Progresul, iulie-decembrie 1864 (Anul 2, nr. 90-169)

1864-09-19 / nr. 124

No. 124. ROMANIA ANUL IL FOAEA PUBLICATIUNILOlr OFICIALE DIN­ RESORTUL CURTEI DE APEL DIN IASÎ. IS IASSI prenumeratiimea se face la Tipografia Minerve!, ulita hiristogiel, Dianul se publica de la 3—6 coale pe septamana. Abonamentul pa an 111 lei, pe patru luni 37 lei. Iașii, Sâmbâtâ 19 Sept. 1864, la districtele României, prenaitieratiunea se face la biuroh­­ile postale. Inserarea rural rând de 35 litere costa­na leu, cursa­ fiscului Iaşii 19 Septemvrie. Revistă Politiei. Re’nc­epem regulata publicaţiune, ca în trecut, a revistei noastre politice, pe care am fost nevoiţi a o întreru­pe din cauza unei mici reorganisari tipo­grafice, şi mai cu samă a schimbare­ survenită în personalul rediginte al ziarului nostru. în năuntru, cestiunea cea mare, cestiunea eman­cipării ţeranilor, continuă a fi apreciată în modul cel mai favorabil. Demonstraţiunele părţii cei mai intere­sate în cestiune, a părţii emancipate, stau do­vadă pentru a încredinţa pe cei mai învârtoşaţi des­pre popularitatea acestei măsuri. Deputaţiuni din poporul plugariu, adunate spontaneu din toate păr­ţile ţerii, s’au presentat înaintea M. S. Domnitoriu­­lui, cu ocaziunea călătoriei înâlţim­ei Sale şi iau mulţumit, în limbagiul lor cel pitoresc, pentru ma­rele act de dreptate. „Aşa pre Înălţate Doamne,“ zic ţeranii la Ruginoasa, „ne au făcut dreptate. Ai rupt, în fine, zapisul sclaviei. „Apoi, fiind câ ţera­nul e nu numai recunoscătoriu ci şi generos şi mo­ral, el adaoge mai de­parte Uitate sâ fie Doamne suferinţele trecute, nici voim a şti cine au fost pri­cina îndelungatei noastre suferinţi.“ în fine, încheie prin bârbâteasca promisiune de a apăra ţara şi tro­nul: „Şi în sprijinul braţelor noastre, zice, rămâne la fie­care de a pururea încredinţată tăria Tronului Mâm­elor Voastre.“— Aceste nu sunt flori retorice, nu sunt declamaţiuni­­sofistice, sunt voci de oameni liberi şi tari, scoase din animi drepte. Asta, cre­dem, zice tot ce este de zis în acest mare act de dreptate* — Din afară avem mai multe cestiunî foarte im­portante dintre care, unele sunt deja desbâtute și regulate, altele, încă la ordinea zilei, se desbat pen­tru a fi și ele regulate la rândul lor. între Francia și Italia vedem câ s’au încheiet un tractat, despre care aui vorbit foarte mult mai toate ziarele străine. Cuprinsul tractatului nu este încă bine cunoscută până acum. între condiţiunele lui, sunt vre-o câteva care tractează despre evacuarea Romei de câtre trupele franceze, despre strămutarea capitaliei Italiei de la Turin la Florenţa, etc. etc . Evacuarea Romei ar fi a se face dupâ doi ani. în acest timpii, Papa îndemnat şi ajutat de Împăratul Napoleon, ar putea sâ se organiseze în lâuntru într’­­un simţu mai liberal, lucru care ar fi în stare a’i garantui mai bine de cât mulţimea gendarmilor, po­­sesiunele teritoriului eclesiastic­. Atât tractatul cât şi proiectul de reforme ce ar fi a se introduce în statul Sfântului scaun, dice­se, ar fi fost comunicat, oficial, prin guvernul frances a celui de la Roma — Căi pentru strămutarea capitaliei la Florenţa, a­­ceasta au nemulţumit, întru’un grad foarte mare, pe locuitorii Turinului. O mişcare revoluţionarie ce s’au produs în această capitală, mai în zilele din urmă, se crede a fi o demonstraţiune contra proiectului de strămutare. Pentru revoluţiunea însăşi, avem a în­­cunoştiinţa, câ ea au­ fost destul de serioasă. Cete numeroase, înarmate, s­au repeziţii asupra trupelor. Au urmat apoi bătaie în tota forma, în care au re­m­as morţi şi răniţi forte mulţi din ambele părţi. Unele ziare vorbesc de sute de oameni căzuţi ca victimă orbelor pasiuni, puse în esei­aţiune prin partida reacţionarilor. Altele, vise, mai vrednice de crezâmânt, arată numerul celor căzuţi mult mai mic, care ar varia de la 10 până la 20 de morţi şi ră­niţi din ambele părţi. Se vede câ ministeriul Italian n’au prea ţinut, în această afacere, o atitudine cla­ră, căci opiniunea publică, chiar şi regele, elice­se, ar fi cerut oamenilor de la Ministeriu a se demite de funcţiunile lor. In cele din urmă, ne arată Ga­zetele streine, ca regele Victor Emanuel ar fi în­sărcinat pe generalul La Marmora cu formarea Mi­­nisteriului. — In Austria, împăratul Franţii Iosef se află că­lătorind prin Ungaria, unde este priimit foarte bine, chiar de omenii partidei ultra­maghiare. Dacă vre­o­­datâ călătoria au avut vre­o însemnătate, apoi de bu­nă samă câ această de acum a împăratului Austriei este de o importenţâ politică forte mare. Se ştie câ de mai mulţi ani, cabinetul de la Viena, au făcut ce­le mai multe încercări pentru a pacifica pe Unguri, dar tote au remas până acum fără nici un rezultat practic. Ungurii nu vroeau a recunoşte, nici într’un mod, nouele aşedeminte octronate de împăratul. Acum înse, prezenta împăratului, ca prin un farmec se ve­de ca poate domoli pasiunile şi îmblânzi pe cei mai cerbicoşi, fiarele de Viena ne spun câ în toate loca­lităţile pe unde trece împăratul nu se aud de­cât a­­clamaţiuni entusiastice, dorinţî esprimate pentru îm­­pâcâciune şi înţelegere şi în fine rugăminţi pentru grabnica convocaţiune a dietei Ungariei. —In Rusia, mai multe decrete imperiale au apărut prin care regatul Poloniei este înzestrat cu noue a­­şezeminte şi legi. Intru aceste, cele mai însemnate sunt reorganisaţiunea instrucţiune! publice pe basele cele mai largî­ şi liberale şi aboliţiunea bătăii cor­porale.­­ —In Grecia, adunarea naţională au luat una din cele mai im­portente revoluţiuni: ea au pronu­ndat aboliţiu­nea Senatului. Naţiunea Elină, nu va mai fi represen­­tatâ, ast­fel, decât prin o singură Cameră. Tele­grama, care ne au adus această nuvelă, zice câ opi­niunea publică au priimit cu mulţumire această mă­sură. Sf. Mitropolie a Moldovei şi Sucevei No. 3274. Ordinul Circular, dat de Mitropolia Moldavo-Suceviî, la 3 a curentei, câtre toţi Protoie­reii şi Consistoria de Ismail din Eparhia ei, se pu­blică spre generala ştiinţă, Principatele­ Unite­ Române. CALINIC MICLESCO Din graţia lui D-leu Locotenent Mitropolit Moldavo-Sucevei. Luând ştiinţă câ unii dintre preoţii atât de prin sate căt şi de prin târguri nu s’ar fi pătruns încă cu deplinătate de sânta lor ch­emare, ce au în mijlocul poporului, adecă de a mângâea prin sfâtuirile lor pe cel scârbit, de a alerga la ori­ce bolnav fără distincţie de avut sau sarac, de a aju­ta în fine dupâ putinţă prin balsamul său duhovni­cesc pe cei lipsiţi şi nevoeşi, în durerile şi suferin­ţele lor, având în vedere ca de la chiemarea Noas­tră la Locotenenţa de Mitropolit Moldovei, în toate caşurile ce ni s’au presentat, între alte sfatu’rî ce am dat preoţilor, au fost şi acestea ca condiţiune esenţială, câ clerul cu atât se va arata mai demn de sânta sa ch­emare, cu cât se va pătrunde mai adânc de soarta dureroasă a fiilor lor spirituali, şi cu cât va înţâlege mai bine doctrinele şi principiele evan­­gelice, având în vedere câ cu toate instrucţiunele date până acum cucerniciei Tale în acest scop, re­­sultatul totuşi nu Nea fost dupâ dorinţiâ în destul de mulţumitoriu, având în vedere cu marea credinţă ce am nutrit de a pururea în sufletul Nostru, despre sentimentele părinteşti a Pr­ea înălţatului Domn Stâ­­pânitoriu pentru îmbunătăţirea soartei clerului, as­tăzi s’au împlinit, stabilindu-se prin actul de eterno­­glorioasă memorie al împroprietărire! săteanului şi pământul ce dupâ legile esistente se cuvinea preo­ţilor, asemenea şi prin legea comunală s’au regulat întreţinerea lor, având în vedere câ cuvântul preo­ţilor ce le servea de scuză la ori ce ocaziune a­­bâtutâ de la datoriile lor, adecă câ nu’şi au sub­­sistenţiă, recunoştinţa şi graţia profundă Măriei Sa­le Domnului Stâpânitorii, de astăzi prin menționa­­tele bine­fâcâtoare legi, au dispărut cu totul, având în vedere că prin iniţiativa Guvernului Măriei Sale li s’au asigurat soarta şi pentru cazuri de neputin­ţă extraordinarâ şi bâtrâneţa, prin asemănarea drep­tului de pensiune, încât acuma nu le mai poate ră­mâne nici un cuvânt de scuză. Noi, ca Părinte şi Pastora, dorind ca clerul se urmeze numai adevă­ratului spirit Evangelic, şi ast­fel ca, fiii sei spirituali se’la privească cu dragoste şi mulţumire sufleteasca ca pe un adevărat Părinte desbracat în totul de in­teresul materiala, şi îmbrăcat numai in haina blân­­deţei, a îmbrâţişerei şi a mângâerei, dupâ cum în­suşi Mântuitorul Nostru ne au i învăţat, ne-au dat­ esemple cu fapta şi ne-au poroncit al urma în totu­­de­auna, punem­n îndatorire Cucerniciei Taie, ca din momentul ce vei priimi această carte, sâ vesteşti tu­turor preoţilor de sub protopopiatul ce î ţi este în­credinţat, ca ori­când li se va prezenta nevoeşul, cu act de paupertate din partea primarului din co­munele urbane şi rurale, sunt obligaţi a îmormânta sau a face rugâciunele de care va fi simţind tre­buinţa fără de nici o plată, afară înse de cununie, bine înţâles şi ca şi în acest casa, sâ fie mulţemit cu ceea ce bene­volenţa li s’ar oferi. Aceste instrucţiuni sunt datori ale păzi cu sănţe­­nie, nu numai în privirea familiilor nevoeşe, dar şi în privirea celor alte familii, căci nimica nu este mai despreţuitorii şi înjositorii pentru caracterul sa­cru al preoţiei, de căt a vede pe părintele duhovni­cesc arâtându-se nemulţemit cu bene­volenta ofrandă, ce li se înmâna dupâ putinţă de câtrâ firul seu spi­ritual. Ast­felin dar, cucerniciea Ta, pentru ca aceste sâ fie păzite şi îndeplinite cu toată sfericteţa şi esaeti­­t­atea, pe de o parte te vei sili prin toate putinţele, a sfătui şi a face sâ înţâleagâ, câ misiunea preotu­­lui constă numai întru îndeplinirea unor asemenea f­apte umane, iar pe de alta pentru a pute avea tot concursul necesar, te vei pune în înţâlegere şi cu I). Primar respectiv. In urmare cucernicia Ta eşti îndatorit şi înpu­­ternicit sub reapunderea personală, câ pre cel din­tre preoţii carii s’ar arata nesupus, si neîndeplinâ­­tori celor aratate până aicea, sâ Ni’i refereza pen­tru a se lua alte măsuri, care ar garanta mai mult aducerea la adevărata cunoştinţă şi respectul pentru chiemarea sa de preot şi câtre autoritate. CALINIC MICLESCO. 1864 Septemvrie 3. PUBLICAŢII ADMINISTRATIVE. Prefectura district. Iaşii. No. 11689. D. Prefect a judeţului Bacau, prin te­legrama No. 12178, încunoştiinţazâ, câ epizotiea ce se ivise la târgul Ocnei au încetat cu totul­, mijlocind a se publica spre ştiinţa publică, câ trans­portarea serei este liberă de la Septemvrie, se pu­blică spre obşteasca ştiinţă. No. 12076. Direcţia Penitenciarului din oraşu­l Iaşii, prin adresa No. 482 arată, câ are nevoie de obiectele aratate mai gros şi anume : 5 paturi de fer, 120 prostiri pânză flanca, 45 scufii idem, 20 halaturi de drit, 45 izmene pânză flanca, 80 pâ­­rechi ciurapi, 40 pârechî de aţă pentru vară şi 40 pârechi de postav pentru carnâ, 20 pârechî papuci, 5 testemele, 40 dosuri saltele 40 feţi perine, 2 tea­se de alamă, 6 oale de seijă de la No. 2 până la No. 6, 1 călduraşui de aramă pentru 4 per apă, pen­tru confecţionarea lor, s’au regulat a se ţine licita­ţie în ziua de 21 a curentei Sept., se publică spre deşteptarea concurenţilor, carii în acea zi sâ se pre­zinte in Camera acestei Prefecturi spre aterdisire. No. 11734. Ministeriul de Interne prin telegrama No. 22.875, făcând cunoscut acestui oficiu, câ servi­ciul telegrafic s’au întrunit cu acel al poștelor, și câ D. Maior Cesary Librecht, este numit Director ge­neral al acestor servieiuri întrunite, se publicâ a­­ceasta spre obsteasca stiintâ. No. 11,735. In conformitatea tdegramiî priimitâ,

Next