Rampa, ianuarie 1923 (Anul 7, nr. 1555-1577)

1923-01-14 / nr. 1564

‘VW­M. '• *v ANUL VII No. 1564’lUMUg* IN 8 PAGINI: LEI 2 Duminecă 14 Ianuarie 1923 MEMENTO AI'ARB. ZILNIC Director­­ M. FAUST MOHR ABONAMENTELE Un u Sase luni Trei luni IN TOATA TARA Lei tOO Lei >00 Lei 160 IN STRĂINĂTATE Lei 700 Lei too Lei 200 Abonamentele se plătesc înainte osan Manuscrisele nepublicate se distrug ■­u Anundur­e ce primesc la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate ! Biurourile, Redacţia şi Administraţia, Bucureşti, Str. Sărindar No. 7, parter — Telefon 1/59 II A apărut No. 2 din OGLIN­DA LUMEI mare revistă ilustrată săptămânală 8 pagini mari 2 Lb& At Neo-romantismul Geniul literar a fost întot­deauna oglinda vremei, care l’a văzut născându-se. Evolu­ţia literaturei este în strânsă şi indisolubilă legătură cu e­­voluţia socială. Satira nu s’a creeat decât a­­tunci când societatea prezin­tă aspecte urâte, ce trebuiau înfierate. Fabula — la înce­putul ei — a servit pentru ri­­dicularizarea oamenilor, a că­ror arbitrară putere, îi punea la adăpost de orice atac di­rect. Clasicismul senin și ma­iestuos nu s-a dezvoltat decât în epocile de calm și prosperi­tate: secolul lui Pericle la Greci, Secolul lui August la Romani, Secolul Regelui Soa­re la Francezi. Era firesc ca din convul­­siunile lumei contimporane să ţâşnească noui curente litera­re. Atât cei ce au luptat, cât şi cei ce s’au mărginit numai să sufere, în cursul celor patru ani catastrofali 1914—1918, au ieşit din războiul mondial cu nervii zdruncinaţi, însă nu complect tociti, ci din contra la un maximum de supra-ex­­citare. A fost greu din primul mo­ment să se distingă elementele nevrozei post-bellice. De aceea s-a făcut şi eroarea creărei nouei serii de spectacole şi — în genere — „distracţii“, care în loc să domolească nevroza, să stâmpere nervii, îi excitau şi mai mult. Aşa s’a născut­­jazz-band-­­ul, muzica aceea barbară, zgo­motoasă, infernală, negaţia, oricărui simţ estetic, care nu avea altă calitate decât aceea de a sparge urechile neferici­ţilor ascultători, presupuşi — se vede — cu nervul acustic, atrofiat de pe urma războiu­lui. — „Grand-Guignol“-ul a­­­junge în faimă. — Peste tot, teatrul teroarei câştigă adepţi, obţine succese. Se creiază în literatură, în artele plastice, în teatru, maniere noui, biza­re, extravagante, stridente, în goană după găsirea unei ori­ginalităţi cât mai frapante, cât mai ţipătoare. Pe lângă tendinţa de simpli­ficare, de obţinerea maximu­lui de efect, cu minimul de e­­lemente, se manifestă—în tea­tru — şi pornirea spre mon­tări fastuoase, extrem de bo­gate şi de încărcate, dar căzu­te repede în disgraţia publicu­lui. Această confuzie generală din literatură — reflexul con­fuziei din lume — nu s’a risi­pit nici azi, şi nici nu se va risipi nici mâine. Totuşi, o înclinare a publi­cului a început să se manifes­­­­te din ce în ce mai puternic. Şi această înclinare demons­trează clar că nervii omenirei de după războiu au nevoei de o acţiune liniştitoare, calman­tă, exact opusă celei urmate până acum. Înclinarea aceasta s’a ma­nifestat printr’o francă prefe­rinţă a cititorilor şi spectato­rilor pentru orice producţie ce vine în atingere cu roman­tismul — născut şi el după crâncena epocă napoleoniană de la începutul secolului trecut. Pierre Benoit nu scrie nu­, mai romane de aventuri. „A­­tlantida“ e o admirabilă lu­crare romantică. Succesul ei uimitor, lămureşte îndeajuns preferinţele publicului. Şi da­că „Le Lac Salé“, ,,Pour Dem Carlos“ sau ,,Le chemins des Géants“ au avut mai puţin succes, aceasta se datoreşte nu­mai faptului că au fost sense cu mai puţin talent, mai puţi­nă fantezie. Repertoriul lui Rostand şi al lui Hugo a fost reluat cu succes în teatru. Romanele lui Stendhal şi, chiar ale lui Damas­pere, se citesc din nou din ce în ce mai mult. E o reîntoarcere generală spre literatura romantică. Suntem poate în pragul u­­nei epoci de neo-romantism V. R. I Mărgele de seră Molcom, fulgi poleiţi de înserare şi tăcere, Se ’mpletesc pe şnurul de mireazmă şi mătase Şi pe multicolorile aripi ale duioasei sere­ Cocarde de parfum, de roze şi garoafe Se sting şi mor dureros pe bagdadie, In jălanie de singuratecă florărie. Un strop de durere lespedeşte un bujor. Bujorul — trist — o petală-şi frânge, Iar petala, şi mai trist, A sărutat pieptul ţărânii, uşor; Aşa cum, la Golgota, l-au sărutat Stropii blânzi de sânge, Prelinşi de pe mânile lui Crist Cuprinsul îşi plimbă melcii languroşi, Purtând în căsuţele lor cupe de melancolie Şi sfielnic miros de irişi şi de chinaroşi, Impromovocaţii crini, Pâlpăe genele şi strivesc intre ele Ai amurgului cercei fini Şi ale tăcerei blajine mărgele. Fântâna-şi joacă cristalul limpede de apă Pe umerii-i grei; Prin streşini —­ molatec — curg Tom­aatece balade şi-ai nopţei funigei­ De mult, Noaptea s’a furişat Prin scunda ferestraie, şi-a încheiat Cu bumbi de întuneric duioşia serei, A surpat delicatele stive de parfum suav; ~ Iar în cuiburile-i, lacom, a adunat Cel din urmă strop de amurg, firav Şi cafeniu---­Clipele — salbă neagră — Fac şirag pe gâtul duioasei sere. Care darnic şi bine­cuvântat Mi-a stropit buzele sufletului, Cu lapte cald de molcomeală Şi cu parfum blând de mângăcie. ... Dinu Precopan 1931-- * ' » '■ "' » -»---- . TiO Numai fapte Sf.­ Dumitru Telegramele ultimelor zile anunţi, lucruri extraordinare. Francezii au trecut frontierele şi o­­cupă ţinuturi din Germania. Ungurii încearcă zilnic să încalce teritoriul românesc şi să ocupe porţi­uni din Ardeal. E ,un adevărat exod. Se mută po­poarele. Cum însă acest lucru nu e tocmai comod, întrebăm, dacă legea­ pentru prelungirea contractelor n’ar putea fi aplicată şi... naţiunilor! Bulgaria Societăţei naţiunilor i s’a înaintat un proect bulgar, care propune garanta­rea reciprocă a siguranţei Statelor. In acest proect, guvernul bulgar sus­ţine din nou necesitatea ca Bulgaria sa poată recruta armată obligatorie. In cazul acesta, Societatea naţiuni­lor e datoare să garanteze siguranţa.., celorlalte State! PrimUS Negru pe alb Cizmar de lux Există in această veselă, amuzantă şi luxoasă Capitală un cizmar de, lux. Un cizmar care nu primeşte co­menzi de la ori cine. Şi apoi ia ori cine vine să-şi comande încălţăminte la acest distins­­mânuitor al calapodu­lui şi sulei. Pentru că cizmarul în chestie nu primeşte comenzi mai mici de 6 perechi de pantofi sau ghete şi acestea pe preţul de 50 de­­oni pe­rechea. Vă închipuiţi clar că clientela lui e una cu totul specială. Cu toate dificultăţile pe cari le fa­ce, clienţii nu se arată prea încântaţi de marfa pe care le-o livrează faimo­sul cizmar. Ce frumoasă e frumoasă, dar de durat nu durează prea mult. Mai zilele trecute o cunoscută he­tairă, clientă obișnuită a cizmarului, sosi furioasă în prăvălie. Patronul o primi cu un aer foarte liniștit — Ce s’a întâmplat d-nă? o între­bă el. — S’a întâmplat d-le, răspunse clien­ta, că pantofii pe cari mi i-ai trimes ori n’au durat nici l’espace d’un ma­tin, sau pe româneşte nici două ore. — înțeleg, d-nă, ce s’a întâmplat, replică cizmarul. Probabil că i-aţi îm­brăcat Clienta n’a mai ştiut ce să spuie. A rămas cu gura căscată şi proba­bil n’a închis’o nici până azi. Juda ...«n urma recentei polemici dintre un teatru şi o asociaţie de Presă, pro­fesorii de scrimă din Capitală abea mai pot prididi elevii ce se înscriu la cursuri, că marea majoritate a acestor elevi este compusă din artişti şi ziarişti, ...că d-na Tantzi Cutava-Barozzi va pleca, foarte curând, la Paris, pentru mai multă vreme, un an sau chiar doi. ... că d-na Tantzi Cutava-Barozzi va juca pe scena teatrului Regina Maria rolul principal din „Femeia îndărăt­nică" a lui Shakespeare. ...că d-na Tantzi Cutava-Barozzi pleacă, peste foarte putină vreme, in­trun lung turneu prin toată ţara. .„că in cursul actualei, stagiuni, vom mai avea o senzaţională serie de spec­tacole, date de o celebră trupă, evre­iască. / ■" ...că în urma recentei sale căsătorii, un cunoscut actor, potrivit uzanţelor sale a introdus acţiune de divorţ ...că Teatrul Național va­ monta o nouă piesă istorică, în versuri, dato­rită d-lui N. Iorga, intitulată „Can­­temir-Vodă". * • ULTIMELE PREMIERE Ecouri Plouă cu găleata. D. C., cunoscutul ziarist, esc din cafenea. La un mo­ment dat, crede a fi văzut pe trotua­rul din față pe amicul său R., cunos­cutul caricaturist. Trece strada grăbit și lovindu-l pe spate, îi spune repede ! — Bă-mi umbrela! Cellalt se întoarce, dar — spre su­r­­­prinderea amicului C. — nu e carica­turistul ,„ ci un străin "pe care îl vede pentru prima oară. Foarte încurcat,, C. vrea să se scuze, dar necunoscutul, şi mai încurcat, i-o ia înainte, şi oferindu-i umbrela, a­­daogă: — Scuzaţi-mă, dar n’am ştiut că e a d-voastră!.„ Georgică a fost de sărbători la circ. Intre altele, a văzut şi un elefant, care l-a impresionat foarte mult. Ajuns acasă, tatăl lui Georgică îl întreabă dacă i-a plăcut la circ. — Foarte mult, tată. Am văzut şi un bou mare, care avea coarnele în gură şi mânca cu coada. Delegaţiunea franceză din comisi­­unea de reparafiuni a scos trei volu­me, de altfel complect necitibile, pri­vitoare la ultimele lucrări. Bine­înțeles, volumele au fost tri­mise unui mare număr de personagii politice. O singură persoană a fost uitată: presidentul republicei franceze. Dar nimeni n’a băgat de seamă. • După cătă-va vreme, d. Miller­and, arucc­ndu-și ochii pe ,,Le Temps", dădu peste o recenzie a volumelor de cari nici nu știa. Presidentul republicei luă telefonul, și adresându-se editorului îi spuse: — Timeteţi-mi vă rog și mie volu­mele! Am văzut în „Le Temps" o recenzie, dar nu e destul de deslușită. — Domnule President, i se răs­punse de la celalt capăt al firului, dacă ţineţi, vi le trimitem prim­ai de cât, dar ne permitem să vă dăm un sfat... Mulţumiţi-vă cu recenzia din „Le Temps". In original veţi pri­cepe... şi mai puţin. Se zice ca d. Millerand n’a mai insistat! -----c=P=*-----­ Desen de Boss D. N. Băltățeanu în (Flambeau) -----=□=-----­

Next