Radical, aprilie-iunie 1993 (Anul 4, nr. 587-649)
1993-06-11 / nr. 636
BUNA DIMINEAȚA COTROCENI... OARE TI-AR FI APUSUL Lumea este, totuși, liberă. Atât de liberă încât am început să tânjim după liniștea (interioară) a cuștilor din fier forjat. O forță de „românism interpretat“ ne-a oferit TVR miercuri seara, într-o emisiune despre/și cu emigranții români din Germania (nu are loc aici nici denumirea emisiunii, nici numele realizatorului). Practic s-a propus (la îndemnul cui?) boicotarea drepturilor omului și, implicit, a speranțelor, fie elenele diverse naționalități și finalități sociale. Practic, prin emisiunea TVR cu pricina au fost vânduți toți românii care s-au profesionalizat în afară. După ce aceeași instituție (la îndemnul cui?) ne-a prezentat un român care a proiectat metroul din Los Angeles, suntem puși în fața expresiei vizuale conform căreia expulzarea este antiumană (la îndemnul cui?). Evident, faptul juridic, floral și cu implicații intime în mentalitatea unui popor, cel al expulzării, nu se suprapune conceptului de cetățenie. Dar în momentul când realizatorul emisiunii ne-a avertizat că „Germania se profilează ca o țară închisă“, am înțeles că (la îndemnul cui?) România se profilează ca o țară închisă! Asta o știam. Dar cine are interesul să ne-o repete? Prezentând pe ecran câteva ființe care nu au fost obligate să-și părăsească vatra, câteva ființe care au intrat într-o criză de conștiință, câteva ființe care au fost expulzate din motive temeinice, TVR și-a tras o palmă în partea întunecată a Europei. Și ne doare ecoul. Pentru că pe obrazul nostru a căzut palma. ■ Cine a comandat această emisiune, antologică, de acum? Cine și-a permis să cu indigoul ideologiei copieze niste, o emisiune TV? comuCine mai crede că lumea este liberă, din moment ce sunt comandate emisiuni tendențioase despre noi înșine? Oricum realizatorul acestei „întâmplări de noapte“ nu-și va primi bezele de la Cotroceni, clacat, spunându-ne că „prin noi crește birocrația în Germania“. Aici e mult mai bine. Bună dimineața Cotroceni... oriunde ți-ar fi apusul. Andrei ILEN1 A început procesul csmoismului! Primii patru temniceri torționari și călăi ce s-au ostenit să asigure trecerea prin iad ori în neființă a opozanților comunismului au fost traduși în fața justiției. Este un început dătător de mari speranțe, numai că întâmplarea n-are loc în Bulgaria unde România ci în se desfășoară (continuare în paga III-a) Prof. Nicolae POP ATENȚIEI Service gratuit MERCEDES-BENZ S.C. CONCORDIA S.R.L. anunță că în zilele de 16, 17 și 18 IUNIF. a.c., efectuează GRATUIT la Auto-Service din str. CÂMPULUI 13, DIAGNOSTICĂRI ptr. posesorii de AUTOTURISME și TRANSPORTERE MERCEDES. NUMAI CU PROGRAMARE la atelier sau la tel. 43 08 33. — 165 — INDEPENDENT* SIBIU Anul IV, (ICIIc) Nr. 636 Vineri, 11 iunie 1993 20 lei CONVOCARE In ziua de 11 iunie a.c., ora 12, sunt convocați la sediul redacției toți acționarii Societății Comerciale 21 RADICAL S.R.L. Ordinea de zi: — prezentarea propunerilor de modificare a statutului societății; — probleme organizatorice. Redacția Copii sibieni participă la Conferința mondială din Viena - Austria între 13—22 iunie 1993, la Viena, va avea loc Conferința Mondială a Copiilor pentru Drepturile Omului. Aceasta va fi paralelă cu prima săptămână a Conferinței ONU pentru Drepturile Omului care se va desfășura tot la Viena, Austria, între 14—26 iunie 1993. Scopul conferinței copiilor este de a examina și dezbate teme discutate la Conferința Mondială Oficială. Cei 200 de copii participanți, vor avea, deci, calitatea de a reprezenta problemele copiilor de pe tot globul. Conferința va încuraja cunoașterea reciprocă a culturilor, va furniza infer ontinuare tn pag. a IlI-a) Lucian FILIP Troleibuzele, pe dreapta veri. 10 iunie, troleibuzele au fost retrase de pe traseu întrucât, TURSIB-ul debitor la RENES,, nu și-a onorat plățile restante. Zeci de oameni, nefiind la curent, cum de altfel au fost și mijloacele noastre de transport cu sârmă, stau în stații, sub un soare torid și mormăie cuvinte dulci la adresa lui „du-mă acasă“. Interesându-mă la RENEI . la d-nul Denghel Ferdinand, dispecer de serviciu, dumnealui mi-a confirmat că orice electrocutare este exclusă prin sârmele de troleibuz, cele patru stații de redresare fiind deconcctate. TURSIB-ul a fost încunoștiințat și și-a retras respectivele mijloace de transport. Recunoscând justețea dreptului ca RENEL-ul să-și încaseze banii ce i se cuvin, rămâne să ne întrebăm dacă, totuși, nu se vor produce, indirect, lezări ale intereselor potențialilor călători, fie în calitate de cetățeni, fie în calitate de salariați. Șt. M. Să mai lămurim niște lucruri! Sunt acuzat că nu am scris nimic, de teamă, până în 1989. Dimpotrivă, am scris multe zeci de volume dar nu am fost lăsat să public. Mi se spune că prof. Păcurariu are vreo 15 volume și câteva sute de articole. Da, dar important este ceea ce corespunde adevărului în ele. Și Ceaușescu avea vreo 30 de volume sau chiar mai multe, dar ce folosi! în 1969—1971 erau deja 3 edituri care îmi incluseseră mai multe cărți în planul editorial. Directorul Editurii Eminescu, Ioanichie Olteană, mi-a cerut să public numai la editura lui o serie de 9 cărți. La una dintre ele se ajunsese în stadiul tipăririi până și a coperții, când, un ștab comunist de atunci, G. Măciucă, mi-a blocat toate cărțile. Redactorul șef al Editurii Eminescu îmi spusese textual: „D-le Moisin, noi nu avem nici un scriitor tânăr cu care să ne prezentăm în străinătate în afara d-voastră!“ și m-a anunțat că a început o „revoluție culturală" și că: „Mai lăsați d-voastră, mai lăsăm și noi și vă garantăm publicarea“. T-am telefonat d-lui Nicolae Manolescu, care a strigat în telefon: „Cărțile astea să le scrie Cursaru!" (redactorul șef al Editurii Eminescu cu care vorbisem). Mergeam des acasă la dl. Manolescu (acum senator de Sibiu), la București și el se indigna contra securiștilor care mă urmăreau, numindu-i „derbedei“. Am căutat să insist cu publicarea, dar de la Editura Cartea Românească mi-au dispărut deodată 3 cărți. D-na Ioana Lungescu, secretara, mi-a spus stupefiată: „De 20 de ani lucrez aici, dar n-am pățit așa ceva“. M-am dus la Geo Bogza să-i cer ajutor; era și Nichita Stănescu acolo. Bogza a început să plângă și mi-a spus arătând pe fereastră: „Vezi norul acela? Așa sunt eu de departe de banda asta!!“ (adică banda conducerii comuniste) și a adăugat: „Dacă nici Manolescu nu te poate ajuta, înseamnă că nu se poate!“. De atunci am scris, pentru sertar, zeci de volume. Prin 1988, când situația rură devenise alarmantă, m-am oferit o serie de articole morale. Unele ziare mi le-au publicat și au avut succes. Le-am oferit și la Radio București. Acolo s-a făcut o manevră: mi-au dat pe post 17 articole morale, duminica, iar la al 18-lea, în timp ce se imprima ceea ce vorbeam, am fost întrerupt și mi s-a spus: „Aici spuneți că tov. Ceaușescu a subliniat rolul moralei*. Am refuzat măcar să-i pomenesc numele și m-au dat afară de la aceste emisiuni. Fratelui meu, Moisin Ioan, poet foarte talentat, de asemenea i-au dispărut volume din editură. Tatăl meu a slujit 40 de ani în secret Sf. Liturghie greco-catolică în Orașul Victoria, pe care comuniștii l-au construit ca primul oraș fără biserică din țară. Eu păstram legătura dintre el și alți preoți. Acum vrem să ne construim o biserică în oraș dar ortodocșii s-au revoltat și de aceea trebuie să o construim în afara orașului. S-ar putea scrie o carte întreagă despre cele prin care am trecut dar aici spațiul nu ne îngăduie. Un lucru vreau totuși să-l amintesc. Mi-am împărțit tinerețea între scris fără răgaz și educarea copiilor! Pe copii i-am iubit cu adevărat și ei au simțit aceasta, răspunzându-mi la fel. Când mi s-a cerut, ultimativ, să le fac educație ateistă, în fața clasei am lăsat catalogul și am dat: „Din acest moment decianu mai sunt profesor, ci merg la calea ferată să sparg piatră. Dar ateism nu fac!“. Un cretor de partid, care era deprofesor, m-a atacat într-o reșidință, spunând: „Cer să se ia dirigenția d-lui Moisin, pentru că nu vrea să facă educație revoluționară la copii"" (continuare în pag. a III-a) Prof. dr. A. MOISIN