Rampa, mai 1923 (Anul 7, nr. 1652-1674)

1923-05-02 / nr. 1652

Constructivii S’a vorbit destule ori aci — şi acum în urmă chiar, — des­pre distructivi. Distructivii sunt după cum s’a arătat —« acei dintre intelectuali cari, prea puţin animaţi de bune sentimente pentru ce e nou şi frumos, îşi creiază o volupta­te din calomniarea şi dărîma­­rea acelora cari construesc. Aceasta ar fi o conduită lău­dabilă totuşi, dacă în ceea ce se construeşte distructivii ar ve­dea edificii ameninţătoare sau primejdioase- Dar distructivii sapă la temelia tuturor inova­ţiilor fără deosebire- Sapa Să nu desarmeze la lătrătu­rile din dreapta şi din stânga, ci să continue. Opera lor e atât de importantă, încât va avea izbânda cea mai frumoa­să. Cu cât se vor strânge mai mulţi laolaltă, şi cu cât vor a­­pare mai numeroşi în grupuri separate, cu atât vor exaspera mai cumplit şi vor extenua pe protivnici. Acesta să le fie ţelul. Şi după ei, caravana Fru­mosului nou va trece măreaţă şi cu drapele fâlfâinde. Chiar dacă ar fi să calce pes­te cadavre­ Peste cadavrele în din simpla nevoie de a săpa.­­gheţate cu rictusuri de durere Sapă pentru că se tem de tot ale distructivilor de azi­ce e nou. Pentru că tot ce e nou, le-ar umbri lor bietele grădini cu flori anemice, atât de înfricoşat păzite­­de intem­perii. Şi conduita aceasta nu e lău­dabilă. Nu e lăudabilă, fiindcă în­conjoară cauze de natură pui egoista. Distructivii­ se fălesc totuşi în ipostaza lor de­ revoluţio­nari. Au îndrăzneala să se proclame „bolşevici“.. . Bolşevici da,­­ în sensul de nihilişti, de protivnici ai artei în sine, pe care ei o con­damnă pentru că e reacţiona­ră, neştiind că arta prin defi­niţie e conservatoare, fiindcă e valoarea care rămâne, prin­tre atâtea valori cari dispar­.. Revoluţionari, totuşi, în a­­devărata accepţiune, distruc­tivii intelectualii şi cari combat cu atâta foc şi cu atâtea aparenţe de înfio­rare sacră, de indignare şi de mânie, orice manifestare de artă realmente revoluţionară? Cine e mai crâncen adversar al anarchismului expresionist futurist şi activist, decât dis­tructivul? El care proclamă cu tărie reîntoarcerea la teatrul de-acum 50 de ani, la romanul lui George Sand şi la poezia miniaturistă a liricilor ego­­cen­trişti? Aida de, să vedem lucrurile cum se prezintă în realitate. Scena s’a petrecut într'o după a­­miază primăvăratecă, în redacţia unui ziar. Primul redactor al ziarului este îndrăgostit de o încântătoare copi­lă, pentru care a renunţat la vechi­le lui amoruri. Or, aceste vechi amoruri conti­­nuă să-l mai piseze la telefon. Şi, după amiaza aceia, în vreme ce încântătoarea copilă sta tolănită pe un divan şi primul redactor la Distructivii Simt adversari , picioarele ei, telefonul zbftinii pre­­ai inovaţiilor, fiindcă se tem­e lung, de propria lor piele: ei înşişi. ■ Înamoratul se ridici, apucă recep adepţi ai vechilor şcoli de ar­­torul şi tntreba­­tă, ar dispare, dacă lucrul nou şi frumos ar birui. Dar lucrul nou şi frumos, totuşi, va birui- Căci a biruit în toate ţările civilizate, şi da­că la noi a întârziat să apară, e tocmai fiindcă suntem cu a­­tât înapoia civilizaţiei occiden­tale- Iar acum când câţiva te­merari — constructivi — se străduesc, cu toate obstacolele uriaşe cari li se aruncă în drum, să introducă şi la noi ceea ce aiurea e de mult fixat, să fie împedicaţi, în marea lor fapta, de câţiva fricoşi? Aci e chestiune de tenacita­te şi de curaj... pentru con­­soructivi. Primus „Stăpâna” la Teatrul National — Eu sunt... — Spune, dragi. — Dar nu mă jenez de loc! — Păi asta ştie tot Bucjbreştiul ! Da, sunt îndrăgostit. Sunt îndră­gostit ca un nebun... Cum î... Eu î n’o înşel şi n’o voi înşela niciodată— — Dragul meu, interveni atunci un prieten din redacţie, toate asi­gurările tale sunt inutile, fiind­că „fetiţa“ ta a adormit. Şi fiind­că era aşa, primul re­dactor renunţă imediat la con­vorbirea telefonică find» Mussoliniada Guvernarea lui Mussolini se desfăşură în Italia, deşi cu oa­recare eficacitate pentru­ admi­nistrarea ţărei, însă cu o pro­nunţată notă de ridicol, pe ca­re am relevat-o în diverse rân­duri. Iată acum că fasciştii anunţă două atentate îndreptate împo­triva şefului lor, două atentate, fireşte neizbutite, dar pe 1­ ani preşedintele pămăşei negre le-a ţinut secrete. Mentalitate destul de ciudată, comparând-o mai a­­les că mam­a lui Lenin de a a­­nunţa la fiecare două săptă­­mâni că a murit sau, cel puţin că e foarte rău, bolnav. Dar a propos, fiindcă veni vorba de cei cari obişnuesc să moară din când în când, se pa­re că Envec-Paşa a murit şi el, dar de astă dată, definitiv. O evadare în bloc Dintre închisoare engleză, au evadat în bloc 71 de insurgenţi irlandezi. E ceva, fireşte. La noi, la Jilava n’au izbutit să evadeze decât unsprezece co­m­­­inişti deodată. In Irlanda, 71! Ce înseamnă ţară civilizată, domnule! Succesul lui Stăm- . bullski Alegerile generale din Bulga­ria s’au terminat cu desăvârşita victorie a agrarienilor. Nici nu se putea altfel. Aşteptăm acjim , după ce ne-au sosit listele de deputaţi, şi listele de­ pierderi ale corpului electoral. Forreign Office Un domn blond fi chipes, zio­­tist şi romancier, eminamente simpatic celor ce au plăcerea să-l cunoască, primeşte într'o sea­ră incitaţia unui cap de familie: — Vino după cină, lă noi­— Cu plăcere... — Plăcerea cea mai mare o să fie a noastră, fiinfică, ştii, fata noastră studiază canto.* — Ce păcat că am însă la zece o întâlnire de afaceri! Nu-ţi în­chipui ce rău îmi pare—. — Şi cum îţi spuneam, fata noastră studiază canto în Italia. ,rw că suntem singuri... — A! Aşa! In sfârşit, cred cu siguranţă că o să-mi pot amâna întâlnirea... Vin sigur, la voi. Americanii sunt întradevăr extraordinari prin năstruşnicele Cor­­idei, care — aceasta se înve­derează din ce în ce — nu pot germina decât într’un creer de yanker. Aşa, de pildă, iată o mică în­tâmplare, petrecută într'un oră­şel de lângă Filadelfia. Se descoperea un monument în amintirea unui din partea locului, câtăva vreme. După numeroase şi emoţio­nante discursuri, se urcă la tri­bună şi unul din amicii intimi ai defunctului. In mijlocul profundei tăceri, începu aşa: — Scumpi concetățeni, înainte de a muri, scumpul meu prieten, cu obişnuita lui înţelepciune, a prevăzut că-i vom ridica un mo­nument.... / Pauză. *» Oratorul se aplecă asupra unei cutii de lemn, pe care o adusese cu dânsul la tribună, şi o des­chisese. Asistenţa văzu cu uimi­re că e vorba de un gramofon. Oratorul aşeză placa, acul, şi, învârtind manivela, continuă: — De aceea, înainte de a muri, şi-a pronunţat discursul de mul­ţumire în faţa trompei gramo­fonului.. Şi gramofonul fămi să se cază vocea mortului, mulțumind pen­­tru onorurile date de concetă­ţeni. Homarul poetului. Gérard de Nerval se plimba in tiipi zi, pe cheiul Senei, cu un komon legat, pe care-l trăgia pe jos.­­ Lumea se adunase lângă el, şi ciudatul poet fu, dus la poli­ţie.­­ — NU, vă gândiţi ce faceţi? îl apostrofă comisarul. Ieşiţi că Un homar, pe Stradă? — Atâta lume iese cu câini şi cu pisici, animale stupide care nu ştiu nimic!* Pe când homa­rul meu cunoaşte cel puţin a­­dâncurile mărilor! ...Şi comisarul n'a mai ştiut ce să apostrofeze! In Germania cu siguranţa că Var­ fi amendat cu 3 mărci, pentrru tulbur­ar­ea circulaţiei, fiindcă homarul Um­blă de andoasele! Popescu a reuşit, în sfârşit, să dea peste un apartament gol. Chestiunea chiriei a fost a­­ranjată, atât doar că proprie­tarul nu admite chiriaşi c­e co­pii. Popescu, care are trei odra­sle, e desolat și, cu glas tânguios încearcă să convingă pe propri­etar: — De, domnule, d-ta nu știi că în vremurile în care trăim *,nu mai sânt copii? — Cine-i acolo ! OPERA ROMANA industriaș, decedat de Desen de Bose D-na Ana Luca Moldovanu Inutil Desen de A. Petrescu P-1 Nonna Ottescu t­ iM­AS IN 8 PAGINI: 2 LEI Rampa ABONAMENTELE Un an Şase luni Trei luni Abonamentele se plătesc Înainte nana Manuscrisele nepublicate ce distrug a­u Antichim­fe ce primesc la administraţia ziarului §1 la toate agenţiile de publicitate Biurourile, Redacţia şi Administraţia» Bucureşti, Str. Sărindar No. 7, parter­­—Telefon 1/59 ANUL VII Nou 1652 Miercuri 2 Mai 1923 MEMENTO IN TOATA TARA Lei 500 Lai 300 Lai 150 IN STRĂINĂTATE Lei 700 Lei 600 Lei 200 'JTUrtile Vin exquis Thea Minune înflorită în visul meu barbar Ce-mi leagănă trecutul în umbra lui uitată, Te port în suflet — floare streină şi ciudată Culeasă de pe ţărmuri din lumi de avatar.. Te-apropie şi lasă-mi priv­irea să ţi-o prind, In ochii tai noptateci eu mi-am văzut trecutul, Rămâi — să simt, din mine cum se desprinde lutul Şi din cenuşa-i rece, noui forme se aprind!.­ ­­0 Te voi iubi, enigmă diin visul meu păgân1, Cum te-am iubit în clipa dintâi a veşniciei, ICând prima dimineaţă zâmbi zădărniciei Şi ’n suflet primul soare cu raza ’mi fu stăpân Minune înflorită în visul meu barbar, Te-apropie şi lasă-mi în suflet primul soare Şi cea dintâi mireasmă din trupul tău de floar fr Culeasă de pe ţărmuri din lumi de avatar. Sinaia 1923 JConst. Argeşan

Next