Primăvara, 1923 (Anul 3, nr. 1-52)

1923-08-05 / nr. 32

MUZEUL PRO SEI SIVER 30CU JIMBOUR ^ tr Nr. £ nni N­­. Nr. 7T. 5ö$aK5Has8a6^isíi^ül-r^^Prețui 1 íeu. Sarmicoíauí-mare, 5 Mugust 1923 • TELEFON Nr. 39. Librăria **** Primăvara Str. Principele Cai ol Nr. 36. Un an . . fastru preoți,inva^ tori, țărani: Un sn . . . 40 Lei. ~ inni ... 20 Lei. 1 inni ... 10 Lei Pentru America: 2 Dolari. Jugoslavia 45 Dinari. Pentru străinătate 80 lei Redacția și Admi­nistrația: s*rararasi?IKS3«î.­»ssB ® Kss»EB^iÎeBEa BBS SBS» ADMINISTRAȚIA ROMÂNEASCĂ. Zilele aceste am primit ur­mătoarea telegramă: „Vă rog expediați 10 exemplare din nu­mărul trecut din Primăvara și zece din numărul viitor Modoș Primpretor Dr. Mezin“. Iar la câteva zile ni se face cunoscut că s’a primit ziarul și că din 29 Iulie ziua când trupele ro­mâne au pornit ofensiva contra Ungariei, — începând în toată Dumineca voiu ținea în comu­nele românești din plasa Modoș câte-o prelegere publică de ordin cultural și moral pentru popor. La­ fier­care ocaziune vom­ distribui în popor câte 10 e­­xemplare din ziarul Dvoastre. Demult te-am așteptat dra­gă administrație românească, să-ți desbraci curele încălță­­mintelor că locul pe unde umb­li în Bănat și Transilvania e locul sfânt pe unde străbunii noștri cu singe și suferințe l-au câștigat — și dezbrăcat de formele seci ale administrației, în timpul liber luând haina cu­rată a sufletul românesc să eși din birou la sate la frații tăi, nu ca să le croe­ști pedepse că n’au ascultat ordinul să mătu­re, să văruie, să ducă gunoiul să meargă la biserică să-și tri­mită copiii la școală, să plă­tească dările. Nu asta o dorim noi ca administrația româ­nească să o facă. Vrem să se ducă în mijlocul poporului să-i vorbească cum să-și împlineas­că datorința față de Dzeu, rege țară, școală, administrație și față de sine însuși. Și când Dl primpretor, va da un ordin se va esecuta, pentru că știe țăranul că ordinul e pentru binele său și al fa­milie sale; și el îl esecută re­pede pentru că e conștiu de datoria și drepturile lui de ce­tățean român și din tot sufle­tul său dorește înălțarea Țării lui iubite, România. 1l știam pe Dl primpretor Mezin, cu sufletul cald față de dureria poporului și cu dor de progres și înaintare. Ne bu­curăm și-l felicitam că sporim cei ce vor ca țăranul român și țara româie­ască să se întă­rească. Veste B­ună am spus și desp­re Dl primpretor din loc Dr. Ardelean, care a donat 2000 Lei pentru că să se cumpere cărți pe seama spoalei medie și “primare dîn loc și‘ 1000' Lei Vulcani. Acum suntem în situația de a comunica că Dl pretor V. Petru din loc, a adunat 40,000 Lei pentru că să se ajute statul român să ridice școale. Comunicăm cu plăcere hotă­­rirea luată ca în primăvară să se planteze cu pomi roditori drumul de plasă ce leagă Sân­­nicolaul-mare de Comloș. Așa da, vrem noi administ­rația românească să aibă ochi și suflet pentru țara aceasta și­­ nevoile ei și a țăranului român și să fie mai bună decât admi­nistrația ungurească. Și dacă planurile aceste se vor împlini, binecuvântare va trebui să răsară din acestă muncă depusă cu atâta dra­goste. Ori­cine a-i fi, ori­cum te-ai chema, Primăvara, te salută cu drag administrație românească daca ți-e sufletul curat, lucrezi fără încetare pentru că prin școală, număr, cultură, indus­trie comerț și credință în Dzeu și Rege, România să se înalță. Ca mulțimea firicelului de iarbă primăvara după o ploaie caldă dorim noi pe toate cără­rile și din toate colțurile ad­ministrația românească să nă­pădească în lung și ’n lat pămân­tul românesc cu cuvânt de or­din cultural și moral pentru popor să iese la sămănat. Pe cei ce înțeleg știu și ur­mează acest glas al conștiinței îi felicităm dorindu-le spor bun și mult spre binele neamului și a Țării noastre. La groapa lui Șaguna. Mormintele sunt pe seama morți­lor ,«coșuri de odihnă, pe seama viilor urne evocatoare. Posteritatea se oprește in pragul lor ca să smulgă tainele vieții ce-a fost, să descifreze impulsul unei energii sau să culeagă un învăță­mânt pentru ziua de mânie. Dea­supra fiecărei cruci din ținfirim planează o poveste din trecut, care luminează în veșnicie. Sunt cruci de pove­ti umile ca para gălbuie a unui opaiț în amurg, sunt crucile mulți­mii anonime revenite la sânil țarinii primitoare Sunt cruci însă al căror înțeles strălucește departe ca un stâlp de foc călător în noapte; sunt cru­cile risipitorilor de suflet ce-au ocro­­tit o ideie și-au l­uat­ o moștenire spre binele altora. A te apropia de ele însemnă a face să reînvie subt ochii tăi, unele din forțele creatoare care­ au dus societatea în eterna ei primenire mai înainte cu un pas. Pentru noi toți mauzoleul metro­­politului Șaguna este un asemenea prilej de împrospătare a amintirii unei rare energii rodnice cheltuite pe deantregul în slujba neamului. Este poate cel mai evocator mor­mânt al românismului din Ardeal de­ o sută de ani încoace, fiindcă subt lespedea lui doarme omul ca­re­ a re­lizat cele mai mari binefa­ceri pe seama acestui colț de pă­mânt De­ aceea astăzi, la cincizeci ani de când s’a închis în criptă ma­rele arhhiereu, întreagă conștiința națonală într’un avânt de pioasă reculegere călătorește subt brazii dela Râș­nari, dându și seama că de la groapa lui Șaguna, ca­de pe­ o culme de înaltă retrospecțiune isto­rică vedem desfășurându­se unul di­n cele mai luminoase capitale din însăși existența noastră. Veacul al nouăsprezecelea, perioa­da de procreație a României mo­derne, a scos pe arenă o admirabilă pier­dă de personalități. Principiul național, aruncat în laboratoriul is­toriei universale de mare revoluție franceză a inaugurat epoca de re­deșteptare și la noi ca și în alte părți. Ca după un îndelung somn le tragic în care s’a acumulat o sevă milenară puterile latente au isbucnit pe amândouă laturile Carpaților și poporul nostru revenit la viață a fost zguduit din toropeala lui cu­ o egală intensitate subt toate stăpânirile po­litice de atunci. Un fluid misterios i-a comunicat parcă în tot organis­mul lui și l-a apus în mișcare. Lo­­zincele vremei au găsit deodată ră­sunet în oropsitele principate dună­rene și în Ardealul chinuit de apă­sarea iobăgiei. Un suflu romantic, o graba febrilă de viață, un val im­petuos de porniri generoase a luat conștiința obștească în stăpânirea ca totdeauna în ajunul marilor pri­meniri. Dincoace și dincolo de munți setea de lumină și de dreptate a în­ceput sa agite într’un fel neobișnuit rândurile mulțimii și ea prin minune din adormirea unui mediu primitiv­­patriarhal a crescut dintr’odată o generație de intelectuali frământați de problemele neamului, militanți, îndrăsneți și gata de ultimul sacri­­ficiu pentru îsbânda visului lor. E generația ideologilor dela patruzeci și opt, cum s’a obișnuit să-i nu­mească posteritatea, cei cari în Mun­tenia și Moldova au făurit unirea și răsboiul de Independență pararel cu mănunchiul care a îndrumat desti­nele neamului aici în Ardeal după prăbușirea feualității. Românii de subt Habsburgi s’au găsit în fața evenimentelor epocale dela jumătatea veacului trecut or­fani de­ o clasă conducătoare. Un popor de țărani clăcași călăuzit de preoții lui era Ardealul nostru dela patruzeci și opt. Școlile dela Blaj singure luminau pe­ acest fond de tristă părăsire, ca o candelă în în­­tuneric. De aceea a trebuit o răs­colire a tuturor instinctelor de viață ca menirea noastră să poată fi în­deplinită. încordarea supremă s’a făcut și­ o vastă eflorescență de oa­meni a răsărit pentru toate trebuin­țele. In mersul revoluției preoțimea a unit crucea cu spada, s’au ivit clerici în fruntea legum­ilor de lăn­­ceri, tineri advocați au devenit co­mandanți de armată, în vreme ce profesori de teologie s’au improvizat în codificatorii doctrinei noastre po­litice. Totul s’a pus în mișcare, toa­te rezervele s’au înșiruit pe câmpul de gătaie în marele examen al nea­mului. Această revărsare de energii însă trebuia ordonată, ținută în frâu și valorizată cu un obiectiv politic bine determinat. Se cerea deci o operă de chibzuită cerebralitate, se cerea spiritul creator și intuiția de

Next