele statistice primite la ministerul agriculturei până la 15 Mai ,suprafețele cultivată cu semănături de primăvară, sunt următoarele ȚARA MEA. MARIA REGINA ROMÂNIEI. Sunt curioase datini la țărani, eresuri ciudate. România fiind o țară de secetă, e noroc să ajungi cu ploaie, e semn de bielșug, de rodnicie, e nădejde de bună recoltă, e bogăție. Uneori când mergeam prin sate, țerancele puneau donițe mari pline de apă înaintea pragului, un vas plin e semn de. Ele varsă chiar apă înnaintea piciorului cuiva, tot din pricina acestui straniu eros, că apa e belșug, și când vine fața luminată între ei, trebuie să i se facă cinste în tot felul. Am văzut fete innalte, frumoase, ieșind de casele lor ca să mă întâmpine cu cote pline ochi pe cap, la apropierea mea, stăteau pe loc, stropi lunecându-ți pe față ca să arăte bine că vasele sunt cu adevărat pline. E bine să întâlnești un car plin de grâu sau de fân care-ți iese ’n cale, dar un car deșert e semn de nenoroc. De multe ori, pe unde am fost locuitorii s’au strâns în jurul mieu sărutându-mi mânile, marginea hainei mele, căzând în genunchi parcă ar fi voit să-mi sărute piciorul, și mai mult decât odată ei mi-au adus