Rampa, decembrie 1923 (Anul 7, nr. 1830-1856)

1923-12-01 / nr. 1830

POŞTA ADMINISTRAŢIEI Domnii Agenţi de publicitate sunt ru­fiafi sâ se prexinte, n persoană, Ad-tiei ziarului nostru, sau să SrSmeata reprezen­tanfls d-Sor in vede­rea unei comunicări urgente._____ TURNEUL CELEBREI TIUGEDIARE UilU URSESC!) cu artiştii Teatrului Naţional cu piesele SAPPH t­ragedie în 5 acte de Grillparzer, tra­dusă de Gr. Ventura și V. Leonescu. MEDEEA Tragedie în 3 acte de Legative­­ In rolurile principale: D-na AGATA BARSESCU D. Vasile Leonescu fost societar cL I al Teatrului Naţional D-na Anicuţa Cârje- Vlădicescu D-na Angela Luncescu D nul N. Bălţăţeanu de la Teatrul National D-nul Al Nichita etc. etc. Servitori, sclavi, popor, etc. Costumele de la Teatrul Naţional Decoruri noui Conducerea turneului şi regia: D-l Lică Teodorescu ITINER­ARIUL: 30 Noembrie şi 1 Decembrie, Sibiu. 2 Decembrie, Blaj. 3 Decembrie, Târgul-Mareș. 4 şi 5 Decembrie, Oradia-Alare 6 şi 7 Decembrie, Cluj. 8 Decembrie, Alba-Iulia. 9 Decembrie, Deva. 10 »I 11 Decembrie, Arad. 12 și 13 Decembrie Timi­șoara. 14 și 15 Decembrie, Lugoj. 16, 17 Decembrie, T.­Severin. 18—19 Decembrie, Craiova. 20—21 Decembrie T.-Jiu. 22—23 Decembrie Slatina. 24—25 Decembrie T/Măgu­rele. 26—27 Decembrie Alexandria. 28—29 Decembrie Roșiorii-de- Vede. 30—31 Decembrie. Câmpulung. 1 Si 2 Ianuarie. Târgoviște. Publicitate „MARGEAN“, şelari Transformați­i .ir'if1“*'* „MARGEAN“ Selari 28. »ii da snort sî5'' „MAI.­OEAN“ Selari, 2i RfSPh la jachete, ch­iunite, Terete nUwli Io? sakturi svitere la „MĂRGEAN“ Selari 28. 6220 fanserii de actualitate Dansul, agent matrimoniu In sfârşit! Iată că a sosit vre­mea să se vorbească puţin bine şi despre dans!.. Căci se spuse­seră, slavă Domnului, atâtea rele de când furia lui pătimaşe a cu­prins omenirea Întreagă ! Se pă­rea chiar că este un dezastru moral al războiului şi că nimeni şi nimic nu va putea să-l scoată din moravurile noastre. După unii, nefericita molimă a dansului avea cu timpul să tâ­rască in urma ei catastrofe soci­ale şi altele mai mari... De aceea, îmi închipui că veţi fi bucuroşi să aflaţi că de mâine încolo, bietul asuprit va fi ridi­cat cu onoruri la rangul de bine­făcător necontestat. Şi să nu vă închipuiţi că este o simplă glumă. Nul de feli Un reputat sociolog francez, doctor în mellora, şi autorul mai multor opere de educaţie fi­zică, a terminat zilele acestea la Paris o anchetă extraordinară asupra dansului şi consecinţelor sale. Anchetă pe care originalul­ doctor o face de aproape treii ani de zile în statele din Europa şi din America, consultatând pen­tru acest scop 3500 de profesori de dans din diferite centre ale celor două continente. Toţi aceşti profesori, solicitaţi să-şi dea concursul la întocmirea unei statistici atât de compli­cate, sau străduit la rândul lor să ceară elevilor cari frecventea­ză cursurile de dans, un răspuns asupra modului cum se căsători­seră. Şi astfel, dintr-un milion şi jumătate de răspunsuri, conclu­zia era foarte uşor de găsit. Spun „concluzia“, fiindcă ma­rea majoritate a celor cari dădu­seră răspunsuri afirmative, con­tractaseră căsătorii cu fete sau femei pe care le cunoscuseră la baluri, şcoli de dani, doppingii , etc., şi prin urmare, le. ".tura e­­­xistenţei lor se făcuse graţie dan­­sului. Acum este interesant de vă­zut proporţia căsătoriilor din dans şi anume: In Germania: 87 la sută, ce­­ea ce dovedeşte că se dansează foarte mult. Anglia: 84 la sută. Pe urmă Elveţia: 80 la sută! Elveţienii sunt destul de senti­mentali şi ei­ In Franţa: 83 la sută. In America: 81 la sută. A­­mericanii mai mult flirtează de cât iubesc. Grecia şi Italia 70 la sută. Dar contingentul cel mai slab este furnisat de Norvegia şi Por­tugalia: 30 la sută pentru una, şi­­ 40 la sută pentru cealaltă. Lucrul­­ nu este de altfel nici de mu­rat... Răceala Scandenavilor este pro­­­­verbială, tot atât cât veselia şi­­ inconstanţa Portughezilor, cari au contat întotdeauna drept oa­­meni cari nu iau nimic în serios! „Iată dar,“ spunea acum curio­sul statician, „că dansul este o absolută necesitate socială. Poate ,că o fi în multe împrejurări ş­­i un mijloc de desfrâu, nu zic ba.­­ Totuşi, pentru trei sferturi din­­ căsătoriile care se fac graţie lui, i se poate ierta restul de păcate!­­ „Şi astăzi când toate statele au nevoie de familii şi de cetă­ţeni sănătoşi, a pleda în favoa­rea uniunilor legitime, pe ori­ce căi, îmi pare că nu este un gest reprobabil!“ —­ conchide dân­­sul. {i( Să dansăm decit .­­ : . Și vorba bătrâneț­­ă: „Sco­pul scuză mijloacele!“. ! Cady -------XXX------­ 1 0­­0Aft Bluză de lână (cazacă) ia! pline de viaţă, arătau pe omul plin Lgl Li­J ..MĂRGEAN". Şelari 2 I de vigoare. Mă primi cu multă, urbanitate. — Iată vila mea, îmi spuse el a­­rătându-mi cu un deget construcţia­­ pătrată, albă, cu brâuri verzi. Dacă doriţi, o putem vizita. E mobilată şi are tot ce-i trebue. îmi convenea. D. Marion îmi pro! Nuvelele „Rampei” Afacerea Har­on de Alfred Capus Nevoia ur..*i v.iegitiuri discrete ’ trece la două sute de paşi de aci mă făcu într’o zi să mă refugiez şi e foarte bogat în peşte. Obis­­ia 50 de leghe de Paris, într’un mic nunţl să tescuiţi? orăşel din centrul Franţei. Mărturisii această patimă şi în a-La hanul unde îmi lăsai bagajele a ceiaşi zi mă instalai, ajutat de o­re­­aui întrebat dacă pot găsi prin a­­mee, pe care proprietarul avu­ta­­propiere vre-o odăiţă de locuit pe nă­voinţa să mi-o găsească, şi de a timpul sezonului. Hangiul mă stă­ doua zi dimineața, începui pescui­tul să vizitez cu acest scop pe d. tul. Marion, proprietarul unui fel de vl­j Vânatul peștelui nu părea a îi un la, cunoscută sub numele „La Gail- sport prea obicinuit în partea locu­­luidiere”. fiul, malul apei fiind nefrecventat. — Cred că nu e încă locuită a­ cu toate ascunzișurile prielnice ce nu! acesta, adăugă dânsul, oferea și cu toate că apa era lim­ D. Marion locuia foarte aproape pede, calmă și adâncă, astfel că nue de oraş, într’o casă ţărănească com rita toată atenţiunea, pusă dintr’un singur apartament. II găsii în faţa porţii, fumându-şi pi­pa. Părea un om de 60—70 ani, însă talia-i înaltă, încă dreaptă, umerii In aceiaşi zi spre seară, reîntor­­cându-mă la o nouă partidă de pes­cuit, auzii în spate un sgomot de ramuri mişcate. Intorcându-mă, văzui un domn lui pătraţi, gesturile lui tinereşti şi bătrân, scurt, purtând o cutie în mână, cu undiţele sub braţ, care mă privea serios, oare­cum sur­prins de prezenţa mea în acel loc. La această apariţie recunoscui nu numai că era un pescar ca şi mine, dar că, după toate aparenţele, am ocupat locul său preferat şi mă ridicai, cerându-i scuze. Înfăţişarea lui nu-mi dădea însă puse un preţ foarte modest, aşa că in rp*:-„ c"-mi poartă ură; cu­m am primit. îngăduinţă binevoitoare îmi râs­— Veţi fi foarte bine aici. Râul punse:­­ — Eh ! ..istf­el, nu trebue să vă­­ deranjaţi de loc. Mă voi instala mai la vale.­­ Am răspuns că nu aşi putea ad­mite să-i răpesc una din vechile sale obişnuinţi, însă el insistă gra­ţios, şi salutându-mă, se îndepărtă. II revăzui a doua zi, şi puţin câte puţin, începurăm să vorbim împre­ună. Îmi dădea indicaţii asupra peş­telui şi pescuitului acelui râu, şi cu încetul, se stabili între noi, o ade­vărată prietenie, motivată de una şi aceiaşi pasiune ce ne stăpânea pe amândoi. Cu timpul, din discu­ţii privitoare la pescuit, trecurăm la subiecte diferite. — îmi pare că d­v. aţi închiriat anul aceşta vila lui Moş Maron ? — Da, sunteți poate prieten cu dânsul ? El surâse. —• Nu tocmai, însă îl cunosc de multă vreme... da, continuă el, mur­murând unele date... îl cunosc de 38 ani. Eu reluai repede subiectul.­­ — Cred că e un om foarte cum se cade. — Foarte de treabă om... cu a­­­­devărat, un om foarte cum se cade. Și îl întrebai din nou: — Sunt 38 ani, de când locuiţi aici ? — E mult mai mult. Pot spune că nu prea am părăsit oraşul a­­cesta.­­Am fost notar d-re, şi-s retras din această funcţie de câţiva ani. Mă numesc Lebrun. — D. Marion, a fost poate unul dintre clienţii d-v.'( j — Da... cam aşa ceva. Răspunsurile acestea evasive în­­ ceia ce priveşte proprietarul meu, mi-au părut curioase, însă nu ,sbo­­tii să obţin nimic mai mult. In altă zi, cum pescuiam unul lân­gă altul, adusei din nou in discuţie numele lui Moş Marion. D. Lebrun, tocmai prinsese un peştişor care se sbotea în undiţa scoasă din apă, îl puse cu precau­­țiune în cutia sa și pe urm începu: — Cum se face că n’aţi auzit în­că nimic vorbindu-se despre afa­­cuea Marion? E drept- -i sunteţi încă tânăr, insă a făcut atâta sgo­mot pe vremuri... Mă apr­opiai s .­ a-î asculta sî el începu a-mi povesti cu o voce joa­să, spre a nu speria peştii. — Era în 1855. Se comisese o cri­mă în orăşelul nostru. O femeie şi un copil, au fost gâtuiţi: văduv? tdlerez şi copilul ei. Nu vă — ' .......'ştiţi nimic ? — Absolut nimic. , II acuzau pe "larion nare la 1- I ceastă epocă, avea 32 onL Pot s.o­­ne că existau Indicii precise as­umra lui, însă exclud I­taliile ; şi în u­r­­ma acestora, a fost­­Annat la munea silnică pe viaţă şi transpor­tat în Noua ’'dome. Iată că după p­­rei ani, în 1819, se sponi că Marion, a fost vieţi’na unei erori judiciare. Ad fi vi­­novat, şi-a mărtur!­.'!. crima pe pa­tul de moarte, fapt ce provocă un enorm scandal. Atunci r'­­bservat. că până în (Urmează în pag. 3 a) ■R A MEA Sâmbătă I necetable, TOR C3H08 ! englezoaicele In alegeri I Campania electorală engleză promite a fi foarte înverșuna­tă- Se asigură că femeile can­didate la alegeri vor juca un rol foarte însemnat­­] Cele trei alese actuale se I prezintă din nou în circura- Iscriptiile lor, însă din toate pfli­­­tile se semnalează noi candi­­jdate-Una din ele, miss Ursula Wi­lliams, fiica unui deputat aibe­ral din Durham, pășind cu mân­drie pe urmele tatălui său, o­­feră particularitatea foarte cu­rioasă de a nu fi alegătoare— de­oarece n’are de­cât 27 ard și trebuie să ai 30 pentru a vo­ta în Anglia —, dar de a fi eli­­­gibil.-Se pare că în partidul labu­rist femeile desfăşoară cel mai aprins zel-In ceea ce priveşte organiza­rea campaniei şi pentru activi­tatea propagandei, femeile au ajuns să întreacă pe bărbaţi-Doctoreasa Marion Phillips es­te comandanta armatei feminine travailiste, şi sub direcţia ei la întrunirile partidului, vor lua cuvântul trei femei şi nu­mai un singur bărbat- Vin gândurile sas Vin gândurile mele — vin cu dojeni întârziate şi cu spovediri de iubiri depărtate. Vin gândurile — convoiuri lungi de păsări tomnatice — şi fulguesc din aripi brumă de vorbe noptatice Vin gândurile —­ şi cu ele Toamnele poposesc — ostenite trecătoare — pe colnicele visului meu. Şi 'n odaia cu lungi perdele de răcoare Şi cu parfum înoptat de glycine !—' mustrătoare cresc mânele trecutului şi-mi pun pe pleoape închise dojeni albe şi pe buze tristeţi de surâs blând. E atâta vreme de când îmruguriră primăverile gândului meu -r­i şi-acum vin gândir­ile înapoi la noi, convoi de foi întârziate, în parcurile trecutului, mopiate...... Vin gândurile mele, vin — aşa — cu sfârşiri de suspin şi — adieri de dureri — spovediri de iubiri gânguresc undeva; şi pe gând fulgi de somn mulțumesc înfloriri de Tăceri.

Next