Rampa, ianuarie 1924 (Anul 7, nr. 1857-1878)

1924-01-02 / nr. 1857

ANUL VII No. 1857 Miercuri a li te pittirUlfcaA,,AST|£*jf «i* 3 L­E­I MEMENTO APARE ZILNIC Directori M. PAUST MOHR ABONAMENTELE | Un an $m luni Trei luni I N T A R A 1 «00 Lel 310 Lel 200 Ld IN STRĂINĂTATE | IN Lai 500 Lel 300 L*i Abonamentele nu plătesc înainte # # # Manuscrisele nepublicate se distrug # # Anunciurile se primesc la administrația clarului fi la toate a­mantiile de publicitate. Direcţia: Str. Sărindar T, etajul I Telefon 47­36 Redacţia: Str. Sărindar 7, parter. I 59 Administraţia: Str. Parlamentului *. Telefon Telefon 25 35 Propaganda In străinătate Recentul succes pe care d-na Elvira Popescu, codirector sa Tea­trului Mic, la obţinut la Paris, precum şi succesul obţinut la Ha­­ga unde o întreagă şedinţă mu­­steal* a fost consacraţi muzicei româneşti, repune pe tapet ches­tiunea propagandei artistice pe care suntem datori s’o facem in străinătate. Problema aceasta a fost dese­ori desbătutâ tn coloanele ziari­­nostru. Daci revenim asupra ei, o fa­cem din convingerea, că aşa pre­cum tn diverse alte chestiuni foarte importante pentru mişca­rea noastră artistică, insistenţa cu care reaminteam celor în drept necesitatea rezolvă­ii acelor pro­bleme, a sfârşit prin a deştepta interesul celor chemaţi, tot aşa credem că în această extrem de interesantă chestiune, vom sfârşi prin a vedea sforţările noastre încoronate de succes. • Este drept ci mai înainte de a se fi luat în desbaterea părerilor competente problema propagan­dei în străinătate, trebuia rezol­vată aceia a propagandei în ţară. .Ciuturii cunosc câte insistenţe a trebuit să depună ziarul acesta pentru a vedea chestiunea por­nită pe calea cea bună. Câte anchete, Interviewuri, articole re­dacţionale $i din afară, au trebuit fi publicate, pentru ca oficialita­tea să remuin­e la oribilul argu­ment: n’avem­ fonduri pentru aşa ceva şi să ia problema In desba­­tere. De bine de rău Insă, propa­ganda artistică în ţară a început sfi se facă în mod activ. Prin tu­rec literare, teatrale muzicale, s’a arătat populaţi'uei băştinaşe ca şi celei minoritare comor'le artei româneşti. Efectele au fost excelente, do­vadă numeroasele traducţiuni cari s'au făcut in Ardeal d­e poezia, literatura şi teatrul românesc, in limbile ungară şi germană. * Pentru străinătate, problema se prezintă, e drept, intr’un ca­dru mai special. Dar iniţiativa particulară şi-a adus şi ad­ aportul său extrem de important. Aşa de pildă concertele date de maaestru­l Enescu, activitatea literară desvoltata de d-nul Victor Eftimiu, spectacolele date de Testrul Mie astă vară la Théâtre de­­ Oeuvre, precum şi recentele spectacole pe care le dă d-na Elvira Popescu în ansamblul tea­trului Michel, pentru a nu vorbi decât de activitatea desfăşurată din propria iniţiativă de artiştii noştri în Franţa, atrag neîndoios atenţia marelui popor asupra po­sibilităţilor noastre artistice. Aci trebue să intervie Insă ro­lul Statului, care e dator să în­­treţie în mod activ atenţiunea străinătăţii — atrasă un moment spre noi de sforţările, făcute pe cont propriu de artiştii noştri. Asupra modalităţii In care s’ar putea face acest lucru, sunt o mulţime de soluţii de propus. In primul rând însă, ar trebui se recurgă la mijlocul propagan­­tipărite. Şi­ anume la traduceri fim literatura noastră de toate geniile, făcute în diverse limbi ym- - străine de oameni competenţi pe contul Statului nostru. Aceste ti­părituri se vor pune în vânzare aiurea pe preţuri cari să le facă nu numai la îndemâna tuturor, dar chiar atracţioase pentru pun­gile modeste. După ce acest prim punct al propagandei în străinătate va fi rezolvat, se va trece la partici­parea artiştilor noştri la celelalte manifestări artistice din străină­tate: spectacole teatrale, concer­te, expoziţii de pictură şi sculp­tură. Problema fiind de o deosebită importanţă şi actualitate, vom re­veni curând asupra ei Punct Sunt departe vremurile tn cari «răpirile» rezolvau In mod definitiv opoziţia părinţilor la unirea legală a doi tineri în­drăgostiţi. I Azi, problemele acestea se re­zolvi cu_. bomba (sistem prac­ticat nu de mult de Un tânăr ofiţer care, neputând obţine ini­ma iubitei, a aruncat o bombă în «sasa părinţilor fetei). Există totuşi o tară în «sare se mai pra­stică răpirile: Italia Şi nu de mult un tânăr din înalta aristocraţie, îndrăgostit de o jună Romană, hotărî să-şi răpească Iubita cu ajutorul li­nul automobil de 8$ cai putere. Iată-1 deci tn tonul nopţei, pândind în preajma casei i|U- b!t*L 1 Deodată, |n liniştea profun­dă a nopţei, se aude un scârţit. O rază de lumină pătează as­faltul. O siluetă se profilează Cu iuţeala fulgerului, tână­rul se apropie de ea, o ia în braţe, o urcă un automobil şi dă ~ De ce ai nodul acela la ba­tista! — Mi 1-a făcut nevastă mea, ca să nu uit sâ-i pui scrisoarea la poștă. — Și i-ai pas-o! — Nu! A ifi tat să mi a deal — De ce nu te însori, d iei în­treba deunăzi la o serată o doam­nă tn vârstă, pe wrt foarte mu­calit gazetar, care deși trecut de io de ani — este încă holtei. — Doamnă, sunt un învierșu­­dnum­! mașined «a maximum nat dușman al căsătoriei Mi-am da viteză. A format convingerea aceasta din După un sfert de ori, tânărul nenumărate observațiuni. C* luda s’a lăsat de răpiri. ie vetroik vnfe. nou Cfti­d ești romanțios.■■ Lumină Primul ministru a primit Politică Hai să facem puţină politică ! Aţi auzit! E vorba să se împa­ce partidul poporului cu parti­dul poporului Cu o singură tsondiciune: partidul poporului să admită programul de activitate al par­tidului poporului. Dacă nu, partidul, poporului va continuă să nu rară nimic, dar să pună bețe în roate par­tidului poporului. D-nii general Avereecu și O. Argetoian­u sunt la cuţic»... Uit. opreşte maşinat coboară, inasc atâtea căsnicii in cari băr­batul este nemulţumit, și toi a-Dar la lumina unul felinar, «son .. „ stată «ra «paimă că nu-șl răpi­­m *f m*lte în *** femeea * ** se Iubita, ci o bătrână destul nsulţuinwtă,­. de simpatică «ie altfel, o măta-' ~ Dar TMtea nu ****** râi se car* fuses* în vizită la tk. foarte rare exceptii! - tntreru­­năra copilă. I»® bătrâm doamnă. VI închipuiţi şi capul lână- « ~ Aveţi perfectă dreptate, răs­­tulul romantic şi capul bătrâ- ***** confratele vostru. Excejt nel care voi putea scoate o vor- ***■ Vajontatea căsnundor este bă «lin cauza spaimei. T 1 De atunci, tânărul aristocrat atât Mrbaţul cât şi femeea sunt nemulţumiţi. * — Nu vrei, Jenied, să-i dai ţi Iul Cf i­ered o bucată de şocaiatăl te­­­aa . vată consoarta unui ami al nostru uneia din cele două odrasle ale sale. 1 Jenică face o mutră nemulţumită FIGURI CRAIOVENE mi Desen de Drăguleacu V. Iancu Folender Jules Verne bătut... i bi vitrinele tuturor librăriilor se o lăfăesc, de vre’o două săptămâni, hitre răspunsurile intelectualilor delegaţie a corpului didactic, volume elegante, legate în roşu, cu francezi la ancheta^ asupra preocu­­pare e ne punctat de a declara titluri aurite: »Les mondes ic con- purilor lor — răspunsuri urmărit* sreva­­nus” sau »Les voyages extraordi-! cuminte ras de cetitori­­a coloanei* Și citim în ziare, că după dis- naires” Sunt canele genialului «raţiuni vaate, dim­attanea a ră- Mst Jules Verne, care ne-a în­— * «.pt *• -««Mi­st.~ de “ nedumerire». gând, cu ajutorul unor mijloace a­­­­­bundente de­ locomoțiune: balon, Phileas Fogg, Jules Verne. Li-e de ajuns să citească ziarele.. Km. — Nu știi, continuă mama, că bu­curia imparfitf. este dublăt — Ba da, răspunse Junică, dar d-ta nu ști că socolala m­­părfită $»U înjumătățită' £010% Lidiaaaa „Rampei” — ne-a surprins unul, care ascunde, într’o formă u­­şoară, un tâlc adânc şi dureros de real. E cei ai d-lui Maurice de Féraudy care afirmă ca marea calitate «ne­Ceea ce demonstrează pentru submarin, ghiulea („Voiajul lu­bi viitor că, din discuţie, nu mai „j”) sau:„ Cometă (Hector Serva- uită să ne asigure fericirea, e Hebe­­iese liuznină... Era firesc, după războiui, dac”), la Polul Nord cu căpitanul lismui, Hatteras, sau In jurul lumei, cu! Poate că răspunzând astfel, seri­­­storul a vrut să facă o simplă giu- Cât de ridicole apar astăzi aceste mă sau să evite, tangenţial, un răs­­călătorit, faţă de ceea ce realitatea Pans gândit, ne oferă! Şi totuşi, ce realitate dureroasa ? Să ne oprim doar la călătoria dl­ rostit!­rijabilului „Dixmunde”. ! Licheaua... In zbor deasupra Zahariei, la In ! Animalul biped, specia umană .*­­Satah sau peste Hogarul Atrim­eei,­­ re are o sigură, dar mare și covor* „Dixm­unde” este la un moment dat surprins de furtună, și... dispare! Corpul căpitanului său este pes­cuit pe coastele Siciilei! I •' •- ■ '••‘-at..* cr.v.' iv­.*• sui aerostat cu cei 60 de pa . .*» x . ou-'i 4*sba{! peann» mai săiL. I bine, când toate rosturile vieţii sunt Copii noştri nu mai au nevoie de jâÎP cam sunt când n’ai decât să fi-„ .băiat de treabă” ca să trăieşti ca un paşă, să te înconjori pe prietenii­­­­— l­oheinţe in devenire si u şefi de­­ şcoală — şi să faci parte din mare­­le, din puternicul clan al celor care trâesc pur şi simplu fiindcă trăesc... Sfidătoare şi insolentă, licheaua ‘i­ i ia aere grave. Dacă este prost sau naiv sau cinstit îţi impune cu poza­ lui voită, de ratat cu unghiile bine lăcuite şi cu principiile lui, cari variază după mediu şi împrejurare. Ciaseşti licheaua pretutindeni, deci o găseşti şi in lumea obsesiilor noas­tre,­în teatru. Decât, în teatru, licheaua are un nume frumos: se chiamă „conştien­ţii­”. . Argot-ul teatral e darnic, el as­cunde In cuvinte frumoase,­ multe ură­tenii. De aceia, proştii se ascund de multe ori în dosul­­ visat»­ui, ,cum­ se ascund' după fard ob­razurile vi­nate. Fie că e actor sau prieten al ac­triţelor, sau îndrumător, sau P«tt şi simplu „om de gust cu intcupe teatrală” — o meserie en vogue Si foarte rentabilă licheaua «ie t ea­tru („conştientul”) e un brav si Indi­cibil apărător al'constipagpi, fie ca­re sufăr cei cari vor să ne destin­dă nouă, umilitor din stal, perspec­tive de frumos. , Şi ca orice lichea, „conştienţi,' râde, când te siteşti entuziast şi cu gând £±mt­,sâ creeziTM Să mut încerci nimic nou. Să a­­plauzi citit, 'aplaudă el, la premiere el dă tonul şi cine îşi permite să creadă altfel, nu ştie nimic. Să râzi cum râde el, şi să te foloseşti cât mai larg de­ această prostie. Altfel, vei rămâne întotdeauna un mare caraghios îndepărtat de la os­păţul vieţii. Şi vei­ visa. Şi totuşi, atotputernicia Holielei se izbeşte, ca intr’un zid de fier, de o forță care — da«JS nu, bca egală — e mai demnă, e fort eatoare a convingerii. Să urmărim bătălia aceasta, care e latentă acum, « vom avea sur­prize plăcute. Semn­ șitoare specialitate, nu crete ni­mic. Râde de oricine, de orice. Ideal» II amuză, lupta pentru o idee S stâraesta,:i­pbot?. v­ oMU­ \ S’A REDESCHIS MARELE CINEnn CLASIC (PROPRIETAR I. GABOR) ASTA-ZI MARJ! 1 IANUARIE 1924 FILMUL ROMANESC TIGANCUŞA® IATAC DUPfl NUVELA LUI RflbU ROSETTI

Next