Rampa, ianuarie 1923 (Anul 7, nr. 1555-1577)

1923-01-01 / nr. 1555

ANUL Vil No. ?S55 Luni 1 ianuarie 1923 EHTO Supliment săptămânal la Rampa apare fista fiecare duminică Nu se vinde separat. Acum 25 de ani de NEDBAL Aşa­dar acum 25 de ani am fost pentru prima oară în Ro­mânia. Au trecut însă mai mult de 30 de ani de când un Român, un cântăreţ — şi anume Po­­povici-Bayreuth — m’a în­cântat la Praga cu arta sa. Eram atunci un foarte tânăr muzicant, elev de conservator. Silit de diferite împrejurări, să-mi încep cariera artistică la conservator, ca... trompet(!), am intrat deabia cu mult mai târziu la clasa de vioară. Deoarece cântam foarte bi­ne şi la pian toţi colegii şi co­legele mele mă puneau să-i a­­companiez, şi in curând, toţi îmi spuneau ,,bonne à tout faire“. Cântam din trompetă, cân­tam la vioară, cântam la pian, ba începui chiar să şi dirijez, pe când eram încă la conser­vator precum şi să compui cu sârguinţa (în special fanfare pentru solemnităţile ocazio­nale de la institut), cu alte cu­vinte, de câte ori era nevoe de ceva. Oskar Nedbal era primul chemat. Şi astfel se m­tâmplă cu ocazia unui concert aranjat de o societate de binefacere, din Prag­a, ca a­­­ceasta cerând conservato­rului să-i pun­ă la dispozi­ţie un acompaniator rutinat, să fiu trimes eu de către direc­tor, pentru a acompania la concert pe Popovici-Bayreuth, care era angajat pe vremea a­­ceea la Praga. Mai am şi azi limpede în faţa ochilor, pe Popovici de atunci. Ce apariţie scenică i­­deală era omul acesta cu pă­rul negru şi­ ochii inteligenţi, plini de foc. Să fi fost prima impresie a tinereţei mele sau să fi fost pura realitate, fapt e că n’am mai auzit de atunci un „Olan­dez“ mai bun decât acel in­­terpretat de Popovici-Bay­­reuth. Acesta mi-a devenit în exnând chiar personal simpa­tic, graţie adevăratei sale per­sonalități artistice, în­cât cău­­tam foarte des ocazia să cola­borez­­cu el, înainte de a fi vizitat pen­tru prima oară România, am­ mai fost captivat de arta unei artiste române. Aceasta­ a fost Agatha Bâr­­sc­situ pe care am cunoscut-o nuu târziu la Regina Elisa­­beta. Luasem așa­dar un aperitiv de« mii, românească încă de pe când vă aflăm la Praga» și din pauza­ a«easta mă bucuram foastti mult să viu in tara ca­re­­lui ,excitate atât de mult fantezia. Trebue să rd­ev că am înf­i­­intat, cu colegii mei „Quarte- t­ul boem­ de coarde“, devenit mai târziu atât de ftelebru, și am venit în România ca­ un artist bine cunoscut, cu toate c­ă eram încă destul de tânăr, deoarece quartetul tăcuse ex­trem de repede carieră, astfel că sosirea mea la Bucureşti a fost salutată cu bucu­rie de toţi cunoscătorii. Bucureştiul era numit de atunci Micul Paris“, şi pu­blicul bucureştean era foarte considerat în cercurile­ artisti­ce. Realitatea iti trecu insă toa­te aşteptările mele. Mi-amintesc şi acum cu ce entusiasm am cântat la pri­mul concert dat la Bucureşti, de­oarece am fost înţeleşi din primul moment de public în­cât am dat tot ce aveam mai bun. Adevăratul artist vrea să fie întotdeauna perfect, vrea să fie la înălţime şi în cel mai mic oraş, trebue însă să se sta­bilească şi contactul necesar între dânsul şi auditoriu. Trebue în primul rând să fie înţeles de public şi din cau­za aceasta se întâmplă, că în afară de alte împrejurări, gra­dul de cultură al publicului influenţează mai mult ca ori­ce asupra rezultatului obţinut de artist. Sunt mândru, că de la acest prim concert, bucureştean, în care am debutat ca violist al ,,Cvartetului Baum“, su­ccesul mi-a rămas credincios în ţara aceasta, atât când am revenit ca dirijor al orchestrei ,,Wie­ner Tonkuenstlerorches­ter”, cât şi mai târziu când lucrări­le mele au fost executate în România-Generaţia de azi nu-şi poate inchinui cât de uşoare şi de ani,jenante­ erau de atunci că­­lătoriile artiştilor, faţă de cele din vremurile de­ azi. O singu­ră graniţă, în toată Europa, era pe atunci neplăcută pen­tru artişti: eranota rusească cu severul ei control al paşa­poartelor-Si rv-"*--’ a veni în Româ­nia trebuia să ai un paşaport, trecerea gr­a-r­iei nu prezenta însă nici o dificultate graţie organelor de control foarte curtenitoare. Puteai călătorii foarte uşor prin toată Europa fără ni«’ „ *a-nialitate şi-mi amintesc ca prin vis azi, când trecerea fiecărei graniţe este un x­—— cum spre exemn’n plecam la orele 3 d. a. din Praga ş’ mă coboram din vagon a doua zi înainte de amiază la Amsterdam, fără să ştiu c-n trecut prin trei state. Prânz Liszt, care la bătrâ­neţe nu mai întreprindea tur­neim, fiind întrebat de ce nu mai - — ~~ public, a răs­puns: — „Virtuozitatea are nevoe de tinereţe“­Astăz- i?”«ni. şi bătrâni, cân­tă şi concertează bi­ne şi r£ î. Parola azi nu mai « „tinere­ţe“, ci ,,valută“, şi fiecare în­dură cu plăcere cele mai mari şicane, spre a putea concerta. In ceea ce mă priveşte, nu mă pot plânge, am fost pretu­tindeni protejat de au­tor­­a­ţii­ de la graniţă, însă când voi afla că graniţele statelor sunt iarăşi libere, ca în tinere­ţea mea, voi saluta vestea acea­sta şi în numele artei m­ea „Libertate vamală pentru ar­tă şi artişti“. Vei continua. Oskar Nedbal . Reproducerea interzisă. y 0. fi A a-»irul Mo. 12 din OGLINDA LUBIT mare revista ilustrată săptămânalul g pagini mari 2 LbI re se poate auzi Bucureşti, 30 Decembrie Mă rog, conaşule, poftim, conaşu- Ie, numaidecât, conaşule, sărut’ mâ­na, conaşule, să trăiţi, să trăiţi, vine anul nou, conaşule... * — In definitiv, când e Crăciunul? — La­ 35 Decembrie.» — Şi 25 Decembrie? — La 7 Ianuarie». ■ D-ta faci anul ăsta „pom de Cră­ciun“ ? »* Când m­ă gândesc lai bacşişuri, îmi vine nebunia... • Nu fii prost, nu-ţi dai demisia în­­nainte de anul nou. Să iei gratifica­­ ţi­a. ..* — Ce ar fi să mergem de Cră­ciun, la Sinaia? — Nu-i zăpadă ! • Deabea aştept să înceapă balurile» • — Ar trebui să ne gândim la fe­licitări. — Şi la jucării pentru copii ! * * — Ai mai fost la cinema? — Dragă, sunt încurcat cu câteva serii... Leo. Cal­ei duse p­e săptămânal Polemici.­­ Impozite. — Scandaluri Săptămână, agitată. Politica externă a rămas pe planul al doilea. Lausanne e o vagă amintire. In schimb am­ avut politică interne. Adică scandal in Ca­meră, scandal la Pr­imărie, scandal in lumea teatrelor. Totul s’a tradus prin pole­mici, duse f­ireşte prin­ presa, începutul a fost interesant, fiindcă a pornit de la princi­pii. Apoi polemiştii au lune­cat alături.Obiectul principial al discuţiei a fost uitat, pen­tru ca adversarii să înceapă o savantă discuţie în jurul, te­oriilor lui Einstein, a petelor în soare, a ultimei mode lan­sate la Paris ş. a. m. d. Ba una din polemici în care era vorba de artă ,de onoare, de probitate­, a sfârşit cu o po­ezie umoristică. Era de altfel cel mai firesc final, pentru im­ensa p comedie care e politica, administraţia şi arta noastră. .. Si in legătură cu politica,­­ amuzant de urmărit discuţia care se face în jurul legilor­ f­i­nanciare ale d-lui Vintilă Brătianu. Se ştie că d-sa a fost pe vre­muri promotorul unei violen­te campanii împotriva legilor propuse ele fostul ministru de finanţe Tîtulescu, pe motiv ca ele erau prea­ împovărătoare pentru contribuabili. Acum se descoperă că le­gile d-lui Brătianu sunt ace­leaşi cu ale d-lui Titulescu. O singură deosebire există, că sunt şi, mai împovărătoare. Toată lumea îi cere să le re­vizuiască. D. Vintilă Brătia­nu refuză. In cele din urmă va sfârşi prin­ a nu le revizui, dar le va, modif­ică pe ici pe colo, adică in punctele importante. $i umbra lui Caragiale ■va întinde tot mai imensă, tot mai sarcastică, peste capetele celor cari conduc destinele politicei rom­âneşti. « O nouă grupare teatrală, şi-a început activitatea. Întâia re­petiţie generală vin terminat cu un scandal. Fireşte. Scandalul a devenit un soi de instituţie naţională. Propunem legiferarea lui, în sensul de a fi socotit ca e­­lem­entul definitiv pentru con­sacrarea oricărei activităţi po­litice, sociale sau artistice. E de sperat că discuţia în jurul lui,­­se va face cu cea mai mare liniște. Fantasio pm­­t mf » FIGURI parlamenta: Desen de Bon D­l Petrescu-Comnen Cum se scrie I ■ i: Din „Albina“, ziar, care apare la Bucureşti: „Ziarul ^Ignotus" din Cluj a fost obligat de autorităţile poliţieneşti să părăsească ori fara o-r- '-d în Ceko-Jtl/Vuv lU . Întrebarea e: cum o fi plecat zia­rul, cu trenul sau pe jos ?. II Din darea de seamă a­supra unei conferinţe, cu subiectul: „Misticis­mul contimporan“ . ,,Minorităţile fac azi­ mai multă gu­ră şi au mai mari pretenţiuni decât majorităţile; noţiunea de proprieta­te a început să se piardă; se face arta solilocă; oamenii poliţia trec zilnic dintr’un partid în altul şi ni­meni nu se mai miră de aceste per­tractări. Conferenţiarul a fost zărit a­­plaudat. Şi când te gândeşti că domnul con­ferenţiar nu e altul decât d. Miha­­lache Dragomirescu, trecut ori de la takişti la liberali­! III Din „Aurora“, numărul de Marţi: LEGĂTURĂ DIRECTA DE CALE FERATA INTRE GERMANIA SI ROMANIA Riga, 35' (Rador). — Din Moscova se anunţă că guvernul sovietic a fion târât ca în Februarie 1923, să se facă i­n toată Rusia recensământul popu­le­ţiei. (Transocean). Tot din „Aurora“, acelaş număr, o corespondenţă din Temişoara. Un fenomen ceresc. —­ Azi de di­mineaţă grupuri-grupuri de oameni se adunau pe la colţuri de străzi, exa­­mir ’ ■ ’ plini de atenţie bolta cerului. „f'n partea sud-oftică a cerului, o­­chiul ager putea să observe o stea abia distinsă pe­ azurul firmamentu­lui. Superstiţioşii.' comentau fenome­nul ceresc in d-fente J/turi. „Se crede că este­­or T-~ despre stea sta , care a­i cine ştie cum, întro poziţie care o face vizi­bilă­ şi ziua". Ba nu zău, cine ştie cum? Şi mai ales cine ştie în ce poziţie ! A dra­cului ,stea“ Venus.. ! ©la IV *

Next