Rampa, mai 1924 (Anul 7, nr. 1953-1976)
1924-05-01 / nr. 1953
AMUL on No. 1953 Joi 1 Mai 1924 APARE ZILNIC ABONAMENTELE: in tara in strainAtate TELEFOANE : Direcţia 47,*»4 Redacţia 1fit. Administraţia 25/3» Bl ur© urile Redacţieii Bucureşti, Str. Sărindar Ne. 1 SSCtt Blurourile Administraţiei i Bucureşti, str. Parbuneafului Ne. 2 UM AN ŞASE LUNI trei mm OM 350 200 «00 500 ' » Astăzi Opera Română: Belache. Teatrul National, orele30 : „Shylock”. Teatrul Regina Maria, orele 9: »Viteazul înotător”. Teatrul Mic, orele 9: »Când femeia vrea”. Teatrul Popular, orele 9: »Fiul perdut”. Teatrul Central, ora 9: »Jankaie”. Teatrul Carol cel Mare: »Nu vă trădaţi bărbaţii pentru o clipă de dragoste” şi „Bine-aţi venit”. Cinema Boulevard-Palace: »Păcatul unei fete din high-life”. Cinema Clasic: »Safety Last”. Cinema Path Palace: »Demonul Erei”. Cinema Lux: .Königsmark”. Cinema Select: „Safety Last”. Cinema Apollo: „Viforul”. Cinema Frascati: „Justice d’a- Gard". Lecţia Eleonorei Duse O ambasadoare din rasa celor mari s’a pierdut artei dramatice prin moartea Eleonorei Duse. Aceea care înfăţişa mai desăvârşit şi mai convingător puterea şi dreptul de creaţiune al actorului. Eleonora Duse era poate mai puţin actriţă, în înţelesul pe care cabotinismul o dă acestui cuvânt, decât li va atribui, spre a se glorifica pe sine însuşi, tocmai acest cabotinism. Era o creatoare fiindcă ştia, în arta ei, să trăiască înlăuntrul personagiilor ce le întruchipa. De aceia n’a avut grandilocuenţa romantică a Sarei Bern*hardt şi deaceia locul ei e fixat în rândul artiştilor eminamente zămislitori, şi nu in acel al actorilor de efect Eleonora Duse n’a fost o «sensaţie» a zilei. In cariera ei, a fost mai rar intervievată şi mai puţin caricaturizată, decât atâtea din «colege», cari îşi vor putea tapeta apartamentele cu interviewurile şi caricaturile, cari le-au făcut populare. Duse a fost o femee rezervată şi serioasă, o pudică a artei Am mai spus: pe scenă, aproape dispărea. Nu-şi clama prezenţa în mijlocul camarazilor şi nu se afişa în vedetă: «Iată eu sunt marea Dusei». Era ea, fiindcă biruia arta ei. Şi arta ei, la rându-i, nu se sbuciuia in acorduri vehemente, nu cerea atenţiunea sgomotoasă; trecea lin şi discret ca viaţa însăşi Iată lecţia pe care o dă talentul uriaş al Eleonorei Duse tuturor camaradelor ei din lumea întreagă! , E lecţia decabotinizării, care în zilele noastre pare aproape o mucenicie, fiindcă otrava vanităţilor deşarte s’a amestecat în sângele actorilor, ca microbul unei boale incurabile. Eleonora Duse n’a fost cabotină, fiindcă în prima linie, şi cu toată tăria, a fost femee. A făcut teatru, probabil, fiindcă a simţit nevoia să-şi plaseze bogatele resurse sufleteşti în personagii pe cari le pricepea până la land, intens. Făcea teatru dintr’o necesitate interioară, asemenea aceleia pe care o au poeţii mari, de a spune lumei durerea lor cosnic spune lumei durerea lor cosmică. Nevoia aceasta, când e sinceră, Înlătură sensaţionalul şi cabotinisipul. Duse a fost o creatoare în acest sens, şi astfel a spart tiparele obişnuitei actoricii de meserie. Să şi-o ia de pildă colegii de pretutindeni, şi cei de la noi. Primus Ecouri Un autor nenorocit. Cum s’a anunţat că pieta «La Vie Publique» a lui Emile Fabre a fost pusă la repetiţie la «Călon», sub direcţia lui Démier, autorul, care o fi administratorul general al Comediei franceze, a încercat de mai multe ori tă asiste la repetiţii, dar mereu chestiuni de ordin administrativ Lan reţinut. • D- Fabre a reuşit în cele din urmă td apară la repetiţia generală a piesei sale, dar n’apucă să audă primele replici. Și iată că fu chemat la telefon: — Hegele României, i se spuse, va veni să asiste la representarea piesii «Primrose* la Comedia Franceză. Și d. Fabre, oftând, tsi lud par. destul ti se duse td primească pe regete Ferdinand. — Veți vedea, spune d. Fabre unui amic, că piesa mea va fi scoasă de pe afiș, mai înainte ca eu să mă fi putut duce s’o văd. Tr.'-te adăogat că Regele Ferdinand t’a emusat foarte mult la spectacolul dein Comedia Franceză, dând, în diferite rânduri, semnalul aplausetor. Când pornesc lu tureurile 09a zise «oficiale», unii din actorii noştri tţi închipuiesc că audreptul de a nesocoti cele mai elementare datorii de camaraderie. ...Aşa se făcu că la Braşov, de pildă, deşi celebrul comic Anastasie anunţase, cu o lună înainte, trei spectacole, camaradul său care conducea cu o bravură demnă de admirat un turneu de săli goale, veni peste dânsul şi trimise un tealv cu afişe ca să anunţe trei spectacole exact in zilele reţinute de Anastasie şi exact in aceiaş sală... • Bineînţeles, directorul teatrului protestă, dădu fuga la Bucureşti, la minister, la Teatrul Raţional. — Domnilor de la minister, sala am dat-o luiAnastasie, nu mai pot reveni. Să vină turneul «oficial» mai târziu... — Olumeşti! Se poate! Turneul «oficial» să cedeze in faţa turneului lui Atanasie! Eşti copiii Domnul Atanasie să renunţe• * Dar domnul Atanasie, văzănd că lucrurile se îngroape, telegrafii camaradului său«Eu tot joc, mă duc la Reduta sau la circ, căci biletele mele sunt vândute de o lună. Te expoi să n’ai nici un om la spectacol, pe când dacă joci după mine tot vei avea einoi spectatori». Această telegramă readuce la realitate pe şeful turneului «oficial». Un amănunt nostim, «Şeful» e vici preşedintele societăţii «Sufiţa», al cărei preşedinte e Atanasie. Şeful era deci obligat să aibă de două ori mai mult spirit de camaraderie faţă cu colegul său... O pereche se prezintă Un fotograf. In momentul când potriveşte aparatul, fotograful li se adresează_• — O, aşa nu merge! Aveţi o mină prea serioasă! Nu trebue să vă gândiţi unul la altul „Biruitorul” la teatrul Naţional Alfred Cortot despre România Un interview apArut la „Campedia“ D-l Alfred Cortot s’a întors U Paris din turneul care l’a făcut în: Iugoslavia, România, Cehoslovacia şi Austria. D-sa aduce din acest voiaj impresii rarde, cari sunt adevărate croquis-uri sintetice ale mentalităţii din regiunile pe unde a trecut —Iugoslavia — spune Cortot — e o ţară nouă, care n’are în urmă un trecut artistic prea important.Arta se desfăşură totuşi, şi dacă nu se descoperă genii, se văd la cei tineri mari posibilităţi. „In România, dimpotrivă, te găseşti în contact cu mulţi artişti, cu foarte mari artişti. Ţara asta este, ca spirit, foarte apropiată de a noastră, şi acolo suntem foarte iubiţi. „Viaţa artistică a Parisului e urmărită cu interes în România, şi ziarele noastre sunt foarte citite de intelectualii români. „La Bucureşti, de altfel ca şi la Viena şi la Praga, suntem aşteptaţi cu nerăbdare, dacă judecăm după primirea care mi s’a făcut. „Tinerii compositori sunt foarte influenţaţi de muzica noastră modernă, au un adevărat cult pentru Debussy, iar trecerea lui d’Indy a lăsat acolo o profundă impresie”. Continuând d. Cortot, se ocupă de influenţa germană din celelalte ţări, şi încheie, mulţumind d-lui Alfred Brussel, care a organizat acest ciclu de concerte. Alfred Cortot Negru pe alb_ La cinema Fără îndoială, cinematograful îşi merită din ce în ce mai mult numele de artă, fie ea chiar mută Femele realizate In ultima vreme sunt în adevăr, lucrări artistice Dar nu e mai puţin adevărat că adesea sunt şi cam plictisitoare. In cazul acesta, tentaţiile lui Morpheu devin aproape irezistibie. E răcoare vara, cald iarna; orchestra cântă, întuneric, aparatul cinematografic sbdunăie monoton, pleoapele ţi se îngreuiază, se închid şi un somn dulce, te copleşeşte. Mi se întâmplase tocmai aşa, acum câteva zile, când... simţii o mână bătându-mă pe umăr Sării speriat din somn. Lângă mine un domn, foarte serios, în picioare, mă întrebi: — *Aş dori să știu când aveţi degând să vă sculaţi. — Pentru ce, mă rogi — Fiindcă vreau să mă culc eu Fy. Turneuri de propagandă sau turneuri de experienţă? încă o lăture scandaloasă a turneuriior „oficiale“ Zilele trecute s’a înapoiat din Turneu a treia echipă de „propagandă” a d-lui Valcan, pusa de astă dată sub conducerea d-lui Bulfinsky. Acest u’lcui turneu a fost primit cu o deosebită răceală de publicul din Ardeal, și l-a terminat cu un complect insucces atât din punct de vedere moral, cât și material. Cauzele acestui insucces sunt multiple. In primul rând, un ansamblu extrem de mediocru a înconjurat pe d. Bulfinski dar ceea ce a făcut ca turneul să sufere îndeosebi, a fost repertoriul. D-l Bulfinski şi d. Valjean n’au găsit nimic mai de seamă in repertoriul teatrului Naţional, decât „Cain”, o piesă căzută acum trei ani, şi ’’O căsnicie” comedie de moravuri bucureştene de acum treizeci de ani, piesă în care — colac peste pupăză — conducătorul turneului juca rolul unui foarte tânăr avocaţi Nu vom cere d-lui Valjean să puie pe afişul teatrului Naţional aceste piese cu distribuţiile din turneu, pentru că s’a dovedit cât de dezastroasă a fost exhibiţia d-lui Soreanu, cu „Avarul”. Dar pentru că d. Bulfinski, în afară de aceste două piese, a mnd jucat şi „Tartuffe” , de Molitére.ro. Pe care-l interpreta pentru prima ‘ oară pentru publicul de provincie,, ’ar fi de dorit ca d-sa să joace a- cest rol şi aici, ca şi presa bucureş’ teană să-şi spuie cuvântul asupra’ interpretării d-sale. Intru cât piesa exista in repertoriu, sperăm că d. Bulfinski va,, avea curajul să joace rolul pe ca-' re l-a interpretat în provincie şi în faţa publicului bucureştean. Cerem aceasta, pentru ca să putem judeca de vi visu fără parti-^ pris exibiţiunile de provincia* căci — ca normă — e în fond inadmisibil ca actorii teatrului Naţional să-şi facă experienţele pe spinarea tocmai a acelor spectatori, cărora arta românească trebue să li se ofere în lumina cea mai favorabilă şi în ipostaza celei mai perfecte desăvârşiri ! Doar dacă experienţa pomenitului actor va fi fost bună, ne vom declara satisfăcuţi. Altminteri,vom, şti să protestăm cu ultima energie contra dezastrosului sistem. II aşteptam deci cât mai curând pe d.Bulfinsky în „Tartuffe”. Hic Rhodos, d-le Bulfinsky,hi© saltaj Rmp. 3 LEI Pentru crearea unei noui Capitale In articolul precedent am arătat ce consideration trebue să prevaleze la alegerea locului pe care ar urma să se ridice noua Capitală. Autorul grandiosului proect nu are nici o preferinţă specială. Odată locul ales, să intrăm în detalii. Pentru noul oraş ar fi nevoie un teren de 5000 hectare. In această suprafaţă de loc se copiind şi străzile, şoselele, parcurile, etc. Terenul acesta ar urma să fie expropriat, pe preţul curent al terenurilor din partea locului, iar proprietarii expropriaţi ar urma să fie împroprietăriţi în alte părţi, pe o suprafaţă egală. După exproprierea terenului necesar noului oraş, o comisionă va întocmi planurile după care se va executa parcelarea acelui teren şi va hotărî amplasamentele clădirilor principale ale noului oraş, rezervând destule amplasamente pentru cele viitoareDin cele 5000 hectare ale noului oraş, se vor vinde la particulari 1.600 hectare. Luând preţul mediu de 525 lei metrul pătrat, se vor realiza, din vânzarea acestor 16.000.000 metri pătraţi suma de 8.400.000.000 (opt miliarde patru sute de milioane lei.) Cu aceşti, bani se vor plăti: 1. Cele 5000 hectare ce se expropriază, inclusiv căsuţele ce se vor găsi pe ele, a 40.000 lei hectarul. 2 Pavarea şi canalizarea bulevardelor, străzilor şi a pieţelor. 3 Aducerea apei şi a gazului metan. 4. Toate clădirile publice necesare viitorului oraş şi anume : palatul regal şi cel princiar. Camera deputaţilor. Senatul. Mitropolia şi palatul mitropolitan. Biblioteca naţională. Preşedinţia consiliului de miniştri. 12 clădiri pentru ministere, Palatul de justiţie, Direcţia generală a C. F. R., Direcţia generală a E. M. S., Palatul poştei, curtea de compturi, Casa de depuneri, Primăria, Prefectura de judeţ şi cea de poliţie, administraţia financiară, 13 biserici, 24 şcoli, opt clădiri pentru judecătorii, percepţii, oficii poştale şi comisariate, Imprimeria Statului, un teatru, o operă, 8 căzărmi, două spitale, 4 hoteluri, 8 hala, un abator. 5- O gară. 6. Un început de clădiri-locuinţe pentru funcţionari. 7. Plantarea străzilor şi a grădinilor dela clădirile publice* planntarea şi aranjarea parcurilor interioare şi exterioare. * 8. Neprevăzute.. Cum vedem, cheltuelile dela punctul 8 nu se vor face, căci autorul frumosului proect, spirit prevăzător, n’a neglijat nici una din trebuințele nouei Capitale. In articolul viitor, cu care vom încheia, vom arăta avantagiile pe cari le prezintă crearea acestei capitale noui a României întregite. Fortonto 11 Paul Wegener într’un rol nou De câtva timp, Paul Wegener s’a consacrat aproape exclusiv artei mute. Foarte multe din ultimele sale creaţiuni au fost destinate cinematografului. In teatru juca numai vechile roluri, şi pe acestea ades numai în turnee. Acum aflăm că marele actor va veni probabil la finele lunei Mai la Viena, Spre a crea „ „Kammerspiele“ rolul principal bărbătesc din comedia „Jacqueline“ de Sapha Guitry. Wegener în comedie e desigur un regal, despre care cronicarii vor avea ce scrie...