Rampa, mai 1923 (Anul 7, nr. 1652-1674)
1923-05-02 / nr. 1652
Constructivii S’a vorbit destule ori aci — şi acum în urmă chiar, — despre distructivi. Distructivii sunt după cum s’a arătat —« acei dintre intelectuali cari, prea puţin animaţi de bune sentimente pentru ce e nou şi frumos, îşi creiază o voluptate din calomniarea şi dărîmarea acelora cari construesc. Aceasta ar fi o conduită lăudabilă totuşi, dacă în ceea ce se construeşte distructivii ar vedea edificii ameninţătoare sau primejdioase- Dar distructivii sapă la temelia tuturor inovaţiilor fără deosebire- Sapa Să nu desarmeze la lătrăturile din dreapta şi din stânga, ci să continue. Opera lor e atât de importantă, încât va avea izbânda cea mai frumoasă. Cu cât se vor strânge mai mulţi laolaltă, şi cu cât vor apare mai numeroşi în grupuri separate, cu atât vor exaspera mai cumplit şi vor extenua pe protivnici. Acesta să le fie ţelul. Şi după ei, caravana Frumosului nou va trece măreaţă şi cu drapele fâlfâinde. Chiar dacă ar fi să calce peste cadavre Peste cadavrele în din simpla nevoie de a săpa.gheţate cu rictusuri de durere Sapă pentru că se tem de tot ale distructivilor de azice e nou. Pentru că tot ce e nou, le-ar umbri lor bietele grădini cu flori anemice, atât de înfricoşat păzitede intemperii. Şi conduita aceasta nu e lăudabilă. Nu e lăudabilă, fiindcă înconjoară cauze de natură pui egoista. Distructivii se fălesc totuşi în ipostaza lor de revoluţionari. Au îndrăzneala să se proclame „bolşevici“.. . Bolşevici da, în sensul de nihilişti, de protivnici ai artei în sine, pe care ei o condamnă pentru că e reacţionară, neştiind că arta prin definiţie e conservatoare, fiindcă e valoarea care rămâne, printre atâtea valori cari dispar.. Revoluţionari, totuşi, în adevărata accepţiune, distructivii intelectualii şi cari combat cu atâta foc şi cu atâtea aparenţe de înfiorare sacră, de indignare şi de mânie, orice manifestare de artă realmente revoluţionară? Cine e mai crâncen adversar al anarchismului expresionist futurist şi activist, decât distructivul? El care proclamă cu tărie reîntoarcerea la teatrul de-acum 50 de ani, la romanul lui George Sand şi la poezia miniaturistă a liricilor egocentrişti? Aida de, să vedem lucrurile cum se prezintă în realitate. Scena s’a petrecut într'o după amiază primăvăratecă, în redacţia unui ziar. Primul redactor al ziarului este îndrăgostit de o încântătoare copilă, pentru care a renunţat la vechile lui amoruri. Or, aceste vechi amoruri continuă să-l mai piseze la telefon. Şi, după amiaza aceia, în vreme ce încântătoarea copilă sta tolănită pe un divan şi primul redactor la Distructivii Simt adversari , picioarele ei, telefonul zbftinii preai inovaţiilor, fiindcă se teme lung, de propria lor piele: ei înşişi. ■ Înamoratul se ridici, apucă recep adepţi ai vechilor şcoli de artorul şi tntrebată, ar dispare, dacă lucrul nou şi frumos ar birui. Dar lucrul nou şi frumos, totuşi, va birui- Căci a biruit în toate ţările civilizate, şi dacă la noi a întârziat să apară, e tocmai fiindcă suntem cu atât înapoia civilizaţiei occidentale- Iar acum când câţiva temerari — constructivi — se străduesc, cu toate obstacolele uriaşe cari li se aruncă în drum, să introducă şi la noi ceea ce aiurea e de mult fixat, să fie împedicaţi, în marea lor fapta, de câţiva fricoşi? Aci e chestiune de tenacitate şi de curaj... pentru consoructivi. Primus „Stăpâna” la Teatrul National — Eu sunt... — Spune, dragi. — Dar nu mă jenez de loc! — Păi asta ştie tot Bucjbreştiul ! Da, sunt îndrăgostit. Sunt îndrăgostit ca un nebun... Cum î... Eu î n’o înşel şi n’o voi înşela niciodată— — Dragul meu, interveni atunci un prieten din redacţie, toate asigurările tale sunt inutile, fiindcă „fetiţa“ ta a adormit. Şi fiindcă era aşa, primul redactor renunţă imediat la convorbirea telefonică find» Mussoliniada Guvernarea lui Mussolini se desfăşură în Italia, deşi cu oarecare eficacitate pentru administrarea ţărei, însă cu o pronunţată notă de ridicol, pe care am relevat-o în diverse rânduri. Iată acum că fasciştii anunţă două atentate îndreptate împotriva şefului lor, două atentate, fireşte neizbutite, dar pe 1 ani preşedintele pămăşei negre le-a ţinut secrete. Mentalitate destul de ciudată, comparând-o mai ales că mama lui Lenin de a anunţa la fiecare două săptămâni că a murit sau, cel puţin că e foarte rău, bolnav. Dar a propos, fiindcă veni vorba de cei cari obişnuesc să moară din când în când, se pare că Envec-Paşa a murit şi el, dar de astă dată, definitiv. O evadare în bloc Dintre închisoare engleză, au evadat în bloc 71 de insurgenţi irlandezi. E ceva, fireşte. La noi, la Jilava n’au izbutit să evadeze decât unsprezece cominişti deodată. In Irlanda, 71! Ce înseamnă ţară civilizată, domnule! Succesul lui Stăm- . bullski Alegerile generale din Bulgaria s’au terminat cu desăvârşita victorie a agrarienilor. Nici nu se putea altfel. Aşteptăm acjim , după ce ne-au sosit listele de deputaţi, şi listele de pierderi ale corpului electoral. Forreign Office Un domn blond fi chipes, ziotist şi romancier, eminamente simpatic celor ce au plăcerea să-l cunoască, primeşte într'o seară incitaţia unui cap de familie: — Vino după cină, lă noi— Cu plăcere... — Plăcerea cea mai mare o să fie a noastră, fiinfică, ştii, fata noastră studiază canto.* — Ce păcat că am însă la zece o întâlnire de afaceri! Nu-ţi închipui ce rău îmi pare—. — Şi cum îţi spuneam, fata noastră studiază canto în Italia. ,rw că suntem singuri... — A! Aşa! In sfârşit, cred cu siguranţă că o să-mi pot amâna întâlnirea... Vin sigur, la voi. Americanii sunt întradevăr extraordinari prin năstruşnicele Coridei, care — aceasta se învederează din ce în ce — nu pot germina decât într’un creer de yanker. Aşa, de pildă, iată o mică întâmplare, petrecută într'un orăşel de lângă Filadelfia. Se descoperea un monument în amintirea unui din partea locului, câtăva vreme. După numeroase şi emoţionante discursuri, se urcă la tribună şi unul din amicii intimi ai defunctului. In mijlocul profundei tăceri, începu aşa: — Scumpi concetățeni, înainte de a muri, scumpul meu prieten, cu obişnuita lui înţelepciune, a prevăzut că-i vom ridica un monument.... / Pauză. *» Oratorul se aplecă asupra unei cutii de lemn, pe care o adusese cu dânsul la tribună, şi o deschisese. Asistenţa văzu cu uimire că e vorba de un gramofon. Oratorul aşeză placa, acul, şi, învârtind manivela, continuă: — De aceea, înainte de a muri, şi-a pronunţat discursul de mulţumire în faţa trompei gramofonului.. Şi gramofonul fămi să se cază vocea mortului, mulțumind pentru onorurile date de concetăţeni. Homarul poetului. Gérard de Nerval se plimba in tiipi zi, pe cheiul Senei, cu un komon legat, pe care-l trăgia pe jos. Lumea se adunase lângă el, şi ciudatul poet fu, dus la poliţie. — NU, vă gândiţi ce faceţi? îl apostrofă comisarul. Ieşiţi că Un homar, pe Stradă? — Atâta lume iese cu câini şi cu pisici, animale stupide care nu ştiu nimic!* Pe când homarul meu cunoaşte cel puţin adâncurile mărilor! ...Şi comisarul n'a mai ştiut ce să apostrofeze! In Germania cu siguranţa că Var fi amendat cu 3 mărci, pentrru tulburarea circulaţiei, fiindcă homarul Umblă de andoasele! Popescu a reuşit, în sfârşit, să dea peste un apartament gol. Chestiunea chiriei a fost aranjată, atât doar că proprietarul nu admite chiriaşi ce copii. Popescu, care are trei odrasle, e desolat și, cu glas tânguios încearcă să convingă pe proprietar: — De, domnule, d-ta nu știi că în vremurile în care trăim *,nu mai sânt copii? — Cine-i acolo ! OPERA ROMANA industriaș, decedat de Desen de Bose D-na Ana Luca Moldovanu Inutil Desen de A. Petrescu P-1 Nonna Ottescu t iMAS IN 8 PAGINI: 2 LEI Rampa ABONAMENTELE Un an Şase luni Trei luni Abonamentele se plătesc Înainte nana Manuscrisele nepublicate ce distrug au Antichimfe ce primesc la administraţia ziarului §1 la toate agenţiile de publicitate Biurourile, Redacţia şi Administraţia» Bucureşti, Str. Sărindar No. 7, parter—Telefon 1/59 ANUL VII Nou 1652 Miercuri 2 Mai 1923 MEMENTO IN TOATA TARA Lei 500 Lai 300 Lai 150 IN STRĂINĂTATE Lei 700 Lei 600 Lei 200 'JTUrtile Vin exquis Thea Minune înflorită în visul meu barbar Ce-mi leagănă trecutul în umbra lui uitată, Te port în suflet — floare streină şi ciudată Culeasă de pe ţărmuri din lumi de avatar.. Te-apropie şi lasă-mi privirea să ţi-o prind, In ochii tai noptateci eu mi-am văzut trecutul, Rămâi — să simt, din mine cum se desprinde lutul Şi din cenuşa-i rece, noui forme se aprind!. 0 Te voi iubi, enigmă diin visul meu păgân1, Cum te-am iubit în clipa dintâi a veşniciei, ICând prima dimineaţă zâmbi zădărniciei Şi ’n suflet primul soare cu raza ’mi fu stăpân Minune înflorită în visul meu barbar, Te-apropie şi lasă-mi în suflet primul soare Şi cea dintâi mireasmă din trupul tău de floar fr Culeasă de pe ţărmuri din lumi de avatar. Sinaia 1923 JConst. Argeşan