Rampa, martie 1924 (Anul 7, nr. 1903-1929)
1924-03-01 / nr. 1903
ANUL VII No. 1903 Sâmbătă 1 Martie 1924 3 L E I MEMENTO Rampa APARE ZILNIC Jmmk Directori M. PAUST MOHR ! ABONAMENTELE | Un an Şase luni Trei luni IN ŢARA I 600 Lei 150 Lei 200 Lei IN STRĂINĂTATE I 600 Lei 200 Lei 100 Lei Abonamentele se plătesc înainte ţţ ţţ # Manuscrisele nepublicate se distrug ţţ ţţ Anunciurus se primesc la administraţia darului $1 la toate agenţiile de publicitate. Direcţia: Str. Sărindar 7, etajul I, Telefon 17 15 Redacţia: Str. Sărindar 7, parter. Telefon I 59 Administraţia : Str. Parlamentului 2. Telefon 25 20 Ion Manolescu Copcesionarea Teatrelor Naţionale'; ! Chestiunea concesionărei Operei le impune Societatea dramatică prin România pus în discute şi eventua egalizarea reribuţiilor? — Şi se dea la concesionarea Teatrului Naţional viaţă şi celorlalte Teatre Naţionale, de dramă şi comedie. Andică, intre sau daci nu se găseşte remediul,‘bări, răspunsuri, emoţie, consternat e mai bine să se destiileze. Şi febră, mai ales în lumea autorului Teatrului Natural din Craiova, Pridramatici şi fraţilor, mamia refuză să-i mai dea lumina şi . Autorii susţin fireşte punctul lor căldura — de şi e obligată prin* de vedere dictat de primejdia unei lege — iar un vecin ardiirailionar men* car* neavând ceva mai bun viitoare ttesocotii a literature! dra- refuză s-i cedeze cei câţiva metrii făcut, stau pe stradă in spematice originale; artişii Teatrului Na- de pământ de care acel teatru ar avea ranţa de a acroşa vreo femeie, ţional resping ideia concesionărei pen- absolută trebuinţă să’şi mărească scet Pentru aceasta, se Instalează la tru că s’ar periclita... ,,tradiţia", iar na. Indiferenţa aceasta dovedeşte pu-| tul colţ de pe Calea Victoriei şi şi e bună pane din artiştii cari nu fină nepăsare, dacă nu ceva şi mai pândesc prada, fac pane din teatrele de stat, susţin rău. Mutaţi Teatrul din Craiova a De îndată ce m1 se pare că au că o eventuală conesionare ar fi iurea unde va găsi mai multă Intele- găsit vânatul pomnesc în urmărirea • binefacere, întru cât s’ar oxigena gere şi solicitudine. Intru cât va această instituţie. I Scoateţi Teatrele din Iaşi, şi Guj * .. ., , i Analizând obiectiv punctul de ve prin noi mjloace de trai, din amor: Tr’ SJ’t ,TMana Un..ast edere al fiecăruia, un singur fapt iute-teala ce le cuprinde tot mai greu şi de tip abordă , nostima coniţa, soresant se deprinde din toatei răspun mai îndreptaţi trupele şi prin alte t’a unu' cunoscut gazetar, şi Încercă gurile pul l'ca e până astăzi: dragos- meleaguri cari cer teatru bun şi limbii să-i vorbească, tea tuturor pentru cea mai de seamă românească. | D-na In chestie n’avea însă nici Instituţie teatrla, deşi toti recunosc i • . timp, nici gust de aşa ceva, că această instituţie are trebuinţă dej Pentru latâta lucru e nevoe Hej Tipul se pus* în urmărirea el. îndreptări radicale noi numai pentru concesionare?? Dar, de unde! Dom- D-na grăbi pasul. Tipul făcu şl ffiulţumirea ariştilor şi seutorilor, dar nul Ministru de Finanţe nu se poate, el acelaşi lucru şi n publicului rare o întreţine ca să fie aşa de cerat cu arta în câtj văzându-se In apropierea case! dragostea tălmăcită Pnn sprj.nu! și să nu Inteleagă până tn cele di n urmărită, d-na începu rteresul efectv pe care tl acordă, urmă că a!ă,un de trebuințele eco- • , .. , Intre toate răspunsurile, acela al nomice prin crearea de industrii, bău s ub e-aD neiea. 'colegului lancovescu mi se pare că ci, cooperative etc., trebue să se tu-1 _ Tipul o luă și el la fugă, les! I prins chis’iunea, punând-o tn toată grijească şi de sificiul naţional pe înaintea rl-ne , ti tâlă drumul şi lumina adevărului spus cu o carac- care’l pomenim prea des în discur. abea răsuflănd 11 spuse: feristică temeritate. |şurile politice şi pe hârtie, dar de! — D-nă, data viitoare când vă ! Cred că nimănui nu l-a trecut care ne ungrăm prea puţin de fapt. voi mai urmări, vă voi urmări ca prin minte să facă din Teatrul Na! Ţări mai nenorocite decât noi. bicicleta, țional alt-ceva, de cât ce'a ce trebuie după război, înțeleg să jertfească pen să fie pentru arta și literatura dra- tru artă cât mai mult. Ori ce s’ar spumalică româneasunt. — Cu spronul ne de către cei prea deprinși să găpe cere Tea’rul Nafonal din Duru-' seastă fericirea numai prin prisma reși îl are dela Stat, Comună, Palat Cifrelor, teatrul «te o s oa ă, e raijfdi al publicului care vine din depiin-I l°cld ce! mai efi' ace de propagandă, dere. nu e nevoe de cât de energia,- (• pentru Impu n rea a.estui scop Stapriceperea și dragos'ea unui condumi.tu* 0 dator să facă jertfe serioase,ci şi treaba merge de la sine. Oare dar nu nechibzuie. nu s'a făcut dovada — din când tn când? Ce nu se poate face cu calităţile bune ale unui conducător când are de colaboratori distinse valori artistice ca cele câte va m’ri talente pe care le numără Teatrul Naţional din Capitală?... ! Toată lumea, este foftişte aco-d CÎt lîpsise ceva, că ar trebui ceva. Şi în căutarea leacului s’a ventilat ideia concesionărei care ar s’tabi ceva ide sigur din fa'idia tradiţie, dar prin faptul că răspunderea, şi morală, şi materiaîă, ar apăsa numai umerii concesionarului — prin obli-j gaţiunile şi garanţia impusă prin eae-i •ful de sarcini — ar aduce ponte, aşteptata îndreptare, rare ar da stră-i Jurire nouă acestui templu a arfei. Dar pentru asta e oare nevoe numnai de cât de concesionare? Cred că Tttt; şi ar fi o impletate să se ConcesionezeTeatrul Natural din Capital, dând astfel impresară Statul socoteşte ca o povoară grea de suportat, grija pe care trebue să o aibă pentru cultura românească. Recunoaştem că e trebuinţă de Îndreptare? E uşor de adus la îndeplinire cu puţin foarte puţin curaj, îmi îngăduesc să propun o reţetă: să se revizuiască «’‘«tac de »»Hă în care semnează de primirea salariilor artişti pe care nu-i cunoaşte la faţă decât casielul teatrului; să se »aidesfiinţeze dîn comitatele şi comisiile cari nu aduc prea mult folos; să se desfiinţeze tot ce e ficţiune şi Tiu contribue la progresul şi bunul mers al Teat rului, începând cu Societatea dmintică şi sf'rând cu lefurile cari se dau pe recomandaţi şi prrota fi din afară Artaşii cu fatant, tu pare nevoe de Îngrădirile pe cari —xxxx---- TEATRUL NATIONAL Veselî pe Popa D. Ion Brezeanu Cu bicicleta Cunoaşteţi obiceiul acelor pa luda Cântec Visul meu, — vis legănat, Albă salbă de mărgele, Legănat-ai legănat Line, cântecele mele... Iar acu na, vis pribeag. Răsletit de doru-mi mut Obosit, — cum te-ai pierdut Şi la cine dormi in prag, Cui duci cântecele mele, Albă salbă de mărgele... Sinaia, 1Q24. Const. Argesan mot* TEATRUL GAZOL CEL MARE (Eforia) DUMINICA 2 MARTIE 1924 Matineu ora 3 - - Seara ora 9 Spectacole de adio AGATHA BARSESCU IN MAGDA cu Petre Starea, Ion Manolescu, O. Sterin Biletele la cassa teatrului Bal de copii Un individ fu adus zilele trecute dinaintea unui tribunal corecţional, pentru că furase haine din vestiarul unui bal de copii. Avocatul apărărei, pentru a stabili un „alibi", susţinea că balul avusese loc seara. Reprezentantul ministerului public contestă această afirmaţie şi adresându-se preşedintelui tribunalului, îi spuse: — Un bal de copii! D-l preşedinte ştie fără îndoială la ce oră au loc asemenea petreceri. — N’aş putea-o afirma cu siguranţă, răspunse preşedintele, fiindcă balurile acestea nu mai sunt de vârsta mea. Ch ECOJIRI Pe când era guvernator al Eritreei Ferdinando Martini, un celebru om politic italian, fU violent atacat de către o revistă de politică colonială. Dar, din întâmplare, după câtăva vreme de la această impre*, jurare, directorul revistei de po- litică colonială se găsi în dezagreabila situaţie de a avea să-i ceară, chiar lui Martini, o importantă favoare. Ceru, obţinu o audienţă, fi in ziua fixată, fu introdus în caibinetul guvernatorului. Fireşte, prima lui grije fu să se scuze de violentul atac din revista lui, căutând să arunce toată răspunderea pe spinarea subdirectorului revistei. — Eu tocmai atunci mă aflam în străinătate! Se înțelege că n'aş fi permis niciodată aşa ceva tn revista mea! Dar ce vreţi, subdirectorul meu este un idioţi atât de mare*. — Incât să-i zicem mai bine •subidioti» complectă rece Martini. . . «Regele pianiştilor*, Paderew s.’ p, care — duupă soarta sa perindare pe scaunul preşedinţiei al republicii poloneze, s’a frtntors la pian — a destăinuit, de curând, unuia dintre colegii săi, câteva secrete profesionale, tntr cari ţi pe acela, ntm îţi menţine agilitatea degetelor. — In ziua fiecărui concert — JpBn« Paderewsky — chem pe serritonii meu ți4 pun să-mi frece mâinile, până când încep să ardă de căldură. DUpă aceea îmi ia fiecare deget, frecândi-4 ţi tntorcdndu-l fn aceeaşi (Urecţie, ceea ce contribue la păstrarea flexibilităţii încheieturilor. I In firmă îmi freacă mâinile pe dinăuntru cât de tare pot suporta. Cu câteva momente înainte de a apare în sala de concert, renumitul pianist îţi cufundă mâinile în apă aproape fierbinte. In modul acesta, colegii de ambele sexe ai lui Paderewsky vor Şti de acum înainte cum să-ţi păstreze mâinile în bună stare. Nu le mai lipsește decât talentul lui Paderewsky. ——mi-—« Regele la „Shyeek” E firesc să ne ocupăm de ,,Shylode" şi la această rubrică, înscenarea dramei lui Shakespeare la Teatrul Naţional fiind evenimentul cel mai de seamă la ordinea zilei. M. S. Regele a ţinut să asiste la una din primele reprezentaţii. Ca de obicei, i se pregăti ceaiul, nn salonașul de lângă loja regală, avantscena din dreapta scenei. Sfătuită însă de d. Valjean, Maiestatea Sa luă loc în fund, nu Joja centrală de rangul al doilea, ca să aibă o privire mai cuprinzătoare asupra scenei, — ceea ce strici socotelile inspectorului teatului. Pe când Majestatea Sa se plimba in foaierul de sus, uitându-se la tablouri și statui, inspectorul se apropie și-I spuse: — Majestatea Voastră dorește ceai? Foarte surprins de acest demers extra-protocolar, Regele Întoarse capul și răspunse: — „Nu știut". Inspectorul rămase o clipă nedumerit, dar reluându-și contenența, adaugi: — „Atunci.. să-i dăm drumul, •V-J^ .1* ^ ■■ $1 d. Brătianui.« După Rege, a venit rândul primului-ministru, sau, mai bine zis, a venit rândul Teatrului Național să aibă rara cinste de a număra printre spectatori pe d. Ionel Brătianu, — care s’a arătat Încântat de montarea lui „Shylock”, a felicitat pe d. Brezeanu, iar după actul al IV-lea, — horribile dictat... s’a dus chiar pe scenă, felicitând pe fiecare în parte. — Dar cine e d. Soare? întrebă primul-ministru. Soare răsări de după un decor. — Te felicit! E foarte frumos! Unde ai Învățat d-ta afacerea asta? — In Germania! — înainte sau după război! — După război. — Da, da, teatrul a luat o mare desvoltare după război. Eu am mai văzut piesa asta, când eram student, la Weimar, dar nu se potriveşte deloc cu ce-ai realizat d-ta... Suprema Excelentă dădu să plece dar se opri o clipă şi cu un zâmbet melancolic, adaugă:. — Văd că toţi sunteţi tineri. Dar dv., tinerilor, care înconjuraţi pe d. Brezeanu, nu uitaţi că şi noi bătrânii mai putem ceva... Şi în timp ce figuraţia — din reg. 6 Mihaiu Viteazu — făcea front, surlele sunau, şi primul-ministru, condus de d. Valjean care făcea onorurile... scenei, se Îndrepta spre eşire, intrepreții se înclinară respectuoşi. Numai unui june comedian li scăpă un rapid, dar accentuat: ș-i a sărut mâna!" Spgr.