Primăvara, 1923 (Anul 3, nr. 1-52)
1923-08-05 / nr. 32
MUZEUL PRO SEI SIVER 30CU JIMBOUR ^ tr Nr. £ nni N. Nr. 7T. 5ö$aK5Has8a6^isíi^ül-r^^Prețui 1 íeu. Sarmicoíauí-mare, 5 Mugust 1923 • TELEFON Nr. 39. Librăria **** Primăvara Str. Principele Cai ol Nr. 36. Un an . . fastru preoți,inva^ tori, țărani: Un sn . . . 40 Lei. ~ inni ... 20 Lei. 1 inni ... 10 Lei Pentru America: 2 Dolari. Jugoslavia 45 Dinari. Pentru străinătate 80 lei Redacția și Administrația: s*rararasi?IKS3«î.»ssB ® Kss»EB^iÎeBEa BBS SBS» ADMINISTRAȚIA ROMÂNEASCĂ. Zilele aceste am primit următoarea telegramă: „Vă rog expediați 10 exemplare din numărul trecut din Primăvara și zece din numărul viitor Modoș Primpretor Dr. Mezin“. Iar la câteva zile ni se face cunoscut că s’a primit ziarul și că din 29 Iulie ziua când trupele române au pornit ofensiva contra Ungariei, — începând în toată Dumineca voiu ținea în comunele românești din plasa Modoș câte-o prelegere publică de ordin cultural și moral pentru popor. La fiercare ocaziune vom distribui în popor câte 10 exemplare din ziarul Dvoastre. Demult te-am așteptat dragă administrație românească, să-ți desbraci curele încălțămintelor că locul pe unde umbli în Bănat și Transilvania e locul sfânt pe unde străbunii noștri cu singe și suferințe l-au câștigat — și dezbrăcat de formele seci ale administrației, în timpul liber luând haina curată a sufletul românesc să eși din birou la sate la frații tăi, nu ca să le croești pedepse că n’au ascultat ordinul să măture, să văruie, să ducă gunoiul să meargă la biserică să-și trimită copiii la școală, să plătească dările. Nu asta o dorim noi ca administrația românească să o facă. Vrem să se ducă în mijlocul poporului să-i vorbească cum să-și împlinească datorința față de Dzeu, rege țară, școală, administrație și față de sine însuși. Și când Dl primpretor, va da un ordin se va esecuta, pentru că știe țăranul că ordinul e pentru binele său și al familie sale; și el îl esecută repede pentru că e conștiu de datoria și drepturile lui de cetățean român și din tot sufletul său dorește înălțarea Țării lui iubite, România. 1l știam pe Dl primpretor Mezin, cu sufletul cald față de dureria poporului și cu dor de progres și înaintare. Ne bucurăm și-l felicitam că sporim cei ce vor ca țăranul român și țara româiească să se întărească. Veste Bună am spus și despre Dl primpretor din loc Dr. Ardelean, care a donat 2000 Lei pentru că să se cumpere cărți pe seama spoalei medie și “primare dîn loc și‘ 1000' Lei Vulcani. Acum suntem în situația de a comunica că Dl pretor V. Petru din loc, a adunat 40,000 Lei pentru că să se ajute statul român să ridice școale. Comunicăm cu plăcere hotărirea luată ca în primăvară să se planteze cu pomi roditori drumul de plasă ce leagă Sânnicolaul-mare de Comloș. Așa da, vrem noi administrația românească să aibă ochi și suflet pentru țara aceasta și nevoile ei și a țăranului român și să fie mai bună decât administrația ungurească. Și dacă planurile aceste se vor împlini, binecuvântare va trebui să răsară din acestă muncă depusă cu atâta dragoste. Oricine a-i fi, oricum te-ai chema, Primăvara, te salută cu drag administrație românească daca ți-e sufletul curat, lucrezi fără încetare pentru că prin școală, număr, cultură, industrie comerț și credință în Dzeu și Rege, România să se înalță. Ca mulțimea firicelului de iarbă primăvara după o ploaie caldă dorim noi pe toate cărările și din toate colțurile administrația românească să năpădească în lung și ’n lat pământul românesc cu cuvânt de ordin cultural și moral pentru popor să iese la sămănat. Pe cei ce înțeleg știu și urmează acest glas al conștiinței îi felicităm dorindu-le spor bun și mult spre binele neamului și a Țării noastre. La groapa lui Șaguna. Mormintele sunt pe seama morților ,«coșuri de odihnă, pe seama viilor urne evocatoare. Posteritatea se oprește in pragul lor ca să smulgă tainele vieții ce-a fost, să descifreze impulsul unei energii sau să culeagă un învățământ pentru ziua de mânie. Deasupra fiecărei cruci din ținfirim planează o poveste din trecut, care luminează în veșnicie. Sunt cruci de poveti umile ca para gălbuie a unui opaiț în amurg, sunt crucile mulțimii anonime revenite la sânil țarinii primitoare Sunt cruci însă al căror înțeles strălucește departe ca un stâlp de foc călător în noapte; sunt crucile risipitorilor de suflet ce-au ocrotit o ideie și-au luat o moștenire spre binele altora. A te apropia de ele însemnă a face să reînvie subt ochii tăi, unele din forțele creatoare care au dus societatea în eterna ei primenire mai înainte cu un pas. Pentru noi toți mauzoleul metropolitului Șaguna este un asemenea prilej de împrospătare a amintirii unei rare energii rodnice cheltuite pe deantregul în slujba neamului. Este poate cel mai evocator mormânt al românismului din Ardeal de o sută de ani încoace, fiindcă subt lespedea lui doarme omul care a relizat cele mai mari binefaceri pe seama acestui colț de pământ De aceea astăzi, la cincizeci ani de când s’a închis în criptă marele arhhiereu, întreagă conștiința națonală într’un avânt de pioasă reculegere călătorește subt brazii dela Râșnari, dându și seama că de la groapa lui Șaguna, cade pe o culme de înaltă retrospecțiune istorică vedem desfășurânduse unul din cele mai luminoase capitale din însăși existența noastră. Veacul al nouăsprezecelea, perioada de procreație a României moderne, a scos pe arenă o admirabilă pierdă de personalități. Principiul național, aruncat în laboratoriul istoriei universale de mare revoluție franceză a inaugurat epoca de redeșteptare și la noi ca și în alte părți. Ca după un îndelung somn le tragic în care s’a acumulat o sevă milenară puterile latente au isbucnit pe amândouă laturile Carpaților și poporul nostru revenit la viață a fost zguduit din toropeala lui cu o egală intensitate subt toate stăpânirile politice de atunci. Un fluid misterios i-a comunicat parcă în tot organismul lui și l-a apus în mișcare. Lozincele vremei au găsit deodată răsunet în oropsitele principate dunărene și în Ardealul chinuit de apăsarea iobăgiei. Un suflu romantic, o graba febrilă de viață, un val impetuos de porniri generoase a luat conștiința obștească în stăpânirea ca totdeauna în ajunul marilor primeniri. Dincoace și dincolo de munți setea de lumină și de dreptate a început sa agite într’un fel neobișnuit rândurile mulțimii și ea prin minune din adormirea unui mediu primitivpatriarhal a crescut dintr’odată o generație de intelectuali frământați de problemele neamului, militanți, îndrăsneți și gata de ultimul sacrificiu pentru îsbânda visului lor. E generația ideologilor dela patruzeci și opt, cum s’a obișnuit să-i numească posteritatea, cei cari în Muntenia și Moldova au făurit unirea și răsboiul de Independență pararel cu mănunchiul care a îndrumat destinele neamului aici în Ardeal după prăbușirea feualității. Românii de subt Habsburgi s’au găsit în fața evenimentelor epocale dela jumătatea veacului trecut orfani de o clasă conducătoare. Un popor de țărani clăcași călăuzit de preoții lui era Ardealul nostru dela patruzeci și opt. Școlile dela Blaj singure luminau pe acest fond de tristă părăsire, ca o candelă în întuneric. De aceea a trebuit o răscolire a tuturor instinctelor de viață ca menirea noastră să poată fi îndeplinită. încordarea supremă s’a făcut și o vastă eflorescență de oameni a răsărit pentru toate trebuințele. In mersul revoluției preoțimea a unit crucea cu spada, s’au ivit clerici în fruntea legumilor de lănceri, tineri advocați au devenit comandanți de armată, în vreme ce profesori de teologie s’au improvizat în codificatorii doctrinei noastre politice. Totul s’a pus în mișcare, toate rezervele s’au înșiruit pe câmpul de gătaie în marele examen al neamului. Această revărsare de energii însă trebuia ordonată, ținută în frâu și valorizată cu un obiectiv politic bine determinat. Se cerea deci o operă de chibzuită cerebralitate, se cerea spiritul creator și intuiția de