Rampa, iulie 1923 (Anul 7, nr. 1701-1726)
1923-07-01 / nr. 1701
3 Safe -V „Regula franceză" de Robert de Flers dorinţă unanimă era: victoria soldaţilor noştri. Chiar când germanii fuseseră nevoiţi să recurgă la cele mai slabe unităţi ca să împiedice prăbuşirea frontului occidental, nu vom uita niciodată că au fost siliţi să lase în România şapte diviziuni, spre a face faţă răsvrătirei generale a unui popor care nu se resemnase după o înfrângere temporară. Dacă ne gândim că aceste şapte diviziuni ar fi putut, în aceeaşi clipă, să se afle sub zidurile Verdun-ului, vom putea aprecia, recunoştinţa ce o datorăm aliaţilor noştri cari, deşi pentru moment sdrobiţi, ne făceau încă atât de preţioase servicii. Neliniştea mareşalului Makensen comandantul suprem al trupelor de ocupaţie era mare El simţea nevoia de a potoli acest popor nervos şi vibrator care se încăpăţâna în nădej„Combedia“ publică — sub titlul de mai sus — Următorul frumos articol semnat de d. Robert de Flers: ii ^De multă vreme, pe când eram mic, sau ca să mă exprim mai bine, de când nu mai sunt mic, am auzit vorbindu-se de latinitate, de micile şi de marile surori latine şi de verile ei primare şi de alte grade de rudenie; şi ca să spun drept, toate aceste lucruri îmi păreau tot atât de plicticoase ca un rând în familie. Ori ! desigur, am făcut parte din societăţi franco-latine şi din societăţi latino-franceze, cari 86 întruneau anual la banchete, unde discursurile, convivii că meniturile erau la fel de vag, cu toate acestea, nu ştiam aprai de loc ce e latinitatea. In,linia am cunoscut-o totuşi şi c m simţit-l. Acolo, mi-am dat scan : latinitatea nu era ruinitate de raserică, ci ceva mai misterios, .acelaş fel de a numai o a- . şi o afinh mult mai r. Latinitatea înţelese, de a şi de a iubi; e; acelaş fel de a da prioritate spiritului de calitate faţă de cel de cantitate; acelaş chip de a fi mişcat în aceleaşi ceasuri şi pentru aceleaşi cauze; acelaş fel de a surâde sau de a plânge; acelaş chip de a privi o figură, de a admira un apus de soare, un vers frumos; acelaș fel de a trăi, și ne-am dat bine seama, d^la 1916 până la 1918, că, atunci ,când a fost ?e?ie, era acelaș chip de a mult Iată de ce e o datorie pentru i dlle ca,?1, în .pri°t1eBJul® sale* & noi de a nu neglija nici o îm- ^resalal V01 fj] distreze iar prejurare care ne permite de: in f.op d*da, ordinul să I se redeschidă sălile de teatru cu piese menite a atrage publicul. Se jucară piese germane. Sălile rămaseră aproape goale. Se schimba afişul fără a se obţine însă un rezultat mai bun. chemă atunci pe Ziarele pariziene povestesc Un incident nostim, petrecut la repetiţia generală a primei piese a lui Bernstein. Spectacolul era gata să înceapă. Artista principală aştepta pe scenă să se ridice cortina. Umil din prieteni le ţinea însă de vorbă. Deodată, din cauza greşelii unui maşinist, cortina se ridică înainte de semnal. Artista îşi pierdu, cumpătul, to* xdiaeauna anaia cea mai ful birou sau politic și îi dai vizitatorul care își păstrase g?? ne Z££l “SSC împărtă?i ce i'° insufla S și al cugetareiP PoeS r^an-Natitudin ea “ei populații de^ o-j ior, ***** îmaginănd m rpl \ aA cut€[.trei: rw]u: romaQ- i bicei atât de dornică de plă-1 îmmvizat ieri scriitorii noştri conte*, cerî care deodată vrea a fi promzată la Bucureşti, ca la Iaşi. d(WfdllM. rpuola , ,, 1mr “ Doamn e ! Dar nu numai pe chestiunea acţiunei răsboinice România a fot totdeauna aliata cea mai Makensen der», ză Craiova şi Galaţi, pe sute de mii de cetitori cu o cultură egală cu a noastră. Cât despre piesele franceze, ele sunt primite pe toate scenele din regatul dunărean, cu o ospitalitate atât de largă, atât de complectă şi de bunăvoitoare, încât Scoţia ar avea de ce să moară de ciudă. Câte din comediile său din dramele noastre sunt clasice acolo! Pot să vă dau o dovadă emoţionantă despre acest gust pasionat al Românilor pentru devenit rebelă distracţiilor ce i se ofereau. — Sunt de părerea dv. domnule mareşal, îi răspunse consilierul politic. E un simptom alarmant. — Să scădem preţul locurilor propuse Makensen. — Iată ideia unui mare șef, exclamă consilierul. Chiar mâine vom proceda astfel. Măsura fu luată, tarifele sei schimbară, — dar aceasta fu și f singura schimbare. Makensen nu era mulțumit, arta noastră dramatică și pen*. Nu-i plăcea să fie bătut pe câmpul de luptă care se întindea de la casa de bilete la ghişeul tip de control. Chemă din nou petru toate genurile acestei arte. Când armatele austro-gine se instalară la Bucuri a vară de a face cu o populaţie consilierul politic şi se răsti la turburată şi exaltată, a cărei el ne exprima gratitudinea pentru cel mai nobil popor, latin dintre popoarele Orientului apropiat. ţ — Ei bravo! Frumoasă glumă. Eu ţin să destind spiritele să îndulcesc amărăciunea oamenilor acestora; am bunătatea de a mă ocupa de distracţiile lor, şi ei nici nu se sinchisesc, iar teatrele rămân goale. Asta e colossal! Iar d-ta nici nu eşti in stare să-mi indici mijlocul de a le umple. — Ştiu eu un mijloc, domnule mareşal, răspunse consilierul, dar o să vă supăraţi excelenţă ! — Nu mă supăr, făgădui Minkensen. Să vedem soluţia. — Ei bine domnule mareşal, dacă vreţi ca teatrele din Bucureşti să fie pline. — e, groaznic, e înspăimântător, dar aşa e; trebue să se joace piese franţuzeşti. Mareşalul deşi făgăduise, se supără, şi spumegând de mânie dădu ordinul. — Ei bine fie, să se joace piese franţuzeşti. Casele de mode din Paris recurg la trucuri din ce în ce mai amuzante, pentru a prezenta şi a face atrăgătoare toaletele pe cari le confecţionează. Aşa de pildă, intr’b mare croitorie pariziană, prezentarea modelelor se face cf acompaniament de muzică şi cuplete, câţi celebrează meritele toaletelor. Intr’b altă casă de mode, prezentarea se face în chipul următor: estrada pe care defilează manechinele, reprezintă un salon cu mese de ceai. Manechinele servesc, se aşează, mănâncă biscuiţi, sorb ceai, etc.... Apoi, făcândcâţiva paşi, manechinul simulează că se dezbracă de rochie pentru a arăta clienteler că agrafele nu sunt complicate. V' !-•••. V- -Directoarea acestei, case de mode asigură că o rochiecare se poate îmbrăca şi desbrăca uşor. Aşa se procedă, şi din prima are 9 şanse din 10 să placă clienseală, teatrele din Bucureşti telor.. erau archipline. Aceasta nu-i decât o anecdotă. Ea însă mai bine decât toate discursurile frumoase — dovedeşte afecţiunea României pentru Franţa. ţţi Robert de Flers | de la Academia Franceză D. Robert de Flers .BIBLIOTECA, ASTRA "I S I B i U ANUL VII No. 1701 »um.*«* 1 Iulie 1923 MEMENTO APARE ZILNIC director» M. FAUST MOHR •" 1-----------— ABONAMENTELE Un an Şase luni Trei luni Abonamentele se plătesc înainte amu Manuscrisele nepublicate se distrug as Antmdurile se primesc la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate IN TOATĂ TARA Lei 600 Lei 300 Lei ISO IN STRAINATATE Lei 700 Lei 400 Lei 300 Blurourile, Redacţia şi Administraţia, Bucureşti, Str. Sărindar No. 7, parter—Telefon 1/59 cC FRUMOS , TOTUL • »^ 1 mc mi * « * , INTREBUINTATI RENUMITA PUDRIC '•»«TRIANON; ^ JR«<Actualităţi Şanse Et pour călise! Fnts w ECOURI Doamnă, voi reveni Marţea viitoare pentru pendulă!ieşi din scenă. • Piesa a început fără ca publicul să bage de seamă Ceva. Dar vai! Safcey, şacalul criticei franceze, care viu prea admitea pe cei tineri, făcu a doua zi o cronică severă piesei lui Bernstein,şi unul din punctele de acuzare era chestia ei pendula. „Mă întreb, de ce la începutul actului întâi apare Un ceasornicar? Treime să fie ceasornicar, pentru că spune că o să aducă pendula. Ce pendulă? Nu e nici fina în cameră. Şi în urmă, personajul nu mai revine... Când o să-şi înveţe odată tinerii aceştia meseria?" Așa scrie Sarcey. • Dar, iernatul ditte a revenit peste câteva zile să mai vadă piesa.* 1 - •' I rA constatat Că scena CM pendula fusese suprimată. „Ai făcut bine, tinere, că mi-ai Urmat sfatul!” scrise atunci Sar- Gey, întrealt foileton.* .. Tânărul fiu al unui foarte bogat industriaş şi-a, pus în gând să facă şi pe alţii să simtă bogăţia tatălui său. De aceea cheltueşte fără nici o rezervă. Iarna aceasta a cheltuit în trei săptămâni la Sinaia, nu mai puţin de 55.000 lei. 10.000 a plătit, dar de rest n'a voit să ştie. Hotelierul s'a adresat tatălui fiului risipitor, care i-a plătit bine înţeles datoriile. Apoi bogatul industriaş hotărî că fiul său va locui într-un apartament mobilat in oraş, dar nu va avea mai mult de 3 mi de lei pe zi. Numai că, isprăvind repede prima subvenţie lunară de 10AOO mii de lei, tânărul şi-a vândut mobila. Când a aflat, tatăl său a venit la el și i-a spus: — Ar trebui să te împușc ca pe un hoț. — Da, dar primul lucru pe care lam vândut, a fost panoplia cu arme, răspunse zâmbind tânărul risipitor. — - ....şi altă soluţie . In căutarea soluţiei, pentru gaz mai bune realizări de spectacole —problemă destul de însemnată, căreia ziarul nostrui îi acordă spaţiul guvenit la lacul de Cinste — mai este o soluţie, care n’a fost observată. Noi numai renunţarea la veleităţi de conducare, această plagă nenorocită care ne bântie şi ne înlănţieşte, nu numai alcătuirea unor ansamblu perfecte cu toate valorile consacrate, ci întrebuinţarea elementelor tinere, talentate, iată care mai e soluţia.Ştin ansamblu perfect se va puntea alcătui nu numai ,cu actorii consacraţi, căci să nu, se şiteşt*, Davilla care a unit pe aceeaşi scenă toate talentele reale, puternice, ale epocei, a ştiut să-şi aleagă colaboratorii din rândurile celor năpăstuiţi de către consacraţi şi a ştiut să le dea locul ce li se cuvenea. Am spus-o de curând şi în curând o vom repeta: sunt în teatrul românesc câteva valori mari, cari lâncezesc, căci cei cari au posibilitatea şi datoria să le deschidă calea, nu ,vor e s o facă, şi cred că-şi asigură lor o situaţie, care trebue să se prăbuşească pentru că e clădită pe minciuni. • Să se scoată la iveală talentele tinere şi se vor alcătui nu una, ci patru sau mai multe echipe desăvârşite, cari ne vor da spectacolul omogen, a cărui lipsă o recunoaşte în sfârşit toată lumea. : Sermii ROMANII ER PARIS ' Desen de A. Petreseu Violonistul C. Bobescu