Rampa, august 1923 (Anul 7, nr. 1727-1753)
1923-08-01 / nr. 1727
!NUMAR IN 8 PAGINI ANUL VII No. 1727 , sustit „M 2 LEI Directori JR. FAUST MOHR Abonamentele se plătesc Înainte nana Manuscrisele nepublicate se distrug n s Anunciurile se primesc la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Biurourile, Redacţia şi Administraţia, Bucureşti, Str. Sărindar No. 7, parter — Telefon 1/59 ABONAMENTELE Un an Şase luni Trei luni IN TOATA TARA Lei 500 Lei 300 Lei ISO IN STRĂINĂTATE Lei 700 Lei 400 Lei ZOO MEMENTO Teatrul la aer liber Singura tară, unde ia cursul verei, au loc spectacole de muzică si reviste. In grădini descoperite este România. In adevăr, nicăeri în străinătate nu există aşa burniţele „grădini de vară“ Singurul teatru în aer liber, pe care-1 cunosc ţările occidentului este teatrul clasic sau chiar opera, înscenată în arene, fie vestigii antice, fie construite adhoc.Italia este aceea, care cultivă mai mult acest gen de teatru, o ajută şi clima, în cele mai multe locuri, căldura fiind agreabilă, o ajuta şi teatrele existente, fiindcă aproape fiecare oraş are, în mahalalele sale, sau în imediata vecinătate, amfiteatre, rămase de pe vremea romanilor şi admirabil conservate. Afară de aceasta, sunt multe cadre naturale, peisagii superbe şi potrivite acţiunei piesei, reprezintate, care servesc de lăcaşuri naturale pentru ,spectacolele în aer liber. Și anul acesta- stagiunea teatrului în aer liber în Italia, e cât se poate de bogată. In cel special construit, la Neapole au loc grandioase spectacole, în care alături de opere ce se pretează la montări astuoase, și de marile tragedii clasice, se reprezintă capodoperele literaturii italiene piesele spectaculoase ale lui d’Annunzio sau Sem Benelli- Teatrul în aer liber a luat un mare avânt în ultimii ani, după război mai ales el este considerat, în general, ca un progres al artei dramatice. De fapt, este mai mult o revenire. Fiindcă teatrul, la obârşia lui, se juca numai sub cerul liber, sub cerul azuriu şi limpede al bătrânei Elade- Acolo s’au întovărăşit pentru, prima dată, sacrificiile de ţapi cu jocuri şi’ cântece şi mici scene mimate, din care mai târziu a eşit teatral. Şi chiar acel teatru, multă vreme, nu se desfăşura decât f.tot în aer liber.Aşa se explică abundenţa de amfiteatre din Italia. Pe treptele lor de piatră, care au rezistat cu atâta neclintită dârzie, ravagiilor vremei şi ale oamenilor, iau astăzi loc, alături de italieni, străinii veniţi din toate colţurile lumei, să admire reînvierea teatrului clasic. Lojile aceloraşi amfiteatre, erau ocupate acum douăzeci de secole de togile candide ale patricienilor, de purpura consulilor, şi mai târziu de purpura imperială, pe aceleaşi bănci de granit, se îngrămădea mulţimea agitată şi sgomotoasă a plebeilor, dar nici de ,panem et circenses" şi ovaţiunile, cu care astăzi sunt primiţi artiştii, corespund aclamaţiilor, cu care erau salutaţi atunci gladiatorii când împlântau sabia lor senină în pieptul gâfâind al adversarului, iar fiorul de artăcare străbate astăzi pe acei veniţi să asculte o operă muzicală, era atunci fiorul de voluptate sadică, ce scotea mulţimei ţipete de plăcere crudă, când vre-un om, adus din pustiurile Etiopiei, sau vre-un tigru, importat din ţinuturile Pârţilor, îşi înfigea colţii în tigva unui sclav condamnat sau sfâşia cu ghiarele-i feroce sânul alb şi cald al vreunei fecioare creştine- Teatrul în aer liber a revenit, sub o formă.. mai benigenă- Singurele masacre, ce ar mai putea avea loc în el, sunt masacrarea vreunei opere, de către artişti mediocri, dar şi asta se întâmplă extrem de rar, fiindcă, în genere aceste, spectacole sunt extrem de îngrijite, iar succesul lor este, întotdeauna, imens. Pe lângă grădinile de vară, de care vorbeam mai sus, avem şi noi — deşi de foarte recentă construcţie ,— Arenele Romane de la Expoziţie — dimineaţă nu se lasă mai pe jos. Foarte încăpătoare, şi destul de solid construite, Arenele Romane ar putea servi foarte bine unor spectacole în aer liber. Am cerut în repetate rânduri oficialităţii noastre —şi, dacă ne amintim bine, chiar iniţiativei private — să se intereseze de această chestiune•Cu cheltueli reduse tea face lucruri frumoase. In special, teatrul clasic şi-ar găsi pe scena Arenelor Romane adevărata lui expresie, în simplitatea impunătoare a decorului, ceea ce, fireşte, ar anihila şi dificultatea lipsei de degajamente. Pentru vara aceasta, e, negreșit, prea târziu- In timpul ernei însă, s’ar putea face, în tihnă, preparativele pentru viitoarea stagiune estivală. Sly Cu praştia Minunile reportagiului Reporterii politici ai cotidianelor noastre, trăesc clipe de groază şi de glorie la Sinaia. Eroismul de care sunt capabili, e ilimitat, şi ştirile ce trimit ziarelor respective dovedesc, cât de harnici sunt în îndeplinirea însărcinării lor. Iată ultimul cinism reportericesc, demn să treacă în istorie. II relatează personal eroul, reporterul unui mare cotidian de dimineaţă. Am căutat pe d. Erasme Pite, pe care l-am descoperit în haliul hoteluiliii”. E pur şi simplu extraordinar! Dar să vedeţi că nici reporterul celuilalt mare cotidian de După ce genialul coleg a isbutit să-l „descopere pe d. Pilz, trimisul celui de al doilea cotidian, îi ia un interviewt — Cari sunt acele conflicte d-le ministru. (E vorba de scopul venirei în Sinaia a trimisu lui Poloniei). — Sunt destul de multe tiar îi greu sä stau sä le enumăti pe toate. Principalul este să reuşim să obţinem aplanarea lor. Bine că suntem edificaţi! Net. :~'Sc o. j RI Iar diavolul corecturii. Iar acest mic dar neastâmpărat drăcuţor, care nu ne dă răgaz să răsuflăm după o poznă — şi ne trânteşte alta. Deunăzi publicam Redacţiei”. Spaţiul destinat acestei rubrici fiind foarte restrâns, răspunsurile sunt şi ele restrânse la minimum posibil. Şi atunci, se recurge la un cuvânt care explică celui interesat, tot ce-l priveşte. Or, ce se întâmplă? Unui colaborator al vostru, d. I. C. P.r.e.e.nu, secretarul de redacţie îi scrie „Trimiteţi” — cu aluzie la un manuscris şi diavolul corectoriei strecoară „Renunţare’! Noi vrem să comentăm faptul fiindcă vă închipuiţi, credem ce tragedie ar fi putut să iasă din noua farsă a pârdalnicului de diavolaş — dacă bunul nostru colaborator, d. I. C.r.e.e.nu n’ar fi ţinut din cei păţiţi cu corectura. Cu ocazifi unui turneu întreprins de o trupă într’unul din oraşele franceze de provincie s’a întâmplat următorul caz nostim: Se juca o melodramă sumbrăla sfârşitul căreia, pentru a se da satisfacţie celor dornici de dreptate, personagiul care întruchipa un spion trebuia să fie omorât căi un foc de revolver, de către Un ofiţer. Nefericitul Ofi, Posta '' fer, constată însă in momentul patetic că ţinea în mână un revolver neîncărcat. In zadar, apăsa el cocoşul, revolverul nu voia să ia foc. Actorul care juca rolul spionului, neştiind despre ce e vorba de si prăbuşise la pământ, în clipa fixată la repetiţie scoţând un strigăt disperat, ceea ce provocă râsul sgomotos al celor, din sală. Interpretul rolului ofițerului aruncă atunci arma şi isbucni, privind pseudo-cadavrul: •— Când ştiai că suferi de inimă, nu trebuia să te expui emoțiilor pe cari le provoacă spionajul. Râsetele reisbucniră, însă de data aceasta mult mai simpatice si actorul cil prezentă de spirit fu aplaudat cu căldură. ” Dacă plecaţi la băi, luaţi măsuri să puteţi ceti zilnic NRnrn fie abonându-vă (abonamentul lunar de vilegiatură costă 40 lei) fie stăruind ca depozitarul respectiv să aducă numărul de joi necesar. ft După premieră In seara de 29 iulie crt. a avut loc la gradina „Coropişniţa“ premiera operetei „Vaxul vieţii“ muzica de Surdman, libretul de Analfabetoviei. Neputând asista la premieră am reuşit totuş să aflăm că reprezentaţia a avut mare succes şi că va face serie. Lucrul cesta ne-a fost confirmat de către toti factorii care au contribuit la acest succes şi care au binevoit să ne dea detalii asupra premierei. Ce spune antreprenorul bufetului ! In seara premierei e căldură nemaipomenită. Văzând că actul I nu e "cine ştie ce, am sp&r fie antract la toată lumea că nu am apă şi am servit numai şpriţuri. înţelegi d-ta... spriţul rece, vinul tare... actul al ll-lea a avut un mare succes. In al Il-lea antract am servit numai şampanie. S’de consumat vreo 500 de sticle... Bite să-ţi spun: actul al IIl-lea a avut un Sades grozav. Dacă ar mai ţine mult căldurile astea ne înbogăţim. Piesa O să facă o serie nebună şi succesul o să fie din ce în ce mai mare pentru că la teatru când i-e omului sete nu trebuie să-i dai apă ci mimai şpriţ şi şampanie“. Declaraţiile amantului primadonei „Eu am prevăzt de mult succesul, am cheltuit 50 000 lei pentru toaletele amantei mele. In actul al IlI.Iea a fost un delir când iam trimis pe scenă 23 de coşuri cu flori. Nu e vorbă şi ea a cântat extraordinar de bine: trei săptămâni înainte de premieră n’am sărutat-o ca să fie în voce!“ Ce zice subreta ! Fermecătoarea şi frageda Nino Birlic învârtindu-se într’un picior, ne dă următoarele previziuni: Ei domnule, dacă nU eram eu n’ar fi avut premiera succesul ăsta! Trebue să şti domnule, că eu am o familie foarte numeroasă: am 6 fete şi 7 băeţi, şi au fost cu toţii la premieră. Dar n’au venit singuri. Au venit cu bărbaţii şi cu nevestele lor, cu copiii, nepoţii şi strănepoţii lor. Şi au aplaudat domnule, că credeam că o să cadă ulucile de la ■? grădină. A fost un suces extraordimr”. Ce spune maşinistul, care lasă cortina Intre noi fie vorba opereta e proastă, muzica nu face două parale şi a fost jucată ca vai de lume. Cu toate astea a fost un succes, dar succesul ei l-are făcut. După toate cele trei acte, care sunt lungi şi foarte plicticoase am lăsat cortina vertiginos de repede. Publicul a răsuflat şi izbucnit în ropote de aplauze pentru că în sfârşit se terminase. Dacă lăsam Cortina încet eu cred că ne fluera lumea". Ce ne spune directorul teatrului „Mi-am dat toate silinţele ca spectacolul să aibă succes. La finalurile actelor, am pus pe toţi controlorii şi a coriştii să se lege de ciunoanele din grădină. E lesne de închipuit că au început să răsune palme de pretutindeni. A fost Un triumf.” Lămuririle unui plasator ’, „Premiera e un succes pentru că a fost d. general Averescu în grădină! ne spune un plasator — De ce asta î l-am întrebat mirați. — Păi — d- general ’Avereseu o să vie la putere după Brătianu și daia e... — Ce e? — E succes-ot. Destăinuirile unui comisar —Ei cum a fost premiera de aseară domnule comisar.? Tam întrebat pe şeful "circumscripţiei poliţieneşti. — Infect! — Cum infect, am auzit Că a fost Un succes grîieav? — Da de Unde! — rAm aUzit că au fost aplaUse şi Ovaţii. — Da Ovaţii au fost. Când a intrat M. S. Regina în grădină publicul a primit-o în aplauze. Nick & Keeps