Progresul, ianuarie-iunie 1864 (Anul 2, nr. 1-89)

1864-04-22 / nr. 53

No. 53. ROMANIA. ANUL II. FOAEA PUBLIC­A­ţ’IUNILO­­r OFICIALE DIN EESOETUL CURTEI DE APEL DIN IAŞI. IN 1­881 preuimieratiunea ae face la Tipografia Minervel uli­ţa hiriatigief. Dianul ae pubPcâde la 3—6 coaie pe septâmânâ. Abonamentul pe an 111 lei, pe patru luni 37 le. Iaşii, Mercurî 22 Auruie 1864. In districtele Romaniei, prenume­raţ­iunea se face la biarourile postale. Inserarea unui rând de 35 liter­e costa un leu, cursul fiscoîal.­1 ■iMMMMUJiimViin IIIU III—miwnn ir~—■ -l nuni i ■inwruwmmm Iaşii 22 Aprilie. Depeşa Telegrafica. Bucureşti 15 Aprilie. Ziarul Românul publica stirea luata din Wande­rer, câ adeea: „Poarta ar fi în tratare cu Guvernul Român sub auspiciile Franciei, de a dobândi drep­tul, sâ pue garnizoana Turceasca în câteva posiţiuni strategice a­le României.“ Aceasta ştire este cu totul neadevâratâ (Comunicat) Venirea Măriilor Sale, a Domnitoriului şi Doam­nei, în Moldova au daţii ocasiune la manifestările cele mai entusiastice din partea tuturor claselor­ po­­poraţiuriii. Prin toate localităţile pe unde au trecut, pre lângă priimirele oficiale ce Li s’au făcut de că­tre corpurile municipale, de Prefecţi şi de alte au­torităţi districtuale, M. M. S. S. au fost salutaţi de publică cu cea mai vie espansiune de mulţemire. La Iaşi au sosit M. M. S. S. marţi în 21 ale curen­tei pe la oarele 4 după amiazi, la bariera Pâcurari­­lor, a fi fostă întimpinaţi de o numeroasă popu­­laţiune, carii aveau în frunte pe D. D. Prefecţi al districtului şi al oraşului şi Membrii Munici­­palitâtei, echipajul domnesc aă fost oprit şi M. M. L. L., aă fost salutaţi cu vil aclamaţiunî, în ur­mă M. S. Domnul coborându-se din trăsură, au bine voit a adresa osebite întrebări celor de faţâ, la care n i s’aă răspuns cu „Ura, sâ­­râeştî Inâlţi­­mea-Ti“, şi apoi aă gustat din pânea şi sarea presen­­tate de Municipalitate . Măria Sa Doamna în acest interval au acceptat mai multe buchete de flori ce li s’au presentat. Pornind de la barieră, M. M. L. L. escortaţi de o despărţire de lânceri, au fost conduşi pena la pa­iaţă în mijlocul urărilor şi a strugurilor­ de bucurie, manifestate de un publică foarte numerosă. Ajunşi la paiaţă, M. S. Domnitoriulă aă bine voit a trece în revistă bataliunea de infanterie ce staţiona acolo, şi în fine a asista la defilarea tuturoră trupelor, ce au avută onoare a lua parte la aceastâ solemnitate, astăzi, mercurî, aă fost la paiaţă mare priimire a autoritâţilor­ locale, la care ocasiune M. S. Dom­nitoriulă aă bine-voită a aminti câ locuitorii din Iaşi, mai multă de câtă toţi, aă contribuită la face­rea Unirii Principatelor­ Române, câ atunci el aă a­­râtată multă zelă pentru acestă mare actă patriotică, câ de la definitiva Unire şi până acum Iaşaniî aă făcută, în adevâru, mari sacrificii, şi câ poate încă voră mai face până când vor putea culege cu îndoi­tă resplatâ rodurile Unirii prin consolidarea practi­­câ a tuturor intereselor vitale atât ale Patriei în ge­nere cât şi a diferintelor localităţi în parte. Revistă Politică. Conferinţele, dice Ost-Deutche-Post de la 27 A­­prilie, s’aă deschis la 25 a­le curentei, şi în şedin­ţa din tară s’aă constituit alegându se în unanimi­tate Lordul Rusei de Preşedinte, iar William Stu­­ard de secretar. La conferinţi au fost presinţi toţi plenipotenţiarii puterilor îndrituite. In minierul seă din 28 acelaşi diar­­lice, dupâ Independinţâ, în con­ferinţele de la Londra s’au fâcut proposiţiunea de Lordul Clarendon pentru un armistiţiu imediat. Fran­cia, Rusia şi Suedia au sprijinit proposiţiunea. Au urmat o vie discuţiune în asta causa. In fine, Aus­tria, Prusia şi Danemarca au cerut timp pentru a re­feri la respectivele lor guverniî, şi a cere instruc­ţiuni. Conferinţele s’au amânat pânâ la priimirea unor asemim?. Independinţa Belgicâ constata dificultatea ce vor avea conferinţele de a putea isbuti la un armistiţiu, cu tote aceste elice câ e mare speranţa, câ aceastâ proposiţiune îşi va dobândi soluţiunea doritâ. A­­dauge apoi câ sunt multe alte dificultăţi încâ şi mai mar’, care nu e cu putinţa spre a putea fi re­gulate în conferinţe. Finalminte, făcând o aprecia­­re despre situaţiunea politicâ a Europei, în care a­­tinge ceva şi despre noi, se esprimâ dupâ cum ur­mează : ,,Sunt dispoziţiuaî tiupâ care, generalminte, pare a se crede câ transformarea conferinţelor într’un congres general va câştiga şanse noue în mesura dupâ care cestiunea specială a Danemarcii va lua, precum e de prevăzut, neste proporţiuni mai întinse şi mai europeene. Materialele pentru lucrările areo­­pagiului european vin a se oferi de sine însele. Si­­tuaţiunea principatelor tinde a se agrava şi cere a fi examinatâ. Dupâ versiunea unui jurnal de Viena, Wanderer, care are trebuinţâ de confirmaţiune, prin­cipele Caza ar fi priimit, confidenţialminte, invita­­ţiunea de la Paris de a designa un representant ca­re ar fi admis, cu titlul de espert, pe lângă confe­­rinţă, pentru caşul când aceste ar consimţi a se ocu­pa despre afacerea principatelor Dunărene. Mai de­parte, conferinţa de la Constantinopole, care trebuia a trata cestiunea arzatore a monasterilor secularisate, şi ar fi întârziat întrunirea sa până la terminarea conferinţelor de la Londra“ » Despre transformarea conferinţelor într’un con­gres european, face menţiune şi Ost-Deut­sche-Post ş­i L­a France. Aceastâ din urma foae aratâ dupâ o împărtăşire a Independenţii Belgice, câ ■ tenipoten­­ţiarul Franciei ar fi însărcinat a face, în şedinţa a treia sed a patra în conferinţe, prea însemnata pro­punere a unei generale desarmurî, cela ce corespun­de cu ideea Imperatului Napoleon emisă la 5 Noem­­brie în discursul Tronului cu ocasiunea deschiderii şedinţelor corpului legislativ al Franciei. — ziarele streine fac menţiune despre evenimen­tele ce se petrec in Algir şi Tunis, care, dice Ost­­deutsch­s-Post, sunt de o naturâ cu mult mai seriosâ de cât se putea crede la început. Foia Mesager de Midi anundie câ douâ fregate cu vapor au priimit ordinea de a transporta ajutore de trupe în curs de 24 ore. Opiniunea Naţionala arata coincidinţa aces­tui eveniment cu tulburările ce au isbucnit în Tunis şi Siria, şi dice câ este în plecare a vedea ca insu­­recţiunile aceste îndeamnă a încheia la o generala resculare a Mahomedanilor care ar fi fost preparată prin desele pelerinagiurî la Meca şi Medina, locuri sfin­te pentru islamism. în alt numer al seu, foaia Vienesâ citata mai sus alice : tulburările din Algir sunt de o naturâ cu to­tul seriosâ ; aceasta o mărturiseşte şi foia oficioasă la Patrie. O colonâ a colonelului Beauprete au fost nóaptea surprinsă şi mai de tot nimicită ; puţini au putut scăpa cu fuga, alţii au fost făcuţi prizonieri. Din oficieri numai veterinarul regimentului de Spa­his au putut scăpa. De la Oran şi Algir au plecat o trupa de 1500 de militari contra insurginţilor. De la Algir nu s’au făcut până acum nici o comu­­nicaţiune oficialâ relativă la isbucnirea şi propaga­rea insurecţiunii muhamedane peste toată întinderea sudicâ a coloniei Africane. Mai multe diate care au vorbit despre aceasta insurecţiune au priimit aver­tismente ; aceste sunt Monitorul armatei, Curierul de Oran şi Echo de Oran. Independinţa Belgicâ zice câ nu se ştie încâ po­sitiv despre natura tulburărilor de la Tunis şi Algir. Mai aratâ apoi câ, dupâ unele veşti respândite la Paris, beiul de Tunis ar fi fost omorât de câtre re­beli. Dar despre căuşele cele adevărate ale insurec­­ţiunii zice ca aceasta ar fi fost provocata prin pu­nerea de impozite resorbitante, contrarie constituţi­­unii şi societăţii musulmane, precum şi prin delapi­darea şi rapacitatea mai multora carii se înavuţiră în mijlocul miseriei generale. — Este cunoscut ca serbarea comemorativâ ilus­trului dramatic Shakespeare au fost proibitâ în Pa­ris din partea guvernului. Aceastâ mâsurâ severă au fost criticata de toate foile liberale şi indepen­dente. Oficiosul Constituţional vine acum şi afirmâ câ aceastâ manifestaţiune avea un scop­ cu totul strain memoriei nemuritorului poet engles şi câ ea ascundea, sub aparinţa unei solemnităţi numai litera­­rie, o demonstraţi­une politicâ, pe care guvernul nu o putea tolera fârâ a mai alarma spiritele şi fârâ a tulbura alte interese mai multe. — Corniţele Forgach, cancelariul Ungariei şi-au dat demisiunea din acest post, şi au fost imediate înlocuit prin corniţele Zichy. Aceastâ schimbare fâ­râ veste au dat naştere la diverse rumori. Dupâ o versiune de origina maghiarâ, corniţele s’ar fi pus în oposiţiune cu colegii se! din Ministeriă, insistând asupra convocării dietiî Ungare în scopă de a resol­ve în fine conflictul esistinte şi a ajunge la împâ­­câciune cu Ungaria; la aceasta ministerial ar fi pus neşte condiţiunî prealabile pe care cancelariul, în in­teresul patriei sale, n’ar fi putut a le accepta. "Ver­siunea germana dene«*gâ esistinţa acestor aserţiuni şi aratâ câ corniţele a t­rebuit a se retrage din cau­­zâ câ’i lipseşte energia şi â prin politica sa, ne­de­cisă, compromitea numai opera de reconciliare. Ră­mâne acum a vedea dacă, ancelariul Zichy va fi mai ferice decât predecesorul teă şi dacâ, împreuna cu Forgach, vor putea dispare dificultăţile situaţiunii, mânţinute prin forţa lucrurilor. — Garibaldi, sărbătorit pânâ la idololatrie de popo­rul englez, visitat şi onorat de persoane cu posiţiuni­­ politice din cele mai înalte şi în cele din urmâ, şi­­ chiar de principele de Yales, moştenitorul tronului, au plecat, sau au trebuit sâ plece din Anglia într’un mod cu totul ne­înţeles. Este cunoscut câ serbările, banchetile, manifestaţiunile făcute în onoarea lui Ga­ribaldi displăcea foarte mult la oare-care cabinete. Aceastâ displâcere s’au văzut a se manifesta într’unV. mod mal lămurit dupâ înturnarea lordului Claren­don de la Paris. Prin ziarie s’au vorbit multe des­pre motivul plecârii Iul din Londra. Acele fol ce se cam inspirâ câte odatâ, din regiuni ministeriale au susţinut câ Garibaldi s’aă dus din cauza câ era prea ostenit de multele serbări la care aă trebuit sâ­­ asiste. In scurt poporul în câzut în prepus câ ple­carea lui, aşa ne­aşteptată şi fârâ veste, aă trebuit sâ fi urmat din vr’un motiv politic. S’au adunat un Miting, în Regens­park, pentru a se ocupa cu lămu­rirea căuşelor acestei plecârî misterioase. Mai mult de 5000 persoane se aflaă faţâ, înse de abea preşe­dintele au deschis şedinţa, câ un inspector de poliţie s’au presentat şi au significat mulţimii de a Se îm­prăştia, cânî la cas contrariă va întrebuinţa putere. Preşedintele au protestat, dar au pârâsit fotoliul. Au urmat apoi tumult şi desordine; poliţ­i au interve­nit şi au resipit mulţimea erre­sta surdâ la somaţi­­unile autorităţii. Acest incidinte aă îndemnat pe mai mulţi deputaţi din Camera comunilor de a care esplicaţiunî minis­­teriului, care aă respuns câ f ’vernul n’au avut nici un amestec, dar câ poliţia au trebuit de bunâ samâ sâ fi procedat în virtutea ordinilor generale care pre­­scriu de a împedeca în parcuri orice întruniri în ca­re se ţină discursuri.—Finalminte Comitatul lui Gari­baldi a­ numit o deputaţiune cu însercinare de a la­muri lucrul; aceasta au hotârât a adresa o petiţiu­­ne la Parlament pentru a cere o anchetă. PUBLICAŢII ADMINISTRATIVE. Ministerial Cultelor şi Instrucţiune! Publice. No. 11702. In basa încredinţerei Onor. Ministeriu al Finanţelor din adresile No. 11925 si 12027 anul curent, Ministeriul publică spre generala cunoştinţă, ca din­tre proprietăţile publicate prin Monitorul No. 67 a­­nul curent, ce sunt a se rearenda pentru nerâspun­­derea în complect a arendei, se vor exclu­de urmă­toarele: 1). Prăvălia de ceprâgâlie de lângâ hanul Filipe­­scu a Monastirei Sârindariu, 2). Prâvâlia de tâmplâ­­rie din hanul Şerban-Vodâ, 3). Moşia Zavalul din judeţul Doljiî a Monast. Sadova, 4). Tâncânâa i­­dem a scoale! Obedeanu, 5). Moleîca etc. a Mo­nast. Jitia, 6). Nedeia idem a Monast. Hurezu, 7). Suroaia idem Teleorman a Monast. Văcăreşti, 8). Vâce­­nil cel zice şi Jirlâă, Râmnicul Sarat a Monas. Brad, 9). Amara etc. idem a Monast. Râmnic, 10). Moşeşti! idem a Monast. Sf. Gheorghie noă, 11). Ghitioara, Prahova a Monast. Radu Voda, 19). Şirna etc. idem a Monast. Mi­­slea, 13). Muntele Nicovanu, Gorju a Monast. Polo­­vragiî, 14). Muntele Pleşa idem a Monast. Polovra­­giî) 15). Stelnica, Ialomiţa a Spit. Colţea, 16). Po­­penil, (care în Monit. No. 67 din eroare de tipar, s’au trecut sub numirea de Pâfreştil), Ialomiţa a Spit. Pantelemon, 17). Nenciuleştii din judeţul Teleorman a Monast. Cozia, 18). Puranil, Vlaşca a Monast. Sf. Gheorghie noă. 19). Şopronul şi grajdiul din hanul Filipescu. PROPRIETĂŢI DE DINCOLO DE MILCOV: 1). Puţurenii din districtul Dorohoiu a Monist. A

Next