Rampa, august 1923 (Anul 7, nr. 1727-1753)

1923-08-01 / nr. 1727

!NUMAR IN 8 PAGINI ANUL VII No. 1727 , sustit „M 2 LEI Directori JR. FAUST MOHR Abonamentele se plătesc Înainte nana Manuscrisele nepublicate se distrug n s Anunciurile se primesc la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Biurourile, Redacţia şi Administraţia, Bucureşti, Str. Sărindar No. 7, parter — Telefon 1/59 ABONAMENTELE Un an Şase luni Trei luni IN TOATA TARA Lei 500 Lei 300 Lei ISO IN STRĂINĂTATE Lei 700 Lei 400 L­e­i ZOO MEMENTO Teatrul la aer liber Singura tară, unde ia cursul verei, au loc spectacole­ de mu­zică si reviste. In grădini des­coperite­ este România. In a­­devăr, nicăeri în străinătate nu există aşa burniţele „gră­dini de vară“­ Singurul tea­tru în aer liber, pe care-1 cu­nosc ţările occidentului este teatrul clasic sau chiar opera, înscenată în arene, fie ves­tigii antice, fie construite ad­­hoc.Italia este aceea, care cul­tivă mai mult acest gen de teatru, o ajută şi clima, în cele mai multe locuri, căldura fiind agreabilă, o ajuta şi teatrele existente, fiindcă a­­proape fie­care oraş are, în mahalalele sale, sau în ime­diata vecinătate, amfiteatre, rămase de pe vremea roma­nilor şi admirabil conservate. Afară de aceasta, sunt mul­te cadre naturale, peisagii su­perbe şi potrivite acţiunei piesei, reprezintate, care ser­vesc de lăcaşuri naturale pen­tru ,spectacolele în aer liber. Și anul acesta- stagiunea teatrului în aer liber în Ita­­lia, e cât se poate de bogată. In cel special construit, la Nea­pole au loc grandioase spec­tacole, în care alături de o­p­­ere ce se pretează la montări astuoase, și de marile tra­gedii clasice, se reprezintă ca­podoperele literaturii italiene piesele spectaculoase ale lui d’Annunzio sau Sem Benelli- Teatrul în aer liber a luat un mare avânt în ultimii ani, după război mai ales el este considerat, în general, ca un progres al artei dramatice. De fapt, este mai mult o reve­nire. Fiindcă teatrul, la obârşia lui, se juca numai sub cerul liber, sub cerul azuriu şi lim­pede al bătrânei Elade- Acolo s’au întovărăşit pentru, prima dată, sacrificiile de ţapi­ cu jocuri şi’ cântece şi mici scene mimate, din care mai târziu a eşit teatral. Şi chiar acel teatru, multă vreme, nu se desfăşura decât f.tot în aer liber.Aşa se explică abundenţa de amfiteatre din Italia. Pe treptele lor de piatră, care au rezistat cu atâta neclintită dârzie, ravagiilor vremei şi ale oamenilor, iau astăzi loc, alături de italieni, străinii veniţi din toate colţurile lu­­mei, să admire reînvierea tea­trului clasic. Lojile aceloraşi amfiteatre, erau ocupate acum două­zeci de secole de togile candide ale patricienilor, de purpura con­sulilor, şi m­ai târziu de purpura imperială, pe a­­celeaşi bănci de granit, se în­grămădea mulţimea agitată şi sgomotoasă a plebeilor, dar nici de ,­panem et circenses" şi ovaţiunile, cu care astăzi sunt primiţi artiştii, cores­pund aclamaţiilor, cu care e­­rau salutaţi atunci gladiatorii când împlântau sabia lor seni­nă în pieptul gâfâind al adver­sarului, iar fiorul de artă­­care străbate astăzi pe acei veniţi să asculte o operă mu­zicală, era atunci fiorul de vo­luptate sadică, ce scotea mul­­ţimei ţipete de plăcere crudă,­­ când vre-un om, adus din pus­­­tiurile Etiopiei, sau vre-un­­ tigru, importat din ţinuturile­­ Pârţilor, îşi înfigea colţii în tigva unui sclav condamnat sau sfâşia cu ghiarele-i fero­ce sânul alb şi cald al vre­unei fecioare creştine-­­ Teatrul în aer liber a reve­nit, sub o formă..­ mai benige­nă- Singurele masacre, ce ar mai putea avea loc în el, sunt masacrarea vre­unei opere, de către artişti mediocri, dar şi asta se întâmplă extrem de rar, fiindcă, în genere aceste, spectacole sunt extrem de în­grijite, iar succesul lor este, în­totdeauna, imens. Pe lângă grădinile de vară, de care vorbeam mai sus, a­­vem şi noi — deşi de foarte recentă construcţie ,— Arene­le Romane de la Expoziţie — dimineaţă nu se lasă mai pe jos. Foarte încăpătoare, şi destul de solid construite, Arenele Romane ar putea servi foarte bine unor spectacole în aer liber. Am cerut în repetate rân­duri oficialităţii noastre —şi, dacă ne amintim bine, chiar iniţiativei private — să se in­tereseze de această chestiune­­•Cu cheltueli reduse tea face lucruri frumoase.­­ In special, teatrul clasic şi-ar găsi pe scena Arenelor Romane adevărata lui expre­sie, în simplitatea impunătoa­re a decorului, ceea ce, fireş­te, ar anihila şi dificultatea lipsei de degajamente.­­ Pentru vara aceasta, e, ne­greșit, prea târziu- In timpul ernei însă, s’ar putea face, în tihnă, preparativele pentru viitoarea stagiune estivală. Sly Cu praştia Minunile reportagiului Reporterii politici ai cotidia­­nelor noastre, trăesc clipe de groază şi de glorie la Sinaia. E­­roism­ul de care sunt capabili, e ilimitat, şi ştirile ce trimit zia­relor respective dovedesc, cât de harnici sunt în îndeplinirea însărcinării lor. Iată ultimul cinism reporteri­cesc, demn să treacă în istorie. II relatează personal eroul, re­porterul unui mare cotidian de dimineaţă. Am căutat pe d. Erasme Pite, pe care l-am descoperit în hali­ul hoteluiliii”. E pur şi simplu extraordinar!­­ Dar să vedeţi că nici reporte­rul celuilalt mare cotidian de După ce genialul coleg a isbutit să-l „descopere pe d. Pilz, trimi­sul celui de al doilea cotidian, îi ia un interviewt — Cari sunt acele conflicte d-le ministru. (E vorba de sco­pul venirei în Sinaia a trimisu lui Poloniei). — Sunt destul de multe ti­ar îi greu sä stau sä le enumăti pe toate. Principalul este să reuşim să obţinem aplanarea lor. Bine că suntem edificaţi! Net. :~'Sc o. j RI Iar diavolul corecturii. Iar acest mic dar neastâmpă­rat drăcuţor, care nu ne dă ră­gaz să răsuflăm după o poznă — şi ne trânteşte alta. Deunăzi publicam Redacţiei”. Spaţiul destinat a­­cestei rubrici fiind foarte res­trâns, răspunsurile sunt şi ele restrânse la minimum posibil. Şi atunci, se recurge la un cu­vânt care explică celui intere­sat, tot ce-l priveşte. Or, ce se întâmplă? Unui colaborator al vostru, d. I. C. P.r.e.e.nu, secretarul de re­dacţie îi scrie „Trimiteţi” — cu aluzie la un manuscris şi diavo­lul cor­ectoriei strecoară „Renun­ţare’! Noi vrem să comentăm faptul fiindcă vă închipuiţi, credem ce tragedie ar fi putut să iasă din noua farsă a pârdalnicu­­lui de diavolaş — dacă bunul nostru colaborator, d. I. C­­­.r.e.e.nu n’ar fi ţinut din cei păţiţi cu corectura. Cu ocazifi unui turneu­ între­prins de o trupă într’unul din o­­raşele franceze de provincie s’a întâmplat următorul caz nos­tim: Se juca o melodramă sumbră­la sfârşitul căreia, pentru a se da satisfacţie celor dornici de dreptate, personagiul care în­truchipa un spion trebuia să fie omorât căi un foc de revolver, de către Un ofiţer. Nefericitul Ofi­­, Posta '' fer, constată însă in momentul patetic că ţinea în mână un re­volver neîncărcat. In zadar, apăsa el cocoşul, re­volverul nu voia să ia foc. Actorul care juca rolul spio­nului, neştiind despre ce e vorba de si prăbuşise la pământ, în clipa fixată la repetiţie scoţând un strigăt disperat, ceea ce pro­vocă râsul sgomotos al celor, din sală. Interpretul rolului ofițerului aruncă atunci arma şi isbucni, privind pseudo-cadavrul: •— Când ştiai că suferi de ini­mă, nu trebuia să te expui emo­țiilor pe cari le provoacă spio­najul. Râsetele reisbu­cniră, însă de data aceasta mult mai simpatice si actorul cil prezentă de spirit fu aplaudat cu căldură. ” Dacă plecaţi la băi, luaţi măsuri să pu­­teţi ceti zilnic N­Rn­rn fie abonându-vă (abonamentul lunar de vi­legiatură costă 40 lei) fie stăruind ca de­pozitarul respectiv să aducă­ numărul de joi necesar.­­ ft După premieră In seara de 29 iulie crt. a a­vut loc la gradina „Coropişni­­ţa“ premiera operetei „Vaxul vieţii“ muzica de Surdman, li­bretul de Analfabeto­viei. Ne­putând asista la premieră am reuşit to­tuş să aflăm că re­prezentaţia a avut mare succes şi că va face serie. Lucrul cesta ne-a fost confir­mat de către toti factorii care au contribuit la acest succes şi care au binevoit să ne dea de­talii asupra premierei. Ce spune antreprenorul bu­­fetului ! In seara premierei e căldură nemai­pomenită. Văzând că ac­tul I nu e "cine ştie ce, am sp&r fie antract la toată lumea că nu am apă şi am servit numai şpri­ţuri. înţelegi d-ta... spriţul rece, vinul tare... actul al ll-lea a a­­vut un mare succes. In al Il-lea antract am servit numai şampa­nie. S’de consu­mat vreo 500 de sticle... Bi­te să-ţi spun: actul al IIl-lea a avut un Sades gro­zav. Dacă ar­ mai ţine mult căl­durile astea ne înbogăţim. Piesa O să facă o serie nebună şi suc­cesul o să fie din ce în ce mai mare pentru că la teatru când i-e omului sete nu­ trebuie să-i dai apă ci mimai şpriţ şi şam­panie“. Declaraţiile amantului pri­madonei „Eu am prevăzt de mult suc­cesul, am cheltuit 50­ 000 lei pen­tru toaletele amantei mele. In actul al IlI.Iea a fost un delir când iam trimis pe scenă 23 de coşuri cu flori. Nu e vorbă şi ea a cântat extraordinar de bi­ne: trei săptămâni înainte de premieră n’am sărutat-o ca să fie în voce!“ Ce zice subreta ! Fermecătoarea şi frageda Ni­­no Birlic învârtindu-se într’un picior, ne dă următoarele pre­viziuni: Ei domnule, dacă nU eram eu n’ar fi avut premiera succesul ăsta! Trebue să şti domnule, că eu am o familie foarte nume­roasă: am 6 fete şi 7 băeţi, şi au fost cu toţii la premieră. Dar n’au venit singuri. Au venit cu bărbaţii şi cu nevestele lor, cu copiii, nepoţii şi strănepoţii lor.­­ Şi au aplaudat domnule, că cre­­­­deam că o să cadă ulucile de la ■? grădină. A fost un su­ces extra­­ordimr”. Ce spune maşinistul, care lasă cortina Intre noi fie vorba opereta e proastă, muzica nu face două parale şi a fost jucată ca vai de lume. Cu toate astea a fost un succes, dar succesul ei l-are făcut. După toate cele trei acte, care sunt lungi şi foarte plicticoase am lăsat cortina vertiginos de repede. Publicul a răsuflat şi­­ izbucnit în ropote de a­plauze pentru că în sfârşit se termina­se. Dacă lăsam Cortina încet eu cred că ne fluera lumea". Ce ne spune directorul­­ tea­trului „Mi-am dat toate silinţele ca spectacolul să aibă succes. La finalu­rile actelor, am pus pe toţi controlorii şi a coriştii să se lege de ciunoanele din grădină. E lesne de închipuit că au început să răsune palme de pretutin­deni. A fost Un triumf.­” Lămuririle unui plasator ’, „Premiera e un succes pentru că a fost d. general Averescu în grădină! ne spune un plasator — De ce asta î l-am întrebat mirați. — Păi — d- general ’Avereseu o să vie la putere după­ Brătia­­nu și daia e... — Ce e? — E succes-ot. Destăinuirile unui comisar —Ei cum a fost premiera de aseară domnule comisar.? Tam­ întrebat pe şeful "circumscripţiei poliţieneşti. — Infect! — Cum infect, am auzit Că a fost Un succes grîieav? — Da de Unde! — rAm aUzit că au fost aplaU­­se şi Ovaţii. — Da Ovaţii au fost. Când a­ intrat M. S. Regina în grădină publicul a primit-o în aplauze. Nick & Keeps

Next