Primăvara, 1923 (Anul 3, nr. 1-52)
1923-06-10 / nr. 24
2 poporul la buna ințelegere, la lucru să nu sufere nimănui a ne ponegri țara, iar femeilor le-a adrest un cuvânt pentru a reinvia portul românesc perit și în acest loc. Harnicele Comloșene au promis că vor învia portul. Să vedem, care va fi cea dintâia mamă, care-și va face port național fetei sale pentru a o îmbrăcă la sărbătoare națională și praznice. Cuvintele directorului au fost ascultate și primite cu multă căldură și aplauze. Râdea inima de bucurie Comloșenilor, când directorul a spus vestea și darul mare ce ni i-a dat România nouă că la fosta Ungarie la școala medie din Sânnicolaul-mare erau 4—5 români. Și azi după 4 ani, avem 214 români. I-a răspuns cu multă dragoste In numele poporului protopopul Dr. St. Cioroian. S’a încassat 5038 Lei. La orele 5, cu cântări naționale în marș frumos școala însoțită de public In frunte cu inelectualii Dna Elena Dr. Cioroian, M. Cotta, Protopopii Dr. Cioroian, 1 Bodogan înv. N. Onciu, V. Belu, G. Cotta au plecat la gară despărținduse și unii și alții că au trăit câteva momente plăcute. După programul publicat, școala își va continua excursia și propaganda culturală. Duminecă în 10 Iunie la Cenad, iar la 17 Iunie înainte de ameaz la Saravale, după ameaz în Ienș. Cu toată dragostea se invită toți intelectualii și poporul din aceste fruntașe comune. Pantru Dlonumentul Jitiei Eminescu (au contribuit: Total: 182§ lui Prea mereu se adună banii pentru Eminescu. Piatra fundamentală la Căminul „Principele Carol“ Până acum Lei 80,799 Mulțumim celor ce au donat, așteptăm și pe frații români din celelalte orașe din America să vină cu așa dragoste românească. Drept de vot emigraților. In primile zile ale lunei August Camera Italiană va discuta noua reformă electorală concepută de guvernul Mussolini. Se afirmă de PRIMĂVARA redactatâ în spirit conservativ, dar și democrat totodată.Tendința are o ciudată asemănare cu politica conservativ-democrată, profesat de regretatul Take Ionescu, care însă n’a putut fi aplicată la vot. Ceace e o Inovație nouă, surprinzătoare pentru toate codicele moderne, e acordarea dreptului de vot politic emigraților. Aceasta înseamnă că din parlamentul italian să facă pate nu numai deputații Italiei întregite (și din Colonii) dar chiar și acei cetățeni ai Italiei să fie reprezentați, cari lucrează în Statele Unite în Canada, în California, în Brazilia sau chiar în București. Oriunde să arunce moartea pe un biet italian, pe orice parte a pământului el își are dreptul său de vot inviolabil, aplicabil oriunde se găsește și poate să-și aibă reprezentantul în parlamentul din Roma. Mussolini are un deosebit dar: de a prinde ideile atrăgătoare, când i se prezintă și de a le înfăptui fără inconjur, când le vine timpul. Italia, zice dânsul, nu e numai a celor 39 milioane cari o locuiesc dar și a celor 6 milioane de italieni răspândiți pe fața pământului De-ar fi laolaltă acestă populație, ar face cât poporul Belgiei sau al Suediei, cari totul însemnă atât de mult pentru Europa. 4 milione de bulgari își au și țarul și parlamentul lor — 6 milioane de italieni, goniți de sărăcie, n’au nici măcar un deputat sâ se poarte grije de foarte grea. La dreptul vorbind, Mussolini e condus în acestă concepție și de convingerea, că în emigrat trăiește iubirea de țară cu un foc cu mult mai mare (ca în cel de acasă, care de multe ori e îmbuibat, păcătos și bolșevic din răutate) De altfel inovația lui Mussolini își are urmele în dreptul roman: patricianul își avea dreptul de vot oriunde se găsea. A. B. C. A scepțiunea poetului D. Goga la Academia Română. Miercuri s’a făcut, cu o deosebită cinste primirea la Academia Română a marelui poet național Octavian Goga, cel mai strălucit reprezentant al Ardealului în arta și viața culturală a poporului nostru. Au fost de față la acesta sărbătoarea, care poate fi considerată ca o dată în analele înaltei noastre instituții culturale, M. S. Regele Ferdinand, M. S. Regală Principele moștenitor Carol, însoțiți de suită, reprezentanții cei mai autorizați ai culturei și literaturei românești, precum și un număros public alcătuit din admiratorii marelui nostru poet. Noul membru al Academiei Române, d-l Octavian Goga, a vorbit cu adâncime de gândire și frumusețea specifică verbului său inspirat despre poezia lui George Coșbuc, I-a răspuns de Bogdan-Duică, profesor la universitatea din Cluj, vorbind despre poezia lui Octavian Goga. A fost o mare sărbătoare a culturei și literaturei românești. 10 Iunie 1923 Din Siberia spre Japonia,. (Schițe din călătoriile voluntarilor Români.) Iar In dricul ierniî, pe un ger de 46—50 grade, locul înghețat de peste doi metri grosime — izvorul vijeliosului Angora nu prinde ghața numai la aproape 200 km, după ce își mai domolește cursul. După ce trenul a scăpat de tuneluri își ia mersul mai la luminiș. Stâncile prăpăstioase așezate pânâ’n malul lacului se mai zăresc, și o priveliște drăgălașă ni se înfățișează ca o panoramă spre capătul lacului, munții se îndepărtează în câtva de lac și nu peste mult ajungem la un șes frumos, unde este așezat orășelul Sludianca. Aci găsim vre-o trei regimente seloșii cari după încheiere, armistițiului de la zim, aveau să le înleznească retragerea spre Vladivostoc, d induce locomotive, că.bun și mecranici, în schimb noi aveam să la dăm calea ferată să treacă naintea noastră 17 Etaloane de armată și muniții, cari vor merge în ajutorul armatelor sau mai bine zis bandelor neregulate Bolșevice cari se hărțuiau cu trupele Generalilor Capet și Simionov, cari se retrăgeau spre Mangiuria, unde erau ajutați de japonezi, cari puseră stăpânire în Extremul orient cu reședința In Vladivostok Act în Studianca Roși văzând, că Românii sunt Ariergarda armatelor aliate, în retragere spre Vladivostok și știind, că nu mai rămăsese decât Batalionul în gară și batalionul II. Mărășești pe linie încă înapoi, după care apoi înainta grosul armatei. Bolșevicii au ocupat teritorul din distanță II. distanță, după cum era evacuat de noi. Deci sub pretext că la noi sunt ascunși ofițeri și cazaci din armata albă, au cerut să facă cercetări singuri și să aresteze pe cei vinovați, la ceia ce însă comandantul Român nu s’a învoit. De aci s’a început apoi neînțelegerea care intrundins a căutat-o Bolșevici, voind să desarmeze pe Români, cum a făcut-o la fel și cu Jugoslavi la Nijni Udinsc, unde au desarmat 3 batalioane. Dar cu Românii le-au mers prost de astădată, căci nainte ca Roșii să-și pună în aplicație planul lor Infam, Comandantul român a dat ordin de înpresurare din trei părți, a cerut ajutor de la Cehoslovaci, Batalionul Morți, ce era mai aproape de oraș. Acest Batalion Morți (cehește Udarni Batalion) era ales din toată armata Cehoslovacă, numai unul și unul, cum am zice oameni cu capu’n mână, cari au învățat să lupte cu tot felul de arme cu tunul, cu mitraliera, cu bomba și cu orice fel de armă se folosește la războiu. Acest Batalion se făcuse vestit nu numai în armata aliată din Siberia , dar i-se dusese faima în toată armata rusească încă de pe timpul lui Cherenski. Românii s’au simțit mândri că au ocazia să lupte alături de cei mai aleși soldați Cehoslovaci, învoinduse să se întreacă în curaj. Comandantul Sovietului văzânduse pe neașteptate înconjurat, comunicația telefonică întreruptă și izolat de restul trupei, s’a grăbit să trimită o delegație la Români, cerând explicări și scuze spunând că ei respectă armistițiul încheiat la Zima 9 5 1919 și că nu au gând de răzvrătire. Astfel a fost înlăturat începutul unui lung șir de încăerări sângeroase. (Urmare în Nr viitor) De George Contrea Dravi soldați. Sânnicolau mare, a avut zilele trecute o deosebită onoare putând Primăvara. Fluturi albi se scladă ’n zare, Fiori Inpodobesc natura. In cântec de priveghitoare Se dezmearda iar pădurea, în ploaia razelor de soare Viorele strălucesc . . . Iarba pe căruri resare Mugurii iar înfloresc. Saltând zburdalnici prin livadă Meliții se ’ntrec fugind. Din cetatea lor din iarbă Grierii veseli ei sărind Pigu’ cântă din rotițe, 7r.;j toinită ’n vale. Fere cu flori în cosițe Duc plugarilor mâncare. Rânduneiele sfioase Zbor pru zările senine, iar izvoarele voiașe. Freamătează cânturi line. To‘ul este ’n voie nună Tote vesele ne par. Vântu ’n limba lui ne spune Vine traiul dulce iar! D Moțiu Musășeanul. ȚARA MEA. Partea a 11-a. MARIA, REGINA ROMANIA Nimic nu este In țara aceasa românească pe care sâ nu l fi iubit eu. Mai adânc și decât copiii născuți pe brazda ei m’am împărășit cu sufieteștele cu șesurile ei întinse, cu nesfârșitele- i drumuri, cu apusurile de soare, cu pajiștele-i umede de rouă zorilor, cu pădurile i adânci și câmpii de grâu copt luminând ca aurul. Mi a fost drag și de spinul uriaș care In vreun loc sterp și petros înondea spre ceruri frumusețea fără folos a țepoaselor lui brațe. In cursul rătăcirilor mele si a ajuns la locuri așa de singure încât păreau a a fi la capătul lumii, și am stat acolo de am privit gloria ultimă a soarelui până se cobori spre odihnă, și mi-a plăcut de singurătatea din jurul mieu. Mi-a plăcut de bolta aprinsă a cerurilor, de strania melancolie a nopții ce cade, de mirosul rouăi ce se ridici din ierburi, de vălul prafului ce atârna asupra lumii M'-au fost drag, toate adânci cu adevărat dragi ! Acuma cea mai mare parte din ce am avut, a trebuit să tămâie în mânile celor carii vor fi fiind stăpâni aspri și fără milă, ale celor cari vor fi găsind mijloc de a scoate sânge și din pietre Dar Dumnzeu, vrea desigur ca aceasta să fie numai o încercare fără trăinicie, ce s'a trimis asupra ni ca să înțelegem mai bine cât am iubit acea țară și ce scumpă nu a fost N’aveam nevoie să se rupă de la mine ca să-mi dau sama cât mi se legase de inimă acest pământ; totuși dela fereastra adăpostului mieu, orice icoană ce zăcea adormită în sufletu mi, mi se innalță dinainte, limpede, minunată. Ci așa sunt de multe, încât abia de știu pe care s’o schițez mai întâiu .. Dr . cum gâdurii? mi ?•* bv'-rc