Progresul, martie-iunie 1863 (Anul 1, nr. 1-72)

1863-06-10 / nr. 62

No. 62. ROMANIA. FOAEA PUBLICATIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURTEA IN IASSI prenumeratiunea se face la Tipografia Minervel, ulitia Chiristegiel. Dianul se publica in toate dilele afara de serbatori. Abonamentul pe an 111 lei, pe patru luni ,37 lei. Iasii Luni 10 Iunie 1863. ANUL I. In districtele României, prenumeratiunea se face la biurou postale. Inserarea unui rând de 35 litere costă un leu, cursul fiscului. DE APEL Iașii 10 Iunie. Depeşă Telegrafică Bucuresci 9 (21) Iunie 1863. Sârabâtâ la ameazâ-zi s’au înmormântat, cu mare pompa si pe conta statului, Colonelul Ioan Câmpineanu unul din cei mai mari cetăţeni în România. Revistă Politică. In fine proposiţiunile pentru pacificarea Poloniei au fost espedite de la Viena la Paris. Austria, precum amu informaţii pre lectorii noştri, au gâsit de cuviinţă a face mai multe modificaţiunî, dupre simţulă politicei de care este condusâ în aceastâ cestiune. Insâ ce felii de modificaţiunî, anume, şi în detailu s’au fâcut, aceasta firesce încâ nu este cunoscuţii. Corespondentul parisianîi alîi Independenţei Belgice dice câ, precâtîi se spune, Austria pâtrunsâ de gravitatea acestei demarşâ şi devenitâ, pâne la oare-care mâsurâ, arbitrul situaţiunei, ar fi presentât nisce obiecţiuni atâtti de pretenţioase, în câtu respunsul ei, asceptatîî atâta de mulţii, nu numai câ n’arâ face a se înnainti cestiunea darâ încâ o arii complica mai tare, câci acelîî respunsu n’aru fi nimicu mai puţină decâtu alte contra proposiţiuni; cu unu cuvânt câ Austria, câdându într’unu esces contrariu, ară tinde, prin o schimbare de politicâ, a se face sâ se rumpâ orice înţelegere între cele trei puteri. Din toate aceste resultâ prea lămurită câ tractarea şi regularea cestiunei polone prin acţiunea diplomaticâ sufere mari întârdlieri. De aceia şi noi vomui înregistra numai factul celu sigură ; acela e câ proposiţiunele austriace s’au trimişii la Paris, într’alte cuvinte câ curiarul s’au porniţii. Aceasta este totu ce ne trebuie sâ scriiâi. Ear de ce natura vor fi modificaţi unele austriace, aceasta nu vom întârzia multu a le cunoasce. Noi avem o mare oroare despre trâgânârile, dar mai cu samâ pentru subtilităţile pe care diplomaţia le întrebuinţazâ în lucrârile sale spre a paralisa şi a reduce la nimica orice ideie generoasâ ; de aceea nici ne vom mai încerca a o urma în misterioasele ei coricituri, spre a ţinea un registru minuţiosu despre diferinţele nuanţie ce se reproduca pe fiecare din opiniunele ei şi despre modul cu care se servesce spre a le pune la luminâ Unu lucru însâ merită a fi constatată; acela e enorma perdere de timpu ce’le pune în toate procedările sale, chiar şi în cele mai momentoase, în care, o perdutâ, precum în cestiunea polonâ, costâ viaţa la sute de oameni. Şi mai cu deosebire, în aceastâ cestiune vitală, a Poloniei, se vede câ la ordinea elitei e pusâ moţiunea: „Putemă ascepta, putemu întârzia.“ Aceastâ lâncedâ mişcare a diplomaţiei, în causa polonâ, îşi are raţiunea ei politicâ, în starea de complicaţiune în care se afla guvernele Austriei şi Franciei. Aşa Francia, emoţionată încâ de alegerile din urmâ, încurcata într’una resbeli îndepârtatâ ce’i consumă enorme sume de bani şi de oameni, este împedecatâ de a conduce negoţierile cu toata energia dorită şi cu acea activitate constantâ ce este capabilă a desvâli când ara fi cu totul liberâ în acţiunele sale. Totu de aseminea şi Austria, ocupata în nâuntru cu regularea raporturilor politice a diferintelor populaţiuni, din care se compune imperiulu ei, genatâ până la paralisie prin starea finanţelor sale, prea abila ca sâ nu se folosascâ de politica anti-naţionalâ a Prusiei, spre a şi satisface seculara ambiţiune, care e de a’şi întinde influinţa şi, prin urmare, de a’şi asecura supremaţia politicâ în corpul Conforaţiunei germane, mai vine apoi şi puţina simpatie ce poate avea către Polonia, spre a se înţelege în toate cu celelante puteri, şi a se învoi de a fi mai generoasâ către poloni, pentru a li se da mai mari libertâţi, de câta ceea poate sâ deie Unguriloru şi Poloniloru din Galicia ; toate aceste, dacâ le voru considera bine, vomu dobândi convincţiunea câ Austria nu va fi arâtându prea man disposiţiuni de a’şi da concursul său spre a se facilita regularea cestiunei polone, nici chiar pe calea diplomatică. PARIS 12 luni. Mare victorie repurtată de Francezi contra Mecsicanilor. Nuvela de căderea Pueblii este positivâ. Nenumerate salve de artilerie, de pe murii ospețului de invalizi, au anunciatu Parisienilor câ, dupre unu asediu de 7 sâptâmeni, armata francesâ din Mecsica au repurtato cea mai frumoasă faptă de arme. Monitorul Franciei publicâ puţinele date ce le are asupra acestui eveniment. Fla aratâ câ armata mecsicanâ de la Puebla, încungiuratâ din toate pârţile şi lipsită de orice comunicaţiune, apoi luată între doue focuri au fost o constrânsă a capitula. 18.000 de oameni comendaţi de Ortega, generalul cel mai ageri al armatei mecsicane, au fostu nevoiţi a depune armele. In numeral prisonierilor se află Ortega cu 29 de generali şi 900 de ofiiciali. Toţi prisonierii vor fi internaţi la Martinica şi Guadelupa. Comandantele Ortega va fi autorizata pe parolă, de a veni la Paris. Stăpânii pe oraşe, comandantele francesa Forel, au ocupat toate puncturile principale ce ducii de la Puebla la Mecsica. Nu se crede, însâ câ generalul Forei va întreprinde imediate, campania asupra capitaliei Mecsicului, ci va ascepta în posiţiunea cucerita trecerea câldurelor şi venirea reinfortiarelor de trupe din Francia. Dupre unii succesa atâta de brilanta, e lucru natural, ca opiniunea publicâ în Francia sâ se pronunţie pentru finirea espediţiunei contra Mecsicului. Secuiul merge până adice câ intervenţiunea armată n’ar mai fi necesarie pentru cestinanele ce au mai remasa a se regula. Se vede, însâ, câ asta nu e şi pârerea guvernului, pentru câ trupele destinate a fi espedite din Francia ca re’nforţiam la Mecsica, pânâ acum n’au primiţii nici mm contra ordin spre a sta pe locu. Aceasta ne autorizazâ de a face suposiţiunea câ guvernul francesc este intenţionaţii de a’şi înplini programul seu pânâ în capeta şi de a continui resbelul pânâ la resturnarea lui Juarez. Lord Rusei au depus în 10 luni, pe biuroul Camerei Lordilor, documentele relative la cestiunea Greciei, şi au anunţiată câ în numerul lor se aflâ unii protocolu subscrisa de marele puteri, prin care se declarâ câ tronul Greciei au fost fâcutǎ vacantǎ de câtre regele Oton, tara nici o acţiune din partea puterilor, şi câ au fost o necesitate de a îngriji a fi ocupatâ tronul. Ministrul au mai adaosit câ aceste documente constatâ câ Principele Guilomo de Danimarca au fostu aleşâ de Adunarea naţionalâ a Greciei şi câ marele puteri recunoscându’i titlul de Rege, au promisu câ vori mijloci, precâta va sta în putinţa lorii, de a face ca şi celelalte puteri sâ’la recunoască sub acest titlu. In fine Ministrul au mai anunţiatii câ s’au pusu în relaţiune cu celelalte puteri ce au cooperaţii la actul prin care insulile Ionice au fost puse sub protectoratul Britaniei, şi câ le-au adreseta comunicaţiuni relative la cesiunea acestor Insule câtrâ Greciea. Intre stipulaţiunele protocoalelor, se aflâ şi cele urmâtoare : Cu Majestatea Sa Britanică, va recomenda Guvernului Insulilor Ionice, de a afecta, pe anii, o suma de 10 mii livre Sterlinge, ea adaosa la lista civilă a M. S. Regelui Greciei. Cu curţile de Francia, Britania şi Rusia sunt dispuse a da, Principelui Gunom, fiecare din ele câte patru mii livre sterling pe an, din capitalul pe care tesaurul Greciei este îndatorit a respunde anualii acelor curţi, în conformitate cu învoeala propusa de representanţii lor, şi acceptată de Guvernul Grecii, împreuna si cu concursul Camerei din luna lui Iunie 1860. Cu aceste trei sume formând un total de 12 mii livre sterlingei, sunt destinate a constitui o dotaţiune personală a Regelui peste lista civila frcsatâ de legislaţiunea terei. Câ în conformitate cu principiele constituţiunii Greciei, succesorii legitimi ai Regelui Georgie, vor trebui sâ mârturisascâ doctrina bisericii ortodocse de orient. Câ în nici una casǎ, corona Greciei şi corona Danimarcii, nu vor putea a fi întrunite pe acelaşă capa. — Deputaţiunea Greacă au fost primită, la 6 Iunie, în audienţiâ solemnelâ de câtre regele de Danemarca, şi Principele Guiloma. Discursuri s’a fi pronunţiată de o parte şi de alta. La aceastâ ocasiune s’au observat profunda convicţiune cu care Regele, dând consilii Principelui Gunom, l-am recomendat de a se sili a’şi merita afecţiunea poporului prin o strictă observare a constituţiunei „Eu vorberscu din esperienţâ“ au adaosit Regele. Făcând o descriere retrospectivă, despre conduita sa ca Rege, au arătat câ suinduse pe tron au gâsit țeara guvernată de legile cele mai democratice, câ ai observat aceste legi cu fidelidatate, câ nici odată, nici direct, nici indirect nu s’au încercat a le subordina la privilegiele cororii sale, și câ pentru aceste se crede îndestul recompensată prin amoarea poporului seu. A Inturnânduse apoi câtre principe şi adresânduse directe la ele, regele îi dise : Mai înainte de a vâ porni de aici, ci vreau a vâ da acest consilier cordială şi sinceră’. Câ din toate puterile voastre sâ vâanevoiţi a câştiga şi a conserva amoarea poporului. Fârâ a mâ înmândri, eei zică— şi eu vorbescu din esperienţia—câ numai în aceastâ amoare consistâ adevârata fericire a unui Rege. Aderaţi cu firmitate la constituţiunea ţerii ; siliţivâ tot-deauna de a o face a fi respectată ; vegliiaţi ca ea sâ fie mânţinutâ neatinsă. Dacă vâ veţi face, din aceastâ îndatorire, a voastrâ regulă de conduitâ, înpreunâ cu poporul veţi prospera.“ Dupre care luând însemnele ordinelui elefantului, regele înaintinduse câtre principe i’au elisit : „Mai înainte de a vâ râdica la înalta posiţiune ce veţi ocupa, şi pe câtă mai sunteţi încâ principe Danesă, cei vreau a vâ conferi, la picoarele tronului, un semn visibilă a favoareî regeşti, numinduvâ cavaliaru al ordinului Elefantului.“ Regele au condusă apoi pe principe la treapta cea mai înaltă a tronului, l’au sârutat de trii ori şi l-au risit cu o emoţiune profunda si o bunâ-voinţâ cordială: „Priimiţî aceastâ bine-cuvântare de la regele vostru, şi Dumnetjeă sâ fie cu voi.“ — In urmarea repeţitelor cereri făcute de Archiepiscopii de la Posen şi Gnesen, papa au decisă a se celebra, în Archidiocesa de Posen, un mare jubileu în comemoraţiunea milenarei aniversări de la introducerea christianismului de câtre Cirilă şi Metodius. Aceastâ serbare va începe la 20 Iuliu viitoriu, şi va ţine pânâ la 1 Noemvrie. — De la Petersburg se scrie, cu consisiul Municipal din Moscva, aei hotârât formarea de garde naționale înarmate. In țiilele din tâiei a acestei hotârâri s’aei și înscrisă cetățenii cu miile. Este speranța, câ și celelante orașe voru urma acestei esemplu. Burg-maistrul de Moscva, Principele Serbatov, s’aei dusă la Petersburg, în scop de a dobândi învoirea la aceasta şi a lucra spre a se autoriza statutele relative la noua instituţiune. — Conovici, unul din capii insurgenţilor, prinsă fiind de Ruşi, imediate au fostă înpuşcată fârâ a i se încuviinţa asistinţa unuî preot, spre a’i da consolaţiunele religiuneî în acea para supremâ. Archiepiscopul Felinski au fâcut una protest energică câtre marele duce şi au referată şi la Roma. — In urmarea esecuţiunii spânzurăm unui preot o catolică de naţiune polonâ, cu numele Konarski, archiepiscopul Felinski, împreună cu tot capitulul seu, au presentat unul din cele mai energice protesting și au cerut a i se estrada corpul spânzuratului. Protestul și cererea au fost telegrafite Petersburg.