Rampa, august 1923 (Anul 7, nr. 1727-1753)
1923-08-05 / nr. 1731
ANUL VII No. 1731NUM AI IN 8 PAGINII 2 LEI APA8S ZILNIC I ABONAMENTELE Un an Şase luni Trei luni IN TOATA TARA Lei 600 Lei 300 Lei 150 1 IN STRĂINĂTATE Lei 700 Lei 600 Lei 200 Abonamentele se plătesc Înainta ana« Manuscrisele nepublicate se distrus a s Anunciurile se primesc la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Biurourile, Redacţia şi Administraţia, Bucureşti, Str. Sărindar No. 7, parter—Telefon 1/S9 Duminică 5 August 1923 MEMENTO Ofensiva pentru Umanitate Drama,â, these”, atât de ecmhzată de sprijinitorii artei pure, a reînviat aşadar, în drarda-pamflet , o deosebire fundamentală însă, intre una şi cealaltă. Pe când drama ,â these” slujea autorilor drept mijloc de propagare a ideilor şi eticei lor pe linia dreaptă a pledoariei (şi in felul acesta, negreşit, puteau fi tot atât de bine piese de teatru cât şi cărţi de cetit), drama-pamflet e teatru activ şi numai teatru, căci înfăţişează morala în zig-zagurile violente şi tumultoase ale unei acţiuni dramatice calculate, numai pentru scenă.Mijloacele formale sunt însă din amândouă aceste precipitări artistice, departe de sinteza pură a artei depline şi desăvârşite. După cum în drama ,a these”, trâmbiţarea ideilor obosea prin ostentaţia ei, tot astfel în drama-pamflet înfăţişările dramatice sunt prea brutale și vulgareca să poată râvni la seninătatea esteticei curate. * Totuși, această dramă nouă, care îşi lansează ideile în chip atât de viguros, care riscă să calce alături de idealizările ei stilizările marei arte, are o calitate de frunte, e sinceră. Nu-i oare acesta superlativul cerinţelor noastre îndeobşte din opera de artă? Cine oare a pregătit marea falangă a clasicilor germani din veacul al XVIII-lea şi al XlX-lea, dacă nu acel vehement şi impulsiv Sturm und Drang”, acea pleiadă de revoluţionari crânceni, acei tineri beţi de dorul libertăţei, pătimaşi până la exces, scăpăiaţi până la obscenitate? Şi, oare Schiller n’a fost el însăşi printre curagioşii ,Sturm und Drang’r-ului, când şi-a scris înflăcărat .Hoţii” când a proclamat, cu atâta frenezie, drepturile omului, inWilhelm Tell”... E acelaşi Schiller care mai târziu a scris maturul.Lied von der Grlocke” şi care in trilogia „Wallenstein” , atinge culmi de puritate estetică. ..Sturm und Drang”-ul nu exclude aşadar viitoarea potolire artistică- viitoarea lămurire a mustului, viitoarea aşezare a vinului tare si bun- ! De ce deci ar fi să condamnăm drama-pamflet a zilelor noastre, numai fiindcă la înjghebarea ei formală clocoteşte sângele aprins al tinereţei bătăioase?♦ E drept că simţul nostru pentru Frumos se simte mai măgulit in faţa acelor culme si mobile epopei aproape lirice, în cari îşi sintetizează dramele în zilele noastre un Rabindranath Tagore. Dar tipaare în aceste miraculos de rotunde piese vre-o idee nouăalta decât cele pe cari le-au statornicit veacurile precedente? Tinerii agresivi din vremurile de faţă luptă în dramele lor pe alt tărâm. Luni aşa în epoca „Sturm und Drang”ului — pentru drepturile omului, pentru ideile generoase răscolite de Revoluţia Franceză, pentru marea problemă, de frunte a bilelor noastre, pentru Umanitate. Sguduitoarele lor ţinte scuză astfel formulele utilizate. Cu riscul de a displace prin urmare apărătorilor esteticei pure- in teatru ca si in orice alta artă, noi ne rândului printre acești entuziaști- ori de câte ori opera lor reprezintă un efort si e poruncită de o nevoie lăuntrică. Cu atât mai mult cu cât această operă a lor- dacă nu e poare Artă curată, e desigur Teatru in toată accepţiunea cuvântului. Tismana iman. Cerbii infrânarea tipăriturilor pornografice O telegramă sosită erî anunţă că la sfârşitul lui August se va întruni la Geneva conferinţa internaţională, care are de scop să oprească traficul publicaţiunilor pornografice. Această conferinţă pusă sub auspiciile Societăţii Naţiunilor, a fost convocată de către guvernul francez, care luase iîiîţiativa încă din anul 1910. înregistrăm cu satisfacţie acest început de activitate şi aşteptăm cu nerăbdare să ajungă şi la noi roadele ei- Otrava tipărită care se serveşte cititorului român trebue desfiinţată, cum încep să facă străinii* şi cititori puţin câţi avem, trebuesc făcuţi să aprecieze valoarea educativă şi estetică a cuvântului aeris 1 ——XXXS——— timp. TEATRUL NOU „Dimineaţa“ se întreabă Uimită: „De ce deraiază trenurile!“ E o întrebare la care răspund şi comunicatele oficiale ale C. F. R. Mai greu ar fi de răspuns la întrebarea: „Cum se pot evita, deraierile”... Normal Singura nenorocire de C. F. r. care era săse producă evi. a fost evitată. Nu, pricepem în ce scop. Dacă s’o face mereu așa, n’o să mai ajungem niciodată la cele șapte deraieri cotidiene, la cari avem dreptul normal, după asigurările ministrului comunicatiilor. E timpul să reintrăm în normal, ce dragul!,,,. Tot e buna Un telegrafist se miră că scrisorile adresate Kronstadt, ajung în Germania. Tot e bine. Noi îi putem da exemple de scrisori trimise din str. Carol în strada Austrului i— cari au fost expediate în „.Australiiî Uit. dacă plecaţi la băi, luaţi măsuri să puteţi ceti zilnic ! „Rimpfi" fie abordându-vă (abonamentul lunar de vilegiatură costă 40 lei) fie stăruind ca depozitarul respectiv să aducă numărul de joi necesar. Din învăţămintele unui om de teatru Spicuiri din „l'Art du Théâtre" de Edward Gordon Craig DESPRE ACTORI 1. Dacă, după numai cinci ani de activitate pe scenă, d-ta actor crezi că îţi poţi întrevedea viitorul; dacă, prin urmare, ai succes, considere-te pierdut. I Pripa n’a dat niciodată roade bune. 2 întreaga d-tale viaţă nu ţi va ajunge pentru a face teatru, şi numai la capătul ei, poţi nădăjdui să ajungi la o frântură din cea ce ai năzuit. In felul acesta însă, vei rămâne tânăr, chiar atunci când vei fi împovărat de ani. 3 Nu e nevoe să mai spun că în orice Artă intră o parte de Calcul şi că actorul care nesocoteşte aceasta, va fi totdeauna un actor incomplect. Talentul singur nu ajunge spre a crea opera de artă. 4. Amicul meu actorul e fără îndoială încredinţat că Shakespeare l’a scris pe Othello intr’o isbucnire de gelozie şi că n’a avut nevoe decât să transcrie cuvintele cari îi veneau pe buze. Eu, dimpotrivă, si cu mine alţii, credem că aceste cuvinte s’au copt în mintea autorului si că numai gratie acestui fel de a proceda, gratie călitătei închipuirei sale, puterei si seninătăţii spiritului său, a îsbutit să dea graiii întreg şi lămurit geniului său Reese de aci că actorul care vrea să-l joace pe Othelo de pildă, trebue să aibă nu numai o fire bogat înzestrată, ci şi imaginaţie spre a înţelege ce trebue să scoată din acest rol, şi inteligenţă spre a şti prin ce mijloace să exprime aceasta. 5. Iată de ce actor ideal nu va fi decât acela, în care se vor îmbina im talent darnic cu o luminată inteligentă. 6. In cele din urmă gândirea si simtiea actorului vor trebui să se supună unei discipline atât de desăvârșită, la cât roadele îmbinării lor totale să se producă în chip firesc. 7- Numai masca actorului e mijlocul prin care acesta din urmă poate să redea cinstit cu ajutorul trăsăturilor feţei, ascunzişurile sufletului. DESPRE REGISORI 1 Fiecare teatru are regişori şi totuşi tare mi-e teamă că nu există „maeştri“ în ştiinţa scenică, care, după ce a ales o piesă 2 Trebue să devii regisorul sa fie în stare s’o şi însceneze; care, punând pe actori să repete, să ştie să le şi dea îndrumările trebuincioase pentru fiecare gest, pentru fiecare împrejurare ; care să deseneze el însuşi decorurile şi costumele, şi să ştie să dea lămuririle necesare celor cari Ie execută. 3 Să fii minte că marea impresie de totalitate, produsă de decor împreună cu mișcarea mulțimei, e mijlocul cel mai de efect pe care îl ai la îndemână. 4 Datoria regisorului nu e să ia ca un decor care să ne îndepărteze^ băgarea de seamă de Ia piesă, ci de a crea un cadru care să se contopească cu gândirea plăsmiuitorului dramatic. ECOURI In preajma tnluia din copioasele banchete cari au animat recenta Conferinţă din Sinaia. Unul din tinerii şi talentata gazetari ai Capitalei, trimis acolo de serviciul de infornaţiuni al marelui cotidian la care lucra, nebânuind că va fi fi el invitat la banchete diplomatice, se văzu pus în penibila situaţie de a nu putea să răspundă invitaţiei fiindcă... aU şi luate fţar cui din Bucureşti. Orele treceail, spre marea dezolare a tânărului gazetar, şi după nenumărate încercări infructoase, iată-l—jenat dar hotărât — în faţa maxtrelui cuHotel al luxosului hotel care I găz duia.9 —Am o mică rugăminte! — La dispoziţia dv.f Cu ce vă pot servit — Vezi, eu sunt invitat la banchet şi... fracul... înţelegi, nu mă aşteptam... e la Bucureşti... Js *— Am înţeles! Voiţi Un frac! Cu plăcere la ora două. Unul l-am dat colgeului dv. d. X, al doilea vă stă la dispoziţie Fericit, mândru, tânărul gazetar îşi făcu apariţia în nola de banchet. Fracul nu-i convenea tocmai bine, dar era pasabil. — şi nimeni nu observă nimic. La masă, tânărul gazetar, se găsea între doi colegi,amândoi bineînţeles un frac Unul era cel care împrumutase fracul No. I al gentilului maître d’hotel. , Celălalt — mult mai puţin bi- | ne în haina de gală, decât Cole- gii săi — se răsucea enervat în scaun. După șampanie, chinuit, acesta din urmă. Chemând într’un colț pe colegi, li se adresă: — Dragii mei, slăbiţi-mă! Vă uitaţi la mine prea insistent. O să bage de seamă lumea. — Dar ce ai, monchar? Cine se uită la tine? — Vai! De unde era să știu că or să mă cheme la banchet? Am venit numai în sacou — și am fost nevoit să împrumut fracul chelnerului. Dar vii vă uitați așa la mine, ca să mi se bage de seamă.• N’avea nici o grijă, se grăbiră să-i răspundă foarte, plouaţi, colegii. Nu se bagă de seamă! Fracul iţi vine turnat’ Dialog de actualitate:De ce s’a scumpit din nou pâinea! — Fiindcă lucrătorii brutari au cerut mărirea lefurilor... — Și de ce au cerut lucrătorii brutari mărirea lefurilor? — fiindcă s’a scumpit pâinea...