Rampa, noiembrie 1923 (Anul 7, nr. 1805-1829)
1923-11-01 / nr. 1805
ANUL VI! No. 1805NUNAR m 8 PAGINI: O LEI 5 Joi 1 Noembrie 1923 A SteSasi ME MENTO Rampa 1 ABONAMENTELE Un an Saaeluni Trei luni aSnmnmntitata Ba pl$+— iminte M fi ft „ Manuscrisele nepublicate ee distrag a a Antmdurile se primesc le administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate I IN TOATĂ TARA Lei 600 Lei 390 Lei ISO ( IN STRĂINĂTATE Lei 700 Lei soo Lei soo 1 BiurourUe, RecLacpa si Administrata i Bucureşti, Telefon I/M Industriaşi! Comercianţi! ^ Ca să vă măriţi cifra afacerilor: Faceţi reclamă în gările C.F.R. Faceţi reclamă în vag. C. F. Pentru prospecte, devize şi proecte, adresaţi-vă concesionărei e-elusive, soc. anonimă „RECLflfW* București str. Sărindar 7, Telef. 47|35 și 1|59 Spoială nouă, pe o casă veche? Unul din membrii Ateneiu Iui Român, domnul profesor tmiversitar Mihail Dragomirescu, publică în „Viitorul’’ un foileton despre ,o nouă institBtie culturală», care — zice lisa — e Ateneul, şi dă iralli- SM&tei, în felul acesta, un pro- pot de activitate al acestei in- stituţii, care şi-ar fi «schimbat statutele,» alcătuindu-şi «un nou regulament în care se prevede «n anume plan de activitate culturală.» Orcut — detiajft d. Dragomirescu — acum «patem zice că e o instituţie «P*». JiU ştim dacă plenul Ateneului Romon a dat mandat molt necăjitului dascăl să-itrădeze «planurile», dar reţinem faptul că, fiind între cei mai vechi colaboratori ai instituţiei, d-sa. e în măsură — chiar pe post propriu — să ne neotărâmască anumite lucruri.Aşa fiind, ne pare bine să afirm» prin pana d-lui Drago-Mea pare fS atât mai bine să aflăm chiar mai mult, că prin schimbarea de statut şi de regulament — vai» draca noastră bntrocraţiei — Ateneul tinde «să devină» — am citat tot din 3. M. D. — o instituţie culturală. Prfa urmare, n’a fost pană Semn — şi va fi în viitor. Să dea Dumnezeu, — dar să vedem cum? ! In primul rând... se va scoate două publicaţiuni: «Buletinul Ateneului Român» şi «mare revistă»: «Athenaeum.» E desigur tot ce putea Ateneul face mai bun, pentru orientarea «Conştiinţei culturale a publicului.» Ştim doar foarte bine că, imediat ce aceste publicaţiuni vor apare, epuizarea lor va fi chestie de ore, la noi unde se citeşte cu avânt «Tiribomba» şi «Vis tavelul »! In a doua anie filialele Ateneului — din toate colţurile Mrd — vor aduce la cunoştinţa publicului, «în modul cel mai atrăgător posibil», toate valorile noastre culturale. Aceasta, mult mai târziu bineînţeles, când «în fiecare oraş, va putea fiinţa» câte o asemenea filială, ce va cuprinde toate organele necesare Culturei (muzee, biblioteci, săli de conferinţe, teatru, concerte, expoziţii, etc). Şi cu asta, programul de actiivitate e sfârşit, — căci nu vom da vre-o însemnătate frazeologiei celor şapte coloanede subsol în care e vorba de raze, de focare, de amvoane şi de «Nistru pân’la Tisa». Toate astea i s foarte bune, foarte frumoase — dar nu fac parte din programul «nouei instituţii» din calea Victoriei, visa-vis de berăria Curcă, «cu filialele în toate oraşele». Să ne dăm seama acum, că tot ce vrea să facă Ateneul Român ca să întinerească noi e câtuşi de puţin serios. Şi iată de ce: Cele două publicaţiuni nu vor contribui la nimic la educarea masselor — fiindcă mouşele nu citesc «Athenaeum»; cât despre conferinţele şi concertele cari se vor face în provincie, când Ateneul va avea «un anume edificiu-tip», ne temem că şi comitetele din provincie vor avea, ca şi cel din Bucureşti, grija unor taxe enorme, de speculă, cari să facă imposibil accesul artiştilor înlăuntrul lor. D. Mihail Dragomirescu vorbeştie de expoziţii, de biblioteci, de concerte. Se vede că d-Sa nu ştie că la Ateneu există o bibliotecă în care nu poate să pătrundă nimeni, şi o pinacotecă încuiată cu mii de zăvoaie; şi nici nu pare să fi băgat de seamă d-sa că cele câteva sculpturi din peristilul Ateneului din este doar «un anume edificiu» cum visează d-sa pentru toată ţara — sunt asvârlite brambura, fără nici un respect pentru operă, fără lumina necesară fiecărei piese în parte, şi astfel îngrămădite, încât rişti la fiecare pas să dai de-a valma munca unui om. Să mai insistăm asupra concţiunilor în care se pot face, în acest «anume edificiu», spectacole, sau se pot organiza expoziţii sau orice alt soi de manifestare culturală? « Nu ne entuziasmăm în faţa proectului cel nou al Ateneului Român, care ne face impresia unui uşor strat de spoială nouă, pe o casă veche. Şi pentru că se pare că Ateneul ţine cu orice chip să devină o instituţie culturală — cere şi bani în scopul acesta—, ne vom îngădui noi să-i arătăm, altă dată, ce ar trebui să facă în acest scop„trimpa“ Legiunea de onoare. Intr'una din scenele operetei îOamenii masqué», Sacha Guilty, apreciatul afctor și actor, perrisian, enumără în glumă cele 5 mie și Unul de lucruri auri simt grsă de găsit in viață. — Așa bunăoară, spune el, găsești anevoie un Cuvânt în opera lui Réné Donmbc, seni un francez cats miet» legiunea de onoare. OH, Sadia Guitry, care a evocat recent, atât de impresionant, pe Pasteur, e silit la răndu-i să îşi agate cum la butonieră panglica roşie, decernată de ministrul Artelor, lată »« efect Comic în plus, la care fără îndoială că nu s'a gândit spiritualul rtutal* 'când a scris tL'ammer, masqué*. Justiţia primitivă este, fără îndoială, crudă, dar... logică. Aşa de pildă, Un guvernator, cd EgiptidUi, Mohamed Destefr dar Bey, celebră prin cruzimea IM, acum Un secol, eşind Călare pe străzile Cairo-ului, fu nevoit să-şi întrerupă plimbarea, deoarece palid perdu o potcoavă. Drept pedeapsă Desterdal bey puse să se bată potcoava în călcâiul rândașidui, Care îl avusese grijă să controleze copitele cedidifU. Altă dată, bănuind că Un servitor îi fură tutun, a pus în cutia de tutun o muscă, hitorcăndu-se acasă şi constatând dispariţia muştei, a dat Ordin să fie adus servitorul, i-a îndopat gura cu tutin, şi apoi a aprins tutunul, astfel Că servitorul a murit sufocat de fumul nidlotinei. E crud, da&... togic, şi nu lipsit de fgntezie! PUşkin, nermrttWuX pdet BB*, era Un spirit foarte inciziv. In saloanele, pe Care le frecventa, era din această pricină obiectul de invidie cd acelei Acunesse derée", fade şi mediocre. Intr'o zi, pentru a-şi bate joc de el şi de interminabilele IM Controverse asupra nuanţelor limbei ruseşti, doi tineri ofiţeraşi I întrebară: — Maestre, Him e mod bine să spUnem: «Băiete, dă-ne ceva de băut» sau tBăiete, dă-ne să bem ceva»f — Venim dv. Cred Că cel mai bine ar fi să spuneți: «Băiete, dU-ne la adăposti» răspunse calm Pușkin. ______... — Cum ai făcut de ai furat ceasrol întreabă judecătorul pe pungaș. — Ce era să fac, de judecători Eu mergeam, ceasvd mergea și el, și m'am gândit Că near sta foarte bine... dapă am merge împreună A. ——xxxx—— - K I ^ I ........ ■ a» Irstructiuni important© pentru concursul literar al „Rampei* Scenetele Î.treb»ne urmare să fie scrise In formă dramatică, să aibă adică două sau multe personagii vorbesc între ele. Iar In c© privește sumbiectele, repetăm din nou: ele urmează a trata chestiuni de actuali*, tate, din viaţa românea, seu, într’o formă veselă^ de satiră sau burlescă. Toate celelalte maml^ scris© vor fi anulate# înainte de a fi supuse comisiunei, a cărei alcătuire o vom anunţa? peste câteva zile. Reamintim că premiile acestui concurs sunt in numerar de trei și în valoare de 2000, 1009 !?s 500 de lei. Nu se Fac restrîcţiuni în ce pi veşte pe concusiderare bwcăţfîeni pro renţi: ei ffăt f* deliranţi, xă epică, ci doar pe cele debutanţi sau scriitori dialogate. de profesiune. » 1 —~ “ “ ■-"-a» Deşi termenul final pentru livrarea manuscriselor, cari vor lua parte la marele concurs literar al „Rampei“, e fixat pentru seara zilei de 15 Noembrie, un important stoc ne-a şi sosit la redacţie. Cei mai mulţi din concurenţi s-au conformat exact prescripţiunilor formale ale concursului , cele privitoare la semnarea cu un Motto a manuscrisului şi ascunderea numelui adevărat al trimiţătorului intr'un plic închis, prevăzut cu acelaş Motto. Ceea ce se pare că nu au înţeles încă deplin concurenţii, e că ,Rampa“ a instituit nu un concurs de schiţe şi nuvele, ci unul de scenete. Prin urmare, comisioanea nu va lua în con Pentru i. P. întâmplarea s’a petregut —fireşte — în America tinde în statul Pensilvania se interzice — cinei ştie din ce pricină —străinilor, să poseadă câini. Totuşi,un oarecare Silvermann, supus rus, isbitit să-şi aducă iubitul câine în Pensilvania, în exilul său. Câinele fu însă, în curând, descoperit, şi, conform legilor, Condamnat la moarte , Silvermann se adresă atunci prezidentului Harding, care, înduioşat de tristeţea refugiatului ruus şi de nenorocirea câinelai, adresă guvernatorului Pensilvaniei 0 scrisoare, în care declara Că nu cunoaşte prea bine legile Pensilvaniei, dar că, în ori ce gaz, crede că s’ar putea găsi un mijloc rea Silvermann să-şi păstreze tovarăşul de exil La primirea aceseti scrisori, guvernatorul dădu imediat un ordin de graţiere, dar vai! — nu se întâmplă ca în romanele senzaţionale, în care graţia soseşte în Clipa când Cuţitul ghilotinei stă să cadă... Când ajunse decretul de graţiere al guvernatoruhu, justiţia se făcuse. Câinele lui Silvermann fusese executat ! Ky. ’urf j,v-'w.k ^ 3C. ■.m. - . Nedumerire Acest cunoscut scriitor, gazei tar şi politician, avea g frontal superbă şi o foarte bogată grin velură. 4 Fruntea î-a rămas. Dar velUra s’a dus. Şi în locul eţ a rămas , poate, g enormă! chelie. Fapt care, are darul să-l enerveze, fiindcă femeile îi team fi proşează acest lucru. Zilele trecute, mica MS prietenă ședea de vorbă Cn Un ca'« marad al gazetarului. i — Ascultă, dragă, ti spSneA acesta, de ce e așa de enerrvat N. din cauza cheliei? Suportăt cu greutate frigul iSaft m nuntă ? ^ — NU, răspunse candîv inîCU- ta femeie, dar când începe se bărbierească N. nu mai ştiie unde i se sfârşeşte figurat p Fiats