Radio, septembrie-decembrie 1928 (Anul 1, nr. 1-15)
1928-11-25 / nr. 10
2 RADIO Duminica 25 Noembrie 1928 Progresele Radiotechnicei D. ing. Cama Muntenu * Directorul soc. române de галид unie, a tinut Marti la radio o interesantă conferinţă vorbind despre progresele radiotechnice. Kedam aai aceastà conferintà in întregime convinsi cà va interesa pe toti radiofonistii. Când cercetăm istoria marilor descoperiri ştiinţifice din trecut, trebue să recunoaştem că multe din ele sunt datorite hazardului şi poate aci, putem găsi o justificare a rarităţii lor. Căci in afară de concursul de împrejur au necesare determinării unui anumit fenomen, mai trecue un apărat şi prezenţa unui observator genial, care să poată observa fenomenul şi să-l interpreteze. Hazardul a făcut, ca un preparator, să agaţe cu o sârmă de arama, picioare de broască de un balcon de fier. Hazardul a făcut, ca vântul să închidă circuitul şi să producă contracţiunile, ori totul ar fi fost inutil, dacă acel preparator nu ar fi fost celebrul Hatvani, care din observarea acestui fenomen, a devenit descoperitorul pilei decirice Astăzi, în loc de a începe prin descoperirea faptului brutal şi a-i căuta apoi o explicaţie teoretică, ştiinţa procedează un sens invers şi din teorii cari mai intâi par a avea numai un interes speculativ, de laborator, scoale, fenomene nouţ susceptibile de aplicaţiuni importante. Asfel formulele stabilite de Fresnel, asupra polarizatei luminei au condus la descoperirea câmpului învârtitor (turnant) a lui Ferraris. Graţie lor s’a putut demonstra posibilitatea, ca cu ajutorul a două fenomene de perioade foarte scurte, se poate produce un al treilea cu o perioadă mult mai lungă. Şi prin aceasta s’a stabilit principiul metodei zise ,un to a stroboscopă’ care are o vasta aplicare m studierea cazurilor în cari intervin fenomene periodice, precum și principiul heter,,dinelor cari au un rol extrem de important In Radio technică. •.*.•• Tot astfel ideile pur teoretice ale lui Clerk Maxwell asupra naturei fenomenelor electrice și magnetice, au condus printr o serie de importante experienţe succesive, care aveau ca scop verificarea acestor idei, la realizarea radio comunicaţiilor aşa cum le cunoaştem astăzi. Fizicianul engez Maxwell, elevul lui Faraday a trăit între 1831 şi 1879. Ca şi Faraday, Maxwell, nu admitea ideea acţiunilor la dstanţă, fără intervenţia unui mediu interpus, şi justifica fenomenele magnetice şi electrice prin deformările acestui mediu. Unfapt experimental nou, valoarea pe care experienţă o dăd a raportului dintre unităţile electroma netice şi electrostatice, a confirmat aceste idei şi a dat posibilitatea lui Maxwell, de a fi iniţiatorul unei teorii, care îmbrăţişa deodată, electricitatea, magnetismul şi lumina. Acest raport, pe care nenumărate experienţe l-au verificat egal cu 10. 10 sau raportat la sistemul unitar C. G. S. (centimetru, gram, secundă) este numeric egal cu viteza luminei adică 300 000 km. sec. şi care este şi viteza de propagare a vibraţiunilor electromagnetice. Din aceasă constatare Maxwell, trage concluzia, că între fenomenele electromagnetice şi cele luminoase, nu există numai analogie, ci identitate şi că vibra ia luminoasă, nu este altceva decât un curent de deplasare altornativ. axxvell atribue deci, fenomenelor electrice şi celor luminoase aceeaşi origină, aşa încât atunci când aprindem o lampă sau punem în mişcare un alte mator, provocăm în mediul înconjurător, fenomene de aceeaşi natură. Singura dierenă este frecvenţa adică numărul de vibra ioni produse într’o secundă, cari pentru lumină sunt în meniu 60. milioane de vibraț luni în trio miliomme de secundă şi de maximum looc pe secundă pentru un alternator industral printre hipotezele făcute de Maxwell, pentru a explica fenomenele electrice şi magnetice, cea care ne interesează în special este teoria electromapiedică a lumii, după care, pentru dielectrice puterea inductoare specifică, trebue să fie egală cu pătratul indicelui de refracţie,emarcate şi educatoare experienţe pentru vedificarea teoriei lui Maxwell, au fost făcute de savantul german Heinrich Hertz. Cel mai bun mijloc, pentru a dovedi dentitatea radiiţiunilor electromagnce şi celor luminoase, era de a reproduce cu primele, fenomene obţinute Cu radaţiunile uminoase; ori folosind curenţii arnativi obicinuiţi s’ar fi obţiut o lungime de undă de circa ЗШ.0 km., deci imposibilă de observat intr’un laborator. Hertz, a avut ideea de a aplica o proprietate descoperită la 1847 de profesorul său Kelmholtz care studind descărcrea condensatorilor, a stabilit că în anumite cazuri, aceasta se efectuază printr’o serie de descărcări aternative de mără frecvenţă, analoage mişcărilor unui pendul, care depărtat din poziţia sa verticală revine la repaus după o serie de oscilaţii. Această proprietate , ritmată experimental de Federsk şi în 1853 de Sir Thomson a permis lui i.e.tz să construască, un emiţător de unde, oscilatorul şi mai târziu un receptor, formal la început dintr’o singură spiră, numită, şi r -z majoral lui Hertz. In cursul înercăriior sale Hertz, a putut produce cu unde electromanele fenomene de refracţie şi de reflexie, a putut produce cu oglinzi metalice concave concentrarea undelor şi a putut reproduce experienţa oglinzilor conţjugate. Experienţele prin care Hertz a făcut verificarea teoriei lui Maxwell, pot fi cu drept cuvânt considerate ca baza reală a T. F. .F azi în special în domeniul undelor foarte scurte şi vom vedea in conferinţele viitoare, ce frumoasă întrebuinţare au găsit. Experienţele lui Hertz au fost de altfel reluate şi completate de aproape toţi electricienii savanţi ai secolului trecut şi micile crrecţionări au adus Tripain, Poehehno, I'nghi, Lebedeu), etc. şi în fine Branly. Branly prin realizarea corrorului său, baza detecţiei, are marele merit de a fi demonstrat la 1890 influenţa la distanţă. undelor hertziene, asupra conductibilitǎii piliturilor metalice. Folosind coherorul Branly, Lix’ge reia experienţele lui Hertz, introducând coherorul intr’un circuit conţinând un releu şi o pilă. In stare neutră, rezistenţa pil turei metalice era suficient de mare, pentru ca curentul pilei să nu acţioneze robul, dar sub influenţa undelor electromagnetice, rezistenţa corietorului era mult micşorată, aşa încât circuitul se putea include şi acţiona releul. Se obţinuse releul. In 1890, savantul fizician rus Popoff, profesor la Şcoala de Marină din Kronstadt, se foloseşte de acest detector de unde î şi realzează un dispozitiv de înregistrare a descărcărilor atmosferice îndepărtate doi primul aparat de recepţie), sugerând şi ideea că acest aparat ar putea fi folosit pentru înregistrarea semnalelor Morse, produse de un oscilator puternic. Dealtfel la aceeaşi epocă în 1893, americanul Testa afirma posibilitatea de a transmie fără conductori, semnale beiegrave şi chiar energie. Propunea in acest scop utilizarea unei surse de înaltă frecvenţă, legată pe de altă parte la un condensator de suprafaţă mare, izolat. Adăugă încă atunci că cu acest mijloc s’ar putea cu siguranţă produce acţiuni electrice suficient da puternice, pentru ca cu ajutorul unor aparate convenabile să poată fi recepţionate într’un punct oarecare al globului pământesc. Ideea telegrafiei tară lor, era deci pusă şi chiar stabilită, trebuia însă să ia o formă practică. La 1896, folosind un receptor analos celui realizat de Popoff şi penru transmisie, acţionat de o bobină de inducţie, oscitorului Hertz, aie cărui bulele legase una la pământ şi alta la un Tir vertical, ant na. Marconi, pe alunei încă student al Universităţii din Bolonia, a realizat prima comunicaţie biograică prin unde Hirtziene, obţinând de la început o distanţă de 16 km, între emisie şi recepţie. Putem deci rezuma astfel principiul transmisiunei semnalelor prin radio. Dacă într’un condusor metalic (antenă) al cărui cap superior este menţinut la o anumită înălţime de sol, celă alt fiind legat cu pământul, producem osilaţii electromagnetice, aceste oscilaţii se transmit eterului înconjurător cu o mişcare vibratoră care se propagă uniform în toate direcţiile prin unde Hertziene. Aşezat la o distanţă convenabilă, un conductor metalic analog ,pre edinului, va fi ca şi rezonatorul lui Hertz sediul oscilaţiilor electrice. Aşadar, în mod real şi practic telegrafia fără fir la un aspect palpabil în 1896, pre sistemul cu unde amortizate produse de scânteiele muzicale, cari adeseori devin atât de puţin muzicale. In receptoarele bieţilor noştri amatori, când sunt produs de unele posturi cu scântei din apropriere. Sistemul undelor amortiate pro ргеТх- Uonore aduse de Wien a dominat aproape exclusiv până în ultimii ani. Deşi radiotecnnica cunoştea arcul Foulsei, mutele întreţinute nu au putut înlocui decât târziu pe cele amortizate. Totuşi avantagiile undelor întreţinute erau evidente şi mai ales de luat în consideraţie, pentru faptul că rezolvau şi chestiunea comunicaţiilor ratiioe,eratice la foarte mari distanţe şi în special pe aceea a radioteljebouiei. Introducerea lor pe primul plan al radiotechnicei, nu s’a putut face decât in uirma invenţiei şi periei tânărei lămpilor cât iode, cari imediat au găsit o utilizare universală, atât la recepţie cat şi la emisiune. La postul de emisiune, lampa cathodă constitue un ideal generator de unde întreinute caracterizat în special printr’o stabilitate precisă a amptitudinei şi a frecvenţei, prin uşurinţa cu care se poate ocţne lungimea de undă dorită, permiţând « ndeodată cu un randament foarte ridicat, Wm în palaţia telegrafică cât şi o perfectă modulaţie telefonică. La postul receptor, lampa este absolut indispensabilă ca detectrice, ca amplificatrice de înaltă frecvenţă sau joasă frecvenţă, sau ca generatrice heterodină. De altfel, lampa cathodă are o mulţime de alte întrebuinţări: pentru releurile telefonice, pentru comanda telemecanică a maşinilor,pentru semnalizări automate şi în medicină, pentru a observa fenomenele cardiace şi pulmonare bazate pe o mare amplificare a sgomotelor fine, recepţionate de un microfon sensibil. Istoria lămpei cathode, poate fi considerată că începe cu observaţia din 1863 a lui Edison, care studiind un filament încălzt la roşu într’o pară de sticlă construită de el, constata fenomenul emisiunii unei încărcături negative. In 1904, Wenhelt şi Flemming studiind acest fenomen, construiesc pe principiul lui primul redresor cathodic. La 1903 FI mn,i g fo.oseşte acest redre»sor, în radioiee^ra ic .ca d.Lctor şi in 1.hjz. Lee de F г st. aaăogând lampa ri\re:*are a lui Flemmiag un electrod sup.imeniar, pentru controlul mişcării de electr.citaţi în interiorul lămpei, crează adevărata lampă tiradă, atât de utilizată azi. Utilizarea acestei lămpi pentru aplic...ra curenţilor foarte slabi, survine numai în 1910, când von Locken, separând circuitul de placă de cel de control al grilei reuşeşte a introduce în acest circuit de grilă, curenţii alternativi extrem de slabi şi a obţie circuitul de piază curenţi de aceiaşrcvenţă şi aproape de aceiaş formă, însă mult amplificaţi. Ulterior, îmbunătăţiri şi perfecţionări continui, au făcut ca această lampă să devie o necesitate în aproape toate domeniile activităţii omeneşti şi numai gaţie ei avem astăzi acest frumos instrument, care este radiotechnica. Graţie ei, televiziunea permite transmiterea la distanţe mari, de imagini şi facsimile, contribuind prin a exista la o uşurare a comunicaţiilor rapide, cari ar necesita pe lângă text şi astfel de imagini şi într’o foarte largă măsură, a facilitarea schimbărilor economice.. .Tot graţie lămpei calhode, lungimile de undă foarte scurte, au câştigat un teren vast în radio comunicaţii, permiţând şi realizarea comunicaţiilor între amatorii dintre diferitele ţări, fără ca pentru construirea posturilor lor să necesite investira unei averi. In ciclul de conferinţe asupra progresului radiotechnicei, vom reveni cu dtalii asupra televiziunei, a radiofonei, a radiogoniometriei şi asupra utilizărei undelor foarte scurte.’* GEORGE V. CARNU-MUNTEANU, Inginer diplomat al Univesiriei din Liège şi al Seriei Superioare _______de Electritate din Paris. Am anunţat în numărul trecut, intenţiunea noastră de a acorda citerilor şi abonaţilor noştri, aparate de radio, în mod gratuit. Facem aceasta din dorinţa ca radio să pătrundă in toate straturile societăţii, cu intenţiunea de a trezi gustul radiofoniei şi de a oferi postilitatea câtor mai mulţi de a se convinge cât de folositor şi distractiv este acest instrument modern de cultură şi civilizare. In fiecare lună vom acorda, prin tragere la sorti, aparate de radio, difuzoare şi piese de radio. Pentru sărbători daruim un aparat de radio „NORA-ELECTRIC ultima perfecţiune, absolut complect montat, cu lămpi şi haut-parleur, un aparat care funcţionează fără baterie, fără antenă, fără acumulatori, un contact direct cu proza electriă. Aparatul are opt lămpi și valoarea lui este de 40 mii lei. El ne-a fost furnizat de uzinele mondate de radio „NORA", Berlin—Charlottenburg, prin reprezentantul acestor uzine în România, casa Jacques Paucker, București, str. Smârdan 27. Fotografia pe care o reproducem, reprezintă acest aparat şi Învederează simplicitatea funcţionării lui, ilustrată — după cum se vede — prin faptul că un copil il poate mânui, fără greşeală. Tragerea la sorţi a aparatului şi a celorlalte piese de radio pe care le oferim, va avea loc in săptămâna premergătoare sărbătorior Crăcinului, in prezenţa delegaţilor societăţii de radiodifuziune, a autorităţilor şi a cititorilor noştri. Modalitatea de participare este simplă: Tăiaţi niponul care se găseşte imprimat in acest număr, permit adresa exactă a expeditorului, şi trimiteti-1 administraţiei noastre intr’un pic sau lipit pe o carte poştală. Bonurile sosite vor fi numerotate în ordinea in care au fost primite. Numărul care va eşi la sorţi va obţinea aparatul. In felul acesta fiecare cetitor participi la tragere cu 4 bonuri. Suntem convişi că amatorii de radio vor primi cu entusiasm iniţiativa noastră şi vor aprecia sacrificiile pe care Ie facem, pentru sxsprodarea radofoniei. Tăiaţi săptămânal bonurile din revistă şi trimitţi-le pe adresa „Radio“, Bucureşti I, str. Sărindar 7-9-11, dacă vreţi să câştigaţi aparatul de rado. Aparate de radio gratuit, pentru cititorii şi abonaţii noştri. D. Ing. CARNU-MUNTEANU Abonaţii sunt înscrişi din oficiu cu câte 5 bonuri licoare. »» Numele aparatului, NORA - ELECTRIC str. No. -