Primăvara, 1923 (Anul 3, nr. 1-52)

1923-06-10 / nr. 24

2 poporul la buna ințelegere, la lucru să nu sufere nimănui a ne ponegri țara, iar femeilor le-a adrest un cu­vânt pentru a reinvia portul româ­nesc perit și în acest loc. Harnicele Comloșene au promis că vor învia portul. Să vedem, care va fi cea dintâia mamă, care-și va face port național fetei sale pentru a o îmbrăcă la sărbătoare națională și praznice. Cuvintele directorului au fost as­cultate și primite cu multă căldură și aplauze. Râdea inima de bucurie Comloșenilor, când directorul a spus vestea și darul mare ce ni i-a dat România nouă că la fosta Ungarie la școala medie din Sânnicolaul-mare erau 4—5 români. Și azi după 4 ani, avem 214 români. I-a răspuns cu multă dragoste In numele poporului protopopul Dr. St. Cioroian. S’a încassat 5038 Lei. La orele 5, cu cântări naționale în marș frumos școala însoțită de public In frunte cu i­nelectualii Dna Elena Dr. Cioroian, M. Cotta, Protopopii Dr. Cioroian, 1 Bodogan înv. N. Onciu, V. Belu, G. Cotta au plecat la gară despărțindu­se și unii și alții că au trăit câteva momente plăcute. După programul publicat, școala își va continua excursia și propa­ganda culturală. Duminecă în 10 Iunie la Cenad, iar la 17 Iunie înainte de ameaz la Sa­­ravale, după ameaz în Ienș. Cu toată dragostea se invită toți intelectualii și poporul din aceste fruntașe comune. Pantru Dl­onumentul Jitiei Eminescu (au contribuit: To­tal: 182§ lui Prea mereu se adună banii pentru Eminescu. Piatra fundamentală la Că­minul „Principele Carol“ Până acum Lei 80,799 Mulțumim celor ce au donat, aș­teptăm și pe frații români din cele­lalte orașe din America să vină cu așa dragoste românească. Drept de vot emigraților. In primile zile ale lunei August Camera Italiană va discuta noua re­formă electorală concepută de gu­vernul Mussolini. Se afirmă d­­e PRIMĂVARA redactatâ în spirit conservativ, dar și democrat totodată.­­Tendința are o ciudată asemă­nare cu politica conservativ-democ­­rată, profesat de regretatul Take Ionescu, care însă n’a putut fi a­­plicată la vot. Ceace e o Inovație nouă, surprin­zătoare pentru toate codicele mo­derne, e acordarea dreptului de vot politic emigraților. Aceasta înseamnă că din parlamentul italian să facă pate nu numai deputații Italiei în­tregite (și din Colonii) dar chiar și acei cetățeni ai Italiei să fie repre­zentați, cari lucrează în Statele Unite în Canada, în California, în Brazilia sau chiar în București. Ori­unde să­­ arunce moartea pe un biet italian, pe orice parte a pă­mântului el își are dreptul său de vot inviolabil, aplicabil oriunde se găsește și poate să-și aibă reprezen­­tantul în parlamentul din Roma. Mussolini are un deosebit dar: de a prinde ideile atrăgătoare, când i­ se prezintă și de a le înfăptui fără inconjur, când le vine timpul. Italia, zice dânsul, nu e numai a celor 39 milioane cari o locuiesc dar­­ și a celor 6 milioane de ita­lieni răspândiți pe fața pământului De-ar fi laolaltă acestă populație, ar face cât poporul Belgiei sau­­ al Suediei, cari totul însemnă atât de mult pentru Europa. 4 milione de bulgari își au și țarul și parlamen­tul lo­r — 6 milioane de italieni, goniți de sărăcie, n’au nici măcar un deputat sâ se poarte grije de foar­te grea. La dreptul vorbind, Mussolini e condus în acestă concepție și de convingerea, că în emigrat trăiește iubirea de țară cu un foc cu mult mai mare (ca în cel de acasă, care de multe ori e îmbuibat, pă­cătos și bolșevic din răutate) De altfel inovația lui Mussolini își are urmele în dreptul roman: patricianul își avea dreptul de vot oriunde se găsea. A. B. C. A scepțiunea poetului D. Goga la Academia Ro­mână. Miercuri s’a făcut, cu o deo­sebită cinste primirea la Aca­demia Română a marelui poet național Octavian Goga, cel mai strălucit reprezentant al Ardealului în arta și viața cul­turală a poporului nostru. Au fost de față la acesta sărbătoarea, care poate fi con­siderată ca o dată în analele înaltei noastre instituții cultu­rale, M. S. Regele Ferdinand, M. S. Regală Principele moș­tenitor Carol, însoțiți de suită, reprezentanții cei mai autori­­zați ai culturei și literaturei românești, precum și un numă­­ros public alcătuit din admira­torii marelui nostru poet. Noul membru al Academiei Române, d-l Octavian Goga, a vorbit cu adâncime de gândire și frumusețea specifică verbu­lui său inspirat despre poezia lui George Coșbuc, I-a răspuns d­e Bogdan-Dui­­că, profesor la universitatea din Cluj, vorbind despre poe­zia lui Octavian Goga. A fost o mare sărbătoare a culturei și literaturei românești. 10 Iunie 1923 Din Siberia spre Japonia,. (Schițe din călătoriile voluntari­lor Români.) Iar In dricul ierniî, pe un ger de 46—50 grade, locul înghețat de peste doi metri grosime — izvorul vije­liosului Angora nu prinde gh­ața numai la aproape 200 km, după ce își mai domolește cursul. După ce trenul a scăpat de tune­luri își ia mersul mai la luminiș. Stâncile prăpăstioase așezate pânâ’n malul lacului se mai zăresc, și o priveliște drăgălașă ni­ se înfățișează ca o panoramă spre capătul lacului, munții se îndepărtează în câtva de lac și nu peste mult ajungem la un șes frumos, unde este așezat orășe­lul Sludianca. Aci găsim vre-o trei regimente se­loșii cari după înche­iere­, armistițiului de la zim, aveau să le înleznească retragerea spre Vladivostoc, d­ induce locomotive, că.bun și mecranici, în schimb noi aveam să la dăm calea ferată să treacă naintea noastră 17 Etaloane de armată și muniții, cari vor mer­ge în ajutorul armatelor sau mai bine zis bandelor neregulate Bol­șevice cari se hărțuiau cu trupele Generalilor Capet și Simionov, cari se retrăgeau spre Mangiuria, unde erau ajutați de japonezi, cari puseră stăpânire în Extremul orient cu re­ședința In Vladivostok Act în Stu­­dianca Ro­și văzând, că Românii sunt Ariergarda armatelor aliate, în retragere spre Vladivostok și știind, că nu mai rămăsese decât Batalio­nul în gară și batalionul II. Mără­­șești pe linie încă înapoi, după care apoi înainta grosul armatei. Bolșe­vicii au ocupat teritorul din dis­tanță II. distanță, după cum era evacuat de noi. Deci sub pretext că la noi sunt ascunși ofițeri și cazaci din armata albă, au cerut să facă cercetări singuri și să aresteze pe cei vinovați, la ceia­ ce însă coman­dantul Român nu s’a învoit. De aci s’a început apoi neînțelegerea care intrundins a căutat-o Bolșevici, voind să desarmeze pe Români, cum a făcut-o la fel și cu Jugoslavi la Nijni Udinsc, unde au desarmat 3 batalioane. Dar cu Românii le-au mers prost de­ astăd­ată, căci nainte ca Roșii să-și pună în aplicație pla­nul lor Infam, Comandantul român a dat ordin de înpresurare din trei părți, a cerut ajutor de la Cehoslo­vaci, Batalionul­ Morți, ce era mai aproape de oraș. Acest Batalion Morți (cehește Udarni Batalion) era ales din toată armata Cehoslovacă, numai unul și unul, cum am zice oameni cu capu’n mână, cari au învățat să lupte cu tot felul de arme cu tunul, cu mitraliera, cu bomba­­ și cu ori­ce fel de armă se folosește l­­a războiu. Acest Batalion se făcu­se vestit nu numai în armata aliată din Siberia , dar i-se dusese faima în toată armata rusească încă de pe timpul lui Cherenski. Românii s’au simțit mândri că au ocazia să lupte alături de cei mai aleși soldați Cehoslovaci, învoindu­­se să se întreacă în curaj. Coman­dantul Sovietului văzându­se pe ne­așteptate înconjurat, comunicația te­lefonică întreruptă și izolat de restul trupei, s’a grăbit să trimită o dele­gație la Români, cerând explicări și scuze spunând că ei respectă armis­tițiul încheiat la Zima 9 5 1919 și că nu au gând de răzvrătire. Astfel a fost înlăturat începutul unui lung șir de încăerări sângeroase. (Urmare în Nr viitor) De George Contrea Dravi soldați. Sânnicolau­ mare, a avut zilele trecute o deosebită onoare putând Primăvara. Fluturi albi se scladă ’n zare, Fiori Inpodobesc natura. In cântec de priveghitoare Se dezmearda iar pădurea, în ploaia razelor de soare Viorele strălucesc . . . Iarba pe căruri resare Mugurii iar înfloresc. Saltând zburdalnici prin livadă Meli­ții se ’ntrec fugind. Din cetatea lor din iarbă Grierii veseli ei sărind Pi­­gu’ cântă din rotițe, 7­r.;j toinită ’n vale. Fere cu flori în cosițe Duc plugarilor mâncare. Rânduneiele sfioase Zbor pr­u zările senine, iar izvoarele voiașe. Freamătează cânturi line. To‘ul este ’n voie nună To­te vesele ne par. Vântu ’n limba lui ne spune Vine traiul dulce iar! D Moțiu Musășeanul. ȚARA MEA. Partea a 11-a. MARIA, REGINA ROMANIA Nimic nu este In țara aceas­a ro­mânească pe care sâ nu l fi iubit eu. Mai adânc și decât copiii năs­cuți pe brazda ei m’am împăr­ășit cu sufieteștele cu șesurile ei întinse, cu nesfârșitele- i drumuri, cu apusurile de soare, cu pajiștele-i umede de rouă zorilor, cu pădurile i adânci și câmpii de grâu copt luminând ca aurul. Mi a fost drag și de spinu­l uriaș care In vre­un loc sterp și p­e­­tros înondea spre ceruri frumusețea fără folos a țepoaselor lui brațe. In cursul rătăcirilor mele si a ajuns la locuri așa de singure încât păreau a a fi la capătul lumii, și am stat a­­colo de am privit gloria ultimă a soarelui până se cobori spre odihnă, și mi-a plăcut de singurătatea din jurul mieu. Mi-a plăcut de bolta a­­prinsă a cerurilor, de strania melan­colie a nopții ce cade, de mirosul rouăi ce se ridici din ierburi, de vălul prafului ce atârna asupra lumii M'-au fost drag, toate adânc­i cu adevărat dragi ! Acuma cea mai mare parte din ce am avut, a trebuit să tămâie în mânile celor cari­i vor fi fiind stă­pâni aspri și fără milă, ale celor cari vor fi găsind mijloc de a scoate sân­ge și din pietre Dar Dum­n­zeu, vrea de­sigur ca aceasta să fie nu­mai o încercare fără trăinicie, ce s'a trimis asupra ni ca să înțelegem mai bine cât am iubit acea țară și ce scumpă nu a fost N’aveam nevoie să se rupă de la mine ca să-mi dau sama cât mi­ se legase de inimă acest pământ; totuși dela fereastra adăpostului mieu, ori­ce icoană ce zăcea adormită în suf­­letu mi, mi se innalță d­inainte, lim­pede, minunată. Ci așa sunt de multe, încât abia de știu pe care s’o schițez mai întâiu .. Dr . cum gâ­­durii? mi ?•* bv'-rc

Next