Rampa, noiembrie 1923 (Anul 7, nr. 1805-1829)
1923-11-25 / nr. 1825
AMIL VII No. 1825 Duminică 25 Noembrie 1923 APARE ZILNIC Director * Itt. FAUST MOHA ABONAMENTELE Un an Şase luni Trei luni IN TOATA TARA Lei 600 Lai soo Lei ISO IN STRA1NATATE Lai 700 Lai «oo Lat 300 Blurourne. Redacţia »I Administraţia, Bucureşti. Abonamantale ce plătesc inanuta a a a a Manuscrisele nepublicate se distrug a a Antuoiurile se primesc la administratia ziarului gl la toata agenţiile de publicitate 3 LN M Telefon 1/89 Teatral Caro! cel Mare Ansamblul de la burgheater cu RAOUL ASLAN şi REA THIELE Astăzi, Sâmbătă 24 Noembrie, matineu literar Brand im Opernhaus! dramă în 3 acte de Georg Kaiser Soarea ora 9 UNTERWEGS Drama donjuanului modern de Th. Rittner Biletele la cassa teatrului Măria de a munci " Cine cunoaşte îndeaproape ambianţa culiselor» ştie că lumea respectivă nu e foarte fericită- Actorul e un om vecinic în gardă, fiindcă cea mai uşoară scăpare din vedere, îi poate aduce mult rău-Se dă» în culise, o luptă vehementă dar tăcută pentru cucerirea şi păstrarea unei situaţii — şi întodeauna situaţiile se cuceresc şi se păstrează în dauna altora Cel puţin aşa e la teatru-Cu pumnii strânşi, cu dinţii încleştaţi, actorul trece zâmbind printre camarazii lui — dar gândindu-se cum să-şi revendice, de pildă, dreptul de a juca un rol» şi apoi cum să obţie exclusivitatea acestui drept Şi aşa, luptându-se între ei, actorii îşi trec vremea în zâzanii inutile şi se întăesc pe fiecare zi In asemenea condiţiuni, timp pentru artă rămâne foarte puţini încât n’ar trebui să ne mai mirăm că lucrurile sunt aşa cum sunt, şi mim le-am arătat de multe ori.Şi aci, tot tradiţia e cea care stăpâneşte încă. Nu însă pentru a descrie moravuri de culise, am schiţat imaginea de mai sus. Oricum ar fi ea, lumea teatrului rămâne mereu simpatică, fiindcă păstrează nu tot ce face — chiar în ceea ce face rău şi urât — o nuanţă de puerilitate agreabilă, graţie căreia se şi numesc actorii «»copii bătrâni»Intenţia noastră e să trimitem o rază uşoară de lumină asupra substratului sufletesc, care a dus la această chinuitoare bătălie cotidiană, atât de dăunătoare liniştei de care nu se poate dispensa un artist creatorii să vedem: de ce e vecinie nemulţumit actorul! De ce pumnii săi sunt vecinie strânşi şi dinţii săi vecinie încleştaţi! Pentrucă mulţi dintre actorii noştri nu cunosc râvna de a munci, pentrucă nu bănuesc — spunem aceasta cu osebire tinerilor noştri prieteni — cât e de mare bucuria studiului» şi cât de covârşitoare e satisfacţia —chiar mai târzie — a unei realizări care ţi-a frământat mintea şi ţi-a irosit energia. Mulţi dintre actorii noştrii nu ştiu să cucerească prin muncă-Intervenţia şi cancanul sunt armele lor — şi aceste arme au creat în culise acea atmosferă îmbâcsită de ciudă care contractează atât de mult cu atmosfera de seninătate firească în lumea celor aleşi-Bătălia stearpă pentru un debut de sensaţie, sau pentru stăpânirea vecinică a unui rol, nu pot să-ţi dea decât satisfacţia meschină a unei clipe: clipa triumfului Dar îţi dai seama în curând că n’ai făcut nimic etern şi îndârjirea creşte, patimele se înteţesc, iar arta trece, cu vremea, pe un plan din ce în ce mai inferior. Tragedia aceasta, care roade sufletul actorului, trebue să înceteze unul din scopurile finale ale celor cari se gândesc la un teatru de artă. Decabo- mizarea actorului, împăcarea sa cu sine-însuşi şi cu mediul său — un mediu la fel de purificat — şi înregimentarea sa în rândul puţinilor cari văd în artă un ideal Dacă educarea nouilor generaţii de actori se va face astfel, trebue făcută, şi să nu ni se spună că desrădăcinarea actorului din cloaca bfirfelilor e o simplă iluzie. Sergiu Milorian Se zice ,peste câteva zile, culoarele palatului justiţiei vor colporta vestea divorţului senzaţional al unei artiste care a atins recordul în această privinţă...se urmează tratative între un îndrăzneţ impresariu şi cea mai celebră cântăreaţă din lume, pentru a o determina să vină pentru Un turnen de concerte în România. ...la 1 Decembrie, trupa de operetă vieneză care va deschide stagiunea Unui mare teatru din centrul Capitalei, va avea în frunte pe cel mai bun tenor de operetă, favoritul actual al vienezilor. ...prima reprezentaţie va fi . Bajadera după care mii de oameni Cari n’au văzut-o încă, au rămas CU un «o» pronunţat la inimă, iar aceia cari au vazut-o, vor s’o revadă.. această trupă va juca, în sfârşit, spectacole speciale pentru copii, cu operete ca Petre şi Paul în ţara ştarafilor, firaensei şi Gretl, Ceia ce va bucura la nesfârşire, nu numai pe aceşti copii, ci şi pe părinţii respectivi. REPREZENTAŢIILE de la EFORIE -------XXX------ Desen de spaniol D-l Raoul Aslan Un lipabil Este fără îndoială unul dincei mai simpatici artişti ai Capitalei. Nu e prea mare în nici o direcţiune. De aceea, în trupa, în care joacă, foarte rar, ajunge să pună şi el mâna peţin rol de seamă, şi chiar atunci gazetele îl ignorează. Asta s’a întâmplat odată, de două, de trei ori... Actorul nostru începti să dispereze- încercă cu rugăminţi, cu intervenţii, nici un rezultat. Gazetele nu-1 «înjurau», dar nici nu-şi dădeatî osteneala să-i releve numele în ansamblul pieselor, în cari juca. Intr’o zi însă, actorul fu văzut în administraţia unui zlir. A doua zi în administraţia altui ziar.. A treia zi în admidraţia unui al treilea... De atunci, în fiecare dimineaţă — fiindcă după prânz are repetiţie iar seara spectacol — îl vedeai circulând prin administraţiile ziarelor. Se făcuse agent de publicitate! — .Sunt două avantagii--ne-a explicat actorul nostru — final material, fiindcă din tantieme mi-am făcut o a doua leafă, și pinul moral, fiindcă... să mai poftească gazetele să mă înjure când joc, dacă eu le aduc anunțuri! ■ ■a msg profik 1K1 Nu mai sunt copii! miză originală Cunoaşteţi fara îndoială pe această blondă demimondenă, al cărei nume bisilabic sună cristalin şi care şi-a căpătat pe vremuri celebritatea graţie unor amoruri ilustre. Retrasă de câţiva ani în... viaţa particulară, ea invită totuşi din când in când în casa ei câţiva „domni bine”, pentru a juca poker, bridge, etc. Or, intr'o seară cum unul din invitaţi îi câştigase o sumă enormă, blonda demimondenă îi spuse brusc — Dragul meu, m’ai ruinat. Fiindcă nu vreau totuşi să las partida primeşte să mă joc pe 50.000 de lei. Invitatul făcu involuntar o strâmbătură, căci fosta preoteasă a venerei are vreo 50 de anișori, dar trebui să accepte propunerea. — Și —• atunci se putea vedea această situaţie abracadabrantă, ambii parteneri de joc silindu-se să piardă. A isbutit bineînțeles să piardă ea. Iar el a declarat că în viaţa lui nu mai joacă pe astfel de mize. Fnts Fără îndoială că nu mai sunt Dar nu mai sunt nici mame! Căci numai auzind şi văzând ce fac cei mari, copiii spun sau fac şi ei la rândul lor. Iată un exemplu: Intr’o odaie, Lulu şi Georgică se joacă. Dar nic păpuşile, nici maimuţoii, nici trenurile nu-i încântă. La un moment dat, Georgică exclami: — Lulu dragă, hai să petrecem. — Bine, dar cum? întreabă Lulu. Georgică tace câteva clipe, apoi îi propune: — Hai să ne jucăm de-a adulterul. — Ce e ala? întrebă Lulu. — Nu știu, răspunse Georgică, dar mama zice că e foarte amuzant . Flits ECOURI Unul din actorii cei mai cunoscuţi ai Capitalei a întreprins de curând o călătorie în străinătate. Actorul nostru este foarte distrat, dar în acelaş timp, şi foarte meticulos. Îşi cunoaşte însă defectul, şi caută să-l înconjure prin toate mijloacele posibile. Astfel, deşi trenul pleca la 11 jumătate, trimise după trăsură la 9. — De ce te grăbești atâta? îi spuse de acasă. Mai ai două ceasuri până la plecarea trenului.* — Da, răspunse actorul, dar vreau să fiu la gară din timp, pentru ca, dacă-mi amintesc că am Uitat ceva, să mă pot repezi până acasă_ O cunoscută mondenă a Capitalei şi-a petrecut vara la ţară. Acolo a găsit o ţărancă de care a prins mare simpatie, fiindcă o servea foarte bine, aşa că, acum, toamna, i-a propus să vie la Bucureşti. Ţăranca a primit, dar, cu Sandifin să i se găsească o slujbă şi soţului ei. Mondena noastră s’a întors Cu ţăranca la Bucureşti, iar ţăranul urma să vie peste doua săptămâni. Ca să nimerească la ea acasă, mondena i-a scris pe o bucată de hârtie toate cele ce avea de făcut. • Dar s’a întâmplat Că, reţinuit de munca câmpului, ţăranul n’a putut veni la vreme, şi a animţat de aceasta pe soţia lui, printr’o scrisoare, servindu-se de adresa lăsată de mondenă. Astfel că servitoarea mondenei se pomeni feu în plic, pe care era scris: —Safta Udrei — la d-na X. T. str. N.* No. 17. — Iei dela gară tramvaiul 17. Spui să te dea jos la grădina Icoanei. O iei la stănga, și apoi pe prima stradă la dreapta. Te opreşti la No. 17 şi sunt». Un ministru, Carenii uită că a ieşit din popor, a fost zilele trecute să viziteze micul târguşor, în care s’a născut, întâlnind pe Uliţă Un fost teleg de şcoală, începe să-l întrebe de diverse lucruri. Află astfel că e însurat şi are un băiat. — Ei și ce vrei să-fi faci băiatul? întrebă ministrul. — Nu m’am gândit încă, răspunse omul. In orice caz Ceva ce nu poţi face d-ta pe băiatul ,d-tale. I — Și anume? întrebă surprins I ministrul. — Vreau să-l fac mai bun decât tatăl său. E un compliment destul de bine întors, nu-i așa?