Primăvara, 1923 (Anul 3, nr. 1-52)
1923-07-22 / nr. 30
2 Piatra fundamentală la Căminul „Principele Carol" Până acum Lei 80.799 Multămumim celor ce au donat, ?stepe o și pe frații români din ceilaltașarașe din America să vine cu dragoste românească. Situația. I Internă Se vorbește de schimbarea guvernului pentru care s’ar și face pregătiri deja. E mare căldura însă, nu credem ca in năbușala asta să se apuce de lucru. DL V. Brătianu ministru de finanțe s’a întors din străinătate unde a fost să caute leac leului țării. Este nădejde să ne întărim. Un financiar american zice că scăderea leului nostru se datorește importului de obiecte de lux: mătăsuri, pudră, parfum ș. a. N are decât să-l oprească Dl. ministru și leul va fi sănătos. Externă Ungaria trăește iarăși zile de tulburări grele. Muncitorii fac grevă cu semne de revoluție, armata atacă pe străzile Budapestei. S’a decretat starea de asediu. Pricina, scumpetea ucigătoare, agitația ungurilor cari se deșteaptă ș. a. Ungaria cu Horty în frunte și azi socotește Ardealul nostru de pământul lor și îi zic numai teritoriu ocupat pe la vreme. Bulgaria la fel este un câmp de ciocniri între guvern și oamenii lui Stamboliisky și comuniști. Pe un comisar de al comuniștilor din Rusia care petrecea în Bulgaria în zilele trecute în afaceri oficioase s-au aflat ucis intr’un șenț în vis. La conferința de pace din Lausanne nu se pot deloc înțelege cu Turcii cari se arată tot încăpățînați. Ședințele s’au închis iarăș pentru o vreme. Piatra fundamentală, la Căminul „Principele Carol“, nu s’a pus Miercuri la 19 iulie cum am scris în numărul trecut și cum trebuia să se întâmple. PRIMĂVARA Cauza a fost că locul unde trebuia să se înceapă zidirea fiind al Statului pentru Ministeriul de Justiție pănă la această dată nu a fost trecut pe seama Ministeriului Instrucțiunii. — O altă cauza omenescă ar mai și fi fost. Credem că vom trece și peste aceste greutăți, ca munca de zidire să se poată începe cât de curând. In legătură cu punerea pietrei vestim cu bucurie că publicul însuflețit ca această acțiune să ajungă la îndeplinire a început a ne trimite bani pe seama Căminului. A dat Dr. P. Predea adv. Timișoara 200 Lei, și director Emil Mihai Timișoara 200 Lei. Direcțiunea se exprimă mulțumită așteptând cu drag și darul mare a celor bogați. Cei ce înțeleg scopul să arate cu fapte. 22 Iulie 1923 Escurzioniștii școalei superioare din Herestrău. — Note agricole. — încă cu câteva zile nainte de sosirea oaspeților am fost avisați de forurile competente, ca pe ziua de 11 a lunei Iulie sosesc pentru vizitarea școalei agronomice din Sânnicolaui mare elevii dela Herestrău in frunte cu Dr. profesor și Director general al agriculturii și Domeniilor 1, G. Ionescu Șist ști. A fost pentru prima dată când au dat „mână cu mână“ la școala românească, care stă ca un far la granița de apus a țării. Pe la orele 7 și jumătate sosește primul automobil din care se dă jos D-nii prof. Sisești N. O. Popovici Lupa cu Dșoara (fica sa) și N. A. Dumitrescu, iar după vre’o 10 minute sosește și camionul cu elevii cu care vine și Dl profesor Teodorescu. Salută de binevenire Directorul școalei Dl. M. Szőke, care din greutatea limbei românești predă cuvântul Dlui profesor M. Molnár, o vizitare indicând programul pentru școalei, iar pentru ziua următoare la „Societatea de contrei ai seminței“ din Cenad și ferma Porgány. După vizitarea școalei se dă un banchet în onoarea oaspeților și în amintirea der 24 ani de la înfințarea școalei. La masă ia cuvântul Dl prof. Teodorescu, care prin cuvinte emoționate amintește de o școală de acest fel din Baia, abia zidită de un boer rus de neam român, la Sf. Nicolau se întâlnește iarăș cu o școală zidită de un mare inimios și binefăcătorul m#cedo-român și contele Cristofor Naco înzestrate ambele școale cu cele trebuincioase pentru snirea calităților bune în ale agriculturii ale auditorilor ca să ducă la bun rezultat și liman favorabil aceasta școală, roagă ceriul ca să domnească o colegialitate, pretinse, camaraditate și bună înțelegere, factori ai înaintării și progesării pe toate terenele ce va servit de folos țării și neamului. în ziua următoare deși obosiți des de dimineață impresionați de Canalul Bănatului plecăm cu toți spre paradisul Cenadlului, la societatea de nobilizare a sămânței unde ne întimpină Dl. Tirom și Brou. Aici cu multă dibăcie arată Dl Timar importanța și foloasele muncei raționale a înstituțiunei fără păreche a țării care numai din mac va scoate în anul acesta câștigul net de două milioane lei, iar din unele varietăți de grâului Ide 1720 năji metrice pe iugher vor ai fi transportate 50 vagone sămănță nobilizată în Oltenia. Iată îubiți cetitori ce înseamnă școala de agricultură, care durere în ochii multora e numai bârnă, căci vezi Doamne cum să-și dea băiatul să învețe piuguria că doară o știe de la moșul său care ară cu plugul de lemn ca în timpurile preistorice. Urând școala de agricultură păreții Mării Roșii se vor împreuna și nu vom putea fi măcar nici în apropirea Francezilor, Francezilor, Germanilor și Olandezilor, Carte și iar carte, că sa nobilizează. Aceasta a fost numai rezultatele sămânței, vine însă Dl. Borou care impresionat de interesul vast manifestat de iubiți oaspeți arată rezultatul obținut din incrurișarea rassei Simenthal perfecționată la cel mai inalt grad obținând prin muncă fără pregetinte rezistente, bune de lapte, carne și muncă. Caii, și turma de porci te face recunoscător de oboseala celor doi bărbați nimeriți și demni de locul cel ocupă. Ce gândiți acestea nu sunt rezultatele școlii agronomice? Dureros că societățile agricole românești nu iau exemplul bun a celor săpești din Banat cercetând acest tai inzuinduse a primi sămânță și vite bune. „Cel ce are urechi de auzit să auză. La ferma Pozgány Dl. Jakab și Pertel zice oaspeților: „Bine a-ți sosit“ După masa bogată se arată fabrica de cânepă și unt aranjate cu cele mai moderne mașinării, a căror foloase și lucruri bune se laudă de sine. Seara la cina aranjată de societatea sămânței, seria toastelor o încheie membru al Direcțiunei societății Dl profesor I. G. Ionescu Sisești, care delăturând oboseala de peste zi, prin cuvinte însuflețite relevă rezultatul Edenului obținut prin munca și dragostea gliei pământești celor cel muncesc. Ștevila. Importanța Geografiei. Cu un deosebit fast s’a inaugurat la Romi „Institutul Cristofor Columb“ cu menirea de a strânge cât se poate de mult legăturile între America latină și Italia țara de baștină a popoarelor romanice. Au fost de față numeroși oameni iluștri din Italia și ambasadorii țărilor din America Centrală și de Sud. In vorbirea inaugurală comendatorul Amedeo Giannini a relevat însemnătatea covârșitoare a studiilor geografice, "poate cea mai însemnată știință pentru apropierea și respectarea reciprocă dintre popoare. Câte răsboaie nu s’ar evita dacă popoarele s’ar cunoaște și prețui mai bine In preocupările lumii de astăzi stăpânește politica. Dar politica nu poate trace nimic fără de geografie și neamuri întregi au fost purtate pe nedrept prin mizerie și pierire din cauza nrespectări condițiilor geografice. Exemplul tipic al ignorantului în geografie — zice üiannini cu această ocazie — ed. Lloyd George Care plă ieri a fost arbitrul poliței mondiale. Și totul dânsul a făcut greșeli geografice atât de izbitoare încât va rămâne un exemplu clasic de ignoranți în istoria popoarelor moderne. Dl Lloyd George la o ședință Comisiunei Reparațiunilor nu a știut că una e Bucovina și alta e Basarabia. Exemplul domnului Giannini ne privește de foarte aproape, mai ales pe noi Românii din Torontal. Căci poate la puțini lea făcut Lloyd George premierul britanic atâta nedreptate câtă ne-a făcut nouă. Numai și numai din cauza neștiinței sale și nu din răuate căci s’a arătat foarte adeseori binevoitor Românilor în decursul răsboiului. Dar când ne-a venit rândul la conferința păcii, dânsul, chemat fiind de arbitru între noi și sârbi, n’a știut de nu cumva e Bănatul capitala Timișorii sau invers. ȚARA MEA. MARIA. REGINA ROMÂNIE. Toate ruinele au pentru mine un farmec deosebit. Cum le văd de departe,"totdeauna caut să răsbat la ele, cât de rău să fie drumul. Cunosc una, nu departe de București, care a păstrat linii de cea mai mare frumuseță. bătrâna mănăstire Comana. Zidită între 1601 și 1611 de Radu Șerban Voevod, biserica, înnoită, păstrează încă p osăminte acestui Domn, care a fost urmaș vrednic al lui Mihai Viteazul. Ca și acest mare înnaintaș în Ardeal și-a dat ei luptele. A cunoscut amarul înfrângerii și a murit în exil, dar cenușa i s-a adus tocmai din catedrala Sfântului Ștefan la Siena ca să zacă în răsleața mănăstire pe care o înălțase la un teram de apă, pe loc așa de singuratec. Acuma e o ruină, ale carii nobile linii se ridică pă neașteptite spre ceruri, masivă și dărăpănată zace ca un balaur adormit într’un Ținut de lacuri și mlaștini. Un râu cu undele încete se mlădie supt temeliile ei, și marea zidire își oblindește vechea frumuseță în apele ce par a se opri o clipă din mersul lor ca să cuprindă cu iubire bătrâele ziduri odată mânerii lăcaș de Domn. Aproape uitată e calea ce duce acolo. După topitul zăpezilor e așa de adânc. noroiul, încât numai carăle cu coi dăcă își încearcă norocul pe acolo și aceasta adauge încă la melancolica taină a locurilor. * Am fost acolo într’un amurg înflăcărat de vară; zăzduhul era așa de liniștit, că părea atârnia asupra capetelor noastre, iar apele atât de odihnite încât răsfrângerea f zidurilor părea o altă clădire răsturnată în ele. Vechii păreți și malul pleșuv pe care stau, erau în acelaș coloare, nici un copac, nici un pâlc de umbră departe împrejur, dar în râul de jos doi boabia și pote și setea de seară. Stăpânul lor lor stătea de odihnia lângă dânșii, în mulțămire lină la apusul soarelui; munca zilei și-o făcuseră pace și uitare se lăsaseră asupra acestui colț de lume tihnit. M’am cățărat prin toate părțile ruinei, urcând pe zăpezi povârnișuri, înfruntând scări de lemn, putrede, până am ajuns în foișorul, deschis, care cu stâlpii lui supțirei, e o adevărată comoară de artă veche. Pe jumătate căzute sunt tre petele care duc la dânsele, înlăuntrul zidirii în chip de turn care-i alcătuește baza, dar din mijlocul stâlpilor se deschide o nemărgenită vedere asupra râului și a multelor mlaștini de dincolo, care se pierd în depărtarea nelămurită a șesurilor. Primăvara, aceste mlaștini se aprind de irigații ca amur, nenumărate răți sălbatice se sălășluiesc prin trestii, ispitind vânătorul. * Biserica, din lăuntrul curții, a fost refăcută, pierzânduși astfel frumuseța și farmecul, dar vechile ziduri ce o încunjură au până azi minunatele proporții ale clădirilor din acele vremuri. Ee alocurea în doimi pridvor de stâlpi, unul deasupra celui talt, s’a păstrat încă fără întrerupere dar ,pin alte părți mândrele construcții de odinioară nu mai sunt decât, un mai, dăr inform de cărămizi și pietre; ierburi, flori sălbatice și mărăcini le-au luat în stăpânire, natura acoperind milostiv cu frumuseță ei