Rampa, noiembrie 1923 (Anul 7, nr. 1805-1829)

1923-11-01 / nr. 1805

ANUL VI! No. 1805NUNAR m 8 PAGINI: O LEI­­ 5 Joi 1 Noembrie 1923 A SteSasi ME M­ENTO Rampa 1 ABONAMENTELE Un an Saaeluni Trei luni aSnmnmntitata Ba pl$+— iminte M fi ft „ Manuscrisele nepublicate ee distrag a a Antmdurile se primesc le administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate I IN TOATĂ TARA Lei 600 Lei 390 Lei ISO ( IN STRĂINĂTATE Lei 700 Lei soo Lei soo 1 BiurourUe, RecLacpa si Administrata i Bucureşti, Telefon I/M Industriaşi! Comercianţi!­­ ^ Ca să vă măriţi cifra afacerilor: Faceţi reclamă în gările C.F.R. Faceţi reclamă în vag. C. F. Pentru prospecte, devize şi proecte, adre­­saţi-vă concesionărei e-­­elusive, soc. anonimă „RECLflfW* București str. Sărindar 7, Telef. 47|35 și 1|59 Spoială nouă, pe o casă veche? Unu­l din mem­brii Ateneiu Iui Român, domnul profesor tmiversitar Mihail Dragomi­­rescu, publică în „Viitorul’’ un foileton despre ,o nouă insti­­tBtie culturală», care — zice lisa — e Ateneul, şi dă iralli- SM&tei, în felul acesta, un pro- pot de activitate al acestei in- stituţii, care şi-ar fi «schimbat statutele,» alcătuindu-şi «un nou regulament în care se pre­vede «n anume plan de activi­tate culturală.» Orcut — de­­tiajft d. Dragom­ir­escu — acum «patem­ zice că e o instituţie «P*». JiU ştim dacă plenul Ate­neului Romon a dat mandat molt necăjitului dascăl să-i­­trădeze «planurile», dar reţi­nem faptul că, fiind între cei mai vechi colaboratori ai in­­stituţiei, d-sa. e în măsură — ch­iar pe post propriu — să ne neotărâmască anumite lucruri.­­Aşa fiind, ne pare bine să a­­firm» prin pana d-lui Drago-M­ea pare fS atât mai bine să aflăm chiar mai mult, că prin schim­barea de statut şi de regula­ment — vai» draca noastră bntrocraţiei — Ateneul tinde «să devină» — am citat tot din 3. M. D. — o instituţie cultu­rală. Prfa urmare, n’a fost pană Semn — şi va fi în viitor. Să dea Dumnezeu, — dar să vedem cum? ! In primul rând... se va scoa­te două publicaţiuni: «Buleti­nul Ateneului Român» şi­­ «mare revistă»: «Athenaeum.» E de­sigur tot ce putea Ate­neul face mai bun, pentru o­­rientarea «Conştiinţei cultura­le a publicului.» Ştim doar foarte bine că, imediat ce a­­ceste publicaţiuni vor apare, epuizarea lor va fi chestie de ore, la noi unde se citeşte cu avânt «Tiribomba» şi «Vis ta­velul »! In a doua anie filialele Ate­neului — din toate colţurile Mrd — vor aduce la cunoştinţa publicului, «în modul cel mai atrăgător posibil», toate valo­rile noastre culturale. Aceasta, mult mai târziu bine­înţeles, când «în fiecare oraş, va putea fiinţa» câte o asemenea filială, ce va cuprin­de toate organele necesare Culturei (muzee, biblioteci, săli de conferinţe, teatru, concerte, expoziţii, etc). Şi cu asta, programul de act­iivitate e sfârşit, — căci nu vom da vre-o însemnătate fra­zeologiei celor şapte coloane­­de subsol în care e vorba de raze, de focare, de amvoane şi de «Nistru pân’la Tisa». Toate astea i s foarte bune, foarte frumoase — dar nu fac parte din programul «nouei institu­ţii» din calea Victoriei, vis­­a-vis de berăria Curcă, «cu fi­lialele în toate oraşele». Să ne dăm seama acum, că tot ce vrea să facă Ateneul Român ca să întinerească noi e câtuşi de puţin serios. Şi iată de ce: Cele două publicaţiuni nu vor contribui la nimic la edu­carea masselor — fiindcă mou­­şele nu citesc «Athenaeum»; cât despre conferinţele şi con­certele cari se vor face în pro­vincie, când Ateneul va avea «un anume edificiu-tip», ne temem că şi comitetele din provincie vor avea, ca şi cel din Bucureşti, grija unor taxe enorme, de speculă, cari să fa­că imposibil accesul artiştilor înlăuntrul lor. D. Mihail Dragomirescu vor­beştie de expoziţii, de biblio­teci, de concerte. Se vede că d-Sa nu ştie că la Ateneu există o bibliotecă în care nu poate să pătrundă nimeni, şi o pinacotecă încuia­tă cu mii de zăvoaie; şi nici nu pare să fi băgat d­e seamă d-sa că cele câteva sculpturi din peristilul Ateneului din este doar «un anume edificiu» cum visează d-sa pentru toată ţara — sunt asvârlite brambura, fără nici un respect pentru operă, fără lumina necesară fiecărei pie­se în parte, şi astfel îngrămă­dite, încât rişti la fiecare pas să dai de-a valma munca unui om. Să mai insistăm asupra con­­c­ţiunilor în care se pot face, în acest «anume edificiu», spec­tacole, sau se pot organiza ex­poziţii sau orice alt soi de ma­nifestare culturală? « Nu ne entuziasmăm în faţa proectului cel nou al Atene­ului Român, care ne face im­presia unui uşor strat de spo­ială nouă, pe o casă veche. Şi pentru că se pare că Ate­neul ţine cu orice chip să de­vină o instituţie culturală — cere şi bani în scopul acesta—, ne vom îngădui noi să-i ară­tăm, altă dată, ce ar trebui să facă în acest scop­„trimpa“ Legiunea de onoare. Intr'una din scenele operetei îOamenii masqué», Sacha Gui­lty, apreciatul afctor și actor, per­risian, enumără în glumă cele 5 mie și Unul de lucruri auri simt grsă de găsit in viață. — Așa bunăoară, spune el, gă­sești anevoie un Cuvânt în opera lui Réné Donmbc, seni un fran­cez cats miet» legiunea de o­­noare. OH, Sadia Guitry, care a evo­­cat recent, atât de impresionant, pe Pasteur, e silit la răndu-i să îşi agate cu­m la butonieră pan­glica roşie, decernată de minis­trul Artelor, lată »« efect Comic în plus, la care fără îndoială că nu s'a gân­dit spiritualul rtutal* 'când a scris tL'ammer, masqué*. Justiţia primitivă este, fără îndoială, crudă, dar... logică. Aşa de pildă, Un guvernator, cd EgiptidUi, Mohamed Destefr dar Bey, celebră prin cruzimea IM, acum Un secol, eşind Călare pe străzile Cairo-ului, fu­ nevoit să-şi întrerupă plimbarea, de­oarece palid perdu o potcoavă. Drept pedeapsă Desterdal bey puse să se bată potcoava în căl­câiul rândașidui, Care îl avuse­se grijă să controleze copitele cedidifU. Altă dată, bănuind că Un ser­vitor îi fură tutun, a pu­s în cu­tia de tutun o muscă, hitorcăndu­-se acasă şi consta­tând dispariţia mu­ştei, a dat Or­din să fie adus servitorul, i-a îndopat gura cu tutin, şi apoi a aprins tutunul, astfel Că servi­torul a murit sufocat de fumul nidlotinei. E crud, da&... togic, şi nu lip­sit de fgntezie! PUşkin, nermrttWuX pdet BB*, era Un spirit foarte inciziv. In saloanele, pe Care le frec­venta, era din această pricină obiectul de invidie cd acelei Acu­nes­se derée", fade şi mediocre. Intr'o zi, pentru a-şi bate joc de el şi de interminabilele IM Controverse asupra nuanţelor limbei ruseşti, doi tineri ofiţe­raşi I întrebară: — Maestre, Him e mod bine să spUnem: «Băiete, dă-ne ceva de băut» sau tBăiete, dă-ne să bem ceva»f — Venim dv. Cred Că cel mai bine ar fi să spuneți: «Băiete, dU-ne la adăposti» răspunse calm Pușkin. ______... — Cum ai făcut de­ ai furat ceasrol întreabă judecătorul pe pungaș. — Ce era să fac, d­e judecă­tori Eu­ mergeam, ceasvd mer­gea și el, și m'am gândit Că ne­ar sta foarte bine... dapă am merge împreună A. ——xxxx—— - K I ^ I ........ ■ a» Irstructiuni important© pentru concursul literar al „Rampei* Scenetele Î.treb»ne urmare să fie scrise In­ formă dramatică, să ai­bă adică două sau multe personagii vorbesc între ele. Iar In c© privește sum­­biectele, repetăm din nou: ele urmează a tra­ta chestiuni de actuali*, tate, din viaţa românea, seu, într’o formă veselă^ de satiră sau burlescă. Toate celelalte maml^ scris© vor fi anulate# înainte de a fi supuse comisiunei, a cărei al­­cătuire o vom anunţa? peste câteva zile. Reamintim că premi­ile acestui concurs sunt in numerar de trei și în valoare de 2000, 1009 !?s 500 de lei. Nu se Fac restrîcţiuni în ce pi veşte pe concu­siderare bwcăţfîeni pro renţi: ei ffăt f* deliranţi, xă epică, ci doar pe cele debutanţi sau scriitori dialogate. de profesiune. » 1 —~ “ “ ■-"-a» Deşi termenul final pentru livrarea manu­scriselor, cari vor lua parte la marele concurs literar al „Rampei“, e fixat pentru seara zilei de 15 Noembrie, un im­portant stoc ne-a şi so­sit la redacţie. Cei mai mulţi din con­curenţi s-au conformat exact prescripţiunilor­­ formale ale concursu­lui , cele privitoare la semnarea cu un Motto a manuscrisului şi as­cunderea numelui ade­vărat al trimiţătorului intr'un plic închis, pre­văzut cu acelaş Motto. Ceea ce se pare că nu au înţeles încă deplin concurenţii, e că ,Ram­pa“ a instituit nu un concurs de schiţe şi nu­vele, ci unul de scene­te. Prin urmare, comisi­­oanea nu va lua în con­ Pentru i. P. întâmplarea s’a petregut —fi­reşte — în America tinde în sta­tul Pensilvania se interzice — cinei ştie din ce pricină —străi­nilor, să poseadă câini. Totuşi,­­un oarecare Silver­mann, supus rus, isbitit să-şi a­­ducă iubitul câine în Pensilva­­nia, în exilul său. Câinele fu în­să, în curând, descoperit, şi, con­form legilor, Condamnat la mo­arte , Silvermann se adresă atunci prezidentului Harding, care, în­duioşat de tristeţea refugiatu­lui ruus şi de nenorocirea câine­lai, adresă guvernatorului Pen­­silvaniei 0 scrisoare, în care de­clara Că nu cunoaşte prea bine legile Pensilvaniei, dar că, în ori ce gaz, crede că s’ar putea găsi un mijloc rea Silvermann să-şi păstreze tovarăşul de exil La primirea aceseti scrisori, guvernatorul dădu imediat un ordin de graţiere­, dar vai! — nu se întâmplă ca în romanele sen­zaţionale, în care graţia soseşte în Clipa când Cuţitul ghilotinei stă să cadă... Când ajunse decretul de gra­ţiere al guvernatoruhu, justiţia se făcuse. Câinele lui Silvermann fusese executat ! Ky. ’urf j,v-'w.k ^ 3C. ■.m. - . Nedumerire Acest cunoscut scriitor, gazei tar şi politician, avea g frontal superbă şi o foarte bogată grin vel­ură. 4 Fruntea î-a rămas. Dar velUra s’a dus. Şi în locul eţ a rămas , poate, g enormă! chelie. Fapt care, are darul să-l ener­veze, fiindcă femeile îi team fi proşează acest lucru.­­ Zilele trecute, mica MS prie­tenă ședea de vorbă Cn Un ca'« marad al gazetarului. i — Ascultă, dragă, ti spSneA acesta, de ce e așa de enerrvat N. din cauza cheliei? Suportăt cu greutate frigul iSaft m nuntă ? ^ — NU, răspunse candîv inîCU-­ ta femeie, dar când începe se bărbierească N. nu mai ştiie unde i se sfârşeşte figurat p Fiats

Next