Rampa, iunie 1924 (Anul 7, nr. 1977-2001)

1924-06-11 / nr. 1984

ANUL VII No. 1984 Hercuri îl Iunie 1924 APARE ZILNIC wmesä&mäasm mmm Director« M. FAUST MOHR mmmm ABONAMENTELE: IN tara ÎN STRĂINĂTATE TREI LUNI TELEFOANE: Direcţia 47/35; Redacţia 1/59; Administraţia 25/35 Biutrourile Redacţiei: Bucureşti, Str. Sărindar No. 7 , 1 . 1­­ Biurourile Administraţiei: Bucureşti, str. Parlamentului No. 2 ȘASE LUNI 350 500 200 Astăzi Parcul Oteteleşama, orele 9: «Baj­adera». Teatrul Cărăbuş, ora 9: «Vorba vine». Teatrul Brezeanu : «Ştrengarul din Paris». Grădina Jigniţa, orele 9: «Poto­pul». Teatrul Eforiei: «Flacăra deşer­tului». Grădina Cinema Colos: «Flacă­ra deşertului». Cinema Clasic : «Nibelungii». Grădina-cinema Clasic: «Nibe­lungii». Cinema Boulevard-Palace: «Mes­salina». Cinema Pathé-Palace: «Copilul halelor». Cinema Lux: «Problema divor­ţului». Cinema Select: «Suflete sălbate­ce». Cinema Apollo: «Suflete sălba­tice. Cinema Frascati: «Fromont ju­nior şi Risler senior». Teatrul Majestic: «Varietăţi». Teatrul Majestic: Varietăţi. Cronica anticipată Scandal mare în lumea literelor italiene, pe chestia unei cronici dra­matice anticipate ! Criticul teatral al ziarului «Ga­­zetta del Popolo», d. Domenico Lanza, și-a permis să judece o pie­să de Pirandello, mai înainte ca ea să fi fost jucată , numai după slo­va ei tipărită în volum. A judecat-o, neîndoios, nefavo­rabil, căci altminteri Pirandello n’ar fi sărit ca fript, să trimită o scrisoare circulară celorlalte ziare italieneşti, să ironizeze pe bietul domn Lanza şi să-l ameninţe că unul din personagiile piesei, criti­cate de el anticipat, va avea însăr­cinarea la spectacol să zeflemiseas­că tocmai această critică... Blestem şi maredicţiune ! Lucru­rile iau proporţii de adevărată me­lodramă ! Comitetul de direcţie al asocia­ţiei presei sub-alpine din Turin — citiţi acest titlu şi cruciţi-vă! — întrebat ce crede despre diferend, dă dreptate criticului. Scriitorii din jurul lui Pirandello, văzându-se a­­meninţaţi în cele mai sfinte ale lor drepturi de a fi lăudaţi şi niciodată înjuraţi, fac bloc contra criticului... Dacă e probabil că un război ci­vil nu va isbucni în Italia, din pri­cina groaznicului conflict, aceasta se datorește numai faptului că Mu­ssolini va decreta la un moment dat că interzice orice fel de război civil. Dar — dragă Doamne — ce vrea să zică în fond această furtună in­­tr’un pahar cu apă ? O piesă să nu poată fi apreciată înainte de reprezentare ? Dar Gor­don Craig — care, oricât, se pri­cepe și el întrucâtva In teatru «,— afirmă că o piesă nu poate fi a­­preciată decât înainte de reprezen­tare pentru că reprezentarea—da­că piesa e bună — nu poate decât să diminueze impresia pe care ai avut-o la lectură... Dar o piesă poate fi apreciată la lectură pentru calităţile ei pur literare... De aceste aprecieri oare, s’a putut teme Pirandello, finul li­terat ? Atunci de ce filipica ? De ce con­flictul ? De ce scandalul ? Cronica dramatică anticipată mai e admisă şi verbal, în confe­rinţe, aşa cum le-a introdus Co­­peau la Paris, aşa cum urmau să se ţie şi în Bucureşti, la «Atelier». Supărare pentru atât de puţin lucru ? ...Ah dar dacă d. Lanza ar fi » lăudat piesa lui Pirandello... cum nu s’ar mai fi întâmplat nimic ! Primus. fc Ecouri mm­ — Nu sunt dispus să te angajez — întâmpină cunoscutul bancher P. Pe un candidat la postul de con­­tabil — dacă nu ştii la perfecţie con­tabilitatea dublă — La ultimul meu patron, am ţi­nut chiar contabilitate triplă, răs­punde postulantul. Una pentru pa­tron cu câştigul real, alta pentru tovarăşul patronului cu câştig mic. Şi alta pentru comisia de impuneri, fără câştig-Contabilul a fost fireşte, angajat pe loc. Martiriul obezilor Un autor de reviste se plimba pe stradă cu un apreciat maestru con­­certator. Deodată, cum se întâmplă adesea, începu să plouă. Cei doi prieteni că­­utară un taximetru. Din fericire tre­cu unul, care era liber. Se opriră și ince­rcară să se urce. Dar, (e momentul s’o spunem) și autorul de reviste si maestrul con­­certator sunt de dimensiuni cari în­­trec pe cele obișnuite și din nenoro­­cire Fordul pe care.l opriseră nu era prea larg. Cei doi oameni încercară să se aşe­ze, dar după câteva, clipe de eforturi, trebuiră să renunţe şi abandonară taximetrul. Contrar aşteptărilor lor, şofe­rul nu i-a înjurat şi s’a mulţumit să râdă­ l'n prinţ fotogenic­ Filmele cinematografice nu se mai dau înapoi de la nimic. Astfel una din ele a propus prinţului de Galles să joace un rol într’un film In acest film, moştenitorul tronu­lui englez, ar fi jucat jucat pur şi simplu rolul prinţului de Galles. Bine­înţeles că această ofertă a primit răspunsul pe care î l merita. Desen de Drăgulescu D. avocat Vergatti Servitoarea — ţigăncuşe oacheşe, durdulie- 17 ani. In bucătărie — «Cum te cheamă?­» — «Olimpia.» — « O să te strig Anica., Cine te-a botezat, trebue să fi fost nebun. Ei, ce zici, rămâi?» — «Rămân.» — «Vezi să nu stai toată ziua la poartă.» — «N’am ce căta la poartă.» — «La’că vă cunosc eu. Vă curg ochii după motani.» — «Eu nici nu ştiu ce ’s aceia, motani» — «Şi să nu te mai încreţeşti, ori eşti vre’o ticăloasă.De unde aţi luat mă rog, obiceiul de vă încreţiţi ca cucoanele?» — «Aşa mi-i părul, duducă. Să vezi mata, când m’oiu spăla pe cap, se ’ncolceşte de par’că e nebun» — «In casă să umbli desculţă, n’ai nevoe să faci lux.» — «Mai ghini, că nu mai dau pa­rale pe ciuboţele.» — «Leafa o ţin la mine, să ai când te voi mărita şi tu». — «Cum vrei mata.» — Da’ să nu strici nimic, că orice spargi, îţi pun la socoteală. Să te porţi bine, să nu răspunzi, să nu fii obraznică, să fii cuminte, auzi...?» — «De cuminte...» — «Şi să asculţi?» — «Ascult.» — «Şi să nu fii lacomă la mân­care că şade ruşine­» — Păi cum!» — Că e pentru binele tău, să nu zică lumea, când ăi eşi dela mine, că ai crescut în pădure. Diminea­­­a, vii sus, ridici storul, îmi săruţi mâna şi după ce luăm cafeaua şi ai mâncat şi tu o bucăţică de pâine.» — «Nu mănânc eu aşa de dimi­­neaţă, nici nu mi-e foame.. » «Ei bravo, dacă o fi aşa, poate să scot ceva din tine. Dac’ăi vrea să m’asculţi, de unde nu, sănătate.. Ce spuneam? Aşa,—cureţi odaia mea, pe urmă pe a conaşului, că d-lui doarme într’altă odaie şi se scoală mai târziu, treci salonul, treci în sufragerie, în antreu, scu­turi peste tot, faci focurile şi pe urmă te duci la bucătărie, să vezi de mâncare, că nu mai ai nici o treabă, şi vii sus numai când te chem, da să vii repede.. Ţine minte, eu sun odată şi conaşul de două ori­.. Noaptea mai ales, cum auzi clopotul, să vii numai­decât, aşa cum te găseşti.» — «Asta ştiu, mi-a spus şi co­naşul...» Gh. Brăescu „Pasiunea lui Christ4* la Milano Milano, ca şi Ob­rammergau îşi va avea «Pasiunea lui Christ». Nimic mai natural, de­oarece în Italia vechea tradiţie a «Mistere­lor sacre» a avut întotdeauna a­­depţi. La dreptul vorbind, nimeni nu se gândise să aducă pe scenă ma­rea dramă creştină cu o atât de ex­traordinară bogăţie ca aceea de care dispun organizatorii de as­tăzi. In «Palatul Sportului» vor pu­tea încăpea aproape 15.000 per­soane. Este vorba, după cum se vede, de un teatru colosal, care nu-şi are până acum egal în lumea în­treagă. Pe platou, «o scenă fixă» — în genul celei de la Oberammer­­gau — va permite schimbările cele mai repezi. Se va vedea, în centru, piaţa din Ierusalim, la dreapa şi la stânga cele două mari palate ale lui Pilat şi Caiafa, iar în fund un teatru mai mic, se desfăşoară alte acţiuni. Italia Vitaliani — după o lungă tăcere — va reveni la scena italia­nă pentru a deţine rolul fecioarei. Achille Vitti va fi Iuda şi Cappos­­si Isus Christos. Corurile vor fi formate în mare parte din doam­ne din aristocraţia milaneză. Direcţiunea artistică a fost în­credinţată autorului dramatic A. Colantuoni, executarea decorului d-lor Rovescalli și Stroppa, iar or­chestra va fi dirijată de contele Visconti di Modrone. .... în curând, se va inaugura în Capitală un ciclu de conferinţe de cel mai înalt interes pentru mişca­­rea noastră artistică, .... că, faimoasa comedie nouă a unui nu mai puţin faimos autor dra­matic, despre care se spunea că o să se joace când pe o scenă particulară, când pe o scenă subvenţionată, nu este nici măcar scrisă. ..­. că revista, care se va repre­zintă în curând la Parcul Oteteli­­şanu, va fi una din senzaţiile sezo­nului de vară. .... că, încă în cursul acestei veri, se va mai înfiinţa în Capitală—şi chiar în centru—un teatru şi o com­panie de reviste­ .... că unul din teatrele particu­lare din Capitală va fi reparat şi cu totul altfel amenajat, în cursul va­canţei. .... că odată cu votarea nouei legi a teatrelor, mai mulţi actori de seamă vor părăsi teatrele bucureş­­tene, pentru a lua direcţia unor teatre naţionale din provincie, .... că un poet, care a scris şi pro­ză, a atacat acum şi teatrul, scriind o piesă, care a fost citită de curând obţinând mare succes­! După groaznicul incendiu de la Piro­tehnie, iată că ia foc Ministerul de finanţe! Probabil că voind să se dea­ o sa­tisfacţie cetăţenilor, ale căror locuinţe sunt distruse din lipsă de apă, se aprind edificiile publice... Fiindcă, deşi avem acum pompe automobile excelente, nm avem apă... Totuşi ministerului de finanţe nu i-a ars decât un colţ de acoperiş. De îndată ce s’a aprins lăcaşul în care să­­lăşlueşte d. Vintilă Brătianu, a început ,să plouă... Ploaia a stins focul, fără concursul pompierilor... Ce va să zică să fii la putere!­­ Crize... Hotărît, trăim în epoca crizelor:­­ţiumai la noi e criză de numerar, criză de locuinţe, Criză de literatură, criză de credit, criză de femei cinstite, iar acum câteva zile era cât pe-aci te isbuc­­nească şi o criză de guvern! Fără îndoială însă că tot aceste crize sunt mai suportabile, decât, fe­rească Dumnezeu, dacă ţara noastră s’ar apuca să aibe crize de ficat, crize de epilepsie, crize de apendicită, crize de nervi, ş. a. m. d. Spectacol gratuit Duminică după amiază gurile căscate de pe calea Victoriei au avut un fru­mos spectacol gratuit: sosirea auto­mobilelor din cursa de turism împreju­rul României. E cam bizar — trebue să recunoa­ştem — să faci curse de automobile pe calea Victoriei, dar cum spectacolul­­era frumos Îşi — mai ales — gratuit, s’ar putea repeta... De altfel, ideia ar trebui chiar am­plificată : odată ce începutul e făcut, de ce nu s’ar desfăşura pe calea Vic­toriei curse­­de cai, match-uri de foot­ball, curse pe jos? Sper, impresii de la repeti­ţiile baletelor „Schla­gobers“ de Richard Strauss După cum am anunţat, cu ocazia serbărilor date în onoarea lui Ri­chard Strauss la Viena, cu ocazia a­­niversării a 60 de ani de la naşterea marelui muzician, s-a dat şi pre­miera noului său balet «Schlageu­bers» (Frişcă). Unul din principalii colaboratori ai lui Straus« la montarea acestui balet, maestrul de balet al Operei Mari din Viena, Heinrich Kroeiler, îşi publică în «Neues Wiener Jour­nal» impresiile asupra montării a­­acestui balet: «Strauss mi-a dat manuscrisul textului încă de acum doi ani. «Dacă aş vrea să fiu sincer, trebue să recunosc că de conţinutul cărţii m’am cam speriat la început. «Totul îmi amintea anumite re­viste proaste din timpurile de odi­nioară, «divertismente» ale teatre­lor de reviste. «Peripeţiile din cofetărie nu pu­teau fi realizate de­cât prin îndru­marea regiei spre ritm şi dans, însă nu ca la un balet expresiv în stil modern­._ căci a «caracteriza» prăji­turile, ar fi fost o întreprindere cam riscată. «A trebuit să începem în primul rând să facem vizibil pe scenă orce accent al orchestrei. «Chestiunea foarte importantă a costumelor a fost perfect resolvată de rutinata artistă, de la Nigrin «Studiul propriu zis l-am început cu cei mai mărunţi ai şcoalei noas­tre de balet, cu copiii. Ei aveau de rezolvat cele mai grele ritmuri, căci nu era un lucru simplu pentru ei să stăpânească un amestec de dans exotic şi de dansuri din Germania de Sud. «La începutul studiului, am pus să s­e cânte fiecare bucată la pian, pentru ca să ia cunoştinţă de ea, in­tegral, membrii corpului de balet. «Multe din bucăţi păreau foarte lungi. ___ «După începerea studiului, am pu­tut constata, însă, cu satisfacţie, că munca mea a fost îndeajuns răsplăti­tă. «lungimile» dispăruseră. «Am studiat, astfel, fiecare arie, una după alta, întâmpinând, bine­înţeles, dificultăţi la multe din ele, cum este aceea «a bomboanelor cu plesnituri» şi «Reveriei cafelei». «M’a bucurat foarte mult faptul că Strauss a aprobat în totul cele realizate de mine». 3 LEI

Next