Rampa, martie 1924 (Anul 7, nr. 1903-1929)

1924-03-01 / nr. 1903

ANUL VII No. 1903 Sâmbătă 1 Martie 1924 3 L E I MEMENTO Rampa APARE ZILNIC Jmmk Directori M. PAUST MOHR ! ABONAMENTELE | Un an Şase luni Trei luni IN ŢARA I 600 Lei 150 Lei 200 Lei­­ IN STRĂINĂTATE I 600 Lei 200 Lei 100 Lei Abonamentele se plătesc înainte ţţ ţţ # Manuscrisele nepublicate se distrug ţţ ţţ Anunciuru­s se primesc la administraţia darului $1 la toate agenţiile de publicitate. Direcţia: Str. Sărindar 7, etajul I, Telefon 17 15 Redacţia: Str. Sărindar 7, parter. Telefon I 59 Administraţia : Str. Parlamentului 2. Telefon 25 20 Ion Manolescu Cop­cesionarea Teatrelor Naţionale'; ! Chestiunea concesionărei Operei le impune Societatea dramatică prin România pus în discute şi eventua egalizarea reribuţiilor? — Şi se dea la concesionare­a Teatrului Naţional viaţă şi celor­lalte Teatre Naţionale, de dramă şi comedie. Andic­ă, intre­ sau daci nu se găseşte remediul,‘­bări, răspunsuri, emoţie, consternat e mai bine să se destiileze. Şi febră, mai ales în lumea autorului Teatrului Nat­ur­al din Craiova, Pri­­dramatici şi fraţilor,­­ mamia refuză să-i mai dea lumina şi . Autorii susţin fireşte punctul lor căldura — de şi e obligată prin* de vedere dictat de primejdia unei lege — iar un vecin ardiirailionar men*­ car* neavând ceva mai bun viitoare ttesocotii a literature! dra- refuză s-i cedeze cei câţi­va metrii făcut, stau pe stradă in spe­­matice originale; artiş­ii Teatrului Na- de pământ de care acel teatru ar avea ran­ţa de a acroşa vreo femeie, ţional resping ideia concesionărei pen- absolută trebuinţă să’şi mărească scet Pentru aceasta, se Instalează la tru că s’ar periclita... ,,tradiţia", iar na. Indiferenţa aceasta dovedeşte pu-| tul colţ de pe Calea Victoriei şi­ şi e bună pane din artiştii cari nu fină n­epăsare, dacă nu ceva şi mai pândesc prada, fac pane din teatrele de stat, susţin rău. Mutaţi Teatrul din Craiova a De îndată ce m1 se pare că au că o eventuală con­esionare ar fi iurea unde va găsi mai multă Intele- găsit vânatul pomnesc în urmărirea • binefacere, întru cât s’ar oxigena gere şi solicitudine. Intru cât­ va această instituţie. I Scoateţi Teatrele din Iaşi, şi Guj * .. ., , i Analizând obiectiv punctul de ve prin noi m­jloace de trai, din amor­: Tr’ SJ’t ,TMana Un..ast e­­dere al fiecăruia, un singur fapt iute-­teala ce le cuprinde tot mai greu şi de tip abordă , nostima coniţa, so­­resant se deprinde din toatei răspun mai îndreptaţi trupele şi prin alte t’a unu' cunoscut gazetar, şi Încercă gurile pul l'ca e până astăzi: dragos- meleaguri cari cer teatru bun şi limbii să-i vorbească, tea tuturor pentru cea mai de seamă românească. | D-na In chestie n’avea însă nici Instituţie teatrla, deşi toti recunosc i • . timp, nici gust de aşa ceva, că această instituţie are trebuinţă dej Pentru latâta lucru e nevoe Hej Tipul se pus* în urmărirea el. îndreptări radicale noi numai pentru concesionare?? Dar, de unde! Dom-­ D-na grăbi pasul. Tipul făcu şl ffiulţumirea ariştilor şi s­eutorilor, dar nul Ministru de Finanţe nu se poate, el acelaşi lucru şi n publicului rare o întreţine ca să fie aşa de cerat cu arta în câtj văzându-se In apropierea case! dragostea tălmăcită Pnn sprj.nu! și să nu Inteleagă până tn cele di n urmărită, d-na începu rteresul efectv pe care tl acordă, urmă că a!ă,un de trebuințele eco- • , .. , Intre toate răspunsurile, acela al nomice prin crearea de industrii, bău s ub e-aD neiea. 'colegului lancovescu mi se pare că ci, cooperative etc., trebue să se tu-1 _ Tipul o luă și el la fugă, les! I prins chis’iunea, punând-o tn toată grijească şi de s­­ificiul naţional pe înaintea rl-ne , ti tâlă drumul şi lumina adevărului spus cu o carac- care’l pomenim prea des în discur. abea răsuflănd 11 spuse: feristică temeritate. |­şurile politice şi pe hârtie, dar de! — D-nă, data viitoare când vă ! Cred că nimănui nu l-a trecut care ne ungr­ă­m prea puţin de fapt.­ voi mai urmări, vă voi urmări ca prin minte să facă din Teatrul Na­! Ţări mai nenorocite de­cât noi.­ bicicleta, țional alt-ceva, de cât ce'a ce trebuie după război, înțeleg să jertfească pen să fie pentru arta și literatura dra- tru artă cât mai mult. Ori ce s’ar spu­malică româneasunt. — Cu spronul ne de către cei prea deprinși să gă­pe cere Tea’rul Nafonal din Duru-' seastă fericirea numai prin prisma reși îl are dela Stat, Comună, Palat Cifrelor, teatrul «te o s oa ă, e raij­­fdi al publicului care vine din depiin-I l°cld ce! mai efi' ace de propagandă, dere. nu e nevoe de cât de energia,- (• pentru Impu n rea a.estui scop Sta­priceperea și dragos'ea unui condum­i.tu* 0 dator să facă jertfe serioase,­­ci şi treaba merge de la sine. Oare dar nu nechibzui­e. nu s'a făcut dovada — din când tn când? Ce nu se poate face cu cali­tăţile bune ale unui conducător când are de colaboratori distinse valori ar­tistice ca cele câte­ va m­’ri talente pe care le numără Teatrul Naţional din Capitală?... ! Toată lumea, este foftiş­te aco-d CÎt lîpsis­e ceva, că ar trebui ceva. Şi în căutarea leacului s’a ventilat ideia concesionărei care ar s’tabi ceva ide sigur din fa'idi­a tradiţie, dar prin faptul că răspunderea, şi mo­rală, şi materiaîă, ar apăsa numai­­ umerii concesionarului — prin obli-j gaţiunile şi garanţia impusă prin eae-i •ful de sarcini — ar aduce ponte, aşteptata îndreptare, rare ar da stră-i Jurire nouă acestui templu a­ arfei.­­ Dar pentru asta e oare nevoe nu­­mnai de cât de concesionare? Cred că Tttt; şi ar fi o impletate să se ConcesionezeTeatrul Natural din C­a­­pital, dând astfel impresa­ră Sta­tul socoteşte ca o povoară grea de suportat, grija pe care trebue să o aibă pentru cultura românească. Recu­noaştem că e trebuinţă de Îndreptare? E uşor de adus la înde­plinire cu puţin foarte puţin curaj,­­ îmi îngăduesc să propun o re­ţetă: să se revizuiască «’‘«ta­c de »»Hă în care semnează de primirea salarii­lor artişti pe care nu-i cunoaşte la faţă de­cât casielul teatrului; să se »­ai­­desfiinţeze dîn comitatele şi co­misiile cari nu aduc prea mult folos; să se desfiinţeze tot ce e ficţiune şi Tiu contribue la progresul şi bunul mers al Teat rulu­i, începând cu So­cietatea dmintică şi sf'r­ând cu lefu­rile cari se dau pe recomandaţ­i şi prrota­ fi din afară Artaşii cu fatant, tu pare nevoe de Îngrădirile pe cari —xxxx----­ TEATRUL NATIONAL Veselî pe Popa D. Ion Brezeanu Cu bicicleta Cunoaşteţi obiceiul acelor pa­­ luda Cântec Visul meu, — vis legănat, Albă salbă de mărgele, Legănat-ai legănat Line, cântecele mele... Iar acu na, vis pribeag. Răsletit de doru-mi mut Obosit, — cum te-ai pierdut Şi la cine dormi in prag, Cui duci cântecele mele, Albă salbă de mărgele... Sinaia, 1Q24. Const. Argesan mot* TEATRUL GAZOL CEL MARE (Eforia) DUMINICA 2 MARTIE 1924 Matineu ora 3 - - Seara ora 9 Spectacole de adio AGATHA BARSESCU IN MAGDA cu Petre Starea, Ion Manolescu, O. Sterin Biletele la cassa teatrului Bal de copii Un individ fu adus zilele tre­cute dinaintea unui tribunal co­­recţional, pentru că furase haine din vestiarul unui bal de copii. Avocatul apărărei, pentru a sta­bili un „alibi", susţinea că balul avusese loc seara. Reprezentantul ministerului public contestă această afirmaţie şi adre­sând­u-se preşedintelui tribunalului, îi spuse: — Un bal de copii! D-l pre­şedinte ştie fără îndoială la ce oră au loc asemenea petreceri. — N’aş putea-o afirma cu si­guranţă, răspunse preşedintele, fiind­că balurile acestea nu mai sunt de vârsta mea. Ch­­ E­COJIR­I Pe când era guvernator al Eritreei Ferdinando Martini, un celebru om politic italian, fU violent atacat de către o revistă­­ de politică colonială. Dar, din întâmplare, după câ­­tăva vreme de la această impre*, jurare, directorul revistei de po-­ litică colonială se găsi în deza­greabila situaţie de a avea să-i ceară, chiar lui Martini, o im­portantă favoare. Ceru, obţinu o audienţă, fi in ziua fixată, fu introdus în ca­­ibinetul guvernatorului. Fireşte, prima lui grije fu să se scuze de violentul atac din revista lui, căutând să arunce toată răspunderea pe spinarea subdirectorului revistei. — Eu tocmai atunci mă aflam în străinătate! Se înțelege că n'aş fi permis niciodată aşa ce­va tn revista mea! Dar ce vreţi, subdirectorul meu este un idioţi atât de mare*. — In­cât să-i zicem mai bine •subidioti» complectă rece Mar­tini. . . «Regele pianiştilor*, Paderew s.’ p, care — duu­pă soarta sa pe­rindare pe scaunul preşedin­ţiei al republicii poloneze, s’a frtntors la pian — a destăinuit, de curând, unuia dintre colegii săi, câteva secrete profesionale, tntr cari ţi pe acela, ntm îţi menţine agilitatea degetelor. — In ziua fiecărui concert — JpBn« Paderewsky — chem pe serritonii meu ți4 pun să-mi frece mâinile, până când încep să ardă de căldură. DUpă aceea îmi ia fiecare deget, frecândi-4 ţi tntorcdndu-l fn aceeaşi (Urec­­ţie, ceea ce contribue la păstra­rea flexibilităţii încheieturilor. I In firmă îmi freacă mâinile pe dinăuntru cât de tare pot su­porta. Cu câteva momente înainte de a apare în sala de concert, re­numitul pianist îţi cufundă mâi­nile în apă aproape fierbinte. In modul acesta, colegii de am­bele sexe ai lui Paderewsky vor Şti de acum înainte cum să-ţi păstreze mâinile în bună stare. Nu le mai lipsește decât talen­tul lui Paderewsky. ——mi-—« Regele la „Shy­eek” E firesc să ne ocupăm de ,,Shy­­lode" şi la această rubrică, însce­narea dramei lui Shakespeare la Teatrul Naţional fiind evenimentul cel mai de seamă la ordinea zilei. M. S. Regele a ţinut să asiste la una din primele reprezentaţii. Ca de obicei, i se pregăti ceaiul, nn salonașul de lângă loja regală, avantscena din dreapta scenei. Sfătuită însă de d. Valjean, Ma­iestatea Sa luă loc în fund, nu Joja centrală de rangul al doilea, ca să aibă o privire mai cuprinzătoare a­­supra scenei, — ceea ce strici so­cotelile inspectorului tea­tului. Pe când Majestatea Sa se plimba in foaierul de sus, uitându-se la tablouri și statui, inspectorul se apropie și-I spuse: — Majestatea Voastră dorește ceai? Foarte surprins de acest demers extra-protocolar, Regele Întoarse ca­pul și răspunse:­­ — „Nu știut". Inspectorul rămase o clipă nedu­merit, dar reluându-și contenența, adaugi: — „Atunci.. să-i dăm drumul, •V-J^ .1* ^ ■■ $1 d. Brătianui.« După Rege, a venit rândul pri­mului-ministru, sau, mai bine zis, a venit rândul Teatrului Național să aibă rara cinste de a număra printre spectatori pe d. Ionel Bră­­tianu, — care s’a arătat Încântat de montarea lui „Shylock”, a fe­licitat pe d. Brezeanu, iar după actul al IV-lea, — horribile dictat... s’a dus chiar pe scenă, felicitând pe fiecare în parte. — Dar cine e d. Soare? întrebă primul-ministru. Soare răsări de după un decor. — Te felicit! E foarte frumos! Unde ai Învățat d-ta afacerea asta? —­ In Germania! — înainte sau după război! — După război. — Da, da, teatrul a luat o m­are desvoltare după război. Eu am mai văzut piesa asta, când eram student, la Weimar, dar nu se potriveşte deloc cu ce-ai realizat d-ta... Suprema Excelentă dădu să plece dar se opri o clipă şi cu un zâm­bet melancolic, adaugă:. — Văd că­ toţi sunteţi tineri. Dar dv., tinerilor, care înconjuraţi pe d. Brezeanu, nu uitaţi că şi noi bătrânii mai pute­m ceva... Şi în timp ce figuraţia — din reg. 6 Mihaiu Viteazu — făcea front, surlele sunau, şi primul-ministru, condus de d. Valjean care făcea onorurile­... scenei, se Îndrepta spre eşire, intrepreții se înclinară res­pectuoşi. Numai unui june comedian li scă­pă un rapid, dar accentuat: ș-i a sărut mâna!" Spgr.

Next