Rampa, mai 1924 (Anul 7, nr. 1953-1976)

1924-05-01 / nr. 1953

AMUL on No. 1953 Joi 1 Mai 1924 APARE ZILNIC ABONAMENTELE: in tara in strainAtate TELEFOANE : Direcţia 47,*»4 Redacţia 1fit. Administraţia 25/3» Bl ur© urile Redacţieii Bucureşti, Str. Sărindar Ne. 1 SSCtt Blurourile Administraţiei i Bucureşti, str. Parbuneafului Ne. 2 UM AN ŞASE LUNI trei mm OM 350 200 «00 500 ' » Astăzi Opera Română: Belache. Teatrul National, orele­­30 : „Shylock”. Teatrul Regina Maria, orele 9: »Viteazul înotător”. Teatrul Mic, orele 9: »Când fe­meia vrea”. Teatrul Popular, orele 9: »Fiul perdut”. Teatrul Central, ora 9: »Janka­ie”. Teatrul Carol cel Mare: »Nu vă trădaţi bărbaţii pentru o clipă de dragoste” şi „Bine-aţi venit”. Cinema Boulevard-Palace: »Pă­catul unei fete din high-life”. Cinema Clasic: »Safety Last”. Cinema Path P­alace: »Demonul Erei”. Cinema Lux: .­Königsmark”. Cinema Select: „Safety Last”. Cinema Apollo: „Viforul”. Cinema Frascati: „Justice d’a- Gard". Lecţia Eleonorei Duse O ambasadoare din rasa celor mari s’a pierdut artei dramatice prin moartea Eleonorei Duse. A­­ceea care înfăţişa mai desăvârşit şi mai convingător puterea şi drep­tul de creaţiune al actorului. Eleonora Duse era poate mai puţin actriţă, în înţelesul pe care cabotinismul o dă acestui cuvânt, decât­ li va atribui, spre a se glori­fica pe sine­ însuşi, tocmai acest cabotinism. Era o creatoare fiind­că ştia, în arta ei, să trăiască în­­lăuntrul personagiilor ce le întru­chipa. De aceia n’a avut grandilo­­cuenţa romantică a Sarei Bern*­­hardt şi deaceia locul ei e fixat în rândul artiştilor eminamente ză­­mislitori, şi nu in acel al actorilor de efect Eleonora Duse n’a fost o «sen­­saţie» a zilei. In cariera ei, a fost mai rar intervievată şi mai puţin caricaturizată, decât atâtea din «colege», cari îşi vor putea tapeta apartamentele cu interviewurile şi caricaturile, cari le-au făcut popu­lare. Duse a fost o femee rezer­vată şi serioasă, o pudică a artei Am mai spus: pe scenă, aproape dispărea. Nu-şi clama prezenţa în mijlocul camarazilor şi nu se afişa în vedetă: «Iată eu sunt marea Dusei». Era ea, fiindcă biruia arta ei. Şi arta ei, la rându-i, nu se sbuciu­i­­a in acorduri vehemente, nu cerea atenţiunea sgomotoasă; tre­cea lin şi discret ca viaţa însă­şi Iată lecţia pe care o dă talen­tul uriaş al Eleonorei Duse tu­turor camaradelor ei din lumea întreagă! , E lecţia decabotinizării, care în zilele noastre pare aproape o mu­cenicie, fiindcă otrava vanităţilor deşarte s’a amestecat în sângele actorilor, ca microbul unei boale incurabile.­­ Eleonora Duse n’a fost cabotină, fiindcă în prima linie, şi cu toată tăria, a fost femee. A făcut teatru, probabil, fiindcă a simţit nevoia să-şi plaseze boga­tele resurse sufleteşti în persona­gii pe cari le pricepea până la land, intens. Făcea teatru dintr’o necesitate interioară, asemenea a­­celeia pe care o au poeţii mari, de a spune lumei durerea lor cosni­­c spune lumei durerea lor cosmi­că. Nevoia aceasta, când e sinceră, Înlătură sensaţionalul şi caboti­­­nisipul. Duse a fost o creatoare în acest sens, şi astfel a spart tipare­le obişnuitei actoricii de meserie. Să şi-o ia de pildă colegii de pre­tutindeni, şi cei de la noi. Primus Ecouri Un autor nenorocit. Cum s’a anunţat că pieta «La Vie Publique» a lui Emile Fabre a fost pusă la repetiţie la «Călon», sub di­recţia lui Démier, autorul, care o fi administratorul general al Comediei franceze, a încercat de mai multe ori tă asiste la repetiţii, dar mereu chestiuni de ordin administrativ Lan reţinut. • D- Fabre a reuşit în cele din urmă td apară la repetiţia generală a piesei sale, dar n’apucă să audă primele replici. Și iată că fu che­mat la telefon: — Hegele României, i se spuse, va veni să asiste la representarea piesii «Primrose* la Comedia Franceză. Și d. Fabre, oftând, tsi lud par. destul ti se duse td primească pe re­gete Ferdinand. — Veți vedea, spune d. Fabre unui amic, că piesa mea va fi scoasă de pe afiș, mai înainte ca eu să mă fi putut duce s’o văd. Tr.'-te adăogat că Regele Ferdi­nand t’a emusat foarte mult la spectacolul dein Comedia Franceză, dând, în diferite rânduri, semnalul aplausetor. Când pornesc lu tureurile 09a zise «oficiale», unii din actorii noştri tţi închipuiesc că au­­dreptul de a nesocoti cele mai elementare datorii de camaraderie. ...Aşa se făcu că la Braşov, de pildă, deşi celebrul comic Anasta­­sie anunţase, cu o lună înainte, trei spectacole, camaradul său care conducea cu o bravură demnă de admirat un turneu de săli goale, veni peste dânsul şi trimise un tealv cu afişe ca să anunţe trei spectacole exact in zilele reţinute de Anastasie şi exact in aceiaş sală... • Bine­înţeles, directorul teatrului protestă, dădu fuga la Bucureşti, la minister, la Teatrul Raţional. — Domnilor de la minister, sala am dat-o lui­­Anastasie, nu mai pot reveni. Să vină turneul «oficial» mai târziu... — Olumeşti! Se poate! Turneul «oficial» să cedeze in faţa turneului lui Atanasie! Eşti copiii Domnul Atanasie să renunţe• * Dar domnul Atanasie, văzănd că lucrurile se îngroape, telegrafii ca­maradului său­«Eu tot joc, mă duc la Reduta sau la circ, căci biletele mele sunt vândute de o lună. Te expoi să n’ai nici un om la spectacol, pe când dacă joci după mine tot vei avea einoi spectatori». Această telegramă readuce la rea­litate pe şeful turneului «oficial». Un amănunt nostim, «Şeful» e vici preşedintele societăţii «Sufiţa», al cărei preşedinte e Atanasie. Şe­ful era deci obligat să aibă de două ori mai mult spirit de camaraderie faţă cu colegul său... O pereche se prezintă Un foto­­graf. In momentul când potriveşte a­­paratul, fotograful li se adresează_• — O, aşa nu merge! Aveţi o mină prea serioasă! Nu trebue să vă gândiţi unul la altul „Biruitorul” la teatrul Naţional Alfred Cortot despre România Un interview apArut la „Campedia“ D-l Alfred Cortot s’a întors U Paris din turneul care l’a făcut în: Iugoslavia, România, Cehoslova­­­cia şi Austria. D-sa aduce din acest voiaj im­presii ra­rde, cari sunt adevărate croquis-uri sintetice ale mentali­tăţii din regiunile pe unde a trecut —­­Iugoslavia — spune Cortot — e o ţară nouă, care n’are în ur­mă un trecut artistic prea impor­­tant.Arta se desfăşură totuşi, şi dacă nu se descoperă genii, se văd la cei tineri mari posibilităţi. „In România, dimpotrivă, te gă­seşti în contact cu mulţi artişti, cu foarte mari artişti. Ţara asta este, ca spirit, foarte apropiată de a noastră, şi acolo suntem foarte iubiţi. „Viaţa artistică a Parisului e urmărită cu interes în România, şi ziarele noastre sunt foarte citite de intelectualii români. „La Bucureşti, de altfel ca şi la Viena şi la Praga, suntem aştep­taţi cu nerăbdare, dacă judecăm după primirea care mi s’a făcut. „Tinerii compositori sunt foarte influenţaţi de muzica noastră mo­dernă, au un adevărat cult pentru Debussy, iar trecerea lui d’Indy a lăsat acolo o profundă impresie”. Continuând d. Cortot, se ocupă de influenţa germană din celelalte ţări, şi încheie, mulţumind d-lui Al­fred Brussel, care a organizat a­­cest ciclu de concerte. Alfred Cortot Negru pe alb_ La cinema Fără îndoială, cinematograful îşi merită din ce în ce mai mult nu­mele de artă, fie ea chiar mută Fe­mele realizate In ultima vreme sunt în adevăr, lucrări artistice Dar nu e mai puţin adevărat că adesea sunt şi cam plictisitoare. In cazul acesta, tentaţiile lui Morp­heu devin aproape irezistibie. E răcoare vara, cald iarna; or­­chestra cântă, întuneric, aparatul cinematografic sbdunăie monoton, pleoapele ţi se îngreuiază, se închid şi un somn dulce, te copleşeşte. Mi se întâmplase tocmai aşa, a­­cum câteva zile, când... simţii o mână bătându-mă pe umăr Sării speriat din somn. Lângă mine un domn, foarte se­rios, în picioare, mă întrebi: — *Aş dori să știu când aveţi de­­gând să vă sculaţi. — Pentru ce, mă rogi — Fiindcă vreau să mă culc eu­ Fy. Turneuri de propagandă sau turneuri de experienţă? încă o lăture scandaloasă a turneuri­­i­or „oficiale“ Zilele trecute s’a înapoiat din T­urneu a treia echipă de „propa­gandă” a d-lui Va­lcan, pusa de astă dată sub conducerea d-lui Bulfinsky. Acest u’lcui turneu a fost primit cu o deosebită răceală de publicul din A­rdeal, și l-a terminat cu un complect insucces atât din punct de vedere moral, cât și material. Cauzele acestui insucces sunt multiple. In primul rând, un ansamblu ex­trem de mediocru a înconjurat pe d. Bulfinsk­i dar ceea ce a făcut ca turneul să sufere îndeosebi, a fost repertoriul. D-l Bulfinski şi d. Valjean n’au găsit nimic mai de seamă in reper­toriul teatrului Naţional, decât „Cain”, o piesă căzută acum trei ani, şi ’’O căsnicie” comedie de moravuri bucureştene de acum trei­zeci de ani, piesă în care — colac peste pupăză — conducăto­rul turneului juca rolul unui foar­te tânăr avocaţi Nu vom cere d-lui Valjean să puie pe afişul teatrului Naţional aceste piese cu distribuţiile din turneu, pentru că s’a dovedit cât de dezastroasă a fost exhibiţia d-lui Soreanu, cu „Avarul”. Dar pentru că d. Bulfinski, în afară de aceste două piese, a mnd jucat şi „Tartuffe” , de Molitére.ro. Pe care-l interpreta pentru prima ‘ oară pentru publicul de provincie,, ’ar fi de dorit ca d-sa să joace a-­ cest rol şi aici, ca şi presa bucureş’­ teană să-şi spuie cuvântul asupra’ interpretării d-sale. Intru cât piesa exista in reper­toriu, sperăm că d. Bulfinski va,, avea curajul să joace rolul pe ca-' re l-a interpretat în provincie şi în faţa publicului bucureştean. Cerem aceasta, pentru ca să pu­tem judeca de vi visu fără parti-^ pris exibiţiunile de provincia* căci — ca normă — e în fond inadmisi­bil ca actorii teatrului Naţional să-şi facă experienţele pe spinarea tocmai a acelor spectatori, cărora arta românească trebue să li se o­­fere în lumina cea mai favorabilă şi în ipostaza celei mai perfecte de­săvârşiri ! Doar dacă experienţa pomeni­tu­lui actor va fi fost bună, ne vom declara satisfăcuţi. Altminteri,vom, şti să protestăm cu ultim­a energie contra dezastrosului sistem. II aşteptam deci cât mai curând pe d.­­Bulfinsky în „Tartuffe”­. Hic Rhodos, d-le Bulfinsky,hi© saltaj Rmp. 3 LEI Pentru crearea unei noui Capitale In articolul precedent am arătat ce consideration­ trebue să preva­leze la alegerea locului pe care ar urma să se ridice noua Capitală. Autorul grandiosului proect nu are nici o preferinţă specială. Odată locul ales, să intrăm în detalii. Pentru noul oraş ar fi nevo­ie un teren de 5000 hectare. In această suprafaţă de loc se copiind şi stră­zile, şoselele, parcurile, etc. Terenul acesta ar urma să fie ex­propriat, pe preţul curent al terenu­rilor din partea locului, iar pro­prietarii expropriaţi ar urma să fie împroprietăriţi în alte părţi, pe o suprafaţă egală. După exproprierea terenului ne­cesar noului oraş, o comisionă va întocmi planurile după care se va executa parcelarea acelui teren şi va hotărî amplasamentele clădiri­lor principale ale noului oraş, re­zervând destule amplasamente pen­tru cele viitoare­Din cele 5000 hectare ale noului oraş, se vor vinde la particulari 1.600 hectare. Luând preţul mediu de 525 lei metrul pătrat, se vor rea­liza, din vânzarea acestor 16.000.000 metri pătraţi suma de 8.400.000.000 (opt miliarde patru sute de mili­oane lei.) Cu aceşti, bani se vor plăti: 1. Cele 5000 hectare ce se expro­­priază, inclusiv căsuţele ce se vor găsi pe ele, a 40.000 lei hectarul. 2­ Pavarea şi canalizarea bule­vardelor, străzilor şi a pieţelor. 3 Aducerea apei şi a gazului metan. 4. Toate clădirile publice nece­sare viitorului oraş şi anume : pa­latul regal şi cel princiar. Camera deputaţilor. Senatul. Mitropolia şi palatul mitropolitan. Biblioteca na­ţională. Preşedinţia consiliului de miniştri. 12 clădiri pentru minis­tere, Palatul de justiţie, Direcţia generală a C. F. R., Direcţia gene­rală a E. M. S., Palatul poştei, curtea de compturi, Casa de depu­neri, Primăria, Prefectura de judeţ şi cea de poliţie, administraţia fi­­nanciară, 13 biserici, 24 şcoli, opt clădiri pentru judecătorii, percepţii, oficii poştale şi comisariate, Impri­meria Statului, un teatru, o operă, 8 căzărmi, două spitale, 4 hoteluri, 8 hala, un abator. 5- O gară. 6. Un început de clădiri-locuinţe pentru funcţionari. 7. Plantarea străzilor şi a gră­dinilor dela clădirile publice* plan­n­tarea şi aranjarea parcurilor inte­rioare şi exterioare. * 8. Neprevăzute.. Cum vedem, cheltuelile dela punctul 8 nu se vor face, căci au­torul frumosului proect, spirit pre­văzător, n’a neglijat nici una din trebuințele nouei Capitale. In articolul viitor, cu care vom încheia, vom arăta avantagiile pe cari le prezintă crearea acestei ca­pitale noui a României întregite. Fortonto 11 Paul Wegener într’un rol nou De câtva timp, Paul Wegener s’a con­sacrat aproape exclusiv artei mute. Foarte multe din ultimele sale creaţiuni au fost destinate cinematografului. In teatru juca numai vechile roluri, şi pe acestea ades numai în turnee. Acum aflăm că marele actor va veni probabil la finele lunei Mai la Viena, Spre a crea „ „Kammerspiele“ rolul principal bărbătesc din comedia „Jac­queline“ de Sapha Guitry. Wegener în comedie e desigur un re­gal, despre care cronicarii vor avea ce scrie...

Next