Progresul, iulie-decembrie 1863 (Anul 1, nr. 73-169)
1863-10-10 / nr. 128
No. 128. ROMANIA. ANUL 1. POAEA PUBLICATIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURTEI IN IASSI prenumeratiunea se face la Tipografia Minervei ulchiristigeî. Diarul se publcS în toate dilele afară de serbatori. Abonaraeul pe an 111 lei, pe patru luni 37 lei. SES Iasii, Joi 10 Octomvrie 1863. In districtele postale. Inserarea unui României, premimeratiunea se face la biurourile rând de 35 literi costă un len, cursul fiscului. Iașii 10 Octomvrie. Revista Politică. Am promis a areta lectorilor nostrii părerile presiv moderate din Austria, despre politica ce Cabinetul de Viena trebue să urmeze în cestiunea no-Allenă. In articolul de mal la vale venim astăzi a ne împlini acea promisiune. în el ni se va vedea că guvernul este consiliat a nu se încurca în resbelit cu Rusia chiar şi la caşul când Austria, în alianţă cu Anglia şi Francia, ar fi asigurată de eficacitatea concursului acestor doue puteri. Pentru a veni în ajutorul guvernului spre a’lîi scote din acelîi impasu în care l’au pusti nota din urmă a Iul Rusei, i se dă consiliul a propune puterilor occidentale unu congresu. Pentru a ajunge la unu asemene resultat, politicii de la presa moderată din Austria au trebuit fireşte sâ’şî facă următorul rationament : fără Austria, nici Anglia nici Francia nu potu a se scula cu resbel asupra Rusiei. De acela se şi face Austriei presiune a se decide pentru resbel. Insă ’i se face presiune şi de câtrâ Rusia pentru ca să se decidă în simţul contrariu. Va sedica, Austria ne lucrând după interesul nici a unei părţi nici a celelalte, ci numai după cum o condu- ce propriul seu interesa, va lucra mai bine. Insă interesul Austrie! este de a nu se strica nici cu o parte nici cu cealaltâ ; prin urmare se propună ceva ; acela ceva e, precum diseram mai sus, Congresul. Iată acum şi articolul de care am vorbiţii, şi pe care î l d estragem din Ost-Deutche-Post. „Posiţiunea politică a Austriei se află în momentul de faţă în unul din acele stadii periculose, în care o singură erore trage după sine unu şirul întregii de consecinţe râre, care ar fi putea nimici tote silinţele făcute în acestî trei ani trecuţi pentru înbunâtâţirea stârei interne şi esterne a imperiului. Din tote părţile lumea se întreba : cu ce planii, cu ce program se vor fi presenta înaintea împăratului, consiliaril coronei şi mai ales ministrul carele e responsabilii pentru conducerea trebilori esterne. De unii ani, de când spunesa cestiune polonă este la ordinea eliter, noi am auijitu repetindu-se necontenitu, din cercul ministeriului vorbe ca acestea : Austria nu pote a se lăsa spre a fi târîtâ de nimenea ; ea trebui sâ’şi tragă politica sa din sineşl însuşi şi ca independentă, ea trebuie să meargă pe calea sa politică. Inse care e acea cale? Este ea înţâleasâ şi lămurită ? Reuşitu-s’au a se face vro încheiere? Mijloacele cu care cele trei puteri cunoscute au navigati până acum, între Scila şi Charibde, s’au sfărâmată faţă cu tenacitatea insurecţiune! polone, dar mai ales cu aroganţa guvernului rusesc. Acum posiţiunea e cu mulţii mai grea, de câţii era pe la începutul cestiuneî. Să nu îşi facă nimine ilusiune de a crede că e îndestul sedicâ numai : Rusia va avea a suporta consecinţele procederei sale, şi apoi după acesta să se retragă în sine el însuşi cu o mândrie patetică. Posiţiunea acesta este prea compromitantâ pentru demnitatea puterilor, pentru ca ele să mai pota persiste într’însa. iSorţile tot încă mai sunt în marile Austriei ; Francia şi Anglia sunt ambarasate ; ele caută unui drum spre a eşi din încurcătura;imbele insistă pentru ca Austria să pronunţă cuvântul de soluţiune. Austria e mai multu de câtă ori cându demna situaţiune! ; însă ea va deveni sclavă dacă va întârdia sau va perde momentul favorabilă. Considerându cu răceală situaţiunea, ea ne apare astfelii : Anglia şi Francia arii dori să pedepsascâ pe Rusia pentru ofensiunea ce le-au fâcut, dar Francia ar vrea să facă pentru poloni ceva mai positiva. Insă nici la Londra nici la Paris n'ară vroi a se încurca pentru acesta într’una resbelit mare. Deocamdatâ găsiră espediintele acela prin care este a se declara pa (drepturile Rusiei asupra Poloniei suntu nimicite. Politica englesâ, prea puţinii poetică, şi mai mulţii positiva şi egoistă, se mulţumeşte acum numai cu acestâ demonstraţiune, până cându va veni vro opasiune mal eftinâ, pentru a face mal multu. Guvernul frances, într’o posiţiune mal puţinu sigură, în fruntea unei naţiuni ambiţiose şi forte iritabilă pentru trebile esterne, simte trebuinţa de a face mal mulţui, pentru că e şi angajată mal multu. Nimică e deci mal naturală, de câtii ca elu să împingă pe Austria înainte. Deocamdată s’aru mulţemi dacă la Viena s'aru decide a se uni cu acea declaraţiune solemnă, pentru ea să scie de siguru că, de îndată ce Austria art priimi a face acea declaraţiune, resbelul între dânsa şi Rusia am fi inevitabilă. Ce este aşa dara de fâcutu ? De cumva Cabinetul de Viena ar respinge propunerile ce i s’au fâcutü din partea îmbelora puteri occidentale, de a se uni cu prea cunoscuta declaraţiune, atunci ea se desbinâ din concertul politicei aceloru puteri şi stă isolatâ. Insă o isolare, precum să scie e mal periculosâ de câtu chiară o acţiune îndrâsneaţâ, ea este în posiţiunea şi în momentul de faţă cu neputinţă. Consecinţa renuncieriî la politica şi alianţa occidentală trebuie, fireşte, să ne ducă la alianţă cu Rusia, şi atunci, în locu de a fi o stavilă a Europei în contra Rusiei, ar fi stavila Rusiei în contra Europei. Dacă e greu pentru armatele Franciei de a pătrunde până în îndepărtatul imperiu moscovită, le va fi cu multă mai uşoră, prin ajutorul Piemontelui, de a se arunca asupra statului aceluia ce va acoperi pe Rusia cu cornul seu. Insă şi cealaltâ alternativă nu e mai puţină periculosa. Să admitemu câ Austria se uneşte spre a face declaraţiunea ce ’i să cere, atunci pacea au încetată de a fi, şi póte mai înainte încă de a veni primăvara, armatele îmbeloru imperii vecine s’aru întâlni pe la fruntariele galieiene. Să admitemu acum cela ce e p o s ibiu câ Austria nu va fi singură, ci va fi susţinutâ de Francia. Acesta sună frumosu şi, în parte, e şi unu adevâru. Factul înse avă fi că Austria, încurcată într’unu resbelit mare, aru deveni unu stată A susţinută. Insă susţinerea, ajutorul, stă în mâna aceluea care le dă; cineva póte fi ajutată mal bine sau mal râu, şi pe una timpa mal lungă sau mal scurtă, in momentul celă mal periculosă, celă ce dă ajutorul ţine în manile sale sorta celui ajutată, pote săi impună condiţiunî în contra intereselor acestui din urmă, poate, în fine, chiar a’iă obliga de a încheia pace într’una momentă, cându acesta i-aru causa cele mai mari perderi. Să admitemu însă că Francia are intenţiunele cele mal bune ; că nu va repeţi acela ce au făcut în resbelul din Crimea şi din Italia ; să admitem, asemenea, că Francia nu va lăsa totâ greutatea sarcinei numai asupra Austiiel, ci va contribui cu unu egal mumeru de oste la râsbelu; vine acum întrebarea : pe unde voru trece armatele francese, pentru ca să pătrundă până în Polonia ? De bună samă numai pe unica și singura cale : prin Germania. Oare confederaţiunea va putea şi va vroi să permită unei armate francesâ de 50 până la 80 mii de ameni a trece prin nisce ţeri unde acum sa celebredâ jubileul bătăliei de la Laîptîg? Lâsându la o parte orice alte îngrijiri, să venim la unu factu positivă , acela e că confederațiunea și-ar pierde, prin aceasta, neutralitatea sa față cu Rusia, lucru care, de bună samă nu eredemn să fie pe placul celor mai multe din guvernele confederațiunei. Și înainte de toate, Prusia ară lua toate măsurile pentru ca să împiedice o asemenea încheiere federală, căci atunci ar fi și dânsa implicată în resbelit cu Rusia, lucru care e foarte departe de politica sa. Ce dară, trebue să facă Austria ? , relue care ca să se retragă din concentrul puterilor occidentale ? Nici decum. Ea trebuie să afle unu mijlocui prin care să se poată face posibilă soluţiunea acestei spinoase cestiuni polone. Şi acel mijloc e congresul. Angliea şi Francia ceru ca Austria să se unească cu ele şi să declare că Rusia şi-au perdut drepturile sale asupra Poloniei. La aceasta Austria trebuie să răspundă că, în adevăr, recunoaşte că Rusia n’au împlinit condiţiunile sub care ’i s’au concesit Polonia prin tractatul de la 1815, cât înse pentru ca să declare că şi-au perdut drepturile asupra Poloniei, şi la aceasta să se unească, dar numai când s’ar propune şi accepta în congresul Puterilor Europeane, care au subscrisu tractatul de Viena. Ne aducem aminte că numai pentru formularea celor şese puncte era să se ţină unu congresu ; pentru ce oare nu s’aru convoca unu asemene acum, când este a se face un pasă decisivu, care poate duce la o adevărată soluţiune ? Dacă congresul ar lua o decisiune în contra Rusiei, atunci Austria va putea, fără grijă, să accepte resbelul, căci n’ar aştepta ajutoare numai de la Francia, ci ar fi privită ca o putere esecutivâ a Europei, care ’i-ar pune la disposiţiune şi mijloacele necesarie pentru acest scop, şi atunci, în fine, pacea s’ar face sub auspiciile Europei. — Cetim în Corespondenţa generala că dupe nişte informaţiuni positive ce acest ziar ar fi priimit de la o casă de bancă din Londra, s’ar fi iscat disbinâri serioase între Lordul Palmerston şi Lordul Rusei pentru cestiunea polona, si că acum se aşteaptă la o crisa ministerială. Este mare probabilitate ca Lordul Rusei să se retragă din capul Ministeriului afacerilor externe. Lordul Palmerston, din contra, stă tare în postul seu, şi pare a se fi înţelesă forte bine cu împăratul Napoleon. Ca succesoranul Rusei pare a fi desemnat Lord Clarendon, a căruia intrare în unul din cele mai importente ministerie, zice-se, ar face mare mulţumire lui Napoleon. — De la Constantinopole priimim următoarele informaţiuni. Consulul rusesc, Novicoff, au declarat că recunoaşterea Polonilor ca beligeranţi din partea Turciei, ar fi considerat ca un fapt ce ar duce la rumperea relaţiunilor între Rusia şi Poarta Otomana. Osman Paşa va merge la Odesa pentru a complementa pe Imperatul Rusiei. — Levant Herald afirmă că Rusia construeşte 12 noi cuirasate pe marea Neagră. — Gazeta Naradova anunţia, ca lângă Zarki s’au făcut la 5 Octomvrie o lovire, în care au învinsu insurgenţii. Toto-datâ, între Plock şi Pionsk, s’au făcut o năvălire asupra unei părţi de artilerie rusascâ şi asupra unul transportat de bani, la care ocasiune acest din urmă au devenit prada insurgentilor.. i P l ) B UC A T SI A D MIN I S T R A TIV E. Ministeriul Agriculture!, Comerciului şi al Lucrărilor Publice. Pe şosaua în executare dintre Podul-Iloaei şi Târgul-Frumos, fiind trebuinţă a Sv. construit douăsprezece podeţe de piatră, Ministeriul publică ca doritorii ce vor voi a se însărcina cu această lucrare şi carii se pot orienta din listele adecsate ce conţin analiza preţurilor şi estimaţia lucrărilor, să se înfăţişeze la licitaţia ce se va ţine la acest Minister şi la Pefectura districtului Iaşi, în clipa de 25 octomvrie curent, spre a concura prin oferte înscrise şi sigilate însoţite de garantă ipotecara sau în bani, valorând 15% din preţul oferit, conform regulele comptabilitatea lucrărilor publice. Peatru ce se va întrebuinţa la lucrarea acestor poduri, va fi de cea mai bună cualitate, provenind din carierele de la Costescu, iar terminul desăvârşirea lor este ficsat până la 15 August 1864. La licitaţie se va lua de baza preţul devisului de 155.000 lei, asupra câruea se va aplica scâzâmântul concurentei la sută prin oferte, care se vor presenta în arătata di la 12 oare. Proectul în detail obligatoriu întreprindere dimpreună cu planurile acestor poduri se pot vedea și studia la Minister și la numita Prefectură. Ministru, Catargiu. No. 10975, Septemvrie 29.