Radio-fonia, aprilie-iunie 1934 (Anul 7, nr. 289-301)
1934-06-10 / nr. 299
Duminică 10 Iunie 1934 RADIO-FONIA 3 DIN PROGRAMUL SĂPTĂMÂNII Luni 11 Iunie, postul nostru de emisiune va sărbători printr’un program eclectic, a 70-a aniversare a celui mai celebru compozitor în viață, Richard Strauss. Născut în 11 Iunie 1864, ca fiu al unui cornist de la capela Regală din München, Richard Strauss a intrat de la început în sfera şi în ambianţa muzicală. A fost remarcat în primul rând, graţie unui quator şi unei simfonii în re-major, şi mai târziu, printr’o serenadă ■pentru 13 suflători. Această serenadă — pe care Hans von Ruelow, celebrul şef de orchestră de la curtea din Meiningen o executa de preferinţă — o veţi asculta la sfârşitul seratei. In 1885, Hans von Buelow îi propune lui Strauss un loc de capelmaistru la Meiningen. In 1886 Strauss ajunge al treilea dirigent de orchestră al Curţii şi mai târziu, primul dirigent la Weimar, la Muenchen şi la Berlin. In cele din urmă îl vedem conducător muzical al Operei din Viena. In 1921, se retrage din activitatea regulată de şef de orchestră şi nu dirijează decât în operele proprii. Astăzi Richard Strauss este preşedintele Camerei de Muzică al Reichului, cea mai mare asociaţie în genul acesta. Aria lui Strauss este uşor de caracterizat. Opera acestui compozitor este — ca să zicem aşa —■ complectă şi nu mai necesită nici o adăugire. Rich. Strauss a început în stilul clasic, cu un talent formalistic cum rar se poate vedea. Chiar primele lui compoziţii din tinereţe sunt aproape „prea desăvârşite”. Personalitatea se pierde înapoia perfecţiunei impersonale, spre deosebire de arta bethoveniană, în care recunoştem imediat pe Beethoven, chiar şi în greşeli. După primele lui compoziţii, Strauss devine revoluţionar. Cu „Don Juan” el începe seria poemelor simfonice, care l-au făcut celebru. Aceste poeme, semi-romantice, semirealiste, rămân neîntrecute în colorit şi în facilitatea concepţiei. Capo d’opera acestei serii este incontestabil „Till Eulenspiegel” superior simfoniei Alpilor sau oricărei alte bucăţi simfonice. Dar Strauss cultiva deasemenea şi genul operei. Cu „Salomeea” el atinge o culme a operei tragice, iar cu „Cavalerul rozelor”, una a operei comice. Opera cea mai „straussiană”, pe care i-o cunoaştem şi care—după câte ştim— n’a fost încă reprezentată la Bucureşti, este „Ariadna la Naxos", operă cu melodii înfloritoare şi o orchestră de cameră, un adevărat tezaur în literatura Operei. Veţi asculta, mai întâiu, sonata în mi bemol-major pentru pian şi vioară, interpretată de d. I. Fitionescu la pian şi Al. Teodorescu la vioară. D-na Rost Baumann-Rădulescu va cânta apoi lieduri. Programul amănunţit îl găsiţi în corpul revistei. Lied-urile lui Strauss sunt foarte cunoscute. Cu aceeaş uşurinţă cu care creează marile opere, Strauss ştie să compuie o melodie de efect şi să-i adauge un acompaniament de piano din cele mai adecvate. Mai ales, prin lied-urile sale, el rămâne reprezentantul cel mai expresiv al perioadei cu „muzică modernă”, adică aceea din preajma anului 1900. Seara se termină, după cum am spus înainte, cu serenada în mi bemol-major op. 7 pentru 13 suflători. Desigur, e pentru prima oară că un muzician este sărbătorit în felul lui Richard Strauss. br. Germania s-a pregătit să ridice în slavă pe fiul ei. Aproape toate marile oraşe ale Reichului organizează cu acest prilej concerte festive şi reprezentaţii de gală pe scenele de Operă. Berlinul însă a organizat o „săptămână Strauss”. Postul nostru naţional a ţinut şi el să facă cunoscut publicului român importanţa acestui genial compozitor. Miercuri, 13 crt. veţi asculta un trio de Beethoven, pentru pian, clarinetă şi violoncel. La ora 22, d. Aurel Alexandrescu va cânta melodii de Chausson, Duparc, Lulli şi Mezzeti. La ora 22.30, d. A. Sarvaş va executa o sonatină de d. Dinu Lipatttt cu tânărul compozitor la pian. Publicul nostru cunoaşte pe acest precoce muzician, care s’a afirmat ca un pianist strălucit cu prilejul unui concert al „Filarmonicei”, în anul trecut şi a câştigat un premiu la concursul internaţional de muzică din Viena. O introducere şi o Tarantelă de Sarasate, precum şi variaţiuni asupra unor melodii din opera „Cavalerul rozelor” de Strauss-Prihoda, termină această audiţie. Vineri, 15 iunie, vom asculta pe d-ra Aura Dumitrescu. In program figurează melodii şi arii de Denza, Massenet, Humperdinck, Puccini şi Monzia. In aceeaş seară, d. d. Th. Rogalski vor cânta la două piane. Mai întâi, un concert în formă de jaz de Gepphard şi o rapsodie „Espana” de Chabrier. Alexis Emanuel Chabrier s’a născut în 1841 la Ambert (Franţa). Ca funcţionar al Ministerului de Interne, el a studiat compoziţia până când a obţinut succese în această direcţie şi abia atunci s’a consacrat exclusiv muzicei. A fost unul din primii wagneriani francezi. A murit la Paris în 1894. CRONICA DISCULUI Vom auzi în această săptămână câteva interesante emisiuni prin discuri. Astfel, Marţi, 12 iunie, la ora 21.15, un concert de muzică simfonică. Aceste discuri au avantajul că ne oferă în tot Richard Strauss D-na Rosi Baumann-Rădulescu D. I. Filionescu (Continuare în pag. 4 a sele filme radiofonice. S’a utilizat scenariile filmelor şi s’a observat analogiile de mai sus. Aproape toţi autoriide piese radiofonice respectară mai mult sau mai puţin aceste analogii. O piesă părea că derivă din teatrul cu muzică de scenă. In adevăr, graţie ritmului şi inspiraţiei poetice, opera aceasta care nu era decât un duo, muzică şi poezie, deveni esenţialmente radiofonică. După cum vedem, aproape nimic comun nu există între teatrul scenic şi teatrul radiofonic. Nu e de mirare dacă unele încercări ce s’au făcut de către toate posturile din lume, de a se radiodifuza teatrul scenic, n’au dus totdeauna la rezultate strălucite. Radiofonia își așteaptă încă teatrul ei specific, care desigur nu va întârzia să se producă. REP.