Rampa, august 1923 (Anul 7, nr. 1727-1753)

1923-08-01 / nr. 1727

=80=BAMP x Miercuri 1 August 1923 întrebuinţaţi numai renumita PASTĂ DE DINŢI „CREMODENT“ MIDO-PARIS Representant BANGA AGRICOLA. Secţia Mărfuri­ Str. Lipscani, 3, Bucureşti __________Telefon 45/27 M­AI P . Dosr Toate­ culorile tsit! Ieftin ,la ciorăpăria IearVicforfelNo. 57 Crtfulíícuj ÄRFUMERIA FRANCEZA N1CU S. BERACHA Str. Karagheorghevid 4 '(fosti teatrul Modern) vinde cu preţurile cele mai reduse­­ următoa­­rele s­o­­­ri Fudra' Coty lei 200. Rouge Brunette Do­rin lei 60. ' Rouge de buie : Elec­­tra lei 60. '­­ Rouge de buze ' Guer­­ian­a lei 150. Eau Gortler lei 200. Pastă de dinţi doctor Pierre lei 25. Pastă de dinţi Gelle Frères lei 42. Pastă de dinţi Tou­ring lei 15. Parfum­uri cu gramul lei 3. Colonie parfumată li­trul lei 70. I/UM­imia Parcul Oteleleşianu Compania lirică română .LEONARD Nu plecaţi labil, fără a avea siguranţa că vei putea ceti regulat „Rampa,, Abonamentele de vilegiatură costă 40 lei lunar Mica­­ Publicitate Steno-Dactilografa repe­denţa germană şi română se caută, spre imediată angajare,U de către un biurou technic din centrul oraşului, cu leafă bună. Ofertele cu pretenţi­­unile de salariu se vor adresa sub: Stenodactilografă la Agenţia de Pu­blicitate Adania, Sărindar 4. 5630 Marti 31 Iulie la 9 seara se va juca M-me POMPADOUR prelucrare de A. de Herz Biletele se găsesc de vânzare la Agenţia Teatrală din Pasa­­gini Imobiliara şi seara la Casa Teatrului Cereţi la toate Drogheriile, Parfumeriile şi toate Magazinele mari din ţară APA DE COLONIA ŞI POUDRA „Bouquet d’Origan“ Charle Capre Paris crima 1 Din zbuciumul captivităţii de Maiorul G. CARACAS Premiată de ACADEMIA ROMANA Povestire foarte interesantă şi atrăgătoare a peripeţiilor repetatelor evadări ale auto­­rului din diferite lagăre si for­tăreţe germane. De vânzare la toate librăriile din țară.­ Depozit general: Tipografia Eminescu, Str. Parlamentului No. 2. 1 o­­nji'ia— PHOSPHATINA FALIERES 1 Cel mai bun aliment al copiilor Recomandat de la vSrsta de 7-8 Ioni, in momentul miercărei şi in timpul creşterei. Ajută dentiţiunei şi formărei oaselor. — Previne sau opreşte diareea aşa de frequentă in timpul căldurilor. Folositoare tuturor stomacurilor delicate, bătrănilor,con­valescenților. PHOSPHATINA FALIERES este inimitabilă. Obposit General­­, Hue de la Tacherie, PAHIS și pretutindeni. Eu cred că pentru o fe­meie cochetă nu poate să e­­xiste o plăcere mai mare, ca farmecul unei rochii noul­ Fiecare privire o mângâie, fiecare oglindă din casă îi re­flectă imaginea, şi totuşi, cât de efemeră e mica ei glo­rie! Efemeră, fiindcă totul o ameninţă dintr’o zi într’alta... O pată pe nuanţa ei delicată, o stângăcie care o răneşte, a­­siduităţile prea călduroase ale unui dansator... şi mai ales inconstanta, veşnica incons­tantă a modei sezoanelor care o vor arunca mâine în cine ştie ce colţişor părăsit, ca ori şi ce vechitură! ! Dar puţină răbdare! Intr’o­­ bună zi, mica oropsită îşi va­­ avea revanşa ei! Căci vă a- l minţiţi în primăvara aceas­ta, croitorii parizieni au în­cercat o reînoire a modei, sau mai bine zis au vrut să reîn­vie un trecut al ei, organi­zând frumoasa expoziţie de toalete de pe vremea celui de al doilea Imperiu. Rochiile imense de taiftas roz, verde, mov, şi-au desfă­şurat volanele şi dantelele, pe manechine elegante, cu şa­­lurile brodate şi împodobite cu franje, cu umbreluţele mi­nuscule pe umăr... Au defilat cu melancolie, ca nişte tab­louri în vis, ca nişte fantome ale bunicelor noastre.­­Şi fie­care cred că le-a privit cu in­teres și curiositate... Căci gu­stul de-a purta costume din alte vremuri, dacă nu caracte­rizează adesea plăcerea bărba­tilor, în schimb pasionează în­totdeauna quasi-totalitatea femeilor. De multe ori chiar, fără să fie vorba de un bal costumat, te prinzi, adesea vi­sând în fata unei fotografii,­­ a unui tablou, şi îti spui poate­­fără sa vrei: „Oh! cât era de drăguţă moda aceasta! sau ,.Mi-ar fi plăcut s’o port şi eu!“ ! Şi regreţi copilăreşte că nu te-ai născut cu un secol în­apoi, că n’ai cunoscut toate­ splendorile acelea greoaie şi bogate, care te-au fermecat pentru moment. Dar cum nu ne este dat să urcăm firul vie­ţei, cursul zilelor de odinioa­ră,­ ne consolăm cu fanteziile care ni se oferă:­ comedii de salon, baleturi, baluri masca­te, ocazii mondene care ne la­să latitudinea să le dăm dacă nu sufletul, cel puţin aspec­tul de atunci. Şi cât ne vin de bine peru­cile albe şi rochiile cu pa­­nicuri, crenolinele şi buclele, rochiile cu ,,turnei” şi pălării­le cu pene!... Felul nostru de a le ajusta, sveşteţea siluetei noastre subţiri a capetelor noastre maliţioase, nu numai că se acomodează de minune cu toată bizareria acestor tra­vesti­uri, dar îi dau chiar o notă mult mai tinerească, mult mai picantă! Se vede că acesta a fost și gândul a­­celora cari au cutezat să lege o clipă firul cu trecutul! A­­tât numai, că succesul n’a­ fost decât de scurtă durată.­­ Pariziencele deşi sunt cele mai înfocate admiratoare ale epocelor de som­ptuositate ca­re au ilustrat istoria tarei lor, s’au mărginit numai să orga­nizeze în lumea mare o serie de baluri şi de serbări în ca­re să-şi exileze acest capriciu pasager. Foarte puţine au mai continuat pe ‘urmă să apa­râ la curse sau la vre-o cere­monie într’o rochie de stil. In schimb, câteva artiste de sea­mă, au apărut pe scenă în ne­­numărate rânduri cu diferite creaţii uii, începând cu cele­brul cos­­mn al Infantei Mar­gareta, pictată de Velasquez, care a fost admirabil repro­dus. Toate aceste costume în­să, deşi font frumoase, sunt nespus de greu de purtat, de aceea nici nu trebue să­ ne surprindă eşecul „trecutului care reînvie“ şi preferinţa fe­meilor pentru toaletele co­lante, fourouri fragile de măr­gele, sau noianuri transparen­te de muselin. De aceea, toate elegantele aşteaptă curioase să vadă ce cutăţi le va aduce toamna. Unele pronosticuri­­spun că artiştii modei nu s’au decep­ţionat îndeajuns şi mai speră să utilizeze pe ici pe colo din parfumul trecutului... să mai persiste în galeria rochiilor de stil. Este poate şi ce ne va tenta mai mult.. Căci aţi ob­servat cred, că de câte ori ne apropiăm de vârsta amintiri­lor, propriilor noastre rochii uitate, ne apar încă cu puţin farmec şters, dar totuşi ire­­sistibil. Rochiile noastre de fetit© mici se perindă pe dinaintea noastră ca nuanţele unei pa­lete minunate: naive culori de cer senin, de apă limpede, de petale roz de trandafiri... Cu­lori vii de cireşi... Spumă de muselin alb ca zăpada... Şi ştrengărescul ecosez cu năs­­turaşi de argint şi şorţuleţele cu flori, ce ne făceau să se­mănăm unor figurine de por­celan... Retrăiesc în memoria noas­tră toate aceste rochiţe din co­pilărie... Se incarnează în zâm­betul vesel al cântecelor şi la Dona.—Am primit ambele scrisori şi fără supărare da-mi voe să-ti spun ca eşti nutin pedant. Bine, admit că îţi plac cărţile şi adori litera­tura, da să crezi că n’ai să găseşti o tovarăşe care să te priceapă, să te simtă in lumea lor, este o exageraţ­ie ! E drept că fetelor moderne nu le prea plac cărţile, că sunt fie prea ocupate, fie prea pu­ţin romantice şi visătoare ca să se­ mai pasioneze după lec­tură. Energia şi temperamen­tele­ lor ascuţite le-a infiltrat avânt şi dorinţă de mişcare. Plăcerile intelectuale au fost înlocuite cu satisfacţii fizice­­cu sporturi, cu viaţa în aer liber. Fetiţa din zilele noas­­­tre aproape că nu cunoaşte ..cartea“. Vieţei artificiale, ea preferă viaţa reală cu rozete şi spinii ei­ Pasiunile mărunte­­ale altora nu o tulbură mai­­ mult ca ale ei. Romanului de studii nu îi i mai cere poezie­­ei să fie num­ai amuzant, in asemenea condiţii e foarte natural ca tineretul femenin să citească foarte puţin. Dar şi să stai în toate momentele de odihnă cu nasul în cărţe ajungi să te plictiseşti, să-ţi pierzi răbdarea, și asta nu mai înseamnă să savurezi o carte- Pentru toate există o limită, Stella. — Nu te sfătuesc nimic, fiindcă în genere sunt­ contra tuturor acestor absur­dități. Rămâi așa cum te-a lăsat natura, fiindcă la opt­sprezece ani natura nu este tocmai așa de ingrată. Amin­­tește-ți că: „L’exces en Tout est un defaut­“, căci dacă igie­na în sine este un lucru ad-­ mirabil coana aceasta după­ eurilor noastre, în poezia Zi­­îelor de vară care s’au scurs, în imaginea altor fetit® care ajj fost tovarăşele noastra de nebunii, şi pe cari viaţa le-s risipit, cum se risipesc perle­le unui şireag de mărgele. Rochiile noastre!... Simbo­lizează aproape toate emoţii­le, toate sărbătorile sufletului, mistice sau profane... Prima rochie lungă! Cu câtă mân­drie­, cu câtă importanţă n’am îmbrăcat’o! Pe urmă prima rochie de bal... Debutul în lu­me... în viaţă... în dragoste... şi poate şi prima desilusie. Ro­chia de logodnă... speranţe şi bucurii. Rochia de mireasă..., şi toate celelalte rochii elegan­te de femee tânără. Fiecare ne va aminti un vis nostalgic ca versul evocând pe „Muset­te“ : „Viens til met tras ta robe blanche“ „Dont tu te parais autrefois" Căci toate rochiile de altă­dată aparţin trecutului... De aceea, vom vedea me­reu pe bunicuţele noastre a­­părând cu sfinţenie moda „lor“. Şi în definitiv, de ce am critica-o, de ce am ironi­za-o cu un cuvânt răutăcios, căci şi ea a îmbrăcat femei frumoase, graţioase, iubite...­­ Va veni o zi, când şi pentru noi toamna va urma vara­. Florile se vor fi vestejit, cân­tecele vor fi încetat şi toate drăgălăşiile de azi, toate nou­tăţile se vor demoda mâine, când ne vor spare ca nişte fantome cărora la rândul nos­tru le vom spune: ,-Aţi semănat şi voi, tinereţei noastre“ Claudine reţete de frumuseţe şi sănă­tate, ajunsă la manie, la fo­bia când vezi sute de femei înebunind după tratamente, cău­tând cu tot dinadinsul sa­şi, strice corpul în loc să şi-l păstreze, ţi-aminteşti de toate muncitoarele de la ţară care stau în frig şi în­ soare fără să se păzească, şi totuşi n’au nimic! Nu zău, mă întreb ce ar deveni existenţa noastră dacă ar trebui*să nu ai altă preocupare decât reţetele de frumuseţe ! Să nu mănânci, să nu dormi, să nu te gân­deşti decât la nas, la ochi, la ten şi Palie, să asculţi toate neroziile pe care fiecare prie­tenă le-a încercat, sau le-a ci­tit prin ziare, şi să te gră­beşti să le încerci şi tu, iată o prostie ! Gândeşte-te că mai sunt oameni care să preţuiască mai mult calităţile morale de­cât fizice, şi lasă altora flea­curile. Mada-Yo­y. — Ai puţină răbdare. Zilele astea are sa apară. Cred că am achitat cu fidelitate toată poezia sarma­nei tale povești. Mi-ai făgă­duit în schimb fotografii’.« din parcul lui Rostand la NCambo. — Aștept. Cady Causerli asupra modei Un trecut care reînvie■ KB Poșta femenină

Next