Rampa, decembrie 1923 (Anul 7, nr. 1830-1856)
1923-12-01 / nr. 1830
POŞTA ADMINISTRAŢIEI Domnii Agenţi de publicitate sunt rufiafi sâ se prexinte, n persoană, Ad-tiei ziarului nostru, sau să SrSmeata reprezentanfls d-Sor in vederea unei comunicări urgente._____ TURNEUL CELEBREI TIUGEDIARE UilU URSESC!) cu artiştii Teatrului Naţional cu piesele SAPPH tragedie în 5 acte de Grillparzer, tradusă de Gr. Ventura și V. Leonescu. MEDEEA Tragedie în 3 acte de Legative In rolurile principale: D-na AGATA BARSESCU D. Vasile Leonescu fost societar cL I al Teatrului Naţional D-na Anicuţa Cârje- Vlădicescu D-na Angela Luncescu D nul N. Bălţăţeanu de la Teatrul National D-nul Al Nichita etc. etc. Servitori, sclavi, popor, etc. Costumele de la Teatrul Naţional Decoruri noui Conducerea turneului şi regia: D-l Lică Teodorescu ITINERARIUL: 30 Noembrie şi 1 Decembrie, Sibiu. 2 Decembrie, Blaj. 3 Decembrie, Târgul-Mareș. 4 şi 5 Decembrie, Oradia-Alare 6 şi 7 Decembrie, Cluj. 8 Decembrie, Alba-Iulia. 9 Decembrie, Deva. 10 »I 11 Decembrie, Arad. 12 și 13 Decembrie Timișoara. 14 și 15 Decembrie, Lugoj. 16, 17 Decembrie, T.Severin. 18—19 Decembrie, Craiova. 20—21 Decembrie T.-Jiu. 22—23 Decembrie Slatina. 24—25 Decembrie T/Măgurele. 26—27 Decembrie Alexandria. 28—29 Decembrie Roșiorii-de- Vede. 30—31 Decembrie. Câmpulung. 1 Si 2 Ianuarie. Târgoviște. Publicitate „MARGEAN“, şelari Transformații .ir'if1“*'* „MARGEAN“ Selari 28. »ii da snort sî5'' „MAI.OEAN“ Selari, 2i RfSPh la jachete, chiunite, Terete nUwli Io? sakturi svitere la „MĂRGEAN“ Selari 28. 6220 fanserii de actualitate Dansul, agent matrimoniu In sfârşit! Iată că a sosit vremea să se vorbească puţin bine şi despre dans!.. Căci se spuseseră, slavă Domnului, atâtea rele de când furia lui pătimaşe a cuprins omenirea Întreagă ! Se părea chiar că este un dezastru moral al războiului şi că nimeni şi nimic nu va putea să-l scoată din moravurile noastre. După unii, nefericita molimă a dansului avea cu timpul să târască in urma ei catastrofe sociale şi altele mai mari... De aceea, îmi închipui că veţi fi bucuroşi să aflaţi că de mâine încolo, bietul asuprit va fi ridicat cu onoruri la rangul de binefăcător necontestat. Şi să nu vă închipuiţi că este o simplă glumă. Nul de feli Un reputat sociolog francez, doctor în mellora, şi autorul mai multor opere de educaţie fizică, a terminat zilele acestea la Paris o anchetă extraordinară asupra dansului şi consecinţelor sale. Anchetă pe care originalul doctor o face de aproape treii ani de zile în statele din Europa şi din America, consultatând pentru acest scop 3500 de profesori de dans din diferite centre ale celor două continente. Toţi aceşti profesori, solicitaţi să-şi dea concursul la întocmirea unei statistici atât de complicate, sau străduit la rândul lor să ceară elevilor cari frecventează cursurile de dans, un răspuns asupra modului cum se căsătoriseră. Şi astfel, dintr-un milion şi jumătate de răspunsuri, concluzia era foarte uşor de găsit. Spun „concluzia“, fiindcă marea majoritate a celor cari dăduseră răspunsuri afirmative, contractaseră căsătorii cu fete sau femei pe care le cunoscuseră la baluri, şcoli de dani, doppingii , etc., şi prin urmare, le. ".tura existenţei lor se făcuse graţie dansului. Acum este interesant de văzut proporţia căsătoriilor din dans şi anume: In Germania: 87 la sută, ceea ce dovedeşte că se dansează foarte mult. Anglia: 84 la sută. Pe urmă Elveţia: 80 la sută! Elveţienii sunt destul de sentimentali şi ei In Franţa: 83 la sută. In America: 81 la sută. Americanii mai mult flirtează de cât iubesc. Grecia şi Italia 70 la sută. Dar contingentul cel mai slab este furnisat de Norvegia şi Portugalia: 30 la sută pentru una, şi 40 la sută pentru cealaltă. Lucrul nu este de altfel nici de murat... Răceala Scandenavilor este proverbială, tot atât cât veselia şi inconstanţa Portughezilor, cari au contat întotdeauna drept oameni cari nu iau nimic în serios! „Iată dar,“ spunea acum curiosul statician, „că dansul este o absolută necesitate socială. Poate ,că o fi în multe împrejurări şi un mijloc de desfrâu, nu zic ba. Totuşi, pentru trei sferturi din căsătoriile care se fac graţie lui, i se poate ierta restul de păcate! „Şi astăzi când toate statele au nevoie de familii şi de cetăţeni sănătoşi, a pleda în favoarea uniunilor legitime, pe orice căi, îmi pare că nu este un gest reprobabil!“ — conchide dânsul. {i( Să dansăm decit . : . Și vorba bătrâneță: „Scopul scuză mijloacele!“. ! Cady -------XXX------ 1 00Aft Bluză de lână (cazacă) ia! pline de viaţă, arătau pe omul plin Lgl LiJ ..MĂRGEAN". Şelari 2 I de vigoare. Mă primi cu multă, urbanitate. — Iată vila mea, îmi spuse el arătându-mi cu un deget construcţia pătrată, albă, cu brâuri verzi. Dacă doriţi, o putem vizita. E mobilată şi are tot ce-i trebue. îmi convenea. D. Marion îmi pro! Nuvelele „Rampei” Afacerea Haron de Alfred Capus Nevoia ur..*i v.iegitiuri discrete ’ trece la două sute de paşi de aci mă făcu într’o zi să mă refugiez şi e foarte bogat în peşte. Obisia 50 de leghe de Paris, într’un mic nunţl să tescuiţi? orăşel din centrul Franţei. Mărturisii această patimă şi în a-La hanul unde îmi lăsai bagajele a ceiaşi zi mă instalai, ajutat de oreaui întrebat dacă pot găsi prin amee, pe care proprietarul avutapropiere vre-o odăiţă de locuit pe năvoinţa să mi-o găsească, şi de a timpul sezonului. Hangiul mă stă doua zi dimineața, începui pescuitul să vizitez cu acest scop pe d. tul. Marion, proprietarul unui fel de vlj Vânatul peștelui nu părea a îi un la, cunoscută sub numele „La Gail- sport prea obicinuit în partea loculuidiere”. fiul, malul apei fiind nefrecventat. — Cred că nu e încă locuită a cu toate ascunzișurile prielnice ce nu! acesta, adăugă dânsul, oferea și cu toate că apa era lim D. Marion locuia foarte aproape pede, calmă și adâncă, astfel că nue de oraş, într’o casă ţărănească com rita toată atenţiunea, pusă dintr’un singur apartament. II găsii în faţa porţii, fumându-şi pipa. Părea un om de 60—70 ani, însă talia-i înaltă, încă dreaptă, umerii In aceiaşi zi spre seară, reîntorcându-mă la o nouă partidă de pescuit, auzii în spate un sgomot de ramuri mişcate. Intorcându-mă, văzui un domn lui pătraţi, gesturile lui tinereşti şi bătrân, scurt, purtând o cutie în mână, cu undiţele sub braţ, care mă privea serios, oarecum surprins de prezenţa mea în acel loc. La această apariţie recunoscui nu numai că era un pescar ca şi mine, dar că, după toate aparenţele, am ocupat locul său preferat şi mă ridicai, cerându-i scuze. Înfăţişarea lui nu-mi dădea însă puse un preţ foarte modest, aşa că in rp*:-„ c"-mi poartă ură; cum am primit. îngăduinţă binevoitoare îmi râs— Veţi fi foarte bine aici. Râul punse: — Eh ! ..istfel, nu trebue să vă deranjaţi de loc. Mă voi instala mai la vale. Am răspuns că nu aşi putea admite să-i răpesc una din vechile sale obişnuinţi, însă el insistă graţios, şi salutându-mă, se îndepărtă. II revăzui a doua zi, şi puţin câte puţin, începurăm să vorbim împreună. Îmi dădea indicaţii asupra peştelui şi pescuitului acelui râu, şi cu încetul, se stabili între noi, o adevărată prietenie, motivată de una şi aceiaşi pasiune ce ne stăpânea pe amândoi. Cu timpul, din discuţii privitoare la pescuit, trecurăm la subiecte diferite. — îmi pare că dv. aţi închiriat anul aceşta vila lui Moş Maron ? — Da, sunteți poate prieten cu dânsul ? El surâse. —• Nu tocmai, însă îl cunosc de multă vreme... da, continuă el, murmurând unele date... îl cunosc de 38 ani. Eu reluai repede subiectul. — Cred că e un om foarte cum se cade. — Foarte de treabă om... cu adevărat, un om foarte cum se cade. Și îl întrebai din nou: — Sunt 38 ani, de când locuiţi aici ? — E mult mai mult. Pot spune că nu prea am părăsit oraşul acesta.Am fost notar d-re, şi-s retras din această funcţie de câţiva ani. Mă numesc Lebrun. — D. Marion, a fost poate unul dintre clienţii d-v.'( j — Da... cam aşa ceva. Răspunsurile acestea evasive în ceia ce priveşte proprietarul meu, mi-au părut curioase, însă nu ,sbotii să obţin nimic mai mult. In altă zi, cum pescuiam unul lângă altul, adusei din nou in discuţie numele lui Moş Marion. D. Lebrun, tocmai prinsese un peştişor care se sbotea în undiţa scoasă din apă, îl puse cu precauțiune în cutia sa și pe urm începu: — Cum se face că n’aţi auzit încă nimic vorbindu-se despre afacuea Marion? E drept- -i sunteţi încă tânăr, insă a făcut atâta sgomot pe vremuri... Mă apropiai s . a-î asculta sî el începu a-mi povesti cu o voce joasă, spre a nu speria peştii. — Era în 1855. Se comisese o crimă în orăşelul nostru. O femeie şi un copil, au fost gâtuiţi: văduv? tdlerez şi copilul ei. Nu vă — ' .......'ştiţi nimic ? — Absolut nimic. , II acuzau pe "larion nare la 1- I ceastă epocă, avea 32 onL Pot s.one că existau Indicii precise asumra lui, însă exclud Italiile ; şi în urma acestora, a fostAnnat la munea silnică pe viaţă şi transportat în Noua ’'dome. Iată că după prei ani, în 1819, se sponi că Marion, a fost vieţi’na unei erori judiciare. Ad fi vinovat, şi-a mărtur!.'!. crima pe patul de moarte, fapt ce provocă un enorm scandal. Atunci r'bservat. că până în (Urmează în pag. 3 a) ■R A MEA Sâmbătă I necetable, TOR C3H08 ! englezoaicele In alegeri I Campania electorală engleză promite a fi foarte înverșunată- Se asigură că femeile candidate la alegeri vor juca un rol foarte însemnat] Cele trei alese actuale se I prezintă din nou în circura- Iscriptiile lor, însă din toate pflitile se semnalează noi candijdate-Una din ele, miss Ursula Williams, fiica unui deputat aiberal din Durham, pășind cu mândrie pe urmele tatălui său, oferă particularitatea foarte curioasă de a nu fi alegătoare— deoarece n’are decât 27 ard și trebuie să ai 30 pentru a vota în Anglia —, dar de a fi eligibil.-Se pare că în partidul laburist femeile desfăşoară cel mai aprins zel-In ceea ce priveşte organizarea campaniei şi pentru activitatea propagandei, femeile au ajuns să întreacă pe bărbaţi-Doctoreasa Marion Phillips este comandanta armatei feminine travailiste, şi sub direcţia ei la întrunirile partidului, vor lua cuvântul trei femei şi numai un singur bărbat- Vin gândurile sas Vin gândurile mele — vin cu dojeni întârziate şi cu spovediri de iubiri depărtate. Vin gândurile — convoiuri lungi de păsări tomnatice — şi fulguesc din aripi brumă de vorbe noptatice Vin gândurile — şi cu ele Toamnele poposesc — ostenite trecătoare — pe colnicele visului meu. Şi 'n odaia cu lungi perdele de răcoare Şi cu parfum înoptat de glycine !—' mustrătoare cresc mânele trecutului şi-mi pun pe pleoape închise dojeni albe şi pe buze tristeţi de surâs blând. E atâta vreme de când îmruguriră primăverile gândului meu -ri şi-acum vin gândirile înapoi la noi, convoi de foi întârziate, în parcurile trecutului, mopiate...... Vin gândurile mele, vin — aşa — cu sfârşiri de suspin şi — adieri de dureri — spovediri de iubiri gânguresc undeva; şi pe gând fulgi de somn mulțumesc înfloriri de Tăceri.