Rampa, ianuarie 1923 (Anul 7, nr. 1555-1577)
1923-01-01 / nr. 1555
ANUL Vil No. ?S55 Luni 1 ianuarie 1923 EHTO Supliment săptămânal la Rampa apare fista fiecare duminică Nu se vinde separat. Acum 25 de ani de NEDBAL Aşadar acum 25 de ani am fost pentru prima oară în România. Au trecut însă mai mult de 30 de ani de când un Român, un cântăreţ — şi anume Popovici-Bayreuth — m’a încântat la Praga cu arta sa. Eram atunci un foarte tânăr muzicant, elev de conservator. Silit de diferite împrejurări, să-mi încep cariera artistică la conservator, ca... trompet(!), am intrat deabia cu mult mai târziu la clasa de vioară. Deoarece cântam foarte bine şi la pian toţi colegii şi colegele mele mă puneau să-i acompaniez, şi in curând, toţi îmi spuneau ,,bonne à tout faire“. Cântam din trompetă, cântam la vioară, cântam la pian, ba începui chiar să şi dirijez, pe când eram încă la conservator precum şi să compui cu sârguinţa (în special fanfare pentru solemnităţile ocazionale de la institut), cu alte cuvinte, de câte ori era nevoe de ceva. Oskar Nedbal era primul chemat. Şi astfel se mtâmplă cu ocazia unui concert aranjat de o societate de binefacere, din Praga, ca aceasta cerând conservatorului să-i pună la dispoziţie un acompaniator rutinat, să fiu trimes eu de către director, pentru a acompania la concert pe Popovici-Bayreuth, care era angajat pe vremea aceea la Praga. Mai am şi azi limpede în faţa ochilor, pe Popovici de atunci. Ce apariţie scenică ideală era omul acesta cu părul negru şi ochii inteligenţi, plini de foc. Să fi fost prima impresie a tinereţei mele sau să fi fost pura realitate, fapt e că n’am mai auzit de atunci un „Olandez“ mai bun decât acel interpretat de Popovici-Bayreuth. Acesta mi-a devenit în exnând chiar personal simpatic, graţie adevăratei sale personalități artistice, încât căutam foarte des ocazia să colaborezcu el, înainte de a fi vizitat pentru prima oară România, am mai fost captivat de arta unei artiste române. Aceasta a fost Agatha Bârscsitu pe care am cunoscut-o nuu târziu la Regina Elisabeta. Luasem așadar un aperitiv de« mii, românească încă de pe când vă aflăm la Praga» și din pauza a«easta mă bucuram foastti mult să viu in tara carelui ,excitate atât de mult fantezia. Trebue să rdev că am înfiintat, cu colegii mei „Quarte- tul boem de coarde“, devenit mai târziu atât de ftelebru, și am venit în România ca un artist bine cunoscut, cu toate că eram încă destul de tânăr, deoarece quartetul tăcuse extrem de repede carieră, astfel că sosirea mea la Bucureşti a fost salutată cu bucurie de toţi cunoscătorii. Bucureştiul era numit de atunci Micul Paris“, şi publicul bucureştean era foarte considerat în cercurile artistice. Realitatea iti trecu insă toate aşteptările mele. Mi-amintesc şi acum cu ce entusiasm am cântat la primul concert dat la Bucureşti, deoarece am fost înţeleşi din primul moment de public încât am dat tot ce aveam mai bun. Adevăratul artist vrea să fie întotdeauna perfect, vrea să fie la înălţime şi în cel mai mic oraş, trebue însă să se stabilească şi contactul necesar între dânsul şi auditoriu. Trebue în primul rând să fie înţeles de public şi din cauza aceasta se întâmplă, că în afară de alte împrejurări, gradul de cultură al publicului influenţează mai mult ca orice asupra rezultatului obţinut de artist. Sunt mândru, că de la acest prim concert, bucureştean, în care am debutat ca violist al ,,Cvartetului Baum“, succesul mi-a rămas credincios în ţara aceasta, atât când am revenit ca dirijor al orchestrei ,,Wiener Tonkuenstlerorchester”, cât şi mai târziu când lucrările mele au fost executate în România-Generaţia de azi nu-şi poate inchinui cât de uşoare şi de ani,jenante erau de atunci călătoriile artiştilor, faţă de cele din vremurile de azi. O singură graniţă, în toată Europa, era pe atunci neplăcută pentru artişti: eranota rusească cu severul ei control al paşapoartelor-Si rv-"*--’ a veni în România trebuia să ai un paşaport, trecerea gra-riei nu prezenta însă nici o dificultate graţie organelor de control foarte curtenitoare. Puteai călătorii foarte uşor prin toată Europa fără ni«’ „ *a-nialitate şi-mi amintesc ca prin vis azi, când trecerea fiecărei graniţe este un x—— cum spre exemn’n plecam la orele 3 d. a. din Praga ş’ mă coboram din vagon a doua zi înainte de amiază la Amsterdam, fără să ştiu c-n trecut prin trei state. Prânz Liszt, care la bătrâneţe nu mai întreprindea turneim, fiind întrebat de ce nu mai - — ~~ public, a răspuns: — „Virtuozitatea are nevoe de tinereţe“Astăz- i?”«ni. şi bătrâni, cântă şi concertează bine şi r£ î. Parola azi nu mai « „tinereţe“, ci ,,valută“, şi fiecare îndură cu plăcere cele mai mari şicane, spre a putea concerta. In ceea ce mă priveşte, nu mă pot plânge, am fost pretutindeni protejat de autoraţii de la graniţă, însă când voi afla că graniţele statelor sunt iarăşi libere, ca în tinereţea mea, voi saluta vestea aceasta şi în numele artei mea „Libertate vamală pentru artă şi artişti“. Vei continua. Oskar Nedbal . Reproducerea interzisă. y 0. fi A a-»irul Mo. 12 din OGLINDA LUBIT mare revista ilustrată săptămânalul g pagini mari 2 LbI re se poate auzi Bucureşti, 30 Decembrie Mă rog, conaşule, poftim, conaşu- Ie, numaidecât, conaşule, sărut’ mâna, conaşule, să trăiţi, să trăiţi, vine anul nou, conaşule... * — In definitiv, când e Crăciunul? — La 35 Decembrie.» — Şi 25 Decembrie? — La 7 Ianuarie». ■ D-ta faci anul ăsta „pom de Crăciun“ ? »* Când mă gândesc lai bacşişuri, îmi vine nebunia... • Nu fii prost, nu-ţi dai demisia înnainte de anul nou. Să iei gratifica ţia. ..* — Ce ar fi să mergem de Crăciun, la Sinaia? — Nu-i zăpadă ! • Deabea aştept să înceapă balurile» • — Ar trebui să ne gândim la felicitări. — Şi la jucării pentru copii ! * * — Ai mai fost la cinema? — Dragă, sunt încurcat cu câteva serii... Leo. Calei duse pe săptămânal Polemici. Impozite. — Scandaluri Săptămână, agitată. Politica externă a rămas pe planul al doilea. Lausanne e o vagă amintire. In schimb am avut politică interne. Adică scandal in Cameră, scandal la Primărie, scandal in lumea teatrelor. Totul s’a tradus prin polemici, duse fireşte prin presa, începutul a fost interesant, fiindcă a pornit de la principii. Apoi polemiştii au lunecat alături.Obiectul principial al discuţiei a fost uitat, pentru ca adversarii să înceapă o savantă discuţie în jurul, teoriilor lui Einstein, a petelor în soare, a ultimei mode lansate la Paris ş. a. m. d. Ba una din polemici în care era vorba de artă ,de onoare, de probitate, a sfârşit cu o poezie umoristică. Era de altfel cel mai firesc final, pentru imensa p comedie care e politica, administraţia şi arta noastră. .. Si in legătură cu politica, amuzant de urmărit discuţia care se face în jurul legilor financiare ale d-lui Vintilă Brătianu. Se ştie că d-sa a fost pe vremuri promotorul unei violente campanii împotriva legilor propuse ele fostul ministru de finanţe Tîtulescu, pe motiv ca ele erau prea împovărătoare pentru contribuabili. Acum se descoperă că legile d-lui Brătianu sunt aceleaşi cu ale d-lui Titulescu. O singură deosebire există, că sunt şi, mai împovărătoare. Toată lumea îi cere să le revizuiască. D. Vintilă Brătianu refuză. In cele din urmă va sfârşi prin a nu le revizui, dar le va, modifică pe ici pe colo, adică in punctele importante. $i umbra lui Caragiale ■va întinde tot mai imensă, tot mai sarcastică, peste capetele celor cari conduc destinele politicei româneşti. « O nouă grupare teatrală, şi-a început activitatea. Întâia repetiţie generală vin terminat cu un scandal. Fireşte. Scandalul a devenit un soi de instituţie naţională. Propunem legiferarea lui, în sensul de a fi socotit ca elementul definitiv pentru consacrarea oricărei activităţi politice, sociale sau artistice. E de sperat că discuţia în jurul lui,se va face cu cea mai mare liniște. Fantasio pmt mf » FIGURI parlamenta: Desen de Bon Dl Petrescu-Comnen Cum se scrie I ■ i: Din „Albina“, ziar, care apare la Bucureşti: „Ziarul ^Ignotus" din Cluj a fost obligat de autorităţile poliţieneşti să părăsească ori fara o-r- '-d în Ceko-Jtl/Vuv lU . Întrebarea e: cum o fi plecat ziarul, cu trenul sau pe jos ?. II Din darea de seamă asupra unei conferinţe, cu subiectul: „Misticismul contimporan“ . ,,Minorităţile fac azi mai multă gură şi au mai mari pretenţiuni decât majorităţile; noţiunea de proprietate a început să se piardă; se face arta solilocă; oamenii poliţia trec zilnic dintr’un partid în altul şi nimeni nu se mai miră de aceste pertractări. Conferenţiarul a fost zărit aplaudat. Şi când te gândeşti că domnul conferenţiar nu e altul decât d. Mihalache Dragomirescu, trecut ori de la takişti la liberali! III Din „Aurora“, numărul de Marţi: LEGĂTURĂ DIRECTA DE CALE FERATA INTRE GERMANIA SI ROMANIA Riga, 35' (Rador). — Din Moscova se anunţă că guvernul sovietic a fion târât ca în Februarie 1923, să se facă in toată Rusia recensământul populeţiei. (Transocean). Tot din „Aurora“, acelaş număr, o corespondenţă din Temişoara. Un fenomen ceresc. — Azi de dimineaţă grupuri-grupuri de oameni se adunau pe la colţuri de străzi, examir ’ ■ ’ plini de atenţie bolta cerului. „f'n partea sud-oftică a cerului, ochiul ager putea să observe o stea abia distinsă pe azurul firmamentului. Superstiţioşii.' comentau fenomenul ceresc in d-fente J/turi. „Se crede că esteor T-~ despre stea sta , care ai cine ştie cum, întro poziţie care o face vizibilă şi ziua". Ba nu zău, cine ştie cum? Şi mai ales cine ştie în ce poziţie ! A dracului ,stea“ Venus.. ! ©la IV *