Rampa, august 1923 (Anul 7, nr. 1727-1753)

1923-08-05 / nr. 1731

ANUL VII No. 1731NUM AI IN 8 PAG­IN­II 2 LEI APA8S ZILNIC I ABONAMENTELE Un an Şase luni Trei luni I­­N TOATA TARA Lei 600 Lei 300 Lei 150 1 IN STRĂINĂTATE Lei 700 Lei 600 Lei 200 Abonamentele se plătesc Înainta ana« Manuscrisele nepublicate se distrus a s Anunciurile se primesc la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Biurourile, Redacţia şi Administraţia, Bucureşti, Str. Sărindar No. 7, parter—Telefon 1/S9­ ­ Duminică 5 August 1923 MEMENTO Ofensiva­­ pentru Umanitate Drama­­,â, these”, atât de ecmhz­ată de sprijinitorii ar­tei pure, a reînviat aşa­dar, în drarda-pamflet , o deosebire fundamentală însă, intre una şi cealaltă. Pe când drama ,â these” slujea autorilor drept mijloc de propagare a ideilor şi eti­cei lor pe linia dreaptă a ple­doariei (şi in felul acesta, ne­greşit, puteau fi tot atât de bine piese de teatru cât şi cărţi de­ cetit), drama-pam­­flet e teatru activ şi numai teatru, căci înfăţişează mora­la în zig-zagurile violente şi tumultoase ale unei acţiuni dramatice calculate, numai pentru scenă.­­Mijloacele formale sunt în­să d­in amândouă aceste preci­pitări artistice, departe de sin­teza pură a artei depline şi desăvârşite. După cum în dra­ma ,­a these”, trâm­biţarea i­­deilor obosea prin ostentaţia ei, tot astfel în drama-pam­­flet înfăţişările dramatice sunt prea brutale și vulgare­­ca să poată râvni la senină­ta­tea esteticei curate. * Totuși, această dramă nouă, care îşi lansează ideile în chip atât de viguros, care riscă să calce alături de idealizările ei stilizările marei arte, are o calitate de frunte, e sinceră. Nu-i oare acesta superlativul cerinţelor noastre îndeobşte d­in opera de artă? Cine oare a pregătit marea falangă a clasicilor germani din veacul al XVIII-lea şi al XlX-lea, dacă nu acel vehe­ment şi impulsiv Sturm und Drang”, acea pleiadă de revo­luţionari crânceni, acei tineri beţi de dorul libertăţei, păti­maşi până la exces, scăpăiaţi până la obscenitate? Şi­, oare Schiller n’a fost el­ însăşi printre curagioşii ,­Sturm und Drang’r-ului, când şi-a scris­ înflăcărat .Hoţii” când a proclamat, cu atâta frenezie, drepturile omului, in­­Wilhelm Tell”... E acelaşi Schiller care mai târziu a scris maturul­­.Lied von der Grlocke” şi care in trilogia „Wallenstein” , atinge culmi de puritate estetică. ..Sturm und Drang”-ul nu exclude aşa­dar viitoarea po­tolire artistică- viitoarea lă­murire a mustului, viitoarea aşezare a vinului tare si bun- ! De c­e deci ar fi să condam­năm drama-pamflet a zilelor noastre, numai fiindcă la în­jghebarea ei formală clocote­şte sângele aprins al tinere­­ţei bătăioase?♦ E drept că simţul nostru pentru Frumos se simte mai măgulit in faţa acelor culme si mobile epopei aproape liri­ce, în cari îşi sintetizează dra­mele în zilele noastre un Ra­bindranath Tagore. Dar tipa­­are în aceste miraculos de rotunde piese vre-o idee nouă­­alta de­cât cele pe cari le-au statornicit veacurile prece­dente? Tinerii agresivi din vremu­rile de faţă luptă în dramele lor pe alt tărâm. Luni a­şa în epoca „Sturm und Drang”­­ului — pentru drepturile o­­mului, pentru ideile generoa­se­ răscolite de Revoluţia Franceză, pentru marea pro­blemă, de frunte a bilelor noas­tre, pentru Umanitate. Sguduitoarele lor ţinte scu­ză astfel formulele utilizate. Cu riscul de a displace prin urmare apărătorilor esteticei pure- in teatru ca si in orice alta artă, noi ne rândului prin­tre acești entuziaști- ori de câte ori opera lor reprezintă un efort si e poruncită de o nevoie lăuntrică. Cu atât mai mult cu cât a­­ceastă operă a lor- dacă nu e poare Artă curată, e desigur Teatru in toată accepţiunea cuvântului. Tismana­ iman. Cerbii infrânarea tipăriturilor pornografice O telegramă sosită erî anun­ţă că la sfârşitul lui August se va întruni la Geneva confe­rinţa internaţională, care are de scop să oprească traficul publicaţiunilor pornografice. Această conferinţă pusă sub auspiciile Societăţii Naţiuni­lor, a fost convocată de către guvernul francez, care luase iîiîţiativa încă din anul 1910. înregistrăm cu satisfacţie acest început de activitate şi aşteptăm cu nerăbdare să a­­jungă şi la noi roadele ei- Otrava tipărită care se ser­veşte cititorului român trebue desfiinţată, cum încep să facă străinii* şi cititori puţin câţi avem, trebuesc făcuţi să apre­cieze valoarea educativă şi es­tetică a cuvântului aeris­ 1 ——XXXS——— ti­mp. TEATRUL NOU „Dimineaţa“ se întreabă Uimi­tă: „De ce deraiază trenurile!“ E o întrebare la care răspund şi comunicatele oficiale ale C. F. R. Mai greu ar fi de răspuns la întrebarea: „Cum se pot evita, deraierile”... Normal Singura nenorocire de C. F. r. care era să­­se producă evi. a fost evitată. Nu, pricepem în ce scop. Dacă s’o face mereu așa, n’o să mai ajungem niciodată la ce­le șapte deraieri cotidiene, la cari avem dreptul normal, după asigurările ministrului comun­i­­catiilor. E timpul să reintrăm în nor­mal, ce dragul!,,,. Tot e buna Un telegrafist se miră că scri­sorile adresate Kronstadt, a­­jung în Germania. Tot e bine. Noi îi putem da exemple de scrisori trimise din str. Carol în strada Austrului i— cari au fost expediate în „.Australiiî Uit. dacă plecaţi la băi, luaţi măsuri să pu­teţi ceti zilnic ! „Rim­pfi" fie abordându-vă (abonamentul lunar de vi­legiatură costă 40 lei) fie stăruind ca de­pozitarul respectiv să aducă numărul de joi necesar. Din învăţămintele unui om de teatru Spicuiri din „l'Art du Théâtre" de Edward Gordon Craig DESPRE ACTORI 1. Dacă, după numai cinci ani de activitate pe scenă, d-ta actor crezi că îţi poţi între­vedea viitorul; dacă, prin urmare, ai succes, considere-te pierdut. I Pripa n’a dat niciodată roa­de bune. 2 întreaga d-tale viaţă nu ţi va ajunge pentru a face tea­tru, şi numai la capătul ei, poţi nădăjdui să ajungi la o frân­tură din cea ce ai năzuit. In felul acesta însă, vei ră­mâne tânăr, chiar atunci când vei fi împovărat de ani. 3 Nu e nevoe să mai spun că în orice Artă intră o parte de Calcul şi că actorul care neso­coteşte aceasta, va fi totdea­una un actor incomplect. Talentul singur nu ajunge spre a crea opera de artă. 4. Amicul meu actorul e fără îndoială încredinţat că Sha­kespeare l’a scris pe Othello intr’o isbucnire de gelozie şi că n’a avut nevoe decât să transcrie cuvintele cari îi ve­neau pe buze. Eu, dimpotrivă, si cu mine alţii, credem că aceste cuvin­te s’au copt în mintea autoru­lui si că numai gratie acestui fel de a proceda, gratie călită­­tei închipuirei sale, puterei si seninătăţii spiritului său, a îs­butit să dea graiii întreg şi lămurit geniului său­ Reese de aci că actorul ca­re vrea să-l joace pe Othelo de pildă, trebue să aibă nu numai o fire bogat înzestrată, ci şi imaginaţie spre a înţele­ge ce trebue să scoată din a­­cest rol, şi inteligenţă spre a şti prin ce mijloace să expri­me aceasta. 5.­­ Iată de ce actor ideal nu va fi decât acela, în care se vor îmbina im talent darnic cu o luminată inteligentă.­ ­ 6. In cele din urmă gândirea si simtiea actorului vor tre­bui să se supună unei disci­pline atât de desăvârșită, la cât roadele îmbinării lor to­tale să se producă în chip fi­resc. 7- Numai masca actorului e mijlocul prin care acesta din urmă poate să redea cinstit cu ajutorul trăsăturilor feţei, ascunzişurile sufletului. DESPRE REGISORI 1 Fiecare teatru are regişori şi totuşi tare mi-e teamă că nu există „maeştri“ în ştiinţa scenică, care, după ce a ales o piesă 2 Trebue să devii regisorul sa fie în stare s’o şi însceneze; care, punând pe actori să repete, să ştie să le şi dea în­drumările trebuincioase pen­tru fiecare gest, pentru fie­care împrejurare ; care să deseneze el­ însuşi decorurile şi costumele, şi să ştie să dea lămuririle necesare celor cari Ie execută. 3 Să fii minte că marea im­presie de totalitate, produsă de decor împreună cu mișcarea mulțimei, e mijlocul cel mai de efect pe care îl ai la înde­mână. 4 Datoria regisorului nu e să ia ca un decor care să ne înde­părteze^ băgarea de seamă de Ia­ piesă, ci de a crea un cadru care să se contopească cu gân­direa plăsmiuitorului dramatic. ECOURI In preajma tnluia din copioa­sele banchete cari au animat recenta Conferinţă din Sinaia. Unul din tinerii şi talentata gazetari ai Capitalei, trimis a­­colo de serviciul de in­for­­na­ţiuni al marelui cotidian la care lucra, nebânuind că va fi fi el invitat la banchete diplomatice, se văzu pus în penibila situaţie de a nu­ putea să răspundă invi­taţiei fiindcă... aU­ şi luate fţar cui din Bucureşti. Orele treceail, spre marea de­zolare a tânărului gazetar, şi după nenumărate încercări in­­fructoase, iată-l—jenat dar ho­tărât — în faţa maxtre­lui cuHo­tel al luxosului hotel care I găz­­ duia.9 —­­Am o mică rugăminte! — La dispoziţia dv.f Cu ce vă pot servit — Vezi­, eu sunt invitat la ban­chet şi... fracul... înţelegi, nu mă aşteptam... e la Bucureşti... Js *— Am înţeles! Voiţi Un frac! Cu plăcere la ora două. Unul l-am dat colgeului dv. d. X, al doilea vă stă la dispoziţie Fericit, mândru, tânărul gaze­tar îşi făcu apariţia în nola de banchet. Fracul nu-i convenea tocmai bine, dar era pasabil. — şi nimeni nu observă nimic. La masă, tânărul gazetar, se găsea între doi colegi,­amândoi bineînţeles un frac Unul era cel care împrumuta­se fracul No. I al gentilului maî­­tre d’hotel. , Celălalt — mult mai puţin bi- | ne în haina de gală, decât Cole-­­ gii săi — se răsucea enervat în scaun. După șampanie, chinuit, aces­ta din urmă. Chemând într’un colț pe colegi, li se adresă: — Dragii mei, slăbiţi-mă! Vă uitaţi la mine prea insistent. O să bage de seamă lumea. — Dar ce ai, monchar? Cine se uită la tine? — Vai! De unde era să știu că or să mă cheme la banchet? Am venit numai în sacou — și am fost nevoit să împrumut fracul chelnerului. Dar vii vă uitați așa la mine, ca să mi se bage de seamă.­­• N’avea nici o grijă, se gră­biră să-i răspundă foarte, plo­uaţi, colegii. Nu se bagă de sea­mă! Fracul iţi vine turnat’ Dialog de actualitate:­­De ce s’a scumpit din nou pâinea! — Fiindcă lucrătorii brutari au cerut mărirea lefu­rilor... — Și de ce au cerut lucrătorii brutari mărirea lefurilor? — f­iindcă s’a scumpit pâinea...

Next