Radio-fonia, aprilie-iunie 1934 (Anul 7, nr. 289-301)

1934-06-10 / nr. 299

Duminică 10 Iunie 1934 RADIO-FONIA 3 DIN PROGRAMUL SĂPTĂMÂNII Luni 11 Iunie, postul nostru de emi­siune va sărbători printr’un program eclectic, a 70-a aniversare a celui mai celebru compozitor în viață, Richard Strauss. Născut în 11 Iunie 1864, ca fiu al u­nui cornist de la capela Regală din Mün­chen, Richard Strauss a intrat de la în­ceput în sfera şi în ambianţa muzicală. A fost remarcat în primul rând, graţie unui quator şi unei simfonii în re-ma­­jor, şi mai târziu, printr’o serenadă ■pentru 13 suflători. Această serenadă — pe care Hans von Ruelow, celebrul şef de orchestră de la curtea din Meiningen o executa de pre­ferinţă — o veţi asculta la sfârşitul sera­tei. In 1885, Hans von Buelow îi propune lui Strauss un loc de capelmaistru la Meiningen. In 1886 Strauss ajunge al treilea dirigent de orchestră al Curţii şi mai târziu, primul dirigent la Wei­mar, la Muenchen şi la Berlin. In cele din urmă îl vedem conducător muzical al Operei din Viena. In 1921, se retrage din activitatea re­gulată de şef de orchestră şi nu dirijea­ză decât în operele proprii. Astăzi Richard Strauss este preşedin­tele Camerei de Muzică al Reichului, cea mai mare asociaţie în genul acesta. Aria lui Strauss este uşor de caracte­rizat. Opera acestui compozitor este — ca să zicem aşa —■ complectă şi nu mai necesită nici o adăugire. Rich. Strauss a început în stilul cla­sic, cu un talent formalistic cum rar se poate vedea. Chiar primele lui compo­ziţii din tinereţe sunt aproape „prea de­săvârşite”. Personalitatea se pierde îna­poia perfecţiunei impersonale, spre de­osebire de arta bethoveniană, în care recunoştem imediat pe Beethoven, chiar şi în greşeli. După primele lui compoziţii, Strauss devine revoluţionar. Cu „Don Juan” el începe seria poemelor simfonice, care l-au făcut celebru. Aceste poeme, semi-romantice, semi­­realiste, rămân neîntrecute în colorit şi în facilitatea concepţiei. Capo d’opera acestei serii este incon­testabil „Till Eulenspiegel” superior simfoniei Alpilor sau oricărei alte bu­căţi simfonice. Dar Strauss cultiva deasemenea şi ge­nul operei. Cu „Salomeea” el atinge o culme a operei tragice, iar cu „Cavale­rul rozelor”, una a operei comice. Opera cea mai „straussiană”, pe care i-o cunoaştem şi care—după câte ştim— n’a fost încă reprezentată la Bucureşti, este „Ariadna la Naxos", operă cu melo­dii înfloritoare şi o orchestră de came­ră, un adevărat tezaur în literatura O­­perei. Veţi asculta, mai întâiu, sonata în mi bemol-major pentru pian şi vioară, in­terpretată de d. I. Fitionescu la pian şi Al. Teodorescu la vioară. D-na Rost Baumann-Rădulescu va cânta apoi lied­uri. Programul amănunţit îl găsiţi în corpul revistei. Lied-urile lui Strauss sunt foarte cu­noscute. Cu aceeaş uşurinţă cu care creează marile opere, Strauss ştie să compuie o melodie de efect şi să-i adau­ge un acompaniament de piano din cele mai adecvate. Mai ales, prin lied-urile sale, el rămâ­ne reprezentantul cel mai expresiv al perioadei cu „muzică modernă”, adică aceea din preajma anului 1900. Seara se termină, după cum am spus înainte, cu serenada în mi bemol-major op. 7 pentru 13 suflători. Desigur, e pentru prima oară că un muzician este sărbătorit în felul lui Ri­chard Strauss.­­ b­r. Germania s-a pregătit să ridice în slavă pe fiul ei. Aproape toate ma­rile oraşe ale Reichului organizează cu acest prilej concerte festive şi reprezen­taţii de gală pe scenele de Operă. Berli­nul însă a organizat o „săptămână Stra­uss”. Postul nostru naţional a ţinut şi el să facă cunoscut publicului român impor­tanţa acestui genial compozitor. Miercuri, 13 crt. veţi asculta un trio de Beethoven, pentru pian, clarinetă şi violoncel. La ora 22, d. Aurel Alexandrescu va cânta melodii de Chausson, Duparc, Lulli şi Mezzeti.­­ La ora 22.30, d. A. Sarvaş va executa o sonatină de d. Dinu Lipatttt cu tână­rul compozitor la pian. Publicul nostru cunoaşte pe acest precoce muzician, care s’a afirmat ca un pianist strălucit cu prilejul unui con­cert al „Filarmonicei”, în anul trecut şi a câştigat un premiu la concursul in­ternaţional de muzică din Viena. O introducere şi o Tarantelă de Sara­­sate, precum şi variaţiuni asupra unor melodii din opera „Cavalerul rozelor” de Strauss-Prihoda, termină această au­diţie. Vineri, 15 iunie, vom asculta pe d-ra Aura Dumitrescu. In program figurează melodii şi arii de Denza, Massenet, Hum­­perdinck, Puccini şi Monzia. In aceeaş seară, d. d. Th. Rogalski vor cânta la două piane. Mai întâi, un con­cert în formă de jaz de Gepphard şi o rapsodie „Espana” de Chabrier. Alexis Emanuel Chabrier s’a născut în 184­1 la Ambert (Franţa). Ca funcţio­nar al Ministerului de Interne, el a stu­diat compoziţia până când a obţinut succese în această direcţie şi abia a­­tunci s’a consacrat exclusiv muzicei. A fost unul din primii wagneriani francezi. A murit la Paris în 1894. CRONICA DISCULUI Vom auzi în această săptămână câ­teva interesante emisiuni prin discuri. Astfel, Marţi, 12 iunie, la ora 21.15, un concert de muzică simfonică. Aceste discuri au avantajul că ne oferă în tot­ Richard Strauss D-na Rosi Baumann-Rădulescu D. I. Filionescu (Continuare în pag. 4­ a­ sele filme radiofonice. S’a utilizat sce­nariile filmelor şi s’a observat analo­giile de mai sus. Aproape toţi autorii­­de piese radiofonice respectară mai mult sau mai puţin aceste analogii. O piesă părea că derivă din teatrul cu muzică de scenă. In adevăr, graţie ritmului şi inspiraţiei poetice, opera aceasta care nu era decât un duo, muzică şi poezie, deveni esenţialmente radiofonică. După cum vedem, aproape nimic co­mun nu există între teatrul scenic şi teatrul radiofonic. Nu e de mirare dacă unele încercări ce s’au făcut de către toate posturile din lume, de a se radio­difuza teatrul scenic, n’au dus totdeau­na la rezultate strălucite. Radiofonia își așteaptă încă teatrul ei specific, care desigur nu va întârzia să se producă. REP.

Next