Rampa, septembrie 1923 (Anul 7, nr. 1754-1778)
1923-09-15 / nr. 1765
■MMM HMM s»rtei'0rA.>K1v,Ai';- <*fc| 1 ooeeoo I Azyadé=3 00 ooc ,1 I GRADINA BLANDJZiA Str. Academiei No. 7 Azi si an fiecare seara FORMIDABILA REVISTĂ ALIS-VERIS Revistă in două acta si 9 tablouri de NICK & KEOPS In rolurile principale: Marilena Rodescu, Matilda Kriegel, Sabina Gilbert, El. Paoly, Lily Cristescu, etc. D-nii N. scanner, lorgu Tomescu, Ncă Rădulesc.i, Jean Angelescu, Itanascu, Opriţan, Grigorescu, etc. Principalele scene Telefoanele, Scrisoarea întârziată, Puiul de vultur, Decoratul, Ungurii cari se deşteaptă, Paza de noapte, Evacuatul, Ciocli, Chelnerii, Ploaia şi piatra, Păpuşa, Baigneusa, Trenurile, Haiducii, Străzile Bucureştiului, Teatrele de vară şi de iarnă, Orchestraţia Ali. Sărcânescu. Biletele la Feder şi la cassa Blanduzia sala de serbari SINDICATULUI ZIARIŞTILOR care este cea mai elegantă sală din Bucureşti, se dă cu chirie cu începere DELA 1 OCTOMBRIE a. C. Vizitarea sălei şi cunoaşterea condiţiunilor se face în toate ziele de lucru între orele 4—7 după amiază. Ofertele închise se primesc până în ziua de 20 Septembrie ora 6 după amiază când ofertele vor fi deschise în faţa ofertanţilor. Casa Sigmund Frager Calea Victoriei No. 7 ATELIERELE DE MANTOURI ŞI RO3ES-TAILLEUR subt o nouă direcţiune satisfac cerinţele cele mai exigente Atelier special pentru reparaţiuni şi modernizări de blănuri. Onora clientelă este rugată să încredinţeze modificările pentru sezonul de iarnă. emiUn Broderii de seară de pe acum casei 5725 Las fcbm de l’Ellle Parisienne marca pepusa INREG.N-aici mai era vornic aparat de spălat dând rezultate uimitoare Depozit General COMP. ANELQ MMA București, Str. Carol No. 50 și Calea Victoriei 10 (fost Olso) A apărut Oglinda lumei Mo. 37 ha 15 Septembrie a. c. Se deschide Şcoala de Dans a Teatrului Central (Tomis) sub conducerea renumitului Profesor WILLY , partenerul D-rei Eva I înscrieri la sală dela 121 a.m.1927,a p.m. si dela 7 in sus seara. Gruia M. Păunescu Avocat S’a mutat In Str. Speranței Ho, 44 Consultation! dela 8—10 dim -------__ a rpHOSPHITIWJ FALIESES Cel mai bun aliment al copiilor Recomandat de la vârsta es 7 «8 luni, in momentul into.’ aresei in timpul creșterei. — Ajută dentițiunei și formârei o^—tpv. — Previne «an oprește d\*o ftea .sa de frc.jQentă in timpul căldurilor. Folositoare tuturor stana» corilor delicate, bătrânilor ,convale3^«nJator. PHOSPHATINA FAZ.IEREO cate inimitabilă. Deposit General • Op Sta» da la Tacbarla, PJUCUS fi pretutindeni. te bătrână, și având, în Urma ei, Un sbuciumat șir de aventuri galante,care o exoflisiseră din «familie» până Ce Unul din amanţii ei avu fericita ideie să o ia de nevastă şi mai ales să moară în grabă, lăsăndu-i o mostenire de câteva milioane şi 0 moşie, care, aşa, expropiată, încă era destul de întinsă şi de bogată, pentru a servi de decor natural amorului celor doi tineri logodiţi. Bebe nu prea era Un tip amusant. Dimpotrivă. Mătuşa nu fusese prea risipitoare cu el, şi, de multe ori, Nini avea clipe de regret, când îşi dădea seamă că-şi unise viaţa Cu o mediocritate. Consimţise de ce? Nici ea nu-şi dădea seama. Era în pragul vei‘ei, după o iarnă vijelioasă, în care aspirase cu nesațiu voluptatea dansului, petrecerii, a flirtului. Era sUprasăturată de sbUrdălnicie. Bebe găsise momentul potrivit să o Ceară. Și ea una ezită o clipă să-l accepte, cnoscându-i bine, de altfel, totala lipsă de defecte şi calităţi. Acum însă fi părea pe zi Ce trece — în aşteptarea nunţei — că devenea din ce în ce mai nesuferit. A! Câtă deosebire între Bebe şi Jean! Jean, superbul cuceritor păstrătorul sârgritor al tradiţiei de viţiu, lăsate de Don Juan. Jean,care cu Un shimmy sau CU O «chonettă* bine Condusă, cucerea un sbor orice inimă, cât de ireductibilă, cât de glacială. Te-am aşteptat... Te-am aşteptat aseară la răscruce pe drumul care duce la conac... Te-am aşteptat să mergem amândo' în casa veche de boieri să dep&năm trecutul în cerdac şi s’auzim — în sală — Cum prin unghere triste de cămară urzesc păianjenii : Tăceri... Te-am aşteptat la** Târziu eu singur am intrat în casă şi-am pus la uşă greu zăvor — erau aceleaşi — toate — ca’n trecut: romane vechi dormeau deschise pe covor, pe scrin flaconul cu odlicolon şi ’n cui o rochie, de când erai la pension .... .... Mureau glycine ’n vechiul vas si mobile de-şi prăfuiau melancolia — scâncea ca un copil în cramă Toamna — şi par’că desluşiam— aşa — cum samovarul de alamă îmi susura — şoptit — copilăria. Şi ochii trişti mi-au întâlnit — în rama unui vechiu portret sculptat — un vers — pe care de-atâtea ori lam recitit: «l’homme ivre Tune ombre qui passe» .... Mureau glycine ’n vechiul vas — se încuiase Vremea în sicriul pendulat din salon — și eu mi-am amintit aseară, de vremea când ne fugăream prin cramă ««• de când erai la pension — Pantru fetele de măritat... Nimeni nu isbutise să lămu Comparaţia i se impunea, nerească de ce d-ra Nini T, se he- cruţătoare, mai ales că Jean intărâse aşa, netam-nesam, să »e timul lui Bebe — era şi el la căsătorească CU d. Bebe P , res- moşia mătîişii, ningând «partide mult mai se- încet, încet, clipele petrecute roase», băeţi bine cu ctitor, sau ai Jean deveneau din ce în ce oameni «aşezaţi» — cu trecut, mai dese, din ce în ce mai plăprin urmare. — dar, putred de cute, iar Bebe era din ce in ce bogaţi, mai neglijat. Nini era tânără, frumoasă. ve- Aceasta nui scăpă ochiului viseld, destul de înstărită și cui gilent — și rutinat — al mdtuperspective extrem de trandafi-\ șei. O rii, din pricina unei mătuși, foat ! De aceea, dânsa îi atrase aten- E»e-*le mele Mi-am întocmit un dicționar al meu, dureros de infailibil, care-mi spune totul: n’am decât să adun cifrele unui număr de trăsură, pentru ca să ştiu dacă te gândeşti la mine sau nu. Mi-am ales în acest scop cifra ceai mai groasnică din câte sunt: 13. Ea înseamnă gândul tău câtre mine. O urmăresc ca un desnădăjduit ţareptutindeni, şi când numerile de trăsură nu mi-o oferă, o caut în numerile caselor, în numerile ziarelor, ÎU , numerile datelor de calendar. I Dicţionarul meu nu minte. Căci atunci când mă iubeai, ti stâlneam pretutindeni, cu o prodigalitate fantastică, fatidica cifră. Erai in toate cele ce mă înconjurau, şi gândul tău mă urmărea pe stradă, acasă, în lectura cărţilor, a căror numerotare de pagini oferea mereu surprinzătorul 13, în convorbirile cu prietenii, şi până şi în meditaţiile mele... Căci atunci mă iubeai. Şi dicţionarul meu nu minte. Iar cifra cea mai groasnică din câte sunt, îmi spunea, întâlnită pe tot locul. ..gândul ei e la tine! gândul ei e la tine!“ Gândul tău însă e capricios Că sborul unei libeleule de aur şi sidef, in pâlniile de soare ale verei.... Şi astăzi nu mai întâlneesc fatidicul 13. II urmăresc ca un desnădăjduit pretutindeni, şi când numerile trăsurilor nu mi-l oferă, îl caut în numerile caselor, ziarelor, datelor de calendar. Şi nu-l găsesc nicăeri. Nu mai întâmpin decât un permanent şi înfricoşător 10, cifră pe care n’o cunoc şi nu ştiu cui să i-o atribui..... încotro sboară gândul tău? Cifra aceasta nouă îmi spune tenace, batjocoritoare, fermă şi neclintită: „gândul ei e la altul ! gândul ei e la altul!" Căci nu mă mai iubeşti. Gândul tău e capricios ca sborul unei libelule de aur şi sidef, în pâlniile de soare ale verei... Şi dicţionarul meu nu minte... Uluit fia lui hebe, care, altfel, nar fi observat nimic. Şi de aceea, într’o bună ei Jean se pomeni cu Bebe, care-i ţinu înroşindU-se, bălbâindu-s-; şi cântându-şi cuvintele, cam următorUl discurs: — Dragă Jean! Tu eşti fru-. mos, eşti deştept, eşti abil. La, acestea se mai adaogă şi reputa-; ,ţia ta de cuceritor. Poţi avea Ori I CUQdtăN Sl PăPâuOXB şi ce femeie doreşti. Nici una' 3 Cea mai mare parte din oameni se expun, pentru a-şi salva onoarea ;dar puţini voesc a se expune atât cât este necesar, pentru a face să reuşească scopul pentru care se expun, t ^ a lua o cetate ca câştiga inima unei nu-ţi poate rezista. Eu, dimpotrivă, ştii că nU prea am fost iubit în viaţa mea. Sunt timid, nu ştiu să dansez, nU ştiu să deosebesc diversele stofe, din care se confecţionează toalete. Sunt în indiscuaibilă inferioritate faţă de tine. Totuşi, am izbutit, mă mir şi eu cum, să o câştig pe Nini. De când ai venit tu ■ insă, a început să devie din ce în ce mai rece CU mine. De ce vrei să mi-0 iei? Nu vrei. Te cred. Dar aşa e felul tău. Le faci la toate curte. La a mea, te rog, nu.~ Fiindcă toate îţi cedează... Jean l-a strâns mâinile cu căldură şi n’a răspuns nimic, dar pretextând 0 chemare Urgentă de la Bucureşti, in aceeaşi seară a părăsit moşia. Nini a plâns mult in poala mătuşei, care o mângâie pe cap , te înalţi cu mult deasupra lui, şi-i spuse cu duioşie: — II iubeşti. Nu? Da, da, te înţeleg. Nu face nimic Nft i nici 0 crimă. Să iubeşti, copila wo, şi să iubeşti mult... Dar aşteap- Din cauza iubire!, mulţi şi mai mai uşor asalt, decât a femei. Cine crede că a câşdgat o femee pe neaşteptate, acela a pos-I-t-oi pe ea numai, dar nu şi iubirea ei. Simţul formează la femee numai o avant-gardă, pe care cu uşurinţă o poţi înlătura printr’o atingere de mână; inima are însă multe apărări, care nu se pot lua decât după o înverşunată fi lungă luptă. Să te răzbuni de o ofensă, însemnează să te pui la nivelul inamicului tău, să i-o ierţi. Însemnează Sgârcenia este mai opusă economiei decât dărnicia, i* tza iubire!, tă întâi să te măriţi! ' pierdut roi*tea, dar prin NU mai știu dacă Nini a as găsit iubirea. culcat-o pe mătuşa. românește de minte au« Skanderbeg I Florian Oe-Hy*/ fa I»li Tr AMTTPSâmbăta 15 SeptenBrie 1^33 1 000=0