Rampa, decembrie 1923 (Anul 7, nr. 1830-1856)
1923-12-01 / nr. 1830
1 ABONAMENTELE Un an Sasa luni Trei luni 1 IN TOATA TARA Lai 400 Lai 300 Lai l&o 1 IN STRAINATATE Lai 700 Lai 400 Lai 200 \ ANUL VII No. 1830 Sâmbătă 1 Decembrie 1923 3 L E I Rampa Abonamentele nu plătesc Înainte lini Manuscrisele nepublicate te distrag a a Anunciurile se primesc la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Blumurile, Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Telefon IIU MENTO Burse pantru actori ! Chestiunea subvenţiilor e vie burse care le-ar da putinţa să rea la ordinea zilei, dar nu place în străinătate şi să va atâtea subiect de discuţiune ! dă şi alt teatru de cât cel pe pentru cea mai bună a lor în care-l fac ei înşişi. Le-ar lăitrebuinţare, cât ca prilej de lagi cunoştinţele, le-ar da impentări- «Nu ne ajunge sub- pulsuri noui, i-ar scoate dinvenţia acordată!» «E prea tic’s stare de auto-consumare mică subvenţia acordată !» a propriilor lor energii, care «De ce nu se mai acordă sub- nu poate sfârşi altfel decât venţii îs printr’o firească secătuire-Am spus: «nu ca subiect de Actualmente, actorul român dicuţiune pentru cea mai bu- sărac — şi cei mai mulţi aeton& întrebuinţare a acestor sub- ri români sunt săraci — e revenţii»- dvs. dacă vrea să mai înveţe E necesar să insistăm asupra ceva practic, la vizitarea cineacestui punct- matografelor, ale căror filme-Fireşte, ne dăm seama per- oricât nu-i pot fi atât de infect că, în primul rând, contrastructive, cât i-ar fi speciaiză quantumul subvenţiilor, colele teatrale, pe cari le-ar Dar odată acesta fixat — şi vedea în marile centre apuodată lamentările isprăvite—, senese cuvine să ne gândim și la j Este deci imperios necesar. I să li se dea actorilor această pot justa, la cea mai justă distribuire a acestor sume- Să luăm un exemplu- O sumă — nu prea mare, ce e drept, dar destul de însemnată — va fi alocată paragrafului propagandei prin teatru- E o dreaptă hotărâre aceea ca direcţiunea generală a teatrelor să trimită încontinuu pe unii din actorii ei în ţinuturile alipite- Credem că se contribue, din punct de vedere politic, mai mult, cu aceste turnee de artă, decât prin onrre alte mijloace de constrângere, la închegarea raporturilor de bună prietenie cu minoritarii din Ardeal, Banat, Bucovina şi BasarabiaAceste turnee — de propagandă fireşte — sunt menite să demonstreze populaţiilor,e răsfăţate de artă serioasă, din acele ţinuturi, la ce grad de desăvârşire a ajuns şi arta românească, pentru ca — în emoţiunea pe care o prilejueşte bunul spectacol teatral — sufletele să vibreze la unison, şi toate vrăjbile să se uite- Ei, dar nu ajunge at&t ! O artă, care se mărgineşte să rămâie naţională, e neîndoios frumoasă pentru ai ei, dar nu poate propăşi Actorul care e trimis deci Ziarele anunţă că se dă ca sigură venirea d-lui J. Th. Florescu la prezidenţia comisiunei interimare a Capitalei. Era şi logic ! să facă «propagandă», trebue Acum când, in sfârşit, Bucureştii treptat să evolueze, căci nu au un primar de ispravă, împopoate satisface deplin, din fiva căruia,nimeni n’are de obiect punct de vedere estetic, un slu 53 ““ P°ate Saritor al Muzelor, care nu oglindeşte totdeauna icoana vremei sale. «Actorul e un rezumat al timpului, în care trăeşte», spune Hamlet. Se cuvine ca aforismul acesta să fie pus în practică Şi iată că revenim, pe temeiul lui, la chestiunea subLiniştea care a cuprins Europa de câtva timp, e de fapt numai aparentă. In lumea diplomatică fierberea e colosală. S’a decis ca ministrul plenipotenţiar al Elveţiei la Stockholm să venţiilor pe care am atins-o? trecut ministru plenipotenţiar al în fruntea acestui articol- iClandtiama. Din banii ce se acordă de neamerănţă! minister, pentru propaganda Fior prin teatru, se cuvine ca di- recţiunea acestui serviciu să facă o justă repartiţie- Nu toţi banii să fie cheltuiţi pe deco-r ruri şi călătorii Două turnee mai puţin pe an, la rigoare, ■ ar putea fi contrabalansate folositor printr’o acordare de burse actorilor desemnaţi să întreprindă aceste turnee. — I mi sibilitate. De aceea spuneam dela început că, pe lârigă lamentările permanente cu privire la insuficienţa subvenţiilor, ar fi util să se pună, ca subiect de discuţiune, şi problema celei mai bune distribuiri a acestor subvenţii, miei sau mari. Şi în această repartiţie, acordarea de burse pentru străinătate, actorilor, nu e numai firească, ci inexorabilă, pentru ca «propaganda» ce se urmăreşte cu ajutorul lor, să fie şi eficace- -------XXX------ Primus Numai fapte Primarul mai întârzieze. . . ! Diplomație . Nona Margueritts Gauthier. Faimoasa actriţă parisiană Ida Rubinstein prepară o serie de reprezentaţii cu „Dama dl . Camelii». Se ştie cât rafinament de amănunte prezintă această artistă in spectacolele ce dă. De astădată, după ce a rezolvat chestiunea toaletelor, se ocupă de alegerea mobilelor. Se ceartă cu autorul machetelor, care a fost conservator la muzeul din Petrograd sub Ţari,şi vrea ca — pe cât e posibil — • fiecare mobilă să-şi aibă poves ’ tea ei. s’a adus la cunoştinţă că "cineva are Un pat care a aparţinut unei prietene a lui Victor Hugo. In patul acesta vrea să moară Ida Rubinstein în actul al cincilea, şi 1 3 în altul. Toate aceste subtilităţi, evident, se cam pierd pe scenă, to- tuşi dovedesc o grijă lăudabilă.] D-na Ida Rubinstein e Ultima ■'reoteasă a dandysmului artis tic. Nr.fsa.%0)...... ! La o mare serată dansantă. j E trei dimineaţa, dar se dan- I sează husă. j Un invitat, voind să plece,cere pălăria şi pardesiul. j I Servitorul îi aduce pardesiul i j lui şi 0 pălărie străină. E trimis înapoi şi vine cu o altă pălărie. — Nu e nici asta! spune invitatul. — Totuşi, e Cea mai bună pe care am găsit'o la garderobă! j răspunse servitorul. j — Dar a mea era nouă nouță! j — Vai, domnule—replică sin•cer servitorul. După miezul nopiei, nici mui se mai găsesc pălă-diagul. \rii noui la garderobă! , j * „ * t I ,așa se face, Că Un domn întrebat de un prieten: ; — De unde ai luat pălăria acta nouă. I — Nouă? a răspuns. Am CUmj vărat-o încă înainte de război. Am dat-o la spălat de trei ori, și eri, la restaurant, am schim- I bat-o. din greșală. O ştire teribilă care vine de la Londra. Se pare că directorii de mUsiC hall-uri întâmpină mari dificultăţi de recrutarea coristelor, cU Văr blond ebumfat. Tipul se pierd , de. Englezoaicele devin brune. ] Tradiţiile dispar. I Antropologiştii studiază această chesiune, care e de o importanţă cel puţin internaţională... . Ce naiba, să nul mai existe coriste blonde, czl păr n eburfat?! E groaznic! Dar chestiunea ar putea fi rezolvată foarte bine cu apă oxigenată... Stau s’ar supăra*, antropologiştii? -----XXX——5 I Ce nu se poate auzi Ce zăpadă ! ■ l,c-Dacă e o ţară care-mi place, e Grecia. Linişte! * ' vi- Şi se mai joacă şi piese originale, dar nu'.e la Teatrul Naţional. Tot străine, tot străine! , * ■ . 1 -1 v' M’a chemat bancherul să-mi ridic depozitul. Cu abundenţa asta d.* nu ’rar, nu mai are loc să-mi ţie tanii! I Şi eu, cu cassa de fler doldora... ...Cinstiţi oameni sunt rocheii! ! • Nu dragă, nu-mi mai face rochie. Ce să mai cheltueşti parale! » Se cunoaşte că s’a urcat leul. S’a ieftinit viaţa de ţi-e mai mare Frumos a vorbit Lupu la Cameră! Calm, academic... Prea nanţe!e durer: ministrul de fi-A fost o lume la teatru aseară!... De treabă oameni şi ăi de la Ateneu. Cum o sa fure, dacă e la siguranţă! Se poate? *— * Monşer, e teribil. Cum ridic reptorul, cum răspunde Centrala!! ! Aii-«,’’-' i sVí chi de galoşii t&,tu acum trei pe Teatrul Carol cel Mare Turneul RAOUL ASIAN Azi Vineri 30 Noembrie 1923 (ora 9 seara) „HAMLET“ Tragedie de Shakespeare Biletele la cassa teatrului — XXX------ Desen de Popa D-l N. Iorga BHIOTimfr $%■ Hi.. împuţinarea spectatorilor de teatru a devenit iar o chestiune la ordinea zilei. Criza de public, care luase în trecuta stagiune proporţii îngrijorătoare, a revenit, după ce, la începutul acestei stagiuni, părea a fi cedat. Intr’adevăr, cu fiecare zi, teatrele se resimt de lipsa spectatorilor şi cauza iniţială a acestei crize grave nu o cunnte nimeni. Nu poate fi vorba de calitatea spectacolelor. Oricum ar fi ele pentru puţinii cari cer desăvârşirea, reprezentaţiile de anul acesta au o vădită superioritate asupra celor din anul precedent, cel puţin prin suflul de nou, care a ajuns până la intenţiunile directorilor. De altfel, publicul părea să fi apreciat aceasta, la începutul stagiunei, când afluenţa la cassă evoca bunele stagiuni din anii precedenţi. Şi atunci, ipoteza nouei crize de public — dacă facem abstracţie de influenţa puternică a crizei de numerar, a cărei discutare nu intră In cadrul rubricei acesteia — pare a fi că publicul a obosit, sau că nu înţelege—în forma actuală imcomplectă — spectacolele şi repertoriul nou. Acelaş public manifestase însă, hotărât, ostilitate, vechiului repertoriu — ceeace a adus după sine schimbările de directivă ale teatrelor particulare, încât, cu greu s’ar putea face o precizare. Din punct de vedere pur teatral, lipsa actuală a spectatorilor de teatru nu e explicabilă. Sarcina aceasta rămâne pe seama economiștilor. Nouă ne rămâne numai să constatăm că lipsa de solicitudine a spectatorului pentru teatru poate să producă o degrengoladă de repertoriu, o revenire la spectacolul—concesie, care să gâdile abdomenul şi vanitatea negustorilor de cisme. Şi aceasta ar fi cea mai gravă consecinţă a crizei actuale, care e ca toate crizele, trecătoare. Iarăş, poate că lipsa unei educaţiuni artistice a masselor, lipsa nevrozii de a merge a teatru, e vinovată că străduinţa actorilor e la bunul plac şi la fantezia publicului. In privinţa aceasta ar fi mai multe de spus — dar ceea ce rămâne de făcut, practic, e să creiăm spectatori Atunci, nici criza de numerar nu va putea să birue patima pentru teatru. Au fost doar vremuri când oamenii renunţau la un prânz, ca să se ducă la o reprezentaţie frumoasă. Sermil «——XXX—.—i