Rampa, septembrie 1923 (Anul 7, nr. 1754-1778)

1923-09-02 / nr. 1754

I____ Gradina Lienkli (Jigniţii) Strada IiLsgru-Vodă s4p. ÎS Direcţiunea 1. Goldenberg Reprezentaţiile TRUPEI DIN VILNA Wilnaer Trupa Azi Sftmbătă 1 August 1923 orele 9 seara URIII. ACOSTA Tragedie in 5 acte de Kari­­ stzkow Tradusă de A. Morewsky Director administrator M. Mazo Director de scenă L. Kadison GRADINA TEATRULUI NOU Calea Văcăreşti 54 _____Direcţiunea O. Celmeister Mare eveniment artistic 2 reviste într’o singură seară 2 AZI ŞI IN ZILELE URMĂTOARE . Ocus Pocus Grandioasă Revistă in 2 acta şi un prolog def ion Pribeagu şi D. Celmeister BUCU­R$T»-NEW-YO­RKi de Ben Eli­si »■ Celmeister Duminică 2 Se­st. Mare reprezentaţie de gală in onoarea direc. D. Celmeister Cassa este deschisă dala orele 10-1 si dela 4 in sus | I ] Farcul Oteteleşianu Compania lirică română _________.LEONARD____ Sâmbătă 1 Septembrie la 9 seara se va juca Reprezentaţie dată în onoarea D-nei Nataliţa Pavelescu se va juca Marele Succes HAINA GALBENA (Die gelbe Jacke) Operă Comică în 3 acte de char Duminică 2 Septembrie 1923 HAINA GALBENA Biletele se găsesc de vânzare la Agenţia Teatrală din Pasa­­giul Imobiliara şi seara la Casa Teatroului A apărut ORIZONTUL No. 35 Grădina COLOSSEUM Cinema (fost Colos) Calea Victoriei, 29 Astăzi și în zilele următoare se va reprezenta Necunoscuta (La Femme X) Dramă în 5 mari acte cu marea artistă Paulina Frederick Filmul este acompaniat de orchestra complectă a Filar­monicei . Zilnic de la 6X—8V6 are Ioc un mare „Concert Simfonic de Promenadă“ dat de an­samblul Filarmonicei sub con­ducerea d-lui profesor Dan­­ Simionescu. .­RAZTPA Brăila Serbării« Marinei Mi­­tare Ora 9 luni dimineaţa. Vedeta No. 4 aşteaptă la de­barcader sosirea invitaţilor. Rând pe rând sosesc d-nii Radu Portocală, primarul o­­raşului; Petre Vasilescu, pre­fectul poliţiei; Alfred Men­del consulul Olandei; Vlah­­cos, consulul Greciei; Colonel Izescu, comandantul garnizoa­nei; General Condeescu; Căp. Ed. Handoea, comandatul pompierilor ; Comandor Mi­­huţă, căpitanul portului, şi alţi purtători ai fracului şi ai epoletului D-l comandor Zlătianu­­— foarte amabil — conduce in­vitaţii pe bordul şalupei ca­re — după scurtă comandă— se dezlipeşte de la ponton Pe monitorul «Bucovina»— frumos pavoazat — fanfara marinei primeşte pe invitat!­După te-deum-ul oficial şi după cuvântările ocazionale ţinute de d-nii General Ru-­­ deanu, comandantul corpului III armată, amiral Gavriles­­­­cu, amiral Eustaţiu, Radu Portocală, etc. s’au distribuit pavilioane cu noua stemă a 1­a ţârei şi în bubuitul celor două­zeci şi una de lovituri de tun, frumosul pavilion s’a înălţat pe catargele vaselor, fâlfâind în bătaia razelor soarelui, care părea mai luminos ca în todeauna.­ ­ 4 După masă, pe la orele 4, s’au desfăşurat serbările ma­­rinei în faţa unui imens pu­blic plantat pe cheiul Dună­rei­ şi a invitaţiilor de ne­gor din monitorului «Lahovary». La semnalele tunului, în- t .­cep serbările cari constă din:­­ întrecere de bărci, lotci şi­­ dube; concursuri de înot; să- i rituri în apă de la­ înălţime,­­ catargul orizontal şi alte exer­ciţii echilibristice, executate de soldaţii marinei, în sune­­tul fanfarei şi uralele publi­cului.4 Seara la orele 9, toate va­sele de război ale marinei ro­mâneşti, erau feeric lumina­te cu becuri electrice multi­colore, plantate în mod cu deosebire artistic; rachetele şi petardele se succedau une­le după altele, luminând se­ninătatea bolţii cereşti Apoi a urmat o grandioasă­­ serată veneţiană, unde s’a dansat şi s’a petrecut admira­bil, până la ora 2 noaptea. In selecta asistenţă am pu­tut remarca pe: d-nii gene­rali Rudeanu, Toma Constan­­tinescu şi Condeescu, amiralii: Eustaţiu, Niculescu-Rizea şi Gavrilescu; coloneii: Izescu şi Anastasiu; Alfred Mendel, consulul Olandei; A. Gattor­­no, consulul Italiei şi Vlaico, consulul Greciei. D-na şi d­l general Orezeanu, d-na şi d. Radu Portocală, d-na şi d. Cristach­e Arapu, d-na şi d. I Comandor Enescu, d-na gene­ral Condeescu, d-na şi d. Al. Braun, d-na şi d. dr. Cle­mens, d-na şi d. Nicu Bănci­­lă, d-na şi d. Opriş, d-na şi d. căpitan Praporgescu, d-na şi d căp. Ed. Handoea d-na şi d. amiral Gavrilescu, d-na şi d-ra comandor Mihăilescu, d na şi d. dr. Iorgandopol, d­­na şi P. S. S. protoereul Di­­dicescu, comandorii Paul Zlă­tianu Cernea, Cumbary Pan­­tely, Bălescu, etc., căp. secund Ion Dumitru, căp. Stamatiu, etc. D-na şi d. sub­locot. Te­­tracenko, d-na şi d. maior Pe­­i­lopida, d-nele Zanatos, Catzi­­ghera, Popescu, etc.; d rele Sălceanu, Corina Tancovici, Gheorghiu, Yougaperiano, E-­­ nescu Gavrielescu, etc D-nii George Cavadia, Al-­­ magio, Luciliu Opranu căp.* 1 Popescu, dr. Proca, Bachl,­i Tanovici, Vuccino sub­locot.­ Dumitriu Eug., atașat pe lân­gă* delegaţii presei), Jack Da­vidsohn, Katz, ziarişti Scla­­vos, Yougapesiano, etc. RAMPĂ Duminică 2 Septembrie 1923 Am văzut şi anul acesta, cu aceiaşi bucurie copilărească, cu aceiaşi strângere de inimă, căsuţa „poeziei de toamnă" între dea­lurile înverzite d­e la vie... Unchiul Daniel m’a primit pe pragul portiţei, portiţa învăluită în zorele albe şi roz, şi am sim­ţit încă odată mângâierea lui blândă, ospitalitatea ceardacului bătrânesc, farmecul grădinei cu tuberoze şi garoafe, unde o mă­suţă cochetă, încărcată de bu­nătăţi, ai îi zis că mă aşteaptă de anul trecut... • O sumedenie de iepuraşi albi păreau că dansează şi ei de bu­curie într’un colţişor îngrădit cu sârmă nouă, care desena în lumi­na soarelui un grilaj de argint... — Vezi, până şi ei te aşteptau! zise cu trandreţe unchiul. Dar mi-te eu! Şi vorbele lui liniştite trădau totuşi tristeţea, singurătatea unei vieţi în care tovărăşia cu natura te lasă gânditor, îţi răscoleşte fără milă trecutul... Te cam plictiseşte de la o vre­me, unchiule! i-am spus eu atunci îngrijată. Ar trebui să te muţi de aci... E prea pustiu, şi ştii, adăugai eu maliţioasă, nu eşti destul de bătrân pentru un „pust­nic" !... Unchiul Daniel zâmbi... Un zâmbet frumos, în care se oglin­dea parcă şi scânteierea tainică a ochilor căprui, şi luciul şuviţelor albe de pe tâmple... Privirea lui îmi urmărea şiragul nesfârşit de vorbe, degetele care se jucau ner­voase pe faţa de masă, dinţişorii ce se înfigeau îndrăzneţi în „cro­­quettele” dintr'un coşuleţ... Apoi, clătinând încăpăţânat din cap, îmi zise încet: — Intodeauna îmi place aci şi n'aş putea pleca pentru nimic în lume... Numai toamna, când soseşte vremea viilor, sunt pu­ţin mai visător... Un an se sfâr­şeşte, altul începe... Şi de petecul acesta de pământ s’a legat odini­oară fericirea mea....­­ — Zii, ai fost așa de fericit cu tanti Eliane? Eu n’am știut nici­odată...., șoptii eu fără să vreau.... — Da, am făcut o căsătorie din dragoste, îmi răspunse Un­chiul Daniel, umplându-mi paha­rul... Aveam de atunci douzeci și cinci un Vlă îndrăgostisem nebun de o fetiță sglobie și dulce, pe care un unchiu bătrân şi cam ciudat o ţinea sub tutelă. II ve­deai din Aprilie în Octombrie, cu aceiaşi redingotă cafenie, cu un guler scrobit şi înalt şi o pălărie imensă de pai. Era vorbăreţ şi maniac, şi nu avea pe lume de­cât două pasiuni: Eliana — mica orfană pe care o numea fata lui, şi strugurii din grădină! Iubiam de multă vreme pe Eli­ana, dar nu îndrăsnisem niciodată să i-o spun... O urmăream pretu­tindeni, şi nu căutam de cât oca­zia prielnică să mă destăinuesc bătrânului. Iuţite bună zi, mi-am luat în sfârşit inima în dinţi şi m’am dus la el. Bietul om m’a primit ca şi când mă aştepta de când lumea... şi timp de două ceasuri nu mi-a vor­bit de­cât de strugurii lui!... Eu simţeam că turbez... Pe înserat, se hotărî in fine să ne coborâm în grădină... Era o zi liniştită şi frumoasă de Septembrie, parcă o văd şi a­­cum... Alei întregi de boite de viţă îşi întindeau desișurile încărcate cu fructe de aur, deasupra noas­tră... Bătrânul mergea înainte şi eu cu Eliana după el... Mâinile noastre se cuprinseră, o simţi­am tulburată, ochii şi buzele parcă mă chiemau.... şi unchiul continua să peroreze.... —­ Laudă-i strugurii, îmi şopti atunci fetiţa şireată, să nu bage de seamă că... Şi de-odată mă pornii romantic şi pompos într’o avalanşe de e­­logii entuziaste: 9— Ce razachie, d-le! Ce mi­nune! Nici n’am văzut vre-o dată ceva mai suberbi , demnă de masa regilor! Când colo, ce să vezi?! Bătrânul se întoarce brusc, şi ridicându-şi mâinile la cer, excla­mă indignat: — Ce erezie, d-le! Ce erezie! Auzi de ce-mi vorbeşte! Un băiat inteligent, un băiat cu gusturi fine, să-i placă razachia! Oh! Noi care crezusem în momentul furiei că ne-a surprins mângâie­rile, îngheţasem de spaimă... Dar când am văzut gafa cu strugurii, am pufnit amândoi în râs!... Și bătrânul cu secatorul în mâ­nă, se agita și continua să ne ex­plice: — „Cornița e strugure ordinar, ananasul nesuferit, dar tămâioasa, Id-le, e o minune!" Eu nu ascultam de fel.... Eliana îşi aplecase pe umărul meu bu­clele ei parfumate, ochii ei rugă­tori... Sângele mi se sbătea In tâmple, simţiam că am să fac o drăcie... Şi în timpul acesta unchiul cu nasul in sus examina cu sfinţenie ciorchinele, bombănind: — Am să-ţi aleg eu un stru­gure cum n’ai mai mâncat d-ta până acum... Cred şi eu, Eliana! Buzele ei erau fructul cel mai delicios! Și liniștit m’am aplecat s’o să­rut... . •' , — ....Ți-1 ofer, zise chiar în clipa aceea bătrânul întorcân­­du-se brusc către noi... Era cât pe-aci să ne prindă! Eu mi-am luat un aer serios, dar Eliana s’a înroșit că purpura... — Uite, zise el atunci râzând şi arătându-mi faţa... De abea i l’am cules, şi­ e toată roz de bucurie şi de plăcere!... Ştie ea ce e bun! Şi ne întinse fiecăruia câte un ciorchine de tămâioasă! • t V I • • ■ . « • I Unchiul Daniel tăcu... Apoi m­ângăindu-mi încet bu­clele şopti intr’un târziu: — Şi azi e toamnă ca atunci şi n’am uitat farmecul acelei seri şi nici savoarea acelui sărut... De aceea vreau să mă sting şi eu aci pe ceardacul meu bătrânesc, în liniştea grădinei cu tuberoze şi garoafe... Cftdy padini de album Toamna la via... Cugetări şi Paradoxe Nimic nu măguleşte mai mult mândria noastră decât încrede­rea celor mari, pentru că o pri­vim ca un efect al meritului no­s­tul, fără a considera că ea nu vine de cele mai deseori decât din neputinţa de a păstra secre­­tuL* A vorbi este a semăna, a as­culta este a culege. * Sufletul celor, vii e făcut din gândurile celor morţi. Strângerea de mână este cea din Urmă expresiune a amici­ţiei; adesea ori este şi primul pas către iubire. • Umilinţa nu este adesea de­cât o­ supunere prefăcută, de care te serveşti pentru a supune pe gal­lal­ţi. Este Un artificiu al mândrÎGÎ, care se scoboară pentru a se ri­dica; şi cu toate că se transform­­ă într’o mie de feluri, nici îf-s dată nu e mai bine deghizat de­cât atunci când se ascunde sub’ haina umilinţeL * Multi sătui de viată sunt a­­cei cari n’au gustat-o. In româneşte deî Florian Oo-Nys Vaslui Festival artistic Duminică 23 cor. a avut loc în sala teatrului judeţean un festi­val artistic, dat de corul bărbă­tesc al Societăţei «Armonia» din Bârlad. La ora 6 dimineaţa, ca accele­ratul, au sosit membri societă­­ţei şi după ce au luat masa, s-aui dus cu toţii la catedrala ora­şului «Sf. Precista», unde s-a t­­fler­at în Te-Deum, corul de la «Armonia» dând răspunsurile. La ora 4 p. m. a avut loc fes­tivalul artistic, compus din dife­rite coruri, monoloage, etc. Exactitatea, nuanţările, pre­cum şi claritatea vocilor au în­trecut toate aşteptările. A diri­jat d. St. Gheorghiu. Ca de obiceiu vara, publicul vasluian a strălucit prin... ab­­senţă, iar tinerii bârlădeni, au inecat cu cea mai proastă părere despre concetăţenii noştri. Marci*

Next