Primăvara, 1923 (Anul 3, nr. 1-52)

1923-01-01 / nr. 1

2 Și mii e un rău, la noi românii. Nu numai că nu le sprij­inește, ba iți mai pune și piedeci ca să nu poți merge înainte. Am văzut și auzit și mulți româ­ni de ai noștri cari laudă, ridică până la cer pe străin și nu numai că l laudă, ci și-l sprijinește, tată câteva rele de­ ce comercianții și măestrii români, nu prea pot merge înainte, nu sunt în­deajuns sprijiniți de fraț­i­lor.­­ Eu doresc să ne sprijinim unii pe alții și se ținem strâns,, s­ă nu ne batjocorim și să vedeți în câțiva ani ce spor frumos are să fie. R. G. Pentru M­onumentul 3Rihail Lovinescu (Eu contribuit: Tot­tal. 1725 lei Prea mereu se adună banii pentru Eminescu. Piatra fundamentală la Că­­ minul „Principele Carol“ Până acum Lei 68.943 Mulțumim celor ce au donat, aș­teptăm și pe frații români din cele­lalte orașe din America să vină cu așa dragoste românească. Situația.­­ La alegerile ce s’au ținut în Alba lulia și Baia mare în ambele locuri candidatul partid­u­­l­u­i național a căzut. La Baia mare a fost ales liberal, iar Alba lulia averescan. Veștile ce le-am primit și dintr’o parte și din alta arată­­ că guvernul mai mult a lucrat la Alba lulia unde a oprit pe pe mai mulți bărbați de încredere ai partidului național să umble prin cerc. La Baia mare — a­­­ fost candidat fostui prefect Dragoș — care a fost mu t sprijinit de voturile minorită­ților In parlament au fost zilele tre­cute o mucime de vorbiri la Mesaj cuvântul regelui. A vorbit foarte frumos Dl N. Iorga. Discuție, (vorbire) înfocată a fost între guvern și partidul țărănesc. La congresul de la Sibiiu, parti­dul poporului a hotărit să nu fe­e parte în parlament. Externă Cu ocaziunea Crăciunului cel după calendarul Grigorian — în Internă PRIMĂVARA ziarul „Neue Freue Presse“ — din Viena a scris și Apponyi — un ar­ticol î­n care se tânguește după Un­garia de demult vorbind că Bănatul nu mai produce atâta grâu și alte cereale cât a produs înainte de răs­­beriu și asta vrea s-o pună în cârca că țările cari sunt aici nu ș‘nu pro­duce fiind balcanice. Noi îm­ă vedem că țărani de ai lucrează cu plug noștri în România cu autotractor ceea ce pe vremea ungurilor nu o face au numai grofii și baronii. La Lausanne se va face înțele­gere între Turei și Antantă, în Serbia, se vor face alegeri no­i în Martie. Lupta va fi destul de îndârjită. Și Italia se pregătește pentru alegeri. In Grecia alegerile se vor ținea după ca va fi gotat comitetul revolu­ționar cu judecata celor pe cari îi cred vinovați. în Ungaria, s’au început sfezi mari în parlament. Din America, primim vești că mai mulți milionari ar voi să vină în ajutor Europei. Franța și Italia, se com tem să nu fie acesta un semn prea mare de amestesc al ei In Europa. Foloseii industriei și comercialu» Deci din cele,de până aici vedeți D Voastră bine că este o lege și în viața indivizilor (singuratecelor ființe) și a claselor sociale și a popoarelor că numai acele se mențin și dau îna­inte, cari muncesc conștențios și fo­­lolositor pentru întărirea lor și ler învingătoare din frământările luptei, pentru existență. Cel mai puternic mijloc pentru reușita luptei de existență în viața unui popor este fără îndoială in­dustria și comerciul. Astăzi lupta între popoare se dă pe terenul eco­nomic pe terenul hărniciei și iscusin­ței în ale industriei și comerciului. Vă spusei ce este industria (mai pe la începutul disertației mele). Că este foarte de folos și bună, nu mai încape nici o îndoială și în­deosebi azi, cred, că fie­care dintre D Voa­stră știe bunăoară, că un pantofar (șuster) cizmaș isteț și harnic căș­igă la an cel puțin atâta cât un bun agricultor paur cu 60—80 lanțe de pământ. Eu cunosc și aici măestru pantofar, care câștigă curat cam 1000 Lei la săptămână, cât face asta la ani — poftiți și vedeți 52,000 lei. Cunosc rotar isteț — care face că­ruțe fine etc și care de doi ani și-a stins peste 80 000 Lei. Jan să ve­dem, care dintre D-Voast­ă și-a făcut vi a^a scurtă vreme atâta avere ? Că industria (zăvalul) este deci tare de folos pentru cei ce <e practică cred că nu achitați. Acuma dacă mergem m­ai departe și zicem că acel măiestru după ce ș­-a făcut anii de ucenic (învățăcel)d mers in Germania, Franț­a în Anglia ș s’a perfecționat astfel că lucrul lui va fi foarte fin, frumos și bine făcut, atunci vă pu­teți D Voastră închipui ce bine îi va merge. Și dacă în toate ramurile de in­dustrie noi am avea tot felul de măiestri, industrieși, precum azi du­rere nu-i avem și acești măiestri, ca să poa­ă lucra cu mai repede și bine ar aduce din țările culte mașini moderne, cari mașini cu vremea, avându-ne măiestri noștri mechanici și teh­nici iscusiți, ni le-am face toate la noi în țară,— (așa dată) ar lucra­ cu mașini mânate cu putere de b­iclor etc . — ce spor de lucru, ce obiecte de industrie am avea noi ! I Atunci în locul sate­or noastre s’ar naște cu încetul orașele cu fabrici cu mulți lucrători. Acești măiestri — industrieși, har­nici și bin șebinți și fabricile noa­stre ne-ar prelucra toate produsele noastre prim , lâna noastră ne ar da stofele cele mai fine pentru haine, mătasa produsă la noi ne-ar da cele mai fine b­ine de mătasă așa că­­ nu numai țăr ncele noastre mai făioase și ffimeile măiestrilor, dar și clasa cultă își poate cumpăra în țară astfel de înălăsării ș­i 300—400 milioane ne rămâne în țară din inul și bum­bacul ce se va produce la noi, unde primul îndeosebi — are un rol așa de potrivit trecând prin fabricile, cari le aș­eptăm ne va da ață de tot ferm, pânzeturi fine, cânepa cea multă ne va da funii, saci haine mai fan pentru muncitori și iarăși alte multe sute de milioane de Lei vor rămânea în țară. Ah, și ce bine e­le noi, tot ce produce țăranul se pre­lucra în fabricile noastre astfel am ajuns a fi cei mai fenceți din lume că țăranul își procură tot ce-i trebuie ieftin și a scăzut și prețul la alimen­te dar a scăzut și la celeilalte artico­le ale Industriei și așa oficiantul bă­iește bine, economul încă prosperea­­ză, statul încă are vreo câte­va sute de milioane plus excedent de buget ce-i va folosi pentru scopuri cultu­rale, dru­muri căi de cale ferată bune trenuri mânate electrică produsă de puterea apelor din munți și ape na­vigabile. Și școli de tot felul, chiar și ecor nomil nu mai lucră pământul ca pâ­nă acuma, ci cu mașinării, — plu­guri cu abur, pământurile sunt cana­lizate și se pot iriga — uda când vrei, așa că nu-ți­­ mai pasă de anii secetoși. Ce țară fericită este România, ah dar nu cea din zilele de azi, ci cea din zilele de mâne, dacă noi ne vom­ deschide ochii și ne vom lua în se­rios și țeran, și măiestru și domn și lucrător chemarea noastră. — Va urma — Dr. Ion Demian, advocat, și mare ca și când ar lua viața al­tora. Și ’ntr’un fel și ’ntr’ altul, omul nu face altceva decât nimicește drep­tul sfânt al lui Dumnezeu. Cum să nu araté dară pedeapsa de sus oame­nilor de felul’acesta? Și când ne gândim, că uciderea se îndreaptă nu numai asupra tru­pului ci și a sufletului, atunci po­runca sfântă a Tatălui ceresc ne face să ne cutremurăm ca pământul prea încrezut in sine la tunetul înfricoșat al norilor din înălțime. Uciderea suflet­ească e cu mult mai­­păcătoasă­­ decât cea trupeas­că pentru că acel mort trupește scurtă vreme a trecut la aeeastă lu­me și dacă a fost pe pământ om cum ce cade, în lumea ceealal­ă se împreună cu Dumnezeu în imi­grația cerului, până când cel mort sufletește este mort viața lui întreagă. Ne infioara acest gînd, cu atât mai zguduitor, ști­­i tiind ca ucide­rea sufletească, nimicește nu numai viața unui om ci viața unei familii, viața unei neam întreg (urmează) Luminătorul. 1 Ianuarie 1923, Astra, la Genad Cu dorul de răspândi cultură, cât mai multă la sate dir. desp. Sânnicolaul-mare Dr. Demian și Dna însoțit de dir. L. Cioban Prof. M. Sassebesi. I. Ioanovici, P. Annichi, comi. V. I. Farca și corul din Sân­nicolaul-mare, au mers Duminecă la Cerad. La marginea comunei au așteptat ambii preoți Păr. G. lonescu și V. Deciu, cu trăsuri și călușeri. Ședința s’a deschis și inchis prin salutul însuflețit al păr. Ionescu. A vorbit dr. Dr I. Demian despre in­­semn­atea Asociațiunei. A cântat co­­rul din Cenad sub cond. Dlui. inv. Bozianu Apoi Dni inv. P. Annichi și Ioanoviciu au delectat auditorul, cărora plin de însuflețire Corul din Sânnicolaul-mare cântă foarte frumos 4 cântări. A vorbit apoi plin de căldură dir. L. Cioban in urmă țăranul I. Voi­­chiță din Sânnicolaul-mare a umplut de veselie cu deci: „Țiganul Sfânt.“ S’a­ a Înscris mulți membri pe via­ță, fondatori și ajutător. Ne bucurăm. Bolile sexuale. Modalitățile luptei în contra bolilor sexuală sunt 1) Profilaxa adecă pre­venirea, înconjurarea bolilor aceasta 2) Tratamentul boalei desvoltate. 3 Măsurile igienice și sociale. 1) Pentru înconjurarea bolilor se­xuale e foarte importantă educația copiilor noștri Trebue să producem generații sănătoase atât în minte cât și în corp. Să cău­ăm pentru copiii noștri societate bună, unde vád și aud numai bun și frumos. Oamenii mai adulți trebue să aibe grije în viața lor sexuală. Știți că casele de prostituție, dar­­ mai ales prostituția clandestină (ascunsă) sunt focarele adevărate ale bolilor sexu­ale. Să ne ferim de cunoștințele ușo­­are cari totdeaună sunt dubioase. Dacă știm că cineva e bolnav sexual să ne separăm de el, ca și cum ar avea cineva ori vreo o altă boală li­picioasă. ȚARA MEA. MARIA. REGINA ROMÂNIEI De­odată calul se împotrivi, sforăi din nările lărgite îl simțin că tremură supt mine, sudoarea-i răsări pe tot trupul, se opri subit și, înrâdindu-se pe neașteptate împrejur nu mai voi să înnainteze. Nu se putea vedea nimic decât un șir de movile de nisip joase, încovoindu se și ici și colo având un smoc de iarbă, rare ori o rădăcină de lerent maritim plecat supt covârșitoarea căldură. Dar și eu aveam un simț nestăpânit, ciudata impresie că era un lucru care sufla ca și cum pământul însuși s’ar fi sbătut supt piciorul nostru. Oare­cum împărtășiam temerea calului. Ce putea să fie. In ciuda împotrivirii calului, pornia înainte, fiind strâns frâul, când la fiecare clipă încerca să se întoarcă împrejur. Alunei văzuiu apărând în zdrea ceva straniu: o linie misterioasa care nu-I P­duia peste una din movile, ceva care avea viață Avutu neteda percepție că sufla, ba chiar că-și trăgea su­flarea. De­odată un om răsări de undeva și stătu, o pată neagră, în fața căl­durii bolților ce păreau a cloci lumea. Omul acela eră un cioban. Atunci priceput și rostul acelei linii ce se mișca așa de ciudat, era turma lui. Copil șite de căldura toropitoare, oile se strânsese la­olaltă, cu capetele întoarse înlăuntru, căutând adăpost una de la alta. Neaflând ușurarea, gârja au suferința lor tăcută. Ciobanul stătu nemișcat, privindu­­mă drept, cu o nepăsare împietrită. Cred că niciodată până atunci și nici­odată după aceia n’am avut un mai pătrunzător simț de nesuferită căldură. . . * * * (Va urma)

Next