Rampa, ianuarie 1923 (Anul 7, nr. 1555-1577)

1923-01-29 / nr. 1576

19% ANUL VII No. 1576 Luni 29 Ianuarie 1923 EME apare In fiecare i#di«ninică nu se vinde separat.____________________________. Supliment săptămânal la Rampa Comedia lui Shakespeare In activitatea literară a lui Shakespeare interveni, intre anii de sbuctura sufletesc cari născură pe ,,Hamlet“ și ,Regele Lear“ — aceste monumente de pesimism atroce —, o eră de luminoasă beatitudine, care fu purtătoare de rod pentru muza comică a genialului scriitor. Din era aceasta — dintre anii 1594 şi 1600 — datează acel delicios amestec de grotesc şi fantezie, de spirit viu şi ţâşnitor, de caricatură şi parodie fanambulescă al „Visuluiunei nopţi de vară“. Ne îngăduim— în preajma premierei ei lateatrul Naţional — să aruncăm o privire asupra genului în sine al comediilor lui Shakespeare, create la vârsta de 30 de ani, in plină maturitate a talentului, in plină limpeziciune sufletească, după aprigele lupte ale pasiunilor ce-1 răvășiseră înainte. Comedia lui Shakespeare nu se adresează, ca piesele clasice, generatoare de tipuri, intelectului, ci fanteziei. Umorul — scrie Max J. Wolff in excelentul său studiu asupra lui Shakespeare — îşi asumă sarcina de a face să se evaporeze realitatea lucrurilor in lumea vrăjită a imaginaţiei. Pe când, in genere, în contrast cu tragedia, comedia e de obicei cea mai realistă şi se apropie mai mult de situaţiile fireşti ale vieţei cotidiane, aşa cum e cazul in opera lui Molière — spre deosebire de aceea a contemporanului său Racine — la Shakespeare situaţia e tocmai inversă. Shakespeare, în comediile sale, îşi desfăşură mai larg aripile fanteziei, şi ele îl poartă mult deasupra zăgazurilor înguste ale realităţii pământeşti. O Atenă legendară, o Ilirie imprecisă, pădurea de basme a Ardenilor, cu palmieri, lei şi şerpi, alcătuesc locurile de acţiune ale comediilor sale. Numai un pas mai departe, şi poetul se deslipeşte de pământ, spre a popula împărăţia văzduhului cu fantome şi zâne din poveşti. (Wolff, pag. 333). Forma comediei lui Shakespeare— adaogă tot Wolff —e slobodă, iar acţiunea adeseori numai cadrul, în care autorul se complace să aducă toate ,,trăznelile“ ce-i trec prin minte. Dar cu ce artă e împletit acest straniu şi copios amalgam de dificultăţi technice, în care Shakespeare aprinde ca nişte focuri de artificii tot ce are într’însul mai bun, ca spirit, umor, fantezie, capriciu, imaginaţie nebunatică, idei profunde, melancolie, răsfăţ, lacrimă şi râs! ' f Heine a spus odată că o singură idee a lui Napoleon I ar fi ajuns unui filosof german, ca să scrie cărţi o viaţă întreagă. Wolff complectează : un episod sau o figură shakespeareană ar îndestula pe un poet, pentru a face dintr’însele câte o întreagă piesă. • **• Cu ,,Visul unei nopţi de vară“ Shakespeare a luat cu asalt şi a cucerit biruitor ultimul tărâm al artei dramatice, pe care până atunci nu-l călcase , acela al comediei curtene. Dar la atingerea baghetei sale magice — spune acelaş critic mai sus pomenit — genul acestei comedii ocazionale — ş „Visul unei nopţi de vară“ neîndoios că o asemenea comedie este — ,şi-a perdut caracterul de hermetică şi nerodnică exclusivitate aristocratică. « Dintr’un gen destinat amuzamentului câtorva aleşi, a devenit patrimoniul întregului popor, şi meritul lui Shakespeare tocmai acesta este: de a fi scris primele mari comedii cu substrat de largă umanitate, în tot decorul lor de ireal, grotesc și feeric. E. C. -----xxxx---- „DOUA PAMFLETE“ la TEATRUL MIC Desen de Boss D. Al. Mihalescu în Bejan A apărut Oglinda lumei No. 4 (Anul II) mare revistă săptămânală ilustrată de actualitate cu 42 vederi şi Instantanee fotografice şi numeroase bucăţi distractive şi instructive 16 pagini ilustrate 3 Lei exemplarul Din „Ciclul mării Dâ-mi mâna — Din larg un vânt îmbietor ne chiamă. Priveşte: pânze albe trec în zare Ca nişte aripi de fluture topite ’n soare. Dă-mi mâna — Dă’mi mâna ta să coborâm spre mare. In molcomă cadenţă Sub adierea caldă Vin undele, spălând pfrundişul fin Şi apa, cum mângâie, pământu ’ncet şi lin E parc’o mamă care copilul şi-l tot scaldă.... . Zăreşti în depărtare, stânci Pe care schinteiază, viu, calcarul Ca un cuţit în pieptul unei nimfe In carnea recea stâncii, sclipind, se’mplântă farul... Dă’mi mânai.... Nu simţi mireasna părului tău Cum mameţeşte, mai tare ca boarea mării?... lată, nările tale zvâcnesc uşor. Gâdilate de răcoarea din larg, Pieptul iţi tremură pe braţul meu Cum tremură vântreaua pe catarom — Vino!... Vom intra în mare — Ţinând,tine de mâini Înfriguraţi, vom păşi tot mai departe.... Valuri vor veni, valuri clare ! Şi ne vor lua pe umeri — ca, urmându-şi rătăcirea, Să ne poarte trupurile vibratoare Spre zările— vârtejuri de furtună şi soare — Spre cari ne-a furct sufletele iubirea... Binza. Rügen, Ar.jrint 11-22. Virgiliu Moscoviţi Caleidosco, sántáménul Se topeşte zăpada. D. Corbescm tot primar, ferinţa tot prost mesne Reintrăm în normal. Câteva zile, zăpada abundentă a acoperit străzile, scutindu-ne de spectacolul odios al murdăriei care se întindea suverană peste tot şi de perspectivele nu tocmai agreabile de a ne frânge picioarele in gropile din asfalt. Uitasem cu acest prilej de indolenţa administraţiei comunale, uitasem că n'avem un serviciu de salubritate, uitasem că avem primar pe d. Corbescu. Oraşul era alb, curat, voios ,or’că în curăţenia lui. Şi dacă trenurile, tramvaele, telefoanele şi telegraful nu s’ar fi întrerupt complect, poate că de bucuria zăpadei căzute, am fi uitat şi păcatele celor puşi în fruntea instituţiunilor mai sus amintite. Dar a venit soarele. Zăpada a început să se topească. Şi Bucureştiul devine o imensă băltoacă. ■ Apa curge de pe acoperişuri, din burlane, de pe trotuare, de pe străzi. Canaturile câte mai există, s’au înfundat. Şi şuvoaiele de apă noroioasă şi de murdării inneacă totul. Veţi spune că nu e vina primăriei că s'a ivit soarele şi s’a încălzit vremea. Da dar dacă n’ar fi fost primar tot d. Corbescu, poate că grămezile de zăpada adulate pe marginea străzilor or fi fost de mult ridicate și cărate afară din oraș, străzile ar fi fost astfel deblocate, iar canalele nu s'ar mai fi revărsat, fiindcă nu mai pot primi '-‘"'{itatea imensă de apă scur- - Iar la Lausanne, Con tă din grămezile de zăpadă. Dar vail d. Corbescu e tot primar. Povestea d-sale nu se sfârşeşte...* ...cum nu se sfârşeşte povestea Conferinţei dela Lausanne, despre care telegramele spun ca e iarăşi într’o situaţiune dificilă. Dar când a fost vreodată în altă sîtuaţiune această faimoasă Conferinţă de pace, din care era să iasă de atâtea ori războiul Nu ne mirăm prin Urmare de ce vestesc telegramele. Ne-am mira dacă am afla ca la Conferința dda Lausanne lucrările merg bine. Fantasio -xxxx- Cum se scrie In ,,Curierul“ din Brăila, ,ieri s’a prezentat la circ. V d. V. Nedelcu din Piaţa Poporului No. 166 reclamând că la proprietatea sa din str. Roşiori No. 224 a încetat din viaţă subit muncitorul Petre Pavel zis Potritu". In urma reclamaţiei, prohibit că mortul a fost arestat la Din „Dobrogea Jună" — vechea noastră prietenă, „Cronica Tulcei”. jSe simte o imperioasă nevoie de două latrine publice: una în piața sf. Gheorghe și alta în port, unde au mai fost înaintea războiului. D-nul primar Gr. Musculiu, care a dovedit at&t de desvoltat spirit în materie de gospodărie, credem că se va sesiza de aceste rânduri“. De ce ar fi nevoie de spirit, pentru a construi două latrine, fie chiar publice? Ora Sâmbătă 27 Ianuarie 1923 lor a scăzut leul! E ceva îngrozitor.„ — De ce ? — Am cumpărat marfă în valută engleză, şi în fiecare zi îmi creşte datoria cu câteva milioane... • Să vezi ce o să fie, când s'o topi.„ Am fost încăpădit nene ! Cu prețurile astea nu mai știu unde o să ajungem...A Nu văd nimic... Mi stau aburit ochelarii! ,• Trei zile în frig... De jur, împrejur numai zăpadă... Și o foame! • ■ Vrea să zică nu l-au mâncat lupiil Nini e la Predeal... Face bob fi ski... . Ai văzut că opoziția face bloc f. * Tu crezi că Ungurii... xxxx ....... -----xxxx---- ( Lep. PREMIERELE de la T. MIC Desen de Ros* D-na Fl. K. I.