Rampa, iunie 1923 (Anul 7, nr. 1675-1700)

1923-06-01 / nr. 1675

E­A­M­P 21 Vineri , Iunie 1929 73QR Expoziţie de Nobile Mărfuri fine, străine Beny Maimovici Piaţa Alex. Lahovary 8 (fostă Dorobanţilor) Doamnele chid domnii eleganţi Cumpără PARFUM cu gramul numai la magazinul PAUL MILKER­? 86 CALEA VICTORIEI 86 CALITATE NEÎNTRECUTĂ , PREŢ DE RECLAMĂ Teatrul Cărăbuş Str. Academiei Director­­ C. TĂNASE Cu începere deVineri 1 iunie 1923 şi în fiecare seară Se va reprezenta cel mai mare succes UNA şi BUNA! Revistă în 2 acte şi 4 tablouri de DUISSTOY In rolurile principale: D-nii C. Tănase, Titu Protopo­­pescu, I. Pizane, Gh. Popescu, Dan Demetrescu I. Şerbănescu, P. Codruţ, etc. D-nele: Tuchi Eremia, Ec. Vasiliu, Violeta Ionescu, Lizica Petrescu, Puica Pe­­_____ _____rieţeanu, El. Bălănescu. __________ Baletul 80 persoane — Decoruri extraordinare — Ansamblul 180 Persoane — 1000 Costume Biletele la magazinul Jean Feder şi la Teatrul Cărăbuș Telefon 31131 1Cea mai mare montare ce s’a văzut in tară I LA DROGHERIA ARSENESGU1 5301 Calea Victoriei No. 136 A SOSIT: Un nou transport de PUDRA TRIANON Cermandi^e I £ 'ţyp mONOT-BOUCHCR PARIS Causerii femenine Şcoala părinţilorSI Am văzut desigur cu tim­pul multe lucruri originale apărând­­la orizontul moder­nismului de azi, în­cât o ino­vaţie mai mult în domeniul problemelor sociale, cred, nu ne-ar surprinde de fel. E drept că, pe vremuri, bu-Sunt aşa de mulţi părinţi cari, fără să vrea, îşi nenoro­cesc copiii, le sdrobesc viito­rul1, crescându-i fals pentru viaţa în care trebue să intre­ De aceea nu mi se pare câ­tuşi de puţin originală sau absurdă ideea acelora care nicii noştri nici n'ar fi visat­­ au fondat în Franţa, sub aus aşa ceva, căci îşi închipuiau o­piciile „Vieţei Universitare" sărmanii, că „şcoala părinţi­lor“ nu este de­cât dragostea şi viaţa, sau, dacă Vreţi, n-a fost de­cât o favoare specială a providenţei care se însărcina întotdeauna să detesce pe om cu talentul de-a fi mamă sau tată, cu darul acesta inerent naturei fiecărui individ, de-a şti să-şi crească copiii fără să fi învăţat niciodată. Dar acum se pare că lucru­rile nu stau tocmai aşa! Ba, mai mult, am văzut de curând că sociologii de seamă vor să ne­­dovedească cu fapte pre­cise, nu numai că cea mai ma­re parte din noi nu suntem in­stinctiv făcuţi pentru arta de-a fi părinţi, dar că dragos­tea pentru copiii noştri nu­ este ca la animale o călăuză si­gură, ci un simplu accident. Desigur, la mulţi din noi, fenomenul acesta are să ne pară inexplicabil şi chiar­ puţin verosimil. Şi cu drept cuvânt, căci de ce ţi-ai explica oare că părinţii de odinioară ştiau să-şi educe copiii şi cei de astăzi nu ştiu? De ce ţi-ai explica dlar ca astăzi, când to­tul a mers progresând, singur acest sentiment, sau mai bine zis această însuşire, să fi ră­mas sub formă primitivă sau sub stare de lacună? Poate, vor spune unii, nu e de­cât o idee exagerată, por­nită din lipsa de armonie care există astăzi între părinţi şi copii, sau—după părerea­­al­tora — în epoca noastră, în­ care totul se învaţă, trebuia fatalmente să se fondeze „şcoli de părinţi“ cum s'au creat (Şcoli profesionale, de menaj, de infirmiere, de stenografie. Adevărul însă nu este nici de o parte nici de cealaltă, ci se rezumă într'o problemă mult mai complicată, mult mai reală. D-rul Manbach care a ţi­nut de curând la Viena câteva conferinţe interesante asupra şcolii căsătoriei şi şcolii pă­rinţilor, ne-a dovedit-o printr'o documentare profundă, prin­tr'o­­fină analiză psicologicâ, făcută cu deosebire asupra fe­telor şi femeilor, care în­tot­deauna poartă vina princi­pală în chestiunea creşterii cu ■piilor. Nu că părinţii de astăzi —spune d-rul Manbach— ar fi mai inconştienţi, mai su­­per fi ei­al iniţiaţi în datoriile lor faţă de aceia pe care îi aduc pe lume, nu, dar cerin­ţele vieţei actuale sunt de aşa natură, în­cât educaţia de azi trebue să fie mai puţin senti­mentală, mai practică, mai soli­dă, mai experimentală, decât era aceia de acum 20 de ani. A trecut vremea când sfa­turile, aşa zis­e,bune“, ale pă­rinţilor, erau sfinte. Astăzi trebue să ştii mai întâi dacă un părinte este des­tul de instruit, destul de ca­pabil să tran­şeze problema delicată a îndrumări, a ori­­entărei profesioniste, ca să te laşi cârmuit de mâna lui. aec.­.-­ şcoala Uniunei Naţionale a Părinţilor, care va permite de aci înainte tuturor părinţilor să se iniţieze în descoperirile cele mai recente ale pedago­giei experimentale. Din con­tră, găsesc că este o iniţiativă excelentă. E de­­văzut însă dacă pă­rinţii tineri vor şti să o apre­cieze şi vor căuta să o urmeze. Pe urmă, găsesc că nu trebue numai­­atunci când un tată sau o mamă de familie se află în prezenţa unor datorii pre­cise şi imperioase, să-l îndru­­mezi, ci mai curând înainte de sosirea copiilor, în ajunul căsătoriei chiar. Dar tineretul nostru desti­nat familiilor de mâine, este astăzi prea puţin pregătit pentru asemenea sentimente, asemenea sacrificii,—de aceea îşi vedem destul de­­rar un menaj fericit şi copii bine crescuţi. Să nădăjduim însă că, pe viitor, „Şcoala Părinţilor",­­o operă socială şi morală de mare însemnătate, va sădi atât în sufletul unei fete cât şi în al unui băiat, cari vor să fondeze un cămin,­­pe lângă alte multe datorii, sentimen­tul responsabilităţilor. Cady Asociaţia morală a femeilor intelectuale române Comitatul de iniţiativă al Asociaţiei morale a femeilor române, format dintr’un grup de profesoare şi docto­re, ne roagă să publicăm următorul Apel către femei „Femeile intelectuale, îngrijorate de imoralitatea care ia proporţii de­­zastroase în toată tinerimea şi mai dureros în cea şcolică, conştiente că nepăsarea lor constitue o crimă faţă de naţiune, îşi pun forţele de care dispun în lupta acestei cauze, for­mând: Asociaţia morală a fe­meilor intelectuale române Femei de toate vârstele şi toata profesiunile, sporiţi rândurile noas­tre spre a începe lupta contra celui mai teribil flagel social: imoralita­tea, care a adus prăbuşirea imperii­lor şi dispariţia naţiunilor! Asociaţi-vă, ca să scăpăm nepri­hănit sufletul tineretului nostru şi să ne creştem copiii în dragoste de părinţi, respect pentru cei mai mari, adoraţiune pentru patria şi eroii no­ştri. Femei românce! Ascultaţi glasul sublimei datorii şi gândiţi-vă la îna­intaşele noastre care, în trecut, au ri­dicat generaţii strălucite, care au în­temeiat şi mărit ţara, înarmând su­fletul fiilor spre gloria poporului ro­mânesc. „ Să ne arătăm demne de trecutul­­ nostru, rămânând pe veci pavăza ţă­­rei, care se sprijină pe copiii noş­tri. Indiferenţa din partea oricui va fi considerată ca o protejare a actua­lei stări nenorocite, asumându-şi o gravă răspundere faţă de viitorul ţarei.­­ Programul nostru este: i) Reforma educaţiei bazată pe concepţia unei vieţi cinstite, simple şi armonioase. II) Estenirea vieţei prin desrădăci­­narea luxului şi desfiinţarea localu­rilor de desfrâu. III) Ridicarea culturală şi morală a femeei, precum şi asistenţa ei. IV) Conştiincios control sanitar în toată viaţa socială şi îndemn spre viaţa câmpenească. V) Combaterea alcoolismului. Persoanele care aderă la această Asociaţie sunt rugate a se înscrie personal, verbal sau prin scris la Th. Economuli, Călărași No. 13. Comitetul de inițrativă Noapte O ■ 9 Noapte!­­ Cum mă 'nfiori, când te reverşi adâncă! Şi sufletului împietrit de tristeţe ca o stâncă, Doar tu îi spui mângâetoarele şoapte Ca unui copil care doarme pe braţe de mamă. Noapte ? In care toate gândurile 'şi strâng aripa? Sufletul meu obosit te cheamă. Căci cum eşti tu de neagră şi pustie, Nu eşti poate decât clipa Ce s’a desprins din a morţii veşnicie.... [1 •Noapte I Sufletul meu obosit şi sătul Pe aripele tale grele de întuneric du-l Spre veşnicia din care te-ai desprins Şi peste visurile ce s’au stins, Aşa vremelnic, Revarsă toate valurile tale de întuneric. I. Const. Perlele­an»

Next